Obligaţie de a face. Sentința nr. 9355/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9355/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 9355/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9355
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16.11.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. D.
GREFIER: M. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, în contradictoriu cu pârâtul B. Ș., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, prin consilier juridic B. M., cu delegație aflată la fila 10 din dosar și pârâtul, prin apărător T. N. M., cu împuternicire avocațială aflată la fila 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța acordă cuvântul părților asupra competenței Judecătoriei Sectorului 6 de a judeca cauza.
Reclamantul, prin consilier juridic, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 94 Cod procedură civilă.
Pârâtul, prin apărător, consideră că Judecătoria Sectorului 6 este să soluționeze prezenta cauză, față de locul situării imobilului și față de domiciliul pârâtului.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod Procedură Civilă, procedând, din oficiu, la verificarea competenței sale, față și de precizările reclamantului, prin apărător, de la acest termen de judecată, constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să judece prezenta cauză, având în vedere și dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. h) și ale art. 107 alin. (1) Cod procedură civilă.
Instanța acordă cuvântul părților asupra estimării duratei procesului.
Părțile, prin reprezentanți, estimează durata procesului la 3 luni.
În temeiul art. 238 Cod Procedură Civilă, instanța estimează durata procesului la 3 luni.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu au cereri sau excepții prealabile de formulat.
Instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.
Pârâtul, prin apărător, consideră că, pentru soluționarea corectă a prezentei cauze, urmează să fie lămurite două aspecte. În primul rând, trebuie lămurită buna sau reaua credință a pârâtului, în sensul de a se stabili dacă autorizația de construire nu a fost obținută din culpa exclusivă a pârâtului, sau a fost împiedicat de o cauză mai presus de voința sa, de a obține această autorizație. Din înscrisurile pe care le depune, în copie, din cele deja depuse la dosar, precum și din întreg dosarul care a fost depus în vederea obținerii autorizației de construire, rezultă că singurul act de care mai avea nevoie în vederea obținerii acestei autorizații era acordul vecinei cu care are un perete comun. Arată că pentru obținerea autorizației este necesar acordul proprietarului care are construcția pe calcan și cu care are un perete comun. Având în vedere că acordul nu a fost dat de doamna M., familia B. nu a putut obține autorizația de construire. Pentru a face această dovadă trebuie administrată proba cu înscrisuri. În al doilea rând, trebuie stabilit dacă măsura dezafectării celor 4 stâlpi este o măsură economică, dacă profită sau nu profită cuiva, sau dacă acesta este în măsură să aducă și ale prejudicii, întrucât acest imobil este pe cale să se prăbușească. Între cele 2 familii au mai existat dosare și s-au făcut și expertize în acest sens. Dacă vor fi demolați acești stâlpi, există riscul să se prăbușească peretele comun dintre cele 2 proprietăți. De aceea, solicită și efectuarea unei expertize tehnice construcții, care să stabilească dacă este o măsură economică dezafectarea acestor stâlpi, dacă există pericolul iminent al prăbușirii peretelui comun sau a unei alte părți din imobil. Pentru aceste considerente, consideră că s-ar impune proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică construcții. Arată că nu se pot lua măsuri, fără a se vedea care sunt și repercusiunile acestor măsuri.
Reclamanta, prin consilier juridic, în temeiul art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, consideră că ambele probe solicitate de către pârât nu sunt utile soluționării cauzei. Buna credință este irelevantă în cazul de față, întrucât autorizația de construire trebuia obținută înainte de edificarea imobilului, sau cel mai târziu, la data de 01.05.2013, pusă în vedere pârâtului prin procesul verbal de constatare. Ca urmare, buna sau reaua credință a acestuia este irelevantă. Nu are la acest moment importanță sub nici o formă faptul că acesta a încercat să obțină autorizația și nu a reușit sa nu a încercat de loc, pentru că procesul verbal s-a transformat, prin necontestarea acestuia în termenul prevăzut de lege, în titlu executoriu. Nu mai suntem în ipoteza în care să dovedim dacă sancțiunile și măsurile aplicate prin procesul verbal sunt legale, temeinice, să individualizăm sancțiunile sau să înlăturăm măsurile. Ne aflăm în prezența unui titlu executoriu și la acest moment, consideră că singura probă utilă soluționării cauzei este depunerea de către pârât a autorizației de construire cu data anterioară emiterii procesului verbal, sau cu data anterioară datei de 01.05, care i–a fost pusă în vedere ca ultimă dată pentru obținerea acesteia. Ca urmare, expertiza nu ar folosi la nimic. Este irelevant dacă imobilul stă să cadă, sau nu. Poate obține o autorizație de demolare, dacă stă să cadă imobilul. Nu se poate stabili prin expertiză dacă există sau nu există autorizația de construire. Pârâtul trebuie să facă proba, să depună autorizația și atât.
Instanța pune în vedere pârâtului, prin apărător, să precizeze dacă a contestat procesul verbal.
