Plângere contravenţională. Sentința nr. 9811/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9811/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 9811/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9811
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 25.11.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, privind pe contestatoarea S.C. C & I G. I. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, conform art. 94 pct. 3 Cod proc.civ. coroborat cu art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001, având în vedere locul săvârșirii contravenției care este în sector 6.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 zi.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează contestatoarei și intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, constatând încheiată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.07.2015, contestatoarea . I. SRL, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER PENTRU I. TERITORIAL NR. 1, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 17.06.2015 de către intimat, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, în principal, anularea procesului-verbal contestat ca urmare a încălcării condițiilor de fond și formă, iar în secundar, să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, precum și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, la data de 17.06.2015, inspectorul ISCTR a oprit și verificat autovehicul înmatriculat sub numărul_, aparținând societății contestatoare, sancționând-o pentru că „În data de 17.06.2015, ora 10:10, pe km .. 1, Localitate: sector 6, București... La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: a) nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional astfel: conducătorul auto a prezentat la control licența de traseu (în copie) . nr._ și graficul de circulație pentru traseul (cod traseu 59C3) București AT. Militari – P. – Ulmi – Trestieni - Drăgăneasca cu plecare din AT Militari la ora 09:00. la momentul controlului, erau îmbarcați pasageri pe . Kaufland Militari”.
Această faptă contravențională a fost încadrată, așa cum reiese din procesul-verbal de la pct.3 lit. a al acestuia, la art. 4 pct.10 din HG nr. 69/2012. Societatea contestatoare a mai fost sancționată prin același proces-verbal pentru:„ b) prezentarea la control de către întreprindere/operatorul de transport rutier, operatorii de activități conexe sau de către conducătorii auto a documentelor emise de către autoritatea competentă plastifiate sau în copie sau în oricare altă formă/alte condiții decât cele în care au fost eliberate astfel: licența de traseu LT nr._ și graficul de circulație au fost prezentate în copie”. Această faptă a fost sancționată conform art. 5 pct. 25 din HG nr. 69/2012.
Contestatoarea a solicitat a se observa că au fost încălcate dispozițiile legale pe care le va menționa în cele ce urmează, a căror sancțiune atrage nulitatea procesului-verbal, vătămarea gravă adusă societății contestatoare fiind aplicarea amenzii în cuantum de 5.000 lei. Prezumția de validitate a procesului-verbal nu este aplicabilă în speța de față prin prisma argumentelor ce urmează.
Locul săvârșirii faptei contravenționale și descrierea faptei - nulitate absolută.
Contestatoarea a solicitat a se observa că legiuitorul a fost foarte exigent atunci când a stabilit prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001, că trebuiesc menționate distinct în procesul-verbal „data, ora și locul unde este încheiat; ... descrierea faptei contravenționale, cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită”. Descrierea locului săvârșirii faptei contravenționale este o mențiune obligatorie, ca și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la constatarea „faptei” comise și la aprecierea gravității faptei.
Inspectorul ISCTR a constatat așa-zisa faptă, astfel cum reiese din procesul-verbal însă, din conținutul descrierii faptei contravenționale rezultă că locul săvârșirii faptei contravenționale este „pe . Kaufland Militari”.
Astfel, inspectorul ISCTR a menționat un loc al săvârșirii faptei insuficient de clar precizat, indicând de fapt două locuri ale săvârșirii faptei contravenționale.
Contestatoarea a anexat alăturat extras de pe Google Maps din care rezultă cu claritate că . . diferite . (Anexa 1)
Astfel, se ridică numeroase dubii asupra temeiniciei și legalității procesului-verbal atacat.
De asemenea, trecerea în procesul verbal de constatare a conținutului dispozițiilor legale, respectiv a art. 4 pct. 10 din HG nr. 69/2012, nu echivalează cu descrierea ei afectivă, și nu reprezintă o consemnare a faptei săvârșite, deoarece acestea reprezintă doar temeiul legal al stabilirii faptelor contravenționale, care n-au fost descrise în procesul verbal respectiv.
