Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 995/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 995/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 995/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 995
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 06.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. S.
GREFIER: A. R. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996) - rectificare carte funciară, privind pe reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâtul M. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 29.01.2015, prin serviciul registratură, au fost comunicate relațiile solicitate de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 București, după care
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, conform art. 104 pct. 13 HCSM 387/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 29.01.2015, prin serviciul registratură, au fost comunicate relațiile solicitate de la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 București, după care
Verificându-și competența, instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză potrivit art. 94 pct. 4 din noul Cod de procedură civilă și art. 31 al. 4 din Legea nr. 7/1996.
Instanța estimează durata cercetării procesului 6 luni.
Instanța dispune unirea cu fondul cauzei a excepțiilor invocate de pârât, prin întâmpinare.
Constatând că proba cu înscrisuri propusă de părți este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează reclamantei și pârâtului, proba cu înscrisuri.
Nemaifiind probe de administrat, instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității, asupra excepției lipsei de interes, asupra excepției lipsei calității procesuale active și în subsidiar, asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 10.09.2014, sub nr._, reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâtul M. V., a formulat plângere împotriva încheierii de carte funciară nr._/09.07.2014 și rectificarea cărții funciare în privința proprietarului și a identificării imobilului, ca urmare a contestării dreptului de proprietate a pârâtului M. V., care a fost înscris în Cartea Funciară ca titular, cu toate că dreptul lui de proprietate este contestat.
În fapt, reclamanta a arătat că, în cartea funciară nr_-C1-UR2 UAT București sector 6 a fost înscris dreptul de proprietate a pârâtului M. V., deși posesia apartamentului este a chiriașilor de drept, care dețin posesia apartamentului de peste 28 de ani și titlul său de proprietate a fost contestat în instanță.
Reclamanta a arătat că nu au fost respectate condițiile art. 29 din legea cadastrului și a publicității imobiliare, deoarece nu s-au efectuat măsurători concrete în apartamentul intabulat, și datele nu corespund realității.
S-a apreciat că cererea de rectificare este îndreptățită deoarece în apartamentul în cauză au fost făcute îmbunătățiri, care sunt constatate printr-o expertiză în dosarul_/303/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.
Reclamanta a subliniat că acțiunea în rectificare carte funciară poate fi introdusă concomitent cu acțiunea care stabilește dreptul de proprietate sau separat. Așadar, după ce a fost admisă acțiunea de fond privind dreptul de proprietate al titularului instanța va dispune rectificarea cărții funciare.
S-a învederat că reclamanta este beneficiara Contractului de închiriere nr. 1238/21.05.2001, înregistrat la . a apartamentul nr. 15, situat în București, ., ., ., de peste 27 de ani. Alături de ea, mai locuiesc și copiii ei, M. A. V. și M. M. L., care s-au născut și au crescut în acest apartament și care nu beneficiază de nicio altă locuință.
Reclamanta a menționat că în anul 1997, când și-a exprimat dorința să cumpere apartamentul, în baza art. 9 din Legea 112/1995, a fost indusă în eroare de funcționarii de la S.C. Orizont S.A., în sensul că ar exista solicitări din partea fostului proprietar în baza Legii 112/1995, să i se restituie prezentul apartament. După ce a fost notificată de către Administrația Fondului Imobiliar, Serviciul Spațiu Locativ, a observat că de fapt a fost o informație eronată, deoarece, notificarea fostului proprietar a fost făcută în baza Legii 10/2001, înregistrată de către M. V., iar cererea lui nu se încadrează în sensul preluării abuzive conform art. 2 din legea 10/2001. Acest apartament a fost preluat cu plată, acordându-se despăgubiri de către Statul R., încă din 1981.
Reclamanta a apreciat că nu a fost o preluare abuzivă, deoarece pârâtul și-a exprimat dorința de a preda acest apartament la stat și de a fi despăgubit real, la momentul potrivit.
Acest apartament a fost cumpărat de fostul proprietar în baza Contractului nr. 3734/1971, plătindu-se din prețul locuinței o sumă în avans de 24.741 lei, iar în 1981, când pârâtul M. V. a plecat definitiv din țară, și prin Decizia nr. 1752/1981 se precizează că acesta a cerut preluarea de către stat a apartamentului susmenționat și a terenului aferent, și restituirea banilor. Acest apartament s-a preluat cu plată. Prin Decizia l752/1981 în art. 1 s-a dispus restituirea sumei plătite, ca avans, cât și plata despăgubirilor la cât era prețul pieții la momentul respectiv printr-o evaluare legală la momentul despăgubirii.
