Plângere contravenţională. Sentința nr. 830/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 830/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 830/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.830
Ședința publică de la data de 02.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatorul N. A. M. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata, prin consilier juridic E. D. N., cu delegație depusă la fila 52 din la dosar, lipsind contestatorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul intimatei pentru propunerea de probe.
Intimata, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și planșe fotografice.
În temeiul art. 258 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru contestator și pentru intimată proba cu înscrisuri. Încuviințează și proba cu planșele fotografice pentru intimată.
Instanța acordă cuvântul intimatei pe fondul plângerii.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii contravenționale, întrucât nu au fost răsturnate prezumțiile de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal. A depus la dosar fotografiile care probează staționarea neregulamentară în dreptul indicatorului „oprirea interzisă”. S. respingerea capătului de cerere privind anularea dispoziției de ridicare. Dispoziția de ridicare este un act administrativ care se bucură de prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate, care nu au fost răsturnate de către contestator. Solicită respingerea capătului de 3 cerere privind angajarea răspunderii civile delictuale. Conform art. 1349 Cod civil, contestatorul putea solicita angajarea răspunderii civile a intimatei, dacă i s-ar fi încălcat un drept, ori, în speța de față, contestatorul nu avea dreptul de a staționa, fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 21.03.2014, contestatorul N. A. M. a formulat în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 26.02.2014, încheiat de agentul constatator C. L., de la Poliția Locală sector 6 București, prin care a solicitat: anularea procesului-verbal sus-menționat și, pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte de amendă în sumă de 320 lei și 3 puncte de penalizare și restituirea sumei de 120 lei achitată cu titlu de amendă către bugetul local și anularea dispoziției de ridicare și obligarea Poliției Locale sector 6 București să îi plătească suma de 677,32 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, actualizată cu rata inflației.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că la data de 23.10.2013 în jur de orele 14:00, a staționat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, regulamentar, pe Bulevardul I. M., în Municipiul București, sector 6, aflându-se la limita indicatorului unde se indica că parcarea este permisă, pentru a efectua niște operațiuni bancare. Operațiunile au durat circa 5 minute și ulterior s-a întors la locul staționării autoturismului, unde a constatat că acesta dispăruse.
În această situație a apelat serviciul de urgență 112, în urma căruia a fost informat că, urmare a staționării neregulamentare, autoturismul a fost ridicat de S.C. Ilcor Auto Eco S.R.L. și depozitat la sediul acestora.
Aflând acest lucru, s-a îndreptat de urgență la sediul unității menționate, în vederea recuperării autoturismului.
În aceste condiții, a solicitat de la agentul de poliție care i-a înmânat comunicarea informații în legătura cu temeiul legal în baza căruia S.C. Ilcor Auto Eco S.R.L. a efectuat operațiunea de ridicare a autoturismului și în baza căruia este autorizată să condiționeze eliberarea autoturismului de plată unei astfel de taxe.
Văzându-se constrâns de plata taxei în vederea recuperării autoturismului, a achitat această sumă de 677,32 RON, pentru care i s-a eliberat Factura . MLF nr._ din 23.10.2013.
Contestatorul a învederat instanței că, prin procesul-verbal mai sus amintit, a fost sancționat cu 4 puncte de amendă în cuantum de 320 RON și 3 puncte de penalizare, fără a fi dispusă măsura ridicării autoturismului.
Față de cele arătate, contestatorul solicită: anularea procesului-verbal sus-amintit, deoarece nu respectă condițiile de formă impuse de lege și, pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare a subsemnatului cu 4 puncte de amendă în cuantum de 320 RON și 3 puncte de penalizare.
În primul rând, solicită anularea procesului-verbal deoarece agentul constatator nu a realizat o descriere concretă a faptei ci doar a reprodus textul legal din art. 142 lit. f din O.U.G. nr. 195/2002, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Un alt aspect ce formează obiectul plângerii îl constituie faptul că procesul - verbal nu conține explicit măsura ridicării auto, așa cum prevede art. 180 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Mai arată că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrată în absența sa, cu un mijloc tehnic certificat (aparat foto), de aceea procesul verbal trebuia să îmbrace altă formă decât modelul din anexa nr. 1A și anume, anexa nr. 1D.
Prin urmare, procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal, și pe cale de consecință, solicită anularea acestuia și a sancțiunilor dispuse în cadrul acestuia, respectiv 4 puncte de amendă în cuantum de 320 lei și 3 puncte penalizare.
Măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale și, prin urmare, contestatorul a solicitat anularea dispoziției de ridicare, având în vedere prevederile art. 64, art. 97 și 128 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002 nu se referă la Regulamentul unei Hotărâri de Consiliu Local, cum este H.C.L.S.6 nr. 4/2010, anexa 1, care decide ridicarea auto pe baza Dispoziției de ridicare, contrar prevederilor Ordonanței Guvernului privind sistemul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 2/2001 și care nu respectă principiul ierarhiei actelor normative, astfel, fiind încălcate dispoz. art. 2 din O.G. nr. 2/2001.
Referitor la administratorul drumului public, contestatorul arată că . o stradă pe care circulă RATB - deci este încălcată competența Consiliului General al Municipiului București, pentru ca această stradă nu este în administrarea Sectorului 6, astfel că nu se poate decide ridicarea vehiculelor în temeiul unei Hotărâri a Consiliului Local. Dispoziția de ridicare intră în contradicție cu H.G.C.M. nr. 181/2000 și cu Decizia nr. 4829/18.11.2011 a Curții de Apel Cluj, privind competența teritorială a unei HCL.
Prin urmare, Dispoziția de ridicare a fost emisă neîntemeiat, încălcând condițiile de ridicare prevăzute în H.C.L. S6 nr. 4/2010, motiv pentru care solicit anularea Dispoziției de ridicare.
Față de prevederile legale menționate, contestatorul consideră că măsura ridicării autoturismului care a fost dispusă în ceea ce îl privește a fost una nelegală, pentru următoarele motive:
Arată că măsura ridicării auto nu i-a fost comunicată pentru a putea fi atacată înainte de a plăti, ceea ce ține de esența actului administrativ. A fost constrâns să achite imediat taxa de ridicare pentru a i se elibera autovehiculul. În aceste condiții, consideră că prin obligarea nejustificată la plata taxei de 677,32 RON, conform facturii fiscale atașate către . în vederea ridicării autoturismului ca urmare a dispoziției agentului poliției locale sector 6 în acest sens, Poliția Locală Sector 6 i-a provocat un prejudiciu material și nu numai.
Față de această împrejurare solicită instanței angajarea răspunderii civile delictuale a Poliției locale sector 6 pentru prejudiciul material provocat, și obligarea acesteia la repararea acestui prejudiciu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, contestatorul arată că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
Prin urmare, nu i se poate reține sarcina dovezii celor constatate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită. în lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Prin urmare, intimata trebuie să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.
Pentru toate aceste considerente, contestatorul a solicitat anularea procesului verbal și a dispoziției de ridicare, emise de Poliția Locală sector 6 cu încălcarea reglementărilor legale în domeniu, precum și obligarea intimatei Poliția locală sector 6 la repararea prejudiciului material cauzat, constând în taxa de 677,32 RON achitată către ..
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din OG nr. 2/2001, art. 144, art. 180 și art. 181 din RAOUG nr. 195/2002, dispozițiile art. 64, art. 97 și art. 128 din OUG nr. 195/2002, precum și prevederile Anexei nr. 1 ale HCL S6 nr. 4/2010.
În dovedire, a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
La plângerea, contestatorul a anexat, în copie, un set înscrisuri (filele 12-17).
La data de 07.05.2014 intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare (filele 29-32), prin care a solicitat instanței respingerea contestației, ca neîntemeiată și nelegală.
Intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a D.G.P.L.S.6 cu privire la capătul de cerere privind „repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului”, taxa privind ridicarea, transportul și depozitarea autoturismului nefiind achitată instituției intimate, sarcina încasării taxei revenind operatorului autorizat.
În fapt, în data de 23.10.2013, în jurul orei 14:19 o echipă operativă din cadrul Direcției Generale Poliție Locală Sector 6, care-și desfășura activitatea în zona de competență, a identificat autoturismul marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_, proprietatea contestatorului staționând neregulamentar în locul Bld. luliu M.. nr. 18, sector 6, în zona de acțiune a indicatorului "Oprirea Interzisă”.