În practica judiciară s-a considerat că reproducerea textului legal care sancționează presupusa faptă ilicită nu reprezintă o descriere a faptei contravenționale.
Inspectorul ISCTR nu a precizat modul concret în care societatea contestatoare se face culpabilă de „nerespectarea de către conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație”.
Această descriere este de natură a crea confuzie întrucât nu se înțelege în ce constă fapta contravențională și în ce sens societatea contestatoare nu a respectat graficul de circulație atașat licenței de traseu a cărei titulară este societatea contestatoare. Astfel, prin simpla mențiune a textului de lege nu sunt îndeplinite dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001, în sensul că nu sunt arătate totalitatea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și evaluarea pagubei. În acest sens, contestatoarea a anexat alăturat sentința civilă nr. 1978 pronunțată la data de 07.04.2015 de Judecătoria G. în dosarul nr._/236/2014. (Anexa 2)
Prin sentința civilă nr. 1978/07.04.2015, instanța a constatat că: „Așadar, licența de traseu instituie obligații cu privire la traseul de urmat, stațiile în care se poate opri, orarul curselor.
Încălcarea licenței de traseu se poate face în diferite modalități: fie nu se respectă stațiile, oprindu-se și în alte locuri, fie nu se respectă orarul, fie chiar se circula prin alte localități decât cele din licență”.
Astfel, se va observa că inspectorul ISCTR nu a indicat modalitatea concretă de săvârșire a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Astfel, i se produce o vătămare gravă și un prejudiciu care nu poate fi înlăturat decât prin anularea procesului-verbal.
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. 1 din OG nr.2/2001 rezultă cerința ca inspectorul ISCTR să realizeze o descriere în concret a săvârșirii contravenției. Cerința descrierii contravenției și locul acesteia este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței de judecată cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justei sancțiunii aplicate.
Astfel, așa cum se arată în cuprinsul art. 16 al OG nr. 2/2001, descrierea faptei trebuie făcută cu indicarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei. Instanța de judecată, conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001, poate să aprecieze asupra gravității faptei și în consecință să reindividualizeze sancțiunea aplicată de inspectorul ISCTR, atât ca tip de sancțiune cât și cu privire la cuantum. Întrucât procesul-verbal contravențional reprezintă unicul act probator al săvârșirii unei contravenții, el trebuie să conțină toate elementele pe baza cărora se poate cerceta de către instanța de judecată dacă,în realitate s-a comis o asemenea faptă, și dacă în mod concret se poate angaja răspunderea contravenționala a unei persoane.
Se consideră că prin nedescrierea corespunzătoare a faptei contravenționale, se aduce atingere prezumției de nevinovăție de care trebuie să beneficieze petentul. De aceea, insuficienta descriere a faptei contravenționale echivalează cu nedescrierea, întrucât prin întocmirea procesului-verbal, prin această modalitate s-a cauzat societății contestatoare o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
Astfel, în condițiile în care instanța de judecată nu poate stabili cu certitudine săvârșirea faptei/elor de către contravenient așa cum rezultă din proces-verbal de contravenție, se ridică numeroase dubii asupra celor consemnate în procesul-verbal, dubii care profită contravenientului.
În ceea ce privește împrejurările comiterii faptei, contestatoarea a arătat că acestea sunt deopotrivă elemente legale obligatorii, esențiale și utile instanței sub aspectul verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Inclusiv lipsa acestor aspecte sunt de natură a impieta asupra posibilității concrete a instanței de a verifica legalitatea și temeinicia actului sancționator. Astfel, în condițiile în care instanța de judecată nu poate stabili cu certitudine săvârșirea faptei/elor de către contravenient, se ridică numeroase dubii asupra celor consemnate în procesul-verbal, dubii care profită contravenientului.
