Plângere contravenţională. Sentința nr. 966/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 966/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 966/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 966
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2015
INSTANȚA COMPUSĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER A. B.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea B. O. B. în contradictoriu cu intimata D. B. RUTIERĂ, intervenienta B. C. V. și asigurătorii C. SA și C. I..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 22.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da contestatoarei posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Prin plangerea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 23.04.2014, sub numărul_, contestatoarea B. O. B., în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/11.04.2014 emis de către agentul constatator T. C. de la D.-B. Rutieră S-A-R B-A-U Sector 5.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că în după-amiaza zilei de 28.02.2014, în jurul orelor 16.40, se deplasa cu autoturismul marca Opel Astra H, având numărul de înmatriculare_, pe . în direcția de mers către . viteza foarte mică, întrucât în zonă se afla atât un parc pentru copii mici, cât și un liceu, iar . prezintă o curbă periculoasă în dreptul Liceului E. L., precum și opritoare stradale. Când a ajuns în dreptul intersecției străzii Valea lui M. cu ., a observat, în stânga sa, o doamnă tânără, ieșită din mașina pe care o conducea, autoturismul (marca Chevrolet cu numărul_ ), extrem de recalcitrantă și nervoasă, strigând la aceasta că i-a lovit mașina, aducându-i injurii, precum și celebra sintagmă „Femeile la volan”. Întrucât i-a adresat sintagma „Femeile la volan”, contestatoarea a considerat că este bărbat. Numai vremea călduroasă, faptul că avea geamul deschis la maxim, viteza redusă, precum și lipsa muzicii de la casetofon, au făcut să o observe. Altfel, dacă mergea un pic mai tare, cu geamul închis și cu muzica dată drumul, nici nu o observa. Contestatoarea a menționat că s-a oprit în dreptul străzii . să vorbească cu aceasta, însă aceasta anunțat-o că va chema poliția să constate că petenta i-a lovit mașina.
Contestatoarea s-a urcat în mașină și a mutat-o mai în lateral-spate, astfel încât să nu încurce circulația, moment în care, când a pornit să mute mașina, aceasta persoana a dat cu piciorul în mașină, pe partea sa stânga. A oprit mașina și s-a dat jos să vadă cât de tare a lovit-o. Cât timp contestatoarea s-a uitat, aflată cu spatele la agresoare, cu capul în jos, inspectând mașina, numita B. C. V., profitând că este cu spatele la aceasta, a îmbrâncit-o foarte puternic, contestatoarea dezechilibrându-se și cazând direct în șezut, iar apoi a dat cu capul de asfalt, rămânând inconștientă aproximativ 30 de minute, fiind readusă la starea de conștientă de către cei de la SMURD. Până să vină ambulanța, B. C. V. și-a chemat două cunoștințe, iar împreună cu aceste două prietene ale sale, una din ele înaltă și brunetă, cu un look emo/punk, la fel ca al agresoarei, iar cealaltă blondă, cu părul lung drept, când au văzut că petenta a leșinat și nu își mai revine, au ridicat-o din locul unde a leșinat, fără să le pese că-i puteau produce leziuni mult mai grave, și au pus-o pe bancheta din spate a autoturismului pe care îl conducea, sub pretextul de a nu-i fi frig, cu toate că afară era o vreme foarte caldă, peste 20 de grade.
Contestatoarea a arătat că au mutat-o cu scopul de a o lăsa acolo și în special ca agresoarea să plece.
În sprijinul acestei teorii, contestatoarea a invocat faptul că agresoarea și-a mutat mașina din locul presupusului accident circa (200 m), încercând să ascundă mașina într-un loc greu de observat. După ce i s-au acordat îngrijiri medicale din partea celor de la SMURD, agresoarea, un polițist de la Secția de Poliție 25 și dl. I. C. au mers în locul în care B. C. V. ascunsese mașina, cu toate că aceasta sunase la 112 să reclame că petenta contestatoare i-ar fi lovit mașina.
Contestatoarea a menționat că, în fața a două echipaje de poliție, însumând peste 10 polițiști, niciunul dintre aceștia, cu toate că i-au inspectat mașina, nu au găsit avarii constând în zgârieturi, tamponări sau urme recente ale coliziunii dintre mașina condusă de contestatoare și cea a numitei B. C. V..
Mai mult decât atât, numita B. C. V. a fost amendată de către echipajul de la secția de poliție nr.25 pentru tulburarea liniștii publice, întocmindu-i-se un proces-verbal în acest sens, pe care instanța îl poate solicita Secției de Poliție nr.25.
În prezența poliției, unui vecin al contestatoarei, Nashar (Shanan) M., a declarat că a văzut de la bun început scena dintre contestatoare și agresoare și pe aceasta din urma lovind-o.