Pârâtul, prin apărător, arată că nu au contestat procesul verbal pentru că și-au asumat faptul că, datorită pericolului iminent de prăbușire, au fost nevoiți să construiască acei stâlpi fără autorizație, pentru că doamna M. nu le-a dat acest acord. În acest sens, are și dovada invitației la mediere. Pentru a evita această prăbușire, de urgență, a edificat acești stâlpi, urmând să obțină această autorizație de construire. De bună credință fiind, și-au asumat această vină și au înțeles să plătească această contravenție tocmai pentru această vină, dar nu este vina dânșilor că nu au putut obține această autorizație, până la data prevăzută în procesul verbal de contravenție. Din întregul dosar depus pentru obținerea autorizației, singurul act care lipsește este acordul doamnei M., cu care este în negocieri și la această dată pentru acest acord.
Instanța consideră că se impune admiterea probei cu înscrisuri pentru reclamantă și pentru pârât, în temeiul art. 258 Cod procedură civilă, apreciind că acestea sunt utile și că pot conduce la soluționarea cauzei. În ceea ce privește proba cu expertiza tehnică în specialitatea construcții, instanța consideră că nu este relevantă în cauză, aceste aspecte, învederate de către pârât, fiind cel mult motive de contestare a procesului verbal întocmit în cauză, lucru care nu s-a întâmplat, astfel cum a arătat și apărătorul pârâtului. Prin urmare, orice aspecte privind situația de fapt, în prezent, a clădirii sunt nerelevante în prezenta cauză.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța acordă cuvântul părților, prin reprezentanți, pe fondul cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. În replică, arată că singura soluție legală pentru a prelungi termenul în care ar fi putut pârâtul să obțină autorizația era plângerea contravențională, care suspenda de drept efectele procesului verbal. Ca urmare, neexercitând nici acest minim act de diligență, pârâtul nu poate veni acum, când există un titlu executoriu, să ceară să nu fie pus în executare. Legea o obligă să îl pună în executare. Ca urmare, solicită să se dispună dezafectarea de către pârât a imobilului construit fără autorizație, să se stabilească un termen rezonabil în interiorul căruia acesta să-și poată îndeplini obligația și, potrivit art. 33 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, în situația în care pârâtul nu-și îndeplinește obligația, să fie împuternicită reclamanta să dezafecteze imobilul pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul, prin apărător, solicită respingerea cererii, față de împrejurarea că, astfel cum a arătat, că din actele existente la dosar rezultă clar că această măsură poate fi luată atunci când pârâtul este de rea credință. Din toate actele depuse la dosar a făcut dovada că a întreprins diligențe pentru a obține autorizația de construire. Singurul act de care mai era nevoie era acordul al vecinei M..
Instanța pune în vedere pârâtului, prin apărător, să precizeze dacă a încercat să obțină acordul vecinei.
Pârâtul, prin apărător, arată că a încercat să obțină acest acord. În acest sens, are invitația la mediere, iar acum a notificat-o pentru ca, ulterior, să o dea în judecată, pentru a obține acest acord, pentru că nu s-a ajuns la nici o înțelegere cu dânsa. Consideră că soluția demolării este una neeconomică, nu profită nici unei dintre părți și există pericolul prăbușirii acestui imobil. Cu atât mai mult cu cât ne aflăm într-un dosar de obligație de a face și nu într-o plângere contravențională.
Reclamanta, prin consilier juridic, consideră că reaua sau buna credință nu are relevanță în prezenta cauză. Condiția, care nu este îndeplinită și este prevăzută de lege, este lipsa autorizației.
Pârâtul, prin apărător, arată că în momentul în care se dovedește reaua credință, atunci s-ar impune această măsură. În condițiile în care se face dovada că pârâtul nu a fost de rea credință și a îndeplinit toate diligențele în vederea obținerii acestei autorizații, nu se mai aplică sancțiuni.
Instanța rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 13.07.2015, reclamanta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, în contradictoriu cu pârâtul B. Ș., domiciliat în mun. București, sector 6, . nr 1, ., etaj 4, ap. 37, CNP_, a solicita ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să dezafecteze lucrările executate nelegal, fără a deține autorizație de construire, respectiv cele menționate în procesul verbal cu nr. 97/17.12.2012 (patru stâlpi din beton armat pentru consolidarea peretelui locuinței, din . nr 36 - sector 6), stabilirea unui termen limită pentru dezafectare, conform art. 32 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 rep., precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în data de 17.12.2012 polițistul local din cadrul D.G.P.L. S 6 - Serviciul Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal s-a deplasat în . nr 36, sector 6, București și a constatat că sus-numitul a executat fără a deține autorizație, patru stâlpi din beton armat pentru consolidarea peretelui locuinței.
A menționat că lucrările au fost începute în luna noiembrie 2012, fără a exista autorizație de construire.
În urma celor constatate a reieșit că au fost încălcate prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, fiind întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 97/ 17.12.2012, prin care s-a aplicat pârâtului o amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, dispunându-se totodată oprirea lucrărilor în stadiul consemnat în actul de constatare, . obținerea autorizației de construire până la data de 01.05.2013, iar în caz contrar, dezafectarea împrejmuirii și aducerea terenului la starea inițială până la data de 15.05.2013.
