Plângere contravenţională. Sentința nr. 9178/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9178/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 9178/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9178
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 11.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTECLAUDIA C. Ș.
GREFIERELENA S.
Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea N. M., în contradictoriu cu intimata D.G.P.M.B. – B. RUTIERĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă contestatorul, personal și martorul R. A. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul art. 318 și urm. Cod procedură civilă, procedează la audierea martorului R. A. A., declarația fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond, în dezbateri.
Contestatorul solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, arătând că a solicitat agentului constatator să menționeze martorii în procesul verbal de contravenție, însă acesta nu a dorit.
Instanța declară dezbaterile închise conform art. 394 Cod procedură civilă și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.03.2015, contestatorul N. M., în contradictoriu cu intimata Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.03.2015, întocmit de agentul constatator Puca/D. A. din cadrul D.-BR-SS RS 1-6, prin care a fost sancționat o amendă contravențională în cuantum de 390 lei, respectiv cu măsura suspendării exercitării dreptului de a conduce 30 de zile, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal menționat, anularea sancțiunii pecuniare, precum și a sancțiunii de suspendare a exercitării dreptului contestatorului de a conduce 30 de zile.
În motivarea plângerii, contestatorul a arătat că, la data de 18.03.2015, în jurul orelor 10.35-10.50, conducea autoturismul Dacia L., cu numărul de înmatriculare_, în autoturism aflându-se și numitul R. A. A., iar în zona Pasajului Grant, breteaua de urcare Calea Giulești dinspre Calea Giulești spre . oprit și sancționat de către organele de poliție pentru o presupusă contravenție, „întrucât nu ar fi respectat semnificația indicatorului cedează trecerea, obligând conducătorul auto marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ să facă manevre de ocolire a coliziunii, creând pericol de accident”.
Deși contestatorul a explicat organului de poliție că nu avea cum să săvârșească această contravenție întrucât acesta era staționat în dreptul semnului cedează trecerea, acesta a precizat că așa a văzut dânsul și că nu trebuie să-i aducă probe în acest sens, precizând că asta este decizia sa, iar dacă nu-i convine să formuleze plângere împotriva măsurilor luate, drept pentru care contestatorul a semnat procesul verbal, dar cu obiecțiuni, respectiv că nu recunoaște fapta.
În virtutea jurisprudenței CEDO, care a consacrat faptul că domeniul contravenționalului este asimilat celui penal, iar sarcina probei revine celui care acuză, contestatorul a considerat că sancționarea sa contravențională, în condițiile absenței oricărei probe - fapt recunoscut de către agent - constituie un abuz de drept.
Contestatorul a învederat că, săvârșirea presupusei contravenție a fost constatată în mod direct, fără a fi înregistrată video sau fotografiată, fiind astfel încălcate dispozițiile CEDO, conform cărora sarcina probei sarcina care revine organului care acuză, respectiv intimatei.
Potrivit CEDO cauza „Ozturk vs. Germania” și cauza „A. vs. România - 2007” (decizii cu prioritate în aplicare în fața oricărei reglementări interne conform art.20 alin.1 și 2 din Constituția României) precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 251 din 12 iunie 2003 referitoare la excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a statuat că orice acuzat are dreptul la un proces echitabil, iar noțiunea de „contravenient” în dreptul administrativ folosită de legiuitor nu are semnificația unei înfrângeri a prezumției de nevinovăție, fiind asimilată unei proceduri penale. Ca atare, jurisprudența constantă a instanțelor de judecată în materie contravențională a consacrat în practică următoarele: contravenția este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală; sarcina probațiunii incumbă părții care a aplicat sancțiunea contravențională, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată în lipsa unor probe certe de vinovăție; mențiunile agentului constatator inserate în procesul verbal nu constituie singure o probă ci, dimpotrivă, acestuia îi revine sarcina de a dovedi temeinicia și legalitatea procesului verbal.”
Ori, așa cum se va constata, intimata nu deține nicio probă video sau foto, ori de martor, situație ce rezidă și din conținutul procesului verbal atacat, la momentul întocmirii acestuia.