Intimata a arătat că fapta constituie contravenție, fiind prevăzută de art. 142 lit. a și de art. 143 lit. a din H.G. nr. 1391/2006 privind aprobarea R.A. al O.U.G. nr. 195/2002, cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 100 alin. 2 și art. 108 alin 1 lit. b pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 4-5 puncte amendă și 3 puncte penalizare
Intimata a învederat instanței următoarele: în ceea ce privește legalitatea actului constatator, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute la art. 16 și art. 17 din O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt ce îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută și sancționată de O.U.G. nr. 195/2002 și de R.A. al O.U.G. nr. 195/2002. În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, din conținutul art. 34 al aceluiași act normativ, rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, faptele cuprinse în procesul-verbal fiind constatate de către agenții constatatori, și face dovada până la proba contrară, sarcina dovedirii contrariului celor consemnate în procesul-verbal revenind, conform art. 249 Codul de Procedură Civilă, reclamantului. Cât privește sancțiunea aplicată, acesta a fost individualizată în mod legal și corect față de criteriile de individualizare ale sancțiunii prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.
Prin H.C.L. S.6 nr. 216/30.12.2010, începând cu data de 01.01.2011 s-a înființat D.G.P.L. S. 6 prin reorganizarea D.G.P.C. S.6., având în vedere . la data de 01.01.2011 a Legii nr. 155/2010. Astfel, trebuie evidențiat faptul că odată cu apariția Legii nr. 155/2010, Poliției Locale i-au fost date în competență atribuții în domeniul circulației pe drumurile publice, conform prevederilor art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010, poliția locală "constată contravenții și aplică sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate ne regulamentar" .
În ceea ce privește susținerile eronate ale contestatorului, acestea nu pot constitui un motiv pentru anularea procesului verbal contestat cu atât mai mult cu cât contestatorul, posesor al unui permis de conducere valid, ar fi trebuit să cunoască că a staționat neregulamentar, în speță fiind respectate toate prevederile aplicabile din O.G. nr. 2/2001, iar măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului nu este o sancțiune.
Intimata învederează instanței că descrierea faptei contravenționale este completă, iar nu generic cum încearcă contestatorul să inducă în eroare instanța.
De asemenea, precizează că petentul nu a invocat o cauză de anulare cu respectarea prevederilor art. 12 C.p.c. și nu a făcut dovada producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal . nr._/26.02.2014. Astfel, contestatorul nu a arătat presupusa vătămare, nu a invocat-o și nici nu a susținut-o cu probe, așa cum a hotărât prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007 înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cauzele de nulitate.
Intimata a solicitat și respingerea susținerilor contestatorului privind anularea Dispoziției de ridicare . Nr._/23.10.2013 ca neîntemeiate, pe cale de consecință menținerea actului administrativ.
Dispoziția de ridicare . Nr._/23.10.2013, prin care s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului cu nr._ este un act administrativ în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004. fiind dispusă în conformitate cu prevederile art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și ale art. 143 lit. a raportat la art. 142 lit. a din R.A. O.U.G. nr. 195/2002 .
Dispoziția de ridicare . Nr._/23.10.2013 se bucură de prezumțiile relative ale tuturor actelor administrative unilaterale care îndeplinesc condițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv prezumția de legalitate, prezumția de autenticitate și prezumția de veridicitate, instituindu-se în mod legal obligația de respectare și obligația de executare. Totodată contestatorul nu a arătat în ce ar consta eventualele cauze de nulitate și nu a făcut dovada contrară pentru a răsturna probele administrate și prezumțiile invocate de instituția noastră.
Prin Dispoziția de ridicare . Nr._/23.10.2013 contestatorul nu a fost sancționat contravențional, ci prin actul administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/_ rep. s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului cu nr._ .
În ceea ce privește capătul de cerere privind repararea presupusului prejudiciu material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului, intimata a solicitat respingerea acestuia, nefiind îndeplinite condițiile cerute cumulativ de către legiuitor. Contestatorul nu a invocat și nici nu a probat condițiile obligatorii cerute pentru angajarea răspunderii delictuale a intimatei, respectiv existența unei fapte ilicite, producerea unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul material, precum și existența vinovăției cerute de către legiuitor.
Astfel, în speță contestatorului nu i-a fost încălcat un drept, respectiv acela de a staționa indicatorului rutier “Oprirea Interzisă", ci au fost respectate obligațiile legale pentru înlăturarea stării de pericol create de către petent, motiv pentru care în mod legal (conform art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 și a H.C.L. S. 6 nr. 4/2010) s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului proprietatea contestatorului.
De asemenea, în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale a D.G.P.L. S.6..
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nelegală, menținerea procesului-verbal . nr._/11.12.2013 întocmit cu respectarea tuturor condițiilor legale prevăzute și aplicabile în speța dedusă judecății.
În drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 205 și art. 240 din C. proc. civ., pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile O.U.G. nr. 105/2002 privind circulația pe drumurile publice, pe dispozițiile H.G. nr. 1301/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 105/2002 privind circulația pe drumurilor publice și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
Intimata a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 33-39).