Înștiințată de vecin ce i s-a întâmplat, mama contestatoarei (în vârstă de 70 ani) a venit la fața locului, găsindu-o pe aceasta în ambulanță. Întrucât mama sa făcuse un șoc emoțional și cardiac când a văzut-o în ambulanță, coroborat cu refuzul celor de la SMURD să o ia și pe ea în ambulanță, întrucât doar contestatoarea era victima agresiunii, aceasta a decis să se dea jos din ambulanță în aceste condiții, cu toate că îi era foarte rău. Contestatoarea a fost condusă acasă de către vecini, mai mult târâtă, decât mergând. Înrăutățindu-i-se starea de sănătate, contestatoarea s-a prezentat la ora 20.03 la Spitalul Universitar de Urgență.
La ora 22.15, oră la care contestatoarea era demult la Spitalul Universitar de Urgență, numita B. C. V. s-a prezentat la D.-B. Rutieră S-A-R B-A-U și a reclamat că aceasta i-a lovit mașina, depunând o plângere în acest sens.
Din punct de vedere juridic, contestatoarea a invocat excepția necompetenței teritoriale. Cu toate că în procesul-verbal de contravenție menționează art.79 alin. 1, lit. b și art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr.195/2002, care se referă la unitatea de poliție competentă, respectiv cea pe raza căreia s-a produs accidentul, în speță ., sector 6, agentul constatator trebuia să-și decline competența către D.- B. Rutieră Sector 6, sau să îndrume petenta către această brigadă rutieră. Agentul constatator T. C. a încălcat flagrant chiar articolele din lege pe care le-a menționat în procesul-verbal, începând „în forță” să lucreze la plângerea petentei, cu toate ca nu era competent teritorial.
O mențiune extrem de importantă este aceea că agentul constatator T. C., s-a prezentat la domiciliul contestatoarei în data de 09.04.2014, însoțit de un coleg, să-i înmâneze o invitație pentru a da declarații. În data de 11.04.2014, când pleca către brigada de accidente ușoare sector 5, contestatoarea a găsit în cutia poștală o invitație, sosită în acea dimineață, cu mențiunea de a se prezenta pe data de 07.04.2014. Întrebându-l pentru care motiv nu a fost chemată mai recent, în raport de momentul presupusului accident, agentul constatator i-a răspuns că nu a găsit-o la telefon, explicație „demnă” de un agent constatator, întrucât avea toate datele de identitate ale contestatoarei, inclusiv adresa de domiciliu. Așa cum agentul constatator a venit la domiciliul contestatoarei în data de 09.04.2014, tot așa putea veni din următoarea zi a datei de 28.02.2014, însă nu a făcut-o, venind abia după 40 de zile.
Contestatoarea a subliniat că după un interval de o lună și 11 zile (42 de zile) i s-a cerut să vină să dea o declarație cu privire la ceea ce s-a întâmplat în ziua de 28.02.2014. De bună credință, aceasta s-a deplasat la sediu, știind că nu are competența teritorială, însă a dorit să se observe buna sa credința și faptul că nu avea nimic de ascuns. Contestatoarea a declarat ceea ce a menționat și în prezenta, în cele de mai sus. Ambele invitații i le-a oprit agentul constatator, însă instanța, în cazul în care consideră, le poate solicita de la acesta.
După ce contestatoarea a dat declarația, a fost întrebată dacă este de acord să o cheme și pe numita B. C. V., cu scopul de a-i mai lua încă o declarație. Contestatoarea a fost de acord, neavând nimic de ascuns, fiind foarte atentă când a sunat-o, rugând-o să se prezinte în scurt timp la locul unde aceasta a depuse plângerea. Ceea ce a uimit-o, a fost rapiditatea cu care B. C. V. s-a prezentat, maxim 20 de minute, și faptul că agentul constatator îi explica telefonic cum să ajungă, dându-i detalii amănunțite.
Contestatoarea a menționat că pozele ce trebuia să le facă mașinii sale, neștiind dacă s-au făcut sau nu întrucât în prezența acesteia nu au fost făcute fotografii. Ulterior venirii lui B. C. V., s-a desfășurat „expertiza” din care să rezulte sau nu coliziunea, contestatoarea menționând că poziționarea mașinilor nu a fost făcută pe un plan drept, astfel că partea din spate a mașinii acesteia era înclinată, în jos, în direcția asfaltului, iar partea din stânga spate a mașinii lui B. C. V. era ridicată, întrucât mașina acesteia era poziționată cu partea din față spre panta de coborâre și ieșire din parcarea brigăzii rutiere.
În aceste condiții, agentul constatator „a aranjat” mașinile, astfel încât partea de sus a caroseriei de deasupra roții stângi a mașinii lui B. C. V. să se „nimerească“ acolo unde aceasta și agentul constatator își doreau.
Contestatoarea a precizat că înălțimea la care s-au „constatat“ avariile este de 78 cm, măsurată pe înălțime, autoturismul condus de contestatoare, de la baza inferioară a farului dreapta spate (adică cu mult mai sus decât presupusele avarii rezultate din coliziune), trecând cu unitatea de măsurare peste bara din spate și până la sol, înălțimea este de 77 cm.