Fiind dotat cu mijloace tehnice de probațiune, dar nefolosind înregistrarea video a acestora din timpul misiunii - poate tocmai pentru că aceasta nu demonstra fapta ce i-a fost imputată - intimata și-a probat propria culpă în privința lipsei probatoriului.
În aceste condiții, fiind atenționat cu privire la lipsa probelor, agentul constatator, în calitate de reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne (instituție care are obligația de a veghea, prin propria lege de funcționare, la aplicarea și respectarea legii) nu poate face abstracție de legislația comunitară, de deciziile Curții Constituționale și practica instanțelor de judecată în materia ce face obiectul activității sale-reprezentantul intimatei a săvârșit un abuz de drept prin emiterea procesului-verbal în lipsa unor mijloace de probă.
Pe de altă parte, susținerile agentului constatator, potrivit cărora procesul-verbal de contravenție probează doar prin el însuși, pe deplin, săvârșirea unei fapte contravenționale, înseamnă a goli de conținut accesul la justiție și posibilitatea de atacare în instanță a unui asemenea act — ceea ce evident nu putea fi voința legiuitorului, care a prevăzut calea de atac la instanța de judecată.
Toate cele învederate mai sus face ca procesul verbal să fie anulabil, pe motiv că prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal, nu are caracter absolut.
Ba mai mult, cele susținute de contestator prin prezenta, pot fi confirmate atât cu privire la nesăvârsirea contravenției cât și cu privire la cel precizate de organul constatator de către martorul R. A. A., care se afla cu acesta în mașină atât la momentul săvârșirii presupusei contravenții, cât și la momentul aplicării sancțiunilor și încheierii procesului verbal.
În susținerea prezentei, contestatorul a invocat ca și practica judiciară, sentința civilă nr.8676 din 6 mai 2011, in care, făcându-se aplicarea jurisprudenței CEDO, s-a arătat că: „...Se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice recunoscute persoanei acuzate, între care și a prezumției de nevinovăție a petentului, ce privește și aspectul sarcinii probațiunii în cadrul soluționării unei plângeri contravenționale care, fără îndoială profită persoanei acuzate și incumbă intimatei (....) Tot CEDO a statuat însă (hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței; A. c. României) și faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, cu respectarea unor limite rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării. Prin urmare, prezumția de nevinovăție a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, prezumția de veridicitate putând opera până la limita la care prin aplicarea ei nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă. În prezenta cauză, instanța reține că nu poate opera prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție, având în vedere împrejurarea că petentul a susținut în mod constant încă de la momentul încheierii procesului verbal de contravenție că nu a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa, respectiv că nu a circulat la culoarea roșie a semaforului electric, astfel încât se naște o îndoială rezonabilă cu privire la săvârșirea de către petent a faptei contravenționale. Prin urmare, în lipsa unor alte mijloace de probă care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art.6 CEDO. Pentru considerentele arătate, în temeiul art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 și art.6 paragraful 2 din CEDO, instanța va admite plângerea și va dispune anularea procesului-verbal de contravenție .>
Față de cele menționate mai sus, contestatorul a solicitat admiterea prezentei plângeri și, pe cale de consecință, să se dispună anularea procesului verbal . nr._/18.03.2015, exonerarea contestatorului de plata amenzii (195 lei), respectiv a sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce 30 de zile.
În dovedirea plângerii, contestatorul a depus la dosar, în copie, sentința civilă nr.8676/06.05.2011 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, procesul verbal de contravenție . nr._/18.03.2015, cartea sa de identitate, carte de identitate privind pe R. A. A., dovada achitării privind plata amenzii, dovada . nr._, chitanță din data de 19.03.2015.
La data de 15.04.2015, prin compartimentul registratură, contestatorul a depus la dosar precizările solicitate de instanță conform rezoluției din data de 03.04.2015, însoțite de copii de pe cartea sa de identitate, chitanță din data de 19.03.2015, procesul verbal de constatare a contravenției contestat și dovada de comunicare a acestuia.