Reclamanta a menționat că pârâtul nu a fost persecutat politic, nu s-a făcut niciun abuz asupra sa, iar Legea 10/2001, se referă la regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
S-a arătat, de asemenea, că după ce fostul proprietar și-a primit despăgubirile și a solicitat trecerea lui în proprietatea statului, apartamentul a intrat în circuitul civil și a fost repartizat printr-un Ordin de repartiție în 1981, legal, către familia M. E., compusă la acel moment din cinci persoane. Familia M., a plătit chiria la zi, a întreținut apartamentul, nemaiavând dreptul să solicite altă locuință din fondul locativ de stat, și în ultimul timp a făcut și îmbunătățiri substanțiale, ridicând valoarea apartamentului, tocmai cu intenția de a-1 cumpăra.
Reclamanta a precizat că în data de 25. 07. 2013, prin înștiințarea nr._/02.07.2013, Administrația Fondului Imobiliar - Serviciul Fond Locativ, i-a comunicat că s-a emis Dispoziția nr_/29.10.2012 și s-a întocmit un Protocol de predare preluare cu nr._ din 27.06.2013 în birou, fără a se deplasa nimeni în teren.
S-a apreciat că atât Dispoziția nr._/29.10.2012 de retrocedare în natură a apartamentului, cât și Protocolul de predare preluare nr._ din 27.06.2013, au fost emise în mod ilegal, fără respectarea condițiilor impuse de Legea 10/2001. Decizia a fost emisă stabilindu-se în mod administrativ preluarea abuzivă și protocolul fără respectarea condițiilor legale, privind înștiințarea chiriașului, așa cum se precizează în mod expres în art. 25 alin. 5) din legea 10/2001 modificată și completată.
Reclamanta a menționat că Primarul General al Municipiului București prin emiterea dispoziției nr._/29.10.2012, a depășit atribuțiile din Legea administrației Publice Locale nr. 215/2001 și a constatat cu de la sine putere că imobilul a fost preluat abuziv, deși el a fost preluat cu plată, la cererea proprietarului printr-o decizie care este încă valabilă, care nu a fost anulată de nicio instanță judecătorească niciodată.
Reclamanta a apreciat că pârâtul M. V. nu are dreptul la restituirea în natură a acestui apartament și deci nu este legală înscrierea sa în Cartea Funciară.
Pe de alta parte, reclamanta chiriaș fiind, a fost prejudiciată în drepturile sale de titular de contract de închiriere, care avea dreptul să cumpere locuința în care a locuit timp de 27 de ani aducându-i un spor real de valoare
In aceste condiții a solicitat să se observe că Dispoziția Nr._/29.10. 2012 a Primarului General al Capitalei, nu respectă condițiile legale privind art. 2 din legea 10/2001 și urmează a fi radiate din cartea funciară.
Pe de altă parte, Protocolul de predare primire ar fi trebuit să se încheie între proprietar și deținătorul actual al imobilului cu respectarea art. 25 alin 5) din lege, ceea ce nu s-a întâmplat deci și acest protocol este nul de drept.
Reclamanta a apreciat că nerespectarea condițiilor imperative ale legii, atrage nulitatea absolută a acestor documente.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 alin 2 indice 1, și 2 din legea 7/1996 cu modificările ulterioare art. 908 alin 4 Noul Cod Civil
În dovedirea celor susținute, reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri: contestația împotriva încheierii de carte funciară nr._/28.04.2014 adresată registratorului-șef, încheierea OCPI nr._/28.04.2014, extras de carte funciară, încheiere OCPI de respingere nr._/09.07.2014, certificat de grefă vizând dosarul nr._/303/2013.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 06.10.2014, reclamanta M. E. a formulat cerere precizatoare (f. 27)
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere reclamanta a arătat faptul că, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, există un dosar civil nr_/303/2013, care este în curs de judecare, și care are drept obiect, anularea Dispoziției nr._/29.10.2012 de restituire In natura a apartamentului, ca fiind emisă cu încălcarea legii 10/2001.
A anexat cererii, un set cu înscrisuri (f. 29 – 62).