Dacă se măsoară pe plan drept, pe laterala mașinii, presupusele avarii rezultate din coliziune nu pot ajunge la înălțimea de aproximativ 78 cm.
Referitor la bandou, acesta este cu mult mai jos decât presupusele avarii rezultate din coliziune.
Contestatoarea a menționat că acea expertiză trebuia să se facă pe un plan drept, așa cum este ., și nu pe un plan înclinat cum este incinta brigăzii rutiere.
Cu toate că avariile constatate nu se văd cu ochiul liber, agentul constatator a specificat că cele două mașini au intrat în coliziune, contestatoarea fiind vinovată că nu s-a asigurat în momentul în care a dat cu spatele.
Față de această afirmație nu are nici un temei faptic sau juridic, decât plângerea numitei B. C. V. în care așa a declarat aceasta. Insistând să i se spună din ce parcare se presupune că ieșea contestatoarea cu spatele, numita B. C. V. nu a fost capabilă să identifice locul din care contestatoarea se presupune că ieșea cu spatele, afirmând doar că a ieșit dintr-o parcare. Nici în ziua de 28.02.2014, când au venit echipajele de la Secția de Poliție nr.25, nu a putut identifica locul din care contestatoarea se presupune că a ieșit cu spatele și a lovit-o.
Contestatoarea a precizat că numita B. C. V. s-a prezentat însoțită de una din cele două prietene cu care a luat-o de la locul unde căzuse și împreună cu care a introdus-o în mașina condusă de aceasta. Agentul constatator i-a precizat martorei să rămână să-i ia și acesteia o declarație. Consternată, contestatoarea l-a întrebat pentru care motiv acesteia nu i s-a menționat să vină atunci sau ulterior cu un martor, însă nu i s-a răspuns la această întrebare. Contestatoarea a rămas singură cu numita B. C. V., spunându-i că dacă aceasta consideră că petenta i-a lovit mașina, îi înmânează și chiar i-a înmânat asigurările sale. Aceasta le-a refuzat și i le-a dat înapoi. Dacă o considera vinovată, le-ar fi luat, menționând agentului constatator acest aspect.
Revenind în birou agentul constatator, contestatoarea a insistat să-i explice cum de a considerat ca fiind reală plângerea numitei B. C. V., iar acesta i-a răspuns că rezultă din „dinamica accidentului”.
Față de această dinamică, contestatoarea a precizat că . este o stradă cu două sensuri de mers, în lățime de aproximativ 4M, fiind necesară o atenție sporită în momentul în care două autovehicule circulă unul dintr-un sens, iar celalalt din sens opus.
Așa cum a afirmat numita B. C. V., și aceasta se deplasa tot pe direcția către . circula pe banda dreaptă, paralel cu loturile de parcare aflate pe partea stângă.
Presupunând că petenta a ieșit cu spatele din parcare, maxim până la limita din stânga a benzii dreapta de mers, nu ar fi avut posibilitatea să lovească autoturismul_ în locul menționat de aceasta. Numita B. C. V. nu a menționat din care parcare ar fi ieșit contestatoarea, dacă a ieșit oblic sau perpendicular pe ..
În situația în care contestatoarea ar fi ieșit din parcare, ajungând cu partea din spate a autoturismului pe banda din dreapta de mers, urmele coliziunii s-ar fi văzut la partea din spate a mașinii acesteia și respectiv partea din față a mașinii numitei B. C. V..
Contestatoarea a solicitat instanței de judecată ca, în măsura în care numita B. C. V. va prezenta pe viitor detalii ce nu se regăsesc în declarația dată la momentul 11.04.2014, să le îndepărteze din probatoriu, existând posibilitatea ca agentul constatator să îi aducă la știință conținutul prezentei cereri, sau prin alte modalități mai puțin legale să afle conținutul prezentei, iar aceasta să „se inspire” din cele prezentate de contestatoare în această cerere.
În ceea ce privește ancheta efectuată la sediul brigăzii rutiere, pentru toată desfășurarea evenimentelor din data de 11.04.2014, contestatoarea a solicitat ca instanța de judecata să dispună solicitarea înregistrărilor din biroul de la etajul 1, pentru intervalul orar 12.15-13.30, biroul fiind monitorizat audio-video.
Motivul pentru care a solicitat aceste înregistrări a fost pentru a demonstra că aceasta a repetat de mai multe ori că nu avea nici un motiv să reclame un accident întrucât numita B. C. V. nu i-a lovit mașina și nici contestatoarea pe a ei și, chiar dacă ar fi fost implicată într-un accident, nu ar fi putut raporta în termenul legal de 24 de ore acel accident, întrucât de la orele 20.03, în urma agresiunii din partea numitei B. C. V., contestatoarea se afla la spital, iar conform adeverințelor din data de 01.03.2014, emise de către Spitalul Universitar, i s-a recomandat repaos fizic și funcțional.