Prin compartimentul registratură, la data de 26.05.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de petent, menținând procesul-verbal încheiat.
În fapt, la data de 12.03.2015, orele 10:35, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe breteaua Pasajului Grant, dinspre Calea Giulești către . indicatorului „cedează trecerea”, montat pe bretea, obligând conducătorul auto marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_ să facă manevre de evitare a coliziunii, creând pericol de accident.
Pe fondul cauzei, analizând legalitatea procesului-verbal atacat, intimata a considerat că acesta întrunește condițiile de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv art. 17 ale actului normativ, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, actul constatator al contravenției cuprinde numele, prenumele, calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind îndeplinite condițiile de formă cerute de lege.
Abaterea a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic. În cauză nu au fost întocmite alte acte de constatare.
Potrivit prevederilor art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. (2) „La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”.
Motivul pentru care procesul verbal prin care se constată și se sancționează contravențiile se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, intimata a solicitat a se observa că aceasta din urmă a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ sancționator și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, agentul constatator ținând astfel cont de toate aspectele.
Procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, sarcina probei revenind contravenientului, în conformitate cu dispozițiile art. 249 din Noul Cod de procedură civilă, care dispune că „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”.
Totodată, potrivit art. 270 din Noul Cod de procedură civilă, „înscrisul autentic face deplină dovada, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii”.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu îl exonerează de răspundere și nu înseamnă că nu a săvârșit contravenția.
De asemenea, intimata a solicitat a se avea în vedere faptul că polițiștii rutieri sunt ofițeri și agenți de poliție specializați si anume desemnați să constate și să sancționeze abaterile participanților la trafic, având obligația legală să sancționeze toate abaterile de la regimul circulației, sancțiunea acestora având atât un rol represiv în raport cu contravenția deja comisă, cât și un rol preventiv, ce determină contravenientul să-și revizuiască comportamentul în trafic.
Intimata a transmis alăturat istoricul de sancțiuni al petentului, pe ultimii 5 ani, din care reiese că acesta nu se află la prima abatere de la regulile de circulație.
Totodată, în ceea ce privește încuviințarea pentru contestator a probei testimoniale, intimata a arătat că se opune audierii în calitate de martor a vreunei persoane prevăzută de art. 315 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere motivele de fapt și de drept expuse mai sus, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, precum și art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat.
Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, procesul-verbal . nr._/12.03.2015 și istoricul de sancțiuni al petentului.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar pentru contestator a încuviințat și proba testimonială în cadrul căreia va fi audiat martorul R. A. A..
La termenul de judecată din data de 11.11.2015, instanța a procedat la audierea martorului R. A. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._/18.03.2015 întocmit de intimata D.-BR contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 de lei, fiind luată măsura administrativă a reținerii permisului de conducere în vederea aplicării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce, în baza prev.art.57 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 coroborat cu art.100 alin.3 din OUG nr.195/2002, republicată.
Pe situația de fapt, intimata a reținut ca la data de 12.03.2015, orele 10:35, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ pe breteaua Pasajului Grant, dinspre Calea Giulești către . indicatorului „cedează trecerea”, montat pe bretea, obligând conducătorul auto marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_ să facă manevre de evitare a coliziunii, creând pericol de accident.
Fapta a constatata in mod direct de către agentul de politie rutiera in conformitate cu prevederilor art.109 alin.1 din OUG nr.195/2002 si a fost încadrata în dispozițiile art. 57 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicat. (2) „La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier”.
Sub aspectul legalității procesului verbal, în baza art.34 din OG nr.2/2001, instanța reține că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.16 raportat la art.17 din OG nr.2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Fapta contravenționala a fost descrisa in mod corespunzător, de asemenea a fost indicat si temeiul legal in baza căruia a fost sancționat contestatorul, iar sancțiunile aplicate au fost individualizate în limitele prevăzute de lege. Alte motive de nelegalitate nu au fost invocate de contestator, susținerile sale vizând temeinicia actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța constată că actul sancționator contestat beneficiază de prezumția relativă a veridicității celor consemnate, revenind contestatorului sarcina de a dovedi, faptul că cele reținute de către agenții constatatori nu corespund adevăratei situații de fapt.