Dacă instanța de judecată va considera că aspectele de mai sus rezultă din procesul-verbal, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere că procesul-verbal este sancționator, de aceea fapta trebuie descrisă clar, fără echivoc și deducții. În opinia contestatoarei, instanța nu trebuie să facă deducții sau analogii, ci trebuie să analizeze fapta în mod concret în raport de descrierea concretă a acesteia în procesul-verbal. Descrierea defectuoasă a faptei, precum și lipsa ori menționarea incompletă a împrejurărilor comiterii acesteia echivalează cu lipsa acestora și: vin să răstoarne prezumția de legalitate a procesului-verbal contestat; aduc atingere prezumției de nevinovăție de care beneficiază petentul; ridică numeroase dubii asupra celor consemnate în procesul-verbal, dubii care profită contravenientului.
Aspectele de mai sus sunt de natură a vicia procesul-verbal cu consecința anulării acestuia, având în vedere că potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 (legea generală în materia contravențiilor) instanța verifică înscrisul contestat (procesul-verbal) sub aspectul legalității și temeiniciei acestuia, verificare care nu este posibilă dacă planează suspiciunea că inspectorul ISCTR nu a consemnat fidel situația de fapt. Pentru acest motiv „in dubio pro reo”. Deci, această situație deficitară privind neredarea fidelă a situației de fapt îi profită.
Contestatoarea a solicitat a se observa că au fost încălcate dispozițiile art. 19 alin.1 din OG nr. 2/2001 a căror sancțiune atrage nulitatea procesului-verbal, dată fiind vătămarea ce i-a fost adusă, respectiv aplicarea amenzii în cuantum de 5.000 lei. Astfel, potrivit art. 19 alin. 1, în cazul în care contravenientul nu se află de față la întocmirea procesului-verbal, agentul constatator va face mențiunea despre această împrejurare, care trebuie să fie confirmată de cel puțin un martor.
De asemenea, contestatoarea a solicitat a se observa că martorul indicat de inspectorul ISCTR, d-nul Babaci P., este chiar șoferul angajat al societății contestatoare, prepusul acesteia și cel care a săvârșit fapta în societății contestatoare, iar acesta nu poate fi audiat ca martor.
Instructajul pe care contestatoarea îl face angajaților săi și controalele acesteia interne vin să preîntâmpine tocmai aceste situații, respectiv evitarea aplicării sancțiunilor ca urmare a respectării dispozițiilor legale. De aceea, astfel de situații o revoltă.
Este comod pentru agent să menționeze în procesul-verbal ca martor pe angajatul societății contestatoare și că nici reprezentantul legal nu era de față, deși potrivit art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 în cazul în care contravenientul nu se află de față la întocmirea procesului-verbal.
De asemenea, este important de reținut că inspectorul ISCTR are obligația legală conform art. 16 alin.7 din OUG nr. 2/2001 ca în momentul încheierii procesului-verbal să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal. Art. 16 alin. 7 din OG nr.2/2001 prevede că: „În momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni” sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.
Faptul că societatea contestatoare - persoană juridică – a fost menționată drept contravenient și nu o persoană fizică - de exemplu șoferul - nu trebuie să conducă la o discriminare vădită și gravă, respectiv că persoanele fizice pot formula obiecțiuni întotdeauna, pe când persoanele juridice numai în cazul și dacă reprezentantul legal al acesteia se afla prezent la momentul încheierii procesului-verbal.
În concluzie, agentul trebuia să identifice alt martor care să confirme faptul că petentul contravenient nu se afla de față la întocmirea procesului-verbal, având în vedere că, așa cum a susținut și inspectorul ISCTR în autovehicul „erau îmbarcați pasageri”.
Cu privire la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, contestatoarea a arătat că nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute și sancționate prin procesul-verbal ce face obiectul prezentei plângeri.