Contestatoarea a menționat că apare data de 01.03.2014, întrucât a stat peste noapte acolo pentru a i se face investigațiile necesare.
Agentul constatator T. C. nu a considerat această informație utilă, trecând peste această probă și refuzându-i-o, cu toate că avea aceste acte doveditoare.
Mai mult decât atât, simpla declarație a contestatoarei a fost încadrată drept o declarare a unui accident, o plângere, agentul constatator dându-i și o autorizație de reparație, fără ca aceasta să o solicite sau să aibă nevoie de aceasta, întrucât mașina nu era avariată.
În mod abuziv, nelegal și netemeinic, contestatoarea a fost sancționată cu 8 puncte, amendă în valoare de 690 de lei și reținerea permisului.
În ceea ce privește reținerea permisului, agentul constatator nu a menționat și perioada pentru care i l-a reținut, ci doar i-a spus verbal să vină din 15 în 15 zile să-i dea prelungirea autorizației de circulație.
Observând modul abuziv și părtinitor al agentului constatator, la solicitarea acestuia de a-i preda numitei B. C. V. asigurarea sa, contestatoarea i-a răspuns că va contesta procesul-verbal în instanță și, dacă instanța dispune acest fapt, îl va îndeplini.
Contestatoarea a insistat că agentul constatator T. C. nu era competent teritorial să dea curs plângerii numitei B. C. V. și să dispună măsurile abuzive împotriva acesteia, fără să aibă competența teritoriala, fără să aibă temei legal sau faptic, cu atât mai mult cu cât între cele două mașini nu a existat nici o coliziune, sau acesta să demonstreze presupusa coliziune invocată de B. C. V..
Pentru toate cele menționate anterior, contestatoarea a solicitat anularea în tot a procesului-verbal de contravenție . nr._/11.04.2014 emis de către D. - B. Rutieră S-A-R B-A-U, proces-verbal emis de către agentul constatator T. C., restituirea permisului de conducere, anularea celor 8 puncte amendă și amenda în valoare de 690 lei și anularea adeverinței de reparații.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.194 și urm., OUG nr.195/2002 art.118 alin.1 și alin.2 privind circulația pe drumurile publice, republicată, modificată și completată.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul- verbal de contravenție contestat, autorizație de reparații . nr._, dovada . nr._, prescripții medicale și cartea sa de identitate.
La data de 14.06.2014, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare a cererii de chemare în judecată prin care a contestat și adresa nr._ din data de 17.04.2014 emisă de Ministerul Afacerilor Interne Direcția Generală de Poliție a Municipiului București B. Rutieră.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art.204 Noul Cod de procedură civilă și OUG nr.195/2002, art.118 alin.1, alin.2 și alin.3 privind circulația pe drumurile publice, republicată, modificată și completată.
Cererea completatoare a fost însoțită de copii de pe dovadă de restituire a permisului de conducere din data de 23.04.2014, poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./17/G17/HR nr._ din data de 02.04.2013 și planșe fotografice.
Intimata a depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de contravenientă, menținând procesul-verbal încheiat.
În conformitate cu prevederile art. 31 din Ordonanța Guvernului României nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată și completată și art.118 din Ordonanța de urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificări și completări, intimata a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 București, având în vedere că fapta sancționată prin procesul-verbal contestat a fost săvârșită pe ., arteră de circulație aflată pe raza sectorului 6 București.
Potrivit art.118 alin.1 din OUG nr. 195/2002, republicată, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
În fapt, la data de 28.02.2014, ora 17:00, contravenienta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . și întrucât nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de mers cu spatele a acroșat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ condus de numita B. C.. De asemenea, nu s-a prezentat la Unitatea de Poliție în termenul legal de 24 de ore, pentru declararea accidentului.
Potrivit prevederilor art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare: „conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic”.
Potrivit prevederilor art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr. 195/2002, republicată cu modificările și completările ulterioare: „conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare”.
Agentul constatator a procedat la confruntarea autoturismelor implicate în accident și a constatat că avariile prezente corespund ca înălțime și ca dinamică a producerii accidentului.
Din analiza procesului-verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art.17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind înregistrată pe suport magnetic.
Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatoarei, cât timp aceasta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În concluzie, având în vedere probatoriul înaintat, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii introduse de contravenientă împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 11.04.2014, pentru considerentele menționate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 15 și 16 din OG nr. 2/2001 mod. complet., art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. și art. 79 alin. 1 lit. b din OUG nr.195/2002.
Intimata a depus la dosar în copie cazierul auto al petentei, declarațiile conducătoarelor auto implicate în accident, carte de identitate și permis de conducere pe numele B. V., certificat de înmatriculare autoturism_, carte de identitate și permis de conducere pe numele B. O. B., certificat de înmatriculare autoturism_, proces-verbal din data de 28.02.2014, declarație dată de B. V. la data de 11.04.2014, declarație dată de C. E. M. la data de 11.04.2014, declarația contestatoarei și proces-verbal din data de 11.04.2014.