La data de 27 noiembrie 2014, pârâtul M. V., a depus întâmpinare (f. 68) prin carea invocat excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, învederând că pentru o astfel de cerere, ce are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, legiuitorul a prevăzut expres ca reclamantul să aibă calitate în acest sens.
Pârâtul a apreciat că registratorul cărții funciare temeinic și legal a respins “contestația “ împotriva încheierii nr._ din 28.04.2014, hotărâre prin care i s-a înscris dreptul de proprietate.
O.C.P.I., Sector 6, prin reprezentanții săi legali a analizat actele dosarului în baza cărora a fost înscris dreptul de proprietate al pârâtului, constatând pe de-o parte că M. E. nu a dovedit în niciun fel calitatea de dobânditor al bunului intabulat și nu a putut dovedi lezarea unui drept, pentru a dovedi un interes juridic, iar pe de altă parte că, cererea sa sub formă de “contestație " nu s-a putut încadra în textul de lege, respectiv în dispozițiile Legii nr. 7/1996 modificată și completată, cât și a dispozițiilor Decretului-lege nr. 115/1938.
Pârâtul a învederat că nici reclamanta, nici membrii familiei sale, nu au nicio calitate față de imobilul proprietatea pârâtului din ., . nefiind nici măcar tolerate de pârât, întrucât această prelungire a tolerării potrivit calității avute de fostul chiriaș a expirat potrivit legii, pârâtul apreciind că reclamanta și membrii familiei sale îi ocupă abuziv imobilul.
Pârâtul a învederat că reclamanta nu poate dovedi existența unor raporturi contractuale cu pârâtul, dar nici alte raporturi locative, întrucât prelungirea folosinței apartamentului s-a făcut în temeiul Legii protecției chiriașilor, termenul limită stabilit în acest sens fiind depășit, reclamanta folosind în prezent fără titlu și fără niciun drept imobilul proprietatea pârâtului.
S-a apreciat că faptul că reclamanta a formulat o acțiune în instanță având ca obiect anularea Dispoziției nr._ din 29.10.2012 a Municipiului București prin care i s-a retrocedat legal apartamentul preluat abuziv de fostul Guvern al României prin Decretul 223 /1971, acțiune ce formează obiectul dosarului civil nr._/303/2013, nu poate să-i confere calitatea de a se adresa O.C.P.I. sector 6 printr-o cerere de prestație tabulară, oricare ar fi aceasta, reclamanta neavând dreptul de a cere rectificare Cărții Funciare în ceea ce privește dreptul de proprietate al pârâtului.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității, excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, învederând că reclamanta nu poate dovedi existența vreunui titlu față de apartamentul său, ori a unui început de dovadă ca drept de proprietate a acesteia asupra imobilului proprietatea pârâtului, înscris în Cartea Funciara a cărei rectificare a solicitat-o.
Potrivit art.100 din Regulamentul de Organizare si Funcționare a Birourilor de Carte Funciara, “prin persoană interesată“ se înțelege acea persoană care a avut sau are un drept înscris în Cartea Funciară, și care ar fi fost lezat prin o noua înscriere sau o respingere a unei modificări.
Pârâtul a subliniat că atâta vreme cât nu s-a făcut dovada anulării actului juridic, subzistând legalitatea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea și efectul juridic al acestuia, nu poate fi primită și admisă o astfel de cerere ce formează capătul nr.2 al acțiunii.
În motivarea excepției lipsei de interes în formularea celui de-al doilea capăt de cerere, pârâtul a arătat că legitimitatea de a formula cererea de rectificare tabulară nu poate fi dovedită în niciun fel, întrucât reclamanta nu are niciun drept asupra imobilului și nici nu are raporturi de drept contractual sau de drept locative cu pârâtul.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 si urm. C.pr.civ,
La data de 22.12.2014, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare (f. 76)
La solicitarea instanței, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 București a comunicat copia dosarului nr._/09.07.2014.
La termenul din data de 06.02.2015, instanța a dispus unirea excepțiilor invocate prin întâmpinare cu fondul cauzei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului,cu prioritate asupra excepției inadmisibilității primului capăt de cerere, instanța reține următoarele:
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, invocând, în concret, lipsa calității procesuale a reclamantei în formularea unei atare cereri.
Conform art. 36 Cod procedură civilă, identitatea dintre părți și subiectele raportului litigios justifică existența calității procesuale, fără a conta existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor, aspect care interesează din perspectiva fondului dreptului.