La data de 21.05.05.2014, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 44-46), prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, precum și respingerea excepției invocate de de aceasta, având în vedere că că Poliția Locală a emis dispoziția de ridicare.
La termenul de judecată din data de 20.06.2014, intimata, prin consilier juridic, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București.
Prin sentința civilă nr. 5388, pronunțată la data de 20.06.2014, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 3294 din data de 03.12.2014, pronunțată în dosarul nr._/3/2014, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt,prin procesul-verbal . nr._/26.02.2014 s-a constatat săvârșirea de către contestator a contravenției constând în faptul că, la data de 23.10.2013, în intervalul orar 18:12 – 14:19, a staționat neregulamentar pe .. 18 cu autovehiculul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, faptă incriminată de art. 143 lit. a) și art. 142 alin. a) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aplicându-i-se contestatorului o amendă în cuantum de 320 de lei și 3 puncte de penalizare (proces-verbal – fila 13).
La aceeași dată, autoturismul condus de contestator a fost ridicat în urma dispoziției de ridicare . nr._/23.10.2013 (fila 36).
Plângerea contravențională împotriva acestui proces-verbal a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută conform dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data și locul comiterii acesteia.
Instanța reține că fapta contravențională a fost descrisă în mod corespunzător, indicându-se toate elementele necesare pentru individualizarea faptei.
De asemenea, valabilitatea procesului-verbal nu depinde de indicarea, în cuprinsul acestuia a măsurii ridicării autovehiculului, întrucât o astfel de mențiune nu este prevăzută de lege și nici nu este obligatorie luarea unei astfel de măsuri pentru întocmirea procesului-verbal.
În ceea ce privește forma procesului-verbal, instanța reține că aceasta respectă modelul din Anexa 1D la R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța apreciază că fapta contestatorului constatată prin procesul-verbal în cauză întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 143 lit. a) și art. 142 lit. a) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002.
În acest sens, instanța constată că, în cauză, contestatorul a parcat autoturismul său pe . raza de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”.
Această situație rezultă din planșele foto depuse de către intimată (fil. 38-39).
Potrivit art. 142 lit. a) din R.A.O.U.G. nr. 195/2002, se interzice oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă”, iar potr. art. 143 lit. a) din același act normativ, se interzice staționarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța constată că, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Sub acest aspect, instanța apreciază că, în raport de circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, nu se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, amenda fiind aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește argumentele contestatorului ce privesc nelegalitatea dispoziției de ridicare . nr._/23.10.2013, instanța reține că, în prezenta cauză, nu s-a făcut dovada nelegalității H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010, în baza căruia a fost emisă această dispoziție, act normativ care beneficiază de prezumția de legalitate. Faptul că, în prezent, R.A.O.U.G. nr. 195/2002 nu detaliază procedura de ridicare a autovehiculelor nu are relevanță în cauză.
De asemenea, instanța reține că, prevederea în H.C.L. Sector 6 nr. 4/2010 a procedurii de ridicare a autovehiculelor nu este de natură a încălca art. 2 din O.G. nr. 2/2001, întrucât nu este vorba despre reglementarea unor contravenții, ci despre detalierea modului în care se va proceda la ridicare autovehiculelor, în cazul în care acestea sunt staționate neregulamentar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 64 din O.U.G. nr. 195/2002.
În plus, . care a fost constatată contravenția este în raza de competență a Poliției Locale Sector 6, întrucât face parte din Sectorul 6 al Mun. București, faptul că pe această arteră circulă mijloace de transport în comun fiind lipsit de relevanță.
Pentru aceste motive, instanța va respinge capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare, ca neîntemeiat.
În aceste condiții, ca urmare a menținerii procesului-verbal și a constatării legalității dispoziției de ridicare, instanța reține că nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite a intimatei, care să atragă răspundere civilă delictuală a acesteia.
Prin urmare, în temeiul art. 1357 și urm. C.Civ., instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 677,32 lei, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea formulată de contestatorul N. A. M., cu domiciliul în București, . nr. 6, ., . în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. DE POLIȚIE LOCALĂ SECTOR 6, cu sediul în București, ., sector 6, ca neîntemeiată.
Respinge capătul de cerere privind anularea dispoziției de ridicare și obligarea pârâtei la plata sumei de 677,32 lei, ca neîntemeiat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
RED.DD/Thred.A.M.
4 ex/08.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 879/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 831/2015.... → |
|---|