La data de 22.08.2014, B. C. V. a depus la dosar cerere de intervenție voluntară prin care a chemat-o în judecată pe contestatoarea B. O. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata de daune materiale în cuantum de 400 de lei, reprezentând repararea prejudiciului material pe care i l-a cauzat prin neglijența sa, constând în aceea că, în data de 28.02.2014, orele 17, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe ., București, sector 6, nu s-a asigurat corespunzător la efectuarea manevrei de mers cu spatele și i-a acroșat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, condus de aceasta, precum și obligarea acesteia la plata de cheltuieli de judecată ce constau în plata onorariului de avocat în cuantum de 3000 de lei, taxă de timbru judiciar, plata onorariului expertului, cheltuieli necesare administrări probei cu martori, întrucât două dintre persoane care au fost martore oculare la data produceri accidentului sunt nevoite a se deplasa din străinătate în România pentru a fi audiate în calitate de martor.
În baza art. 107 Cod procedură civilă, art. 108 alin.1 OUG nr.195/2002, intervenienta a invocat excepția lipsei competenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București, instanța competentă fiind Judecătoria sector 6, având în vedere faptul că accidentul s-a produs în sectorul 6 București, iar în baza art. 196 Cod procedură civilă, a invocat excepția nulități cererii de chemare în judecată, cererea de chemare în judecată nu cuprinde numele și prenumele domiciliul sau denumirea și sediul părților cu care contestatoarea înțelege să se judece așa cum prevăd dispozițiile art. 200 alin 2, 3 Cod procedură civilă.
Cererea contestatoarei, intitulată cerere de chemare în judecată, nu întrunește condițiile de fond și formă prevăzute de dispozițiile art. 200 alin. 2, 3 Cod procedură civilă, întrucât din lecturarea acesteia nu rezultă cu cine înțelege să se judece, ci doar că aceasta a solicitat anularea anumitor acte emise de instituțiile statului, ca urmare, solicitând instanței admiterea excepției și anularea cererii de chemare în judecată a contestatoarei pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Dacă instanța va trece peste această excepție, intervenienta a solicitat instanței respingerea acțiunii contestatoarei ca nefondate și admiterea cererii de intervenție astfel cum a fost formulată.
Intervenienta a arătat că pe 28 februarie, mergea să ia două prietene (J. E. - C. și C. M.) din Drumul Taberei, în jurul orei 16:00, le-a sunat înainte de a intra la pe . din București sector 6 să le anunțe să se uite pe geam că trebuie să ajungă și să coboare.
Când se afla în dreptul blocului acestora, contestatoarea B. O. își scotea mașina din parcare (dădea cu spatele, nu s-a asigurat și i-a lovit mașina în partea stângă în spate, aripa de deasupra roții, cu partea dreaptă a mașinii sale, colțul din dreapta spate sub stop.
Intervenienta a menționat că a făcut poză cu telefonul mașinii contestatoarei, după ce a lovit-o, inclusiv cu numărul autovehiculului, iar în acest timp prietenele sale, C. M. și J. E. C., erau pe geam și au văzut ce s-a întâmplat.
Doamna O. I., administrator al blocului TD7, . București, sector 6, de asemenea, era afară la momentul incidentului și a văzut absolut tot cum s-a întâmplat.
Intervenienta i-a spus contestatoarei să rămână acolo pentru că aceasta cheamă poliția, iar aceasta a zis că pleacă pentru ca nu a lovit-o. S-au certat, iar când a tras mașina sa din fața contestatoarei, pentru că erau mașini care așteptau să treacă, contestatoarea a vrut pur și simplu să plece. Intervenienta a mers către mașina contestatoarei, încercând s-o oprească, iar atunci aceasta a coborât din mașină, a venit spre intervenientă, i-a dat cu piciorul în burtă, iar apoi a vrut să dea cu mâna spre față, moment în care intervenienta a încercat să se ferească de lovitură și a dat cu mâna peste mâinile ei, din simplu instinct de apărare, fără să o lovească pe aceasta cumva, apoi contestatoarea s-a trântit jos. Intervenienta a rămas acolo cu aceasta, a chemat și ambulanța, iar când a ajuns ambulanța, brusc nu mai avea nimic, iar cadrele medicale de pe ambulanță au confirmat că nu are nimic. Contestatoarea a refuzat transportul la spital.
În tot acest timp, au venit și agenții de poliție, iar contestatoarea, de față cu acești domni, a amenințat-o de nenumărate ori pe intervenientă și pe prietenele acesteia, că aceasta este avocată și că o să vadă ce pățește, ștergând și locul unde a fost lovită mașina acesteia de față cu aceștia, încercând să șteargă urma.
Intervenienta a încercat să discute cu contestatoarea să meargă să declare accidentul, chiar și agenții de poliție au încercat, dar aceasta mințea că nu a lovit-o cu mașina.