În conformitate cu art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
În opinia contestatoarei și a jurisprudenței, amenda contravențională nu a fost gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune, ci ca un mijloc de constrângere a destinatarului actului normativ, de prevenire a săvârșirii de noi fapte, amenda neavând caracterul unei despăgubiri pentru acoperirea unei prejudiciu, ci are caracter punitiv prin natura ei, caracter specific sancțiunilor penale.
De asemenea, fapta reținută în procesul-verbal nu este de natură de a pune în pericol siguranța călătorilor sau a celorlalți participanți la trafic, ori alte valori. Contestatoarea a precizat că, la controlului, agentul a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor în care se efectua activitatea de transport.
Contestatoarea a afirmat cu certitudine și responsabilitate că o atenționare este suficientă.
Instanța de judecată deține această prerogativă de a înlocui pedeapsa amenzii cu avertismentul în condițiile art. 7 din OG nr. 2/2001, de aceea contestatoarea a apelat la înțelegere și a solicitat înlocuirea amenzii, mai ales în raport de dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 în conformitate cu care „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Contestatoarea a arătat că societatea contestatoare, operator privat de transport, operează pe piața transportului de persoane de 13 ani, având o reputație foarte bună. Contestatoarea efectuează curse pe întreg teritoriul țării, siguranța și confortul călătorilor fiind printre cele mai importante preocupări ale acesteia. Societatea contestatoare este un bun contribuabil, plătitor de taxe și impozite semnificative la bugetul de stat.
În analiza prezentei solicitări, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere că societatea acesteia operează pe aproximativ 120 de autovehicule, șoferii angajați fiind în număr de aproximativ 150. Așa cum s-a arătat, contestatoarea a asigurat curse rutiere de călători la nivel național, aceasta fiind activitatea de bază din care societatea își câștigă existența. Desigur că în raport cu alți participanți la trafic, societatea contestatoare a fost mai expusă riscului de a primi amenzi.
Prezumția de nevinovăție.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, materia contravențională este subsumată acuzației în materie penală, astfel cum a arătat Curtea Europeană de la Strasbourg în mai multe decizii de speță.
Curtea Constituțională a României în Decizia nr. 81/1994, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 14/1995, a subliniat că deciziile de speță pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului se impun instanțelor în virtutea art. 20 alin. 1 din Constituția României și au prioritate în temeiul alin. 2 din același text (tratatele și convențiile internaționale ratificate de România fac parte din dreptul intern și se aplică prioritar în fața normelor naționale în caz de conflict).
În cauza I. P. c. României (cererea nr._/04), în decizia de inadmisibilitate din data de 28.06.2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reafirmat faptul că sancțiunile contravenționale aplicate în baza OUG nr. 195/2002 se includ în sfera noțiunii de „acuzație în materie penală” astfel că, în procedura contravențională din Romania sunt aplicabile garanțiile materiei penale oferite de art. 6 din Convenție, inclusiv prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate (scopul pur punitiv al amenzii aplicabile și caracterul general al normei de incriminare fiind cele doua elemente determinante care au condus Curtea la aceasta concluzie). Curtea a reiterat și aspectul că prezumțiile de fapt și de drept (între care se numără și prezumția de validitate a procesului-verbal din dreptul contravențional românesc) sunt comune tuturor sistemelor judiciare, nefiind contrare în principiu Convenției, iar ceea ce impune art. 6 par. 2 din Convenție fiind o anumită proporție între aceste prezumții și prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea acuzatului, în analiza proporționalității urmând a se ține seama de miza corectă a procesului pentru individ/operator de transport și de dreptul său la apărare.