Potrivit art. 31 alin. 3 din Lg. 7/1997, împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare
Astfel, plângerea împotriva încheierii de carte funciară are natura juridică a unei căi de atac.
Or, atâta vreme cât reclamanta a formulat o cerere de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară nr._/28.04.2014, care i-a fost respinsă de registratorul-șef prin încheierea nr._/09.07.2014, instanța apreciază că reclamanta justifică legitimare procesuală activă în contestarea acestei din urmă încheieri pe calea plângerii, cererea astfel formulată fiind admisibilă.
Pe cale de consecință, instanța va respinge excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
Analizând fondul primului capăt de cerere, instanța reține următoarele:
Prin încheierea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 6 nr._/28.04.2014 (f. 95), s-a admis cererea de rectificare din oficiu cu privire la imobilul cu număr cadastral_-C1-U82, înscris în cartea funciară_-C1-_ București Sector 6, având ca proprietar pe pârâtul M. V., în cotă de 1/1 de sub B.1 în sensul că prin conversia/validarea informațiilor în sistemul integrat de cadastru și publicitate imobiliară, s-a preluat din RTI în cuprinsul cărții funciare, litigiul transcris sub nr. 227/18.10.2013 în favoarea reclamantei M. E. sub C.1 din cartea funciară_-C1-_ București Sector 6.
În data de 09.07.2014 a fost înregistrată cererea de reexaminare formulată de reclamantă împotriva încheierii nr._/28.04.2014 (f. 93) prin care aceasta a solicitat radierea dreptului de proprietate al pârâtului, contestând dreptul de proprietate al numitului M. V. și invocând faptul că la stabilirea suprafeței utile a imobilului nu s-a făcut nicio măsurătoare și faptul că imobilul are îmbunătățiri.
Prin încheierea CF nr._/09.07.2014 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamantă (f. 89).
Instanța constată că în analiza plângerii împotriva încheierii de carte funciară este limitată la verificarea condițiilor ce trebuiau cercetate de către registrator.
Or, instanța constată că prin încheierea contestată, nr._/28.04.2014 (f. 95), prin conversia/validarea informațiilor în sistemul integrat de cadastru și publicitate imobiliară, s-a preluat din RTI în cuprinsul cărții funciare, litigiul transcris sub nr. 227/18.10.2013 în favoarea reclamantei M. E. sub C.1 din cartea funciară_-C1-_ București Sector 6. Astfel intabularea dreptului de proprietate a pârâtului s-a realizat prin încheierea nr._/17.12.2013 astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară aflat la fila 96 din dosar, iar nu prin încheierea nr._/28.04.2014, prin care doar s-a dispus înscrierea în partea a III-a a cărții funciare „Sarcini”, a litigiului transcris sub nr. 227/18.10.2013 în favoarea reclamantei.
Astfel, instanța apreciază că modalitatea în care s-a realizat intabularea dreptului de proprietate a pârâtului putea fi contestată prin formularea unei cereri de reexaminare, respectiv plângere împotriva încheierii nr._/17.12.2013, iar nu împotriva încheierii nr. nr._/28.04.2014, care vizează doar înscrierea în cartea funciară a litigiului inițial înscris în Registrul de Transcripțiuni și Inscripțiuni.
Totodată, instanța reține că în mod corect a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de reclamantă motivându-se că oficiile de cadastru și publicitate imobiliară nu intervin, prin operațiunile de publicitate imobiliară dispuse prin încheieri, în conținutul actelor și faptelor juridice evidențiate în cuprinsul acestora.
Sub acest aspect, instanța reține că potrivit art. 28 alin. 4 din Lg. 7/1997 înscrierile în cartea funciară se efectuează la cererea părților interesate, cu excepția cazurilor în care legea prevede înscrierea din oficiu, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, intabularea sau înscrierea provizorie poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original, hotărârii judecătorești sau hotărârii autorității administrative, urmează să strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular.