În seara respectivă, intervenienta a fost să declare accidentul la „Accidente ușoare B. Rutieră sector 6”, iar, după aproximativ o lună și jumătate, a fost sunată de către un agent de poliție de la accidente ușoare sector 3, să meargă cu mașina pentru constatare pentru că e și contestatoarea B. O. acolo.
Intervenienta s-a dus cu mașina, s-a făcut constatarea, s-a constatat că a avut loc accidentul de către domnul polițist, iar contestatoarea a rămas fără permis 30 zile și a primit și o amendă.
Atunci, a primit și intervenienta o copie după procesul-verbal întocmit, în care contestatoarea, chiar și atunci, a refuzat să recunoască accidentul, mințind în continuare și amenințând-o pe intervenientă de față cu domnul polițist că pentru asta o să vadă ce pățește.
Intervenienta a atașat poza cu mașina contestatoarei, după ce a lovit-o, ieșind din parcare, de unde se vede clar că dădea cu spatele dintr-o parcare și că a mințit atunci când a susținut că aceasta circula pe stradă la momentul producerii accidentului.
De asemenea, intervenienta a arătat că petenta contestatoare nu s-a prezentat la Unitatea de Poliție în termenul de 24 ore pentru ca să se constate că autovehiculul condus de aceasta nu este avariat dacă aceasta a susținut că nu i-a acroșat autovehiculul.
Față de situația de fapt expusă, intervenienta a considerat că numita B. O. i-a cauzat un prejudiciu material prin faptul că nu s-a asigurat corespunzător în momentul când a efectuat manevra de mers cu spatele, i-a acroșat autoturismul_ .
Astfel, persoana care cu vinovăție cauzează altuia un prejudiciu este obligat să-l repare, iar autorul prejudiciului răspunde pentru culpa cea mai ușoară așa cum prevăd dispozițiile art. 1357 Cod civil.
Prejudiciul trebuie reparat chiar și în cazul prejudiciului cauzat prin coliziunea unor vehicule, potrivit dispozițiilor art. 1376 Cod civil.
Având în vedere faptul că i-a acroșat mașina și implicit i s-a produs un prejudiciu, intervenienta a considerat că este îndreptățită la reparația acestuia potrivit dispozițiilor art. 1381 Cod civil.
D. fiind faptul că până în prezent nu i s-a reparat mașina, intervenienta a apreciat că este îndreptățită la repararea prejudiciului integral așa cum prevăd dispozițiile art. 1385 Cod civil.
Deși a solicitat contestatoarei să-i dea asigurarea, pentru a repara bara mașinii, aceasta a refuzat, susținând că nu a acroșat-o.
Față de cele prezentate, intervenienta a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată și respingerea pe fond a acțiunii contestatoarei, ca nefondată.
Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră - Biroul Evidența Abateri, prin care a menționat următoarele:
Pentru a înțelege din punct de vedere juridic și angajații poliției rutiere, contestatoarea a menționat că a contestat doua acte emise de două instituții diferite, două entități juridice diferite, respectiv procesul-verbal de contravenție . nr._/11.04.2014, proces-verbal emis de către agentul constatator T. C. de la D.- B. Rutieră S-A-R B-A-U sector 5 și adresa/comunicarea/înștiințarea nr._/17.04.2014 emisă de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră - Biroul Evidența Abateri.
Contestatoarea a solicitat a se observa că B. Rutieră S-A-R B-A-U Sector 5 nu a depus întâmpinare la cererea sa de chemare în judecată, nu a formulat nici un punct de vedere juridic și faptic, referitoare la aceasta, nu a adus apărări de fond, excepții sau alte modalități juridice de a susține legalitatea procesului-verbal contestat, proces-verbal întocmit de agentul constatator T. C., agent constatator ce nu era competent teritorial să emită procesul-verbal, autorizația de reparație și să-i rețină carnetul de conducere.
În sprijinul afirmației că acest agent constatator a săvârșit un abuz în serviciu, nefiind competent, contestatoarea a menționat că în întâmpinarea formulată de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră - Biroul Evidență Abateri, această Direcție a considerat că Judecătoria Sectorului 5 nu este competentă teritorial să judece cauza.
Contestatoarea a depus contestație la procesul-verbal la Judecătoria sector 5, tocmai din pricina faptului că actele ce se afla la dosar și pe care le-a contestat au fost emise de către B. Rutieră S-A-R B-A-U Sector 5, din vina exclusivă a agentului constatator T. C., care, din punctul său de vedere, a săvârșit infracțiunile prevăzute și sancționate de către legea penală-partea specială în cuprinsul art. 297 și art.300, motiv pentru care a formulat prin prezenta plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea celor două infracțiuni în concurs, știind foarte bine că solicitarea dnei B. îi excede competenței teritoriale.
Totodată, contestatoarea a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 (douăzeci mii) euro, cu titlul de daune morale, considerând că este în termenul legal de a formula această cerere întrucât punctul de vedere al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră - Biroul Evidență Abateri, a confirmat faptul că Judecătoria Sector 5 nu este competentă din pricina agentului constatator T. C., iar această confirmare a ilegalității făcute a primit-o în data de 01.08.2014.