Pentru a putea fi sancționată o faptă contravențională, se impun a fi îndeplinite două cerințe: intrinseci constând în încălcarea cu vinovăție a unei norme de drept, va atrage după sine o sancțiune prevăzută de lege, dar și extrinseci, constând în constatarea corespunzătoare a faptei respective de către o persoană abilitată în acest sens - agentul constatator. În plus, agentului constatator i se incumbă obligația de a respecta o . forme expres prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ce au menirea de probă dincolo de orice îndoială existentă faptei, vinovăția contravenientului și legalitatea actului realizat în acest sens.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și republicată și OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, modificată, HG nr.69/2012 și ale Codului de procedură civilă și a oricăror texte de lege invocate prin prezenta plângere contravențională.
În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar, în copie, procesul verbal de contravenție contestat, confirmare de primire, extras internet, sentința civilă nr.1978/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria G..
La data de 22.09.2015, intimatul a depus la dosar întâmpinare. În fapt, în data de 17.06.2015, ora 10:10, pe ..1, sector 6, București, a fost oprit și verificat auto cu numărul de înmatriculare_ ,utilizat de către C&I G. Internațional în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto dl. Babaci P., în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic național. La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: a) nerespectarea de conducătorul auto a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional, astfel: conducătorul auto a prezentat la control licența de traseu (în copie) . nr._ și graficul de circulație pentru traseul (cod traseu 59C3) București Militari – P. - Ulmi – Trestieni - Drăgăneasca cu plecare din Autogara Militari la ora 09:00. La momentul controlului, erau îmbarcați pasageri pe . Kaufland Militari.
Fapta prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.4, pct.10 din HG nr. 69/2012 cu modificările și completările ulterioare, și sancționată de art. 7 alin. 2 lit. a din HG nr. 69/2012.
Fapta prezintă elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 5, pct.25 din HG nr.69/2012 cu modificările și completările ulterioare și sancționată de art. 8, alin.2, lit. a.
Intimatul a solicitat a se observa că se află în prezența a două fapte contravenționale, apreciind că susținerile petentei au fost neîntemeiate pentru motivele pe care le va expune și, pe cale de consecință, a solicitat respingerea contestației, menținerea procesului verbal de contravenție . nr._/17.06.2015 și obligarea petentului la achitarea amenzii contravenționale în sumă de 5,000 lei, întrucât procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16, art.17, art.19 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar contravenientul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Cât privește legalitatea procesului verbal, urmează a se constata că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16, art.17 și art. 19 din OG nr.2/2001 cu modificările și ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsă atrage sancțiunea nulității actului constatator.
a) Situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanță „lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator; numele și prenumele contravenientului iar, în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal”. Numai în astfel de situații „nulitatea se constată și din oficiu”.
În raport cu acest caracter imperativ - limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, urmează să se constate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale și nu prezintă lipsa nici unuia din elementele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să atragă nulitatea acestuia.
b) Întocmirea procesului verbal în lipsa reprezentantului contravenției și neconsemnarea obiecțiunilor nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute conform art. 17 din OG nr. 2/2001. Nerespectarea dispozițiilor legale privind dreptul de a face obiecțiuni, este sancționată cu nulitate relativă. Însă vătămarea produsă petentului a fost înlăturată prin posibilitatea exercitată, în concret, de a formula plângere conform dispozițiilor legale și de a-și valorifica toate obiecțiunii în ceea ce privește legalitatea și temeinicia procesului verbal în fața instanței de judecată.
c) Art. 19 alin 3 din OG nr. 2/2001 prevede în cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări.
În speță, agentul constatator a făcut în mod corect mențiunea „reprezentantul legal nefiind de față la momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni”, mențiune care respectă prevederile Ordonanței nr. 2/2001.
La fața locului s-a identificat în calitate de martor dl. Babaci P., acesta semnând procesul verbal la rubrica rezervată martorului.
d) Pentru a interveni sancțiunea nulității relative este necesar să se constate întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: nerespectarea unor dispoziții legale care disciplinează încheierea unui act juridic care să fi determinat producerea unei vătămări materiale sau procesuale, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului încheiat.