Potrivit art. 29 alin. 1 din Lg. 7/1997, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: a) este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de lege; b) identifică corect numele sau denumirea părților și menționează codul numeric personal, dacă este atribuit, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală ori codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora; c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz; d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România; e) este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare, a extrasului de carte funciară pentru informare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului, cu excepția cazului în care se face mențiune despre acestea în cuprinsul actului; f) este însoțit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepția scutirilor stabilite prin lege sau a situației în care dovada încasării tarifului se face conform procedurilor stabilite prin protocoale încheiate potrivit art. 9 alin. (4) și (5); g) îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Astfel, atâta vreme cât pârâtul deține un titlu de proprietate asupra imobilului reprezentat de apartamentul nr. 15 situat în București, ., ., ., constând în Dispoziția nr._/29.10.2012 a Primarului General al Municipiului București (f. 39) era justificată intabularea acestui drept, neavând relevanță, sub acest aspect, faptul că titlul pârâtului este contestat în instanță, întrucât registratorul nu are competență în analiza legalității actului administrativ anterior menționat, valabilitatea acestuia neputând fi, pe cale de consecință, analizată cu ocazia cercetării cererii de intabulare, a verificării înscrierilor ulterioare în cartea funciară a imobilului și, pe cale de consecință, nici în cadrul prezentei plângeri împotriva încheierii de carte funciară.
În acest sens, instanța reține că existența unui litigiu cu privire la titlul de proprietate asupra imobilului nu împiedică intabularea întrucât până la constatarea nulității titlului de proprietate printr-o hotărâre judecătorească, acesta produce efectele specifice, operând prezumția de legalitate a dispoziției de restituire în natură a imobilului.
Totodată, instanța reține că litigiul având ca obiect constatarea nulității Dispoziției nr._/29.10.2012 a Primarului General al Municipiului București ce face obiectul dosarului nr._/303/2013 (f. 18, 103) a fost notat în cartea funciară prin chiar încheierea nr._/28.04.2014, prin care s-a preluat din RTI în cuprinsul cărții funciare, litigiul transcris sub nr. 227/18.10.2013 în favoarea reclamantei M. E. sub C.1 din cartea funciară_-C1-_ București Sector 6, asigurându-se, astfel, opozabilitatea contestării dreptului de proprietate al pârâtului.
Având în vedere normele legale anterior citate, instanța reține că nici existența unui pretins drept de locațiune asupra imobilului vizat de intabulare nu este de natură a împiedica intabularea.
Totodată, atâta vreme cât reclamanta nu a dovedit anularea documentației care a stat la baza intabulării dreptului reclamantului și stabilirea altor elemente de identificare tehnică a imobilului, instanța apreciază că argumentele expuse de reclamantă sub aspectul măsurătorii apartamentului și a îmbunătățirilor efectuate nu sunt de natură a invalida intabularea efectuată și a determina radierea dreptului pârâtului din cartea funciară, astfel cum a solicitat reclamanta prin cererea de reexaminare și, ulterior, prin prezenta plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Având în vedere toate argumentele anterior expuse, instanța va respinge ca neîntemeiat primul capăt de cerere având ca obiect plângerea formulată împotriva încheierii de carte funciară nr._/09.07.2014.
Analizând cu prioritate excepția interes în formularea capătului de cerere având ca obiect rectificare carte funciară, instanța reține următoarele:
Interesul, privit drept condiție în formularea unei cereri în instanță, presupune existența unui folos practic, actual și personal al persoanei care formulează cererea.
Potrivit art. 908 alin. 1 pct. 1 cod civil (aplicabil față de art. 76 din Lg. 71/2011 și data înregistrării dosarului nr._/303/2013, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției nr._/29.10.2012) orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii dacă înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui.
Conform art. 908 alin. 2 Cod civil, rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarația notarială a titularului dreptului ce urmează a fi radiat sau modificat, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A.. 4 al aceluiași articol prevede faptul că acțiunea în rectificare poate fi introdusă concomitent sau separat, după ce a fost admisă acțiunea în fond, când este cazul.
Astfel, acțiunea în rectificarea cărții funciare este o cale procedurală menită să asigure modificarea unei intabulări sau a unei înscrieri provizorii care nu corespunde situației juridice reale a imobilului.
Față de dispozițiile legale anterior citate, instanța reține că acțiunea în rectificarea cărții funciare nu este o acțiune independentă, ea putând fi introdusă doar în condițiile în care este stabilită anterior printr-unul din modurile prevăzute de lege situația reală a dreptului înscris care să contrazică mențiunile din cartea funciară.
Totodată, instanța apreciază că o astfel de acțiune poate fi formulată doar de persoana în privința căreia situația juridică reală a dreptului produce efecte, întrucât doar astfel prin rectificarea cărții funciare în mod corespunzător, persoana în cauză va beneficia de un folos practic, real, putând fi calificată drept „persoană interesată” în sensul art. 908 Cod civil.