Față de nedepunerea întâmpinării de către B. Rutieră S-A-R B-A-U Sector 5 în ceea ce privește contestația împotriva procesului-verbal, contestatoarea a solicitat ca instanța de judecată să facă aplicarea art.208 pct.2 Cod procedură civilă.
Faptul că doar Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră - Biroul Evidență Abateri a depus întâmpinare, aceasta nu scutește B. Rutieră S-A-R B-A-IJ Sector 5 de obligația legală de a formula întâmpinare în raport de cererea principală.
În cazul în care Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră - Biroul Evidență Abateri va înțelege că întâmpinarea formulată reprezintă atât răspunsul la actul emis de această Direcție, cât și răspunsul la contestația aferentă procesului-verbal, contestatoarea a arătat instanței de judecată că, din punct de vedere juridic, sunt două instituții separate, acte separate, astfel că și întâmpinările trebuiau să fie tot în număr de două, precum și faptul că unica întâmpinare nu respectă art.205 lit. b,c și d.
În această unică întâmpinare, în afara faptului că citează din OUG nr.195/2002 și din OG nr.2/2001, contestatoarei i se încalcă prezumția constituțională, recunoscută și de legislația internațională (Drepturile Omului), și anume aceea de nevinovăție, prin afirmația potrivit căreia „procesul-verbal de contravenție are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției sale”.
În cuprinsul întâmpinării nu se regăsește nici o probă care să îi ateste vinovăția.
Dacă tot s-a considerat vinovată, contestatoarea a solicitat ca instanța de judecată să oblige B. Rutieră S-A-R B-A-U Sector 5 să pună la dispoziție planșele foto ale ambelor autovehicule și să identifice unde sunt urmele de coliziune pe mașina condusă de contestatoare, aceasta a considerat că instanța trebuie să vadă aceste urme inventate de agentul constatator.
Referitor la probatoriul constând în cazierul său auto, care nu are relevanță în cauza dedusă judecății, contestatoarea a menționat că, în data de 26.10.2007, dacă depășea viteza cu 41- 50 km la oră față de viteza legală, i se reținea automat permisul, ceea ce nu s-a întâmplat.
Nu există nici o dovadă tehnică în acest sens (dovezi radar). În data de 27.03.2008, iar a depășit viteza cu 10-20 km „SPR Sibiu”- nici în acest caz nu există proba tehnică (radar). În datele de 21.04.2011, a depășit viteza legală cu 10-20 km (fără probe), în 22.06.2011, se presupune că a mers pe drum cu accesul interzis (tot fără probe, fără să se specifice și identifice locațiile). În 20.01.2014, a depășit viteza cu 10-20 km, tot fără probe radar, fără să se specifice și identifice locația. În cazul celor 3 abateri, nu au fost aduse specificații.
Abaterile respective, chiar dacă ar fi reale, nu au legătură cu cauza. Nu există nici o legătură de cauzalitate între cazierul auto și presupusul accident pe care l-a reclamat B. C. V..
Contestatoarea a arătat că declarația (11.04.2014) numitei B. C. V. prezintă date care se contrazic cu declarația martorei Coplea E. M.. Numita B. C. V. a afirmat că petenta contestatoare a ieșit din mașină, iar martora a spus că petenta și-a continuat drumul și nu a oprit, nu a ieșit din mașină.
Numita B. C. V. a afirmat în declarația din data de 11.04.2014 că s-a adresat „Biroului de Accidente Ușoare sector 6” la orele 22.00.
Referitor la procesul-verbal de la Secția de Poliție nr.25, nici acesta nu a fost exact, agenții de poliție consemnând probabil ceea ce le-a declarat numita B. C. V. întrucât, până să vină ambulanța, nu exista nici un agent de poliție la fața locului, contestatoarea întrebându-se cum de au știut cu exactitate ce anume s-a întâmplat din moment ce nu erau acolo.
În procesul-verbal s-au făcut mențiuni că petenta contestatoare ar fi declarat anumite lucruri. Cum să declare ceva când era inconștientă, cum să declare când era legată de targă în salvare, primind îngrijiri medicale. De la B. C. nu a primit îngrijiri medicale, ci o lovitură puternică, ce a produs o sumedenie de leziuni, așa cum rezultă și din certificatul medico-legal. Identificarea contestatoarei s-a făcut de către poliție prin intermediul vecinului său, I. C., care i-a căutat în geantă cartea de identitate. Tot acesta a fost cel care i-a parcat mașina și i-a restituit bunurile ce se aflau în aceasta, întrucât aceasta a fost dusă acasă de mama sa și de alți vecini.
O mențiune extrem de importantă a fost aceea că numita B. C. V. a fost sancționată contravențional cu suma de 200 de lei din pricina scandalului făcut.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr.195/2002, Codul Penal-partea specială în cuprinsul art.297 și art.100, precum și orice alte norme juridice incidente în cauză.