Procesul verbal de contravenție, fiind un act administrativ și întocmit de autoritățile competente se bucură de prezumția simplă de adevăr și legalitate. Practica relativ constantă a instanțelor în astfel de situații se bazează pe regula cuprinsă în art.1169 Cod civil, conform căreia cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie să o probeze.
În ceea ce privește temeinicia, intimatul a apreciat că procesul - verbal de contravenție se bucură de o prezumție simplă de temeinicie, relativitatea acesteia permițând răsturnarea sa prin administrarea unor probe concludente.
Normele metodologice cuprinse în Ordinul MTI nr.980/2011 stabilesc cadru de aplicare a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr.27/2011 privind transporturile rutiere și reprezintă normele prevăzute de aceasta cu privire la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe ale acestora.
Transportul rutier se poate efectua numai în condițiile respectării prevederilor prezentelor norme ale reglementărilor naționale și ale Uniunii Europene din domeniul transporturilor rutiere, precum și ale acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Intimatul a arătat instanței că prima faptă pentru care a fost sancționată petenta a fost individualizată în mod clar de art.4, pct.10 din HG nr.69/2012, fiind considerată o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, iar sancțiunile aplicate prin acest act normativ sunt severe deoarece legiuitorul a dorit descurajarea operatorilor de transport de a încălca prevederile legale în domeniul transporturilor rutiere.
În speța de față, nu au fost respectate prevederile graficului de circulație, fiind sancționată petenta, pentru că microbuzul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de aceasta, ce efectua transport rutier de persoane prin servicii regulate pe traseul București Autogara Militari - P. - Ulmi Trestieni - Drăgăneasca (cod traseu 59C3) fiind surprins de inspectorii de trafic ai instituției intimate în data de 17.06.2015 la ora 10:10 în . Kaufland Militari.
Intimatul a arătat instanței că, a doua faptă pentru care a fost sancționată petenta a fost individualizată în mod clar de art.5, pct.25 din HG nr.69/2012 fiind considerată o încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1,072/2009, ale Regulamentului (CE) nr.1.073/2009 si ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, iar sancțiunea se aplică operatorului de transport conform art.5, alin.2, lit. a.
Astfel, la momentul controlului a fost prezentat de către conducătorul auto, licența de traseu . nr._ și graficul de circulație, în copie, aspect ce contravine prevederilor legale.
Intimatul a solicitat a se observa faptul că în trafic, la momentul controlului, a fost întocmită nota nr._ cu privire la deficiențele constatate în urma controlului, această notă fiind întocmită de conducătorul auto care a menționat în cuprinsul acesteia faptul că nu are obiecțiuni cu privire la cele constatate, prin aceasta recunoscând faptele pentru care a fost sancționată societatea petentă.
Ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal, intimatul a considerat că este expresia nudei contravenții, iar petenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpă.
Așadar, intimatul a solicitat a se avea în vedere faptul că se află în prezența unei contravenții instantanee, care s-a consumat la momentul controlului în trafic rutier.
Intimatul a subliniat că inspectorii care efectuează control în trafic sunt investiți cu exercițiul autorității de stat, fapt ce a apreciat că le conferă un plus de probitate morală și profesională în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Intimatul a învederat instanței că înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului nu își are aplicabilitate în această materie, întrucât eludarea dispozițiilor legale în acest caz nu poate fi sancționată decât cu sancțiunea amenzii contravenționale în limitele prevăzute de HG nr. 69/2012, cadrul legal de stabilire a acestor sancțiuni.
Dacă legiuitorul ar fi considerat că această contravenție ar fi avut un grad de pericol social redus nu ar mai fi incriminat aceste fapte ca fiind contravenții sau ar fi prevăzut limite de mai reduse sau posibilitatea aplicării de către agentul constatator a sancțiunii avertismentului.
Având în vedere faptul că procesul verbal de contravenție are valoare probantă a unui act doveditor preconstituit, ce face dovada faptei comise, până la proba contrarie, iar petenta care a contestat acest act administrativ oficial nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, intimatul a considerat că plângerea nu poate fi luată în considerare.