Împrejurarea că sarcina probei revine contestatorului, sancționat contravențional, nu încalcă dreptul la un proces echitabil și nici prezumția de nevinovăție asimilabilă dreptului penal, întrucât plângerea contravențională presupune o judecată contradictorie cu toate garanțiile procesuale care decurg din aceasta.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de prezumția relativă de autenticitate și veridicitate până la proba contrară, dar aceasta nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
Actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În ceea ce privește cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, sub aspectul pretinsei încălcări a articolului 6 pct. 1 CEDO, faptul că, în speță nu a existat un proces echitabil în ceea ce-l privește pe contestator, întrucât la acea dată, legislația în materie contravențională prevedea între alte sancțiuni și pe aceea a închisorii contravenționale. Această sancțiune necesita, datorită gravității sale, asigurarea în plan contravențional, a garanțiilor procesuale din materie penală, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție, fapt ce presupune că sarcina probei, în ceea ce privește comiterea faptei de către persoana cercetată în cauză, aparține autorităților competente ale statului, nevinovăția acesteia fiind prezumată, până la stabilirea contrariului. De asemenea, în jurisprudența sa Curtea de la Strasbourg a arătat constant că pentru a determina dacă o anumită cauză intră sub incidența dispozițiilor privind asigurarea garanțiilor specifice materiei penale, inclusiv prezumția de nevinovăție, trebuie avute în vedere mai multe criterii alternative: calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Analizând materialul probator administrat în cauză din perspectiva temeiniciei, instanța reține că fapta a fost constatată în mod direct și personal de polițistul rutier, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OUG nr.195/2002, ca atare proba testimoniala administrata de contestator este admisibila, fiind de natura sa conduca la răsturnarea prezumției de temeinicie a actului.
Astfel, martorul R. A. A., prezent in vehiculul condus de contestator la momentul constatării faptei ca urmare a atribuțiilor de serviciu, a declarat ca la momentul la care contestatorul s-a încadrat pentru a urca pe breteaua pasajului Grant, având indicatorul cedează trecerea, a oprit pentru a se asigura, existând si oglinda retrovizoare amplasata pe drumul public pentru o vizibilitate mai buna, la acel moment neobservând nici un autoturism care sa vina din partea stânga, astfel ca petentul a efectuat virajul la dreapta pe breteaua respectiva. Martorul a declarat ca la cca. 60-70 m după efectuarea virajului contestatorul a fost claxonat de un autoturism care a venit din spate si circula paralel cu contestatorul, ulterior acesta fiind oprit de agenții de politie rutiera.
In aceste condiții, întrucât intimata a sancționat contestatorul pe considerentul ca, prin fapta săvârșită, ar fi obligat conducătorul auto marca Peugeot, cu numărul de înmatriculare_ să facă manevre de evitare a coliziunii, creând pericol de accident, aceasta ar fi trebuit sa-l menționeze ca martor pe situația de fapt in procesul verbal sau sa propună audierea acestuia in prezenta cauza pentru a combate susținerile si probele administrate de contestator in ce privește prezumția de temeinicie a procesului verbal. Ori, din declarația martorului ocular audiat la propunerea contestatorului, pe care instanța o apreciază ca fiind obiectiva, rezulta o situație de fapt contrara celei reținute de agentul constatator.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va admite plângerea contravențională si va dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2015, cu consecința exonerării contestatorului de plata amenzii contravenționale în sumă de 360 lei și a înlăturări sancțiunii complementare aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de contestatorul N. M., domiciliat în Municipiul Roșiori de Vede, Aleea CFR, ., etaj 2, apartament 84, județul Teleorman, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI-B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3.
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/18.03.2015.
Exonerează contestatorul de plata amenzii contravenționale în sumă de 360 lei și înlătură sancțiunea complementară aplicată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CȘ/Thred.MV
5 ex./
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9112/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9127/2015. Judecătoria... → |
|---|