Prin sentința civilă nr.6659/02.10.2014 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinata competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6 București.
Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 21.10.2014, sub numărul de dosar_ .
În conformitate cu prevederile art.119 din OUG nr.195/2002, instanța a dispus citarea asiguratorilor C. SA și C. I..
Părțile au administrat proba cu inscrisuri, în cadrul careia instanța a solicitat intimatei planșele fotografice realizate ambelor autoturisme, acestea aflandu-se la filele 28-73 dosar, iar intervenienta a administrat proba testimoniala, la termenul din data de 22.01.2015, fiind audiat martorul C. E. M..
Totodata, instanța a incuviintat pentru contestatoare și pentru intervenienta proba cu interogatorii reciproce, aceasta neputând fi administrata din cauza neprezentarii partilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._11.04.2014 contestatoarea a fost sancționata pentru săvârșirea contravențiilor prevazute de art.54 alin.1 din OUG nr.1952002 și art.79 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002, constând in faptul că, la data de 28.02.2014, a condus auto cu nr. de înmatriculare_ pe . și nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi și a intrat în coliziune cu auto_, condus de intervenienta, și nu s-a prezentat la poliție în termenul legal de 24 de ore pentru intocmirea documentelor de constatare.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Analizând actul de sancționare sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal instanța reține următoarele:
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere rațiunea care stă la baza recunoașterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din modul în care este reglementată procedura plângerii contravenționale.
Potrivit dispozițiilor art. 33 și art. 34 din OG 2/2001, instanța, odată învestită cu soluționarea unei plângeri contravenționale, este obligată să verifice, pe baza materialului probator administrat în cauză, legalitatea și temeinicia actului atacat.
Astfel, procesul-verbal de contravenție nu face dovada absolută a aspectelor consemnate în conținutul său, prezumția de temeinicie având caracter relativ, persoana sancționată având posibilitatea de a propune probe din care să rezulte o altă situație de fapt, chiar instanța având dreptul de a administra probele pe care le consideră necesare pentru aflarea adevărului, chiar în lipsa unei propuneri a părților în acest sens.
Instanța apreciază că, prin recunoașterea faptului că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt consemnate în cuprinsul său, până la dovada contrară, și a posibilității persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară, nu numai că nu este cu nimic încălcată prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate, dar se realizează și un echilibru între interesul general, al statului, în reglementarea măsurilor privind constatarea contravențiilor și interesul particular.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul contestatorului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. Astfel, după cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141 A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora, inclusiv în materie penală pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la apărare.
În speță, susținerile contestatoarei potrivit cărora nu se face vinovata de producerea faptelor contraventionale nu pot fi reținute în cauză întrucât nu au fost probate prin niciun mijloc de proba, nefiind răsturnata astfel prezumția de temeinicie a procesului-verbal. Chiar dacă avariile autoturismelor implicate în incident sunt minime, sanctiunile au fost aplicate pentru neasigurarea la mersul cu spatele și nedeclararea incidentului, cu privire la care prezumtia de temeinicie a procesului-verbal nu a fost rasturnata.
În ceea ce privește sanctiunile aplicate, instanța apreciaza ca acestea respecta criteriile prevazute de disp. art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001.
În privința cererii de intervenție, prin care intervenienta solicita obligarea contestatoarei sa suporte c/val reparațiilor în valoare de 400 de lei, aceasta nu a dovedit prin niciun inscris ca ar fi efectuat vreo reparație a autoturismului sau pana la formularea cererii de intervenție, iar în conditiile în care contestatoarea este beneficiara unei asigurari de raspundere civila auto, intervenienta are posibilitatea să se adreseze asiguratorului acesteia pentru obtinerea despagubirilor. De asemenea, instanța nu poate reține solicitarea intervenientei de obligare a contestatoarei la plata sumei de 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxe, cheltuieli cu deplasarea martorilor, cheltuieli expertiza, o parte a acestora nefiind efectuate, cheltuielile cu deplasarea martorilor nu au fost dovedite, iar din punctul de vedere al taxelor de timbru achitate în raport de pretentiile formulate prin cererea de intervenție, prin respingerea acestora, intervenienta a căzut în pretenții.
Față de considerentele expuse anterior, instanța va respinge plângerea și cererea de intervenție ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de contestatoarea B. O. B., domiciliată în București, . nr.11, ., etaj 1, apartament 33, sector 6, CNP_, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, B. Rutieră, cu sediul în București, .. 9-15, sector 3, intervenienta B. C. V. și asigurătorii C. SA, cu sediul în Bucuresti, ..34, sector 1, și C. I., cu sediul în Bucuresti, ..5-7, parter-demisol, sector 1, și cererea de intervenție formulată de intervenienta B. C. V., domiciliată în București, .. 4, ., apartament 36, sector 3, CNP_, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.MD/Thred.MV
7 ex./02.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 911/2015. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