În concluzie, C&I G. I. este răspunzătoare pentru faptele sale deoarece petenta, în plângerea sa, nu a luat în considerare dispozițiile HG nr.69/2012, ale OMTI nr. 995/2011.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, intimatul a solicitat să se constate, că sunt întrunite în sarcina petentei, elementele constitutive ale contravenției prevăzute de HG nr.69/2012, art5, pct.25, ale HG nr. 69/2012, art. 4 pct. 10, precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzii conform prev. HG nr.69/2012 art. 8, alin. 1+2 lit. a, art. 7 alin. 1+2 lit. a și, totodată, respingerea plângerii formulată de petentă ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 17.06.2015, ca fiind temeinică și legală.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Cod procedură civilă, precum și cele invocate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
Alăturat întâmpinării, intimatul a anexat în copie, procesul verbal . nr._/17.06.2015, dovada comunicării procesului verbal cu confirmare de primire din data de 18.06.2015, planșe foto de la momentul controlului, licența de traseu . nr._, graficul de circulație aferent licenței de traseu și nota nr._ întocmită în trafic la momentul controlului.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ încheiat de un agent al intimatei la data de 17.06.2015, societatea contestatoare a fost sancționată cu amenda de 4.000 lei pentru săvârșirea faptei incriminate de art. 4 pct.10 din HG nr. 69/2012, constatând nerespectarea de către conducătorul auto al vehiculul cu numărul_, aparținând societății contestatoare, a prevederilor licenței de traseu, ale graficului de circulație și/sau ale autorizației de transport internațional, astfel: la controlul efectuat la ora 10.10, pe . auto a prezentat licența de traseu (în copie) . nr._ și graficul de circulație pentru traseul (cod traseu 59C3) București AT. Militari – P. – Ulmi – Trestieni - Drăgăneasca cu plecare din AT Militari la ora 09:00. la momentul controlului fiind îmbarcați pasageri pe . Kaufland M..
De asemenea, societatea contestatoare a mai fost sancționată cu amenda de 1.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 5 pct. 25 din HG nr. 69/2012, constând în prezentarea la control de către întreprindere/operatorul de transport rutier, operatorii de activități conexe sau de către conducătorii auto a documentelor emise de către autoritatea competentă plastifiate sau în copie sau în oricare altă formă/alte condiții decât cele în care au fost eliberate astfel: licența de traseu LT nr._ și graficul de circulație au fost prezentate în copie.
Instanța nu a reținut motivele de nelegalitate a procesului-verbal invocate de contestatoare.
Astfel, instanța constată că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.16 alin.1 din OG 2/2001 privind descrierea faptelor săvârșite, agentul intimatei reținând în cuprinsul procesului-verbal suficiente elemente care să permită instanței să verifice întrunirea elementelor constitutive ale celor două contravenții pentru care contestatoarea a fost sancționată, fiind menționate: numărul de înmatriculare al vehiculului verificat, cui aparține acesta, identitatea conducătorului auto, aspectele concrete constatate de agenți la control (ce documente au fost prezentate la control în copie, locul unde au fost îmbarcați călători). De altfel, prin plângere contestatoarea nici nu a indicat ce alte împrejurări ar mai fi trebuit a fi menționate de agentul intimatei în procesul-verbal, împrejurări care să aibă caracter determinant cu privire la fapte, vinovăție, încadrarea juridică a faptelor sau regimul sancționator aplicat. În privința locului, instanța reține că în descrierea faptei săvârșite, la pct.1 lit.a, se arată în procesul-verbal că la momentul controlului erau îmbarcați pasageri pe . Militari. Prin urmare, la control au fost depistați călători ce fuseseră, anterior, îmbarcați pe . Militari, ceea ce nu exclude posibilitatea ca oprirea efectivă a vehiculului să fi fost făcută de agentul intimatei pe . Cascadelor. Iar menționarea celor două locuri în procesul-verbal nu poate fi asimilată lipsei indicării locului săvârșirii faptei și nici lipsei descrierii faptei. Cu privire la prima contravenție sancționată, instanța constată că agentul a descris suficient fapte, astfel încât se înțelege că a fost vorba despre nerespectarea licenței de traseu sub aspectul traseului și al orarului, din moment ce agentul a indicat clar că, potrivit licenței contestatoarei, plecarea trebuia să aibă loc la ora 09.00, din Autogara Militari, iar contestatoarea în jurul orei 10 îmbarcase călători pe .> Astfel fiind, ținând cont și de faptul că în cauza de față contestatoarea nu a invocat o situație de fapt diferită de cea reținută de agentul constatator în procesul-verbal ( că ar fi respectat întocmai prevederile licenței de transport, privitoare la ora plecării și la traseu și, respectiv, că șoferul ar fi prezentat agenților documentele în original), instanța nu va reține încălcarea art.16 alin.1 din OG 2/2001.