Or, în speță, instanța constată că reclamanta solicită rectificarea cărții funciare cu privire la dreptul de proprietate al pârâtului asupra imobilului anterior descris, fără a proba existența unei situații juridice diferite a imobilului în cauză care să-i profite.
Astfel, simplul fapt că reclamanta a promovat o acțiune, înregistrată sub nr._/303/2013, având ca obiect constatarea nulității absolute a Dispoziției nr._/29.10.2012, anularea Protocolului nr._/27.06.2013, obligarea pârâților la încheierea cu reclamanta a unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul –apartament nr. 15, situat în București, ., ., ., în condițiile art. 9 din Lg. 112/1995, nu constituie un motiv care să justifice interesul reclamantei în rectificarea cărții funciare, întrucât respectiva acțiune nu a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, nemodificându-se astfel în favoarea reclamantei situația dreptului intabulat.
Instanța apreciază că anterior soluționării litigiului privind fondul dreptului de proprietate contestat, nu există un folos practic care poate fi obținut de reclamantă prin promovarea unei acțiuni în rectificarea cărții funciare. Toate argumentele expuse de reclamantă în motivarea cererii vizează fondul dreptului și nu pot fi soluționate pe cale unei acțiuni în rectificarea cărții funciare.
Modalitatea de redactare a art.908 alin. 4 Cod civil, care prevede posibilitatea formulării unei cereri în rectificarea cărții funciare concomitent sau separat, după ce a fost admisă acțiunea în fond, când este cazul, nu este de natură a conduce către o altă concluzie întrucât mențiunea „concomitent” vizează formularea unui capăt de cerere având ca obiect rectificarea cărții funciare în cadrul cererii având ca obiect fondul dreptului, iar nu formularea unei acțiuni distincte, dar inițiate în același timp cu acțiunea vizând fondul dreptului. Astfel, legea permite solicitarea rectificării cărții funciare odată cu pretențiile formulate cu privire la fondul dreptului, în cadrul aceleiași acțiuni, urmărindu-se astfel ca persoana interesată să aibă posibilitatea de a formula ambele solicitări deodată, fără a fi obligată să aștepte soluționarea litigiului vizând fondul dreptului pentru ca mai apoi să inițieze un nou litigiu având ca obiect rectificarea cărții funciare. Chiar și în ipoteza în care cele două cereri sunt formulate concomitent, în cadrul aceleiași acțiuni, cererea ce rectificare are a fi analizată ulterior soluționării cererii vizând fondul dreptului.
Această interpretare a textului analizat se impune având în vedere accesorialitatea cererii de rectificare a cărții funciare față de cererea vizând fondul dreptului, neputând fi concepută rectificarea cărții funciare în condițiile art. 908 alin. 1 pct. 1 Cod civil, fără desființarea actului în baza căruia s-a realizat intabularea.
Astfel, pentru a fi posibilă analiza cererii de rectificare a cărții funciare este necesară existența unei soluții pronunțate cu privire la fondul dreptului vizat de intabulare, care să releve o situație juridică diferită de cea înscrisă în cartea funciară.
Întrucât în prezenta cauză reclamanta nu a dovedit existența unei atare soluții, care să releve o situație juridică diferită de cea înscrisă în cartea funciară și care să profite reclamantei, instanța constată că reclamanta nu justifică un interes actual în rectificarea cărții funciare, care să îi confere un folos practic.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția lipsei de interes și va respinge ca lipsită de interes cererea având ca obiect rectificarea cărții funciare.
Având în vedere soluția care va fi pronunțată asupra celui de-al doilea capăt de cerere, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte excepții invocare de pârât cu privire la acest capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
Respinge plângerea formulată de reclamanta M. E. (CNP_), domiciliată în București,. 11, . ., sector 6, în contradictoriu cu pârâtul M. V. domiciliat București . . . sector 4, împotriva încheierii de respingere nr._/09.07.2014.
Admite excepția lipsei de interes în formularea capătului de cerere având ca obiect rectificare carte funciară.
Respinge ca lipsită de interes cererea având ca obiect rectificarea cărții funciare.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. R.S./Thred. M.G.
4 ex./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 966/2015.... | Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 1002/2015.... → |
|---|