Nici argumentul contestatoarei constând în încălcarea art.19 alin.1 din OG 2/2001 – lipsa semnăturii unui martor – nu a fost reținut de instanță. Într-adevăr, procesul-verbal a fost încheiat în lipsa reprezentatului contestatoarei, însă actul a fost semnat de un martor. Faptul că martorul este chiar șoferul societății sancționate nu are nicio relevanță, art.19 din OG 2/2001 interzicând doar semnarea actului de o persoană care are calitatea de agent constatator – situație care nu se regăsește în speță.
Cu privire la pretinsa încălcare a art.16 alin.7 din OG 2/2001, instanța reține că obligația agentului constatator de a aduce contravenientului la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni există doar în cazul în care contravenientul este de față la momentul încheierii procesului-verbal. Or, din moment ce reprezentatul legal al contestatoarei nu era de față la momentul încheierii actului, agentului intimatei nu îi revenea nicio obligație din perspectiva art.16 alin.7 din OG 2/2001. De altfel, contestatoarei nu i s-a produs nicio vătămare, întrucât ea a putut, pe calea plângerii contravenționale de față, să invoce toate nemulțumirile privind încheierea procesului-verbal de contravenție, pe care le-ar fi putut menționa dacă reprezentantul său ar fi fost de față la încheierea actului.
Având în vedere constatările personale ale agentului intimatei, precum și faptul că în cauză contestatoarea nu a dovedit, prin probele administrate, existența unei situații de fapt diferite de cea reținută de agent în procesul-verbal, instanța constată că s-a răsturnat prezumția de nevinovăție care opera în favoarea contestatoarei, fiind dovedită săvârșirea de către aceasta a celor două contravenții pentru care a fost sancționată.
În privința sancțiunilor aplicate contestatoarei, instanța constată că acestea se situează în limitele legale și apreciază că ele sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, contestatoarea nedovedind existența unor împrejurări care să imprime faptelor un caracter atât de redus de pericol social, încât să justifice înlocuirea acestora cu avertismentul. Faptul că societatea operează de un timp îndelungat ca operator de transport și cu un număr mare de vehicule (aproximativ 120) dă naștere unor obligații sporite pentru contestatoare, de a respecta prevederile legale în domeniu. Prin urmare, apreciind că scopul educativ și preventiv al sancționării contravenționale poate fi atins doar prin menținerea sancțiunilor aplicate, instanța nu va dispune înlocuirea amenzilor cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de contestatoarea . SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, ., etaj 1, sector 2, număr de ordine la Registrul București J_, identificată prin Codul Unic de înregistrare_, în contradictoriu cu intimata I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, cu sediul în București, .. 38, sector 1, C._, cu sediul procesual ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedura în București, Piața Presei Libere nr.1,corp D1, etaj 8, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.NA/Thred.MV/5 ex
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9348/2015.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