Reclamanta a învederat faptul că pârâtul nu și-a respectat obligațiile stabilite prin procesul-verbal, fapt pentru care a solicitat admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Prin adresa nr. 681/12.05.2015 Direcția G. Arhitect Șef - Serviciul Autorizații în Construcții a comunicat că Primăria Sectorului 6 nu a emis autorizație de construire pentru construcția sus menționată, deși pârâtul avea obligația obținerii unei autorizații până la data de 01.05.2013. conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991.
Procesul - verbal nr. 97 întocmit în data de 17.12.2013 care se bucură de prezumțiile de legalitate și temeinicie, comunicat pârâtului la 21.01.2013, nu a fost contestat de către acesta deși avea acesta posibilitate conform art. 35 alin.. (2) din Legea nr. 50/1991 rep., motiv pentru care sancțiunile contravenționale complementare și măsurile dispuse în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 rep. nu au fost suspendate, iar pârâtul avea obligația de a le îndeplini de bună-voie.
În principal, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să dezafecteze lucrările sus menționate executate nelegal, fără a deține autorizație de construire și stabilirea un termen limită pentru dezafectare, conform art. 32 alin. (2) din Legea nr. 50/1991,
Nu în ultimul rând, reclamanta a solicitat să se constate atitudinea culpabilă a pârâtului, care deși a fost sancționat contravențional nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite ca sancțiuni contravenționale Complementare și măsuri conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 rep., motiv pentru care în conformitate cu prevederile legale a solicitat să admiteți acțiunea.
În subsidiar, în situația în care pârâtul nu își îndeplinește obligația în întregime până la termenul dispus de instanță, conform art. 32 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 rep., să se dispună ca realizarea obligației să se facă conform prevederilor art. 32 alin. (3) din Legea nr. 50/1991 rep. pe cheltuiala pârâtului.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și următoarele din Codul de procedură civilă, pe dispozițiile Legii nr. 155/2010 privind Poliția Locală, pe dispozițiile Legii nr. 50/1991 rep. privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri: adresa nr.681/12.04.2015, adresa nr.681/28.10.2015, proces verbal de sancționare a contravențiilor nr.37/17.12.2012, notă de constatare, înștiințare nr.138/12.06.2014.
La data de 11.09.2015, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 1806/ 29.09.2011 la BNPA M. M., C. M. si I. R. M., minorii B. Vladut- lonut si B. T.-Mihut au dobândit nuda proprietate asupra apartamentului nr. 2, corp A situat in București .. C. nr.36, sector 6, asupra cotei indiviza aferenta de teren în suprafața de 151,39 mp, precum si cota indiviza aferenta de 40,75 % din părțile si dependințele comune ale imobilului, in cote egale de 1/2 fiecare.
Prin același contract de vânzare-cumpărare, B. Ș. si soția sa B. F. au dobândit dreptul de uzufruct viager asupra întregului imobil descris mai sus.
Având în vedere ca imobilul se afla într-o stare gravă de degradare, existând riscul de prăbușire, s-a văzut nevoit să ridic patru stâlpi pentru consolidarea construcției, evitând prăbușirea peretelui comun dintre apartamentul său si cel proprietatea d-nei M. V..
Motivul principal pentru care a edificat stâlpii de consolidare fără autorizație de construire, a fost acela ca exista riscul iminent de prăbușire iar un alt motiv a fost acela ca vecina sa M. V., deși îi profita lucrarea de consolidare a construcției, nu le-a data acordul necesar obținerii autorizației de construire.
Prin procesul-verbal de constatare si sancționare contravenționala nr.97/17.12.2012, pârâtul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei si a fost obligat să intre în legalitate prin obținerea autorizației de construire până la data de 15.05.2013.
Din actele depuse la dosar rezultă că a întreprins demersuri în vederea obținerii autorizației de construire, însă nu a putut finaliza demersurile întrucât d-na M. V. și fiica acestei M. A.-M., coproprietarele imobilului din București .. C. nr.36, sector 6, nu le-au dat acordul.
Din acordul nr.8161/26.03.2013 rezulta ca Proiectul de consolidare a fost aprobat de I.S.C. iar singurul motiv pentru care nu a fost emisa autorizația de construire este lipsa acordului coproprietarelor M. V. si M. A.-M..
Așa, cum rezulta din procesul-verbal de mediere, pârâtul a încercat să obțină acordul acestora pe cale amiabila, însă eforturile sale au rămas fără niciun rezultat.
A menționat, că a depus diligențe în vederea obținerii autorizației de construire, însă a fost împiedicat de o împrejurare mai presus de voința sa, în demersul de obținere a autorizației de construire.
În situația în care instanța ar dispune dezafectarea stâlpilor de rezistenta, exista riscul prăbușirii peretelui comun dinte apartamentul pârâtului si apartamentul doamnelor M., ceea ce ar crea grave prejudicii atât acestuia cât si vecinei sale.
Față de situația prezentată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, întrucât consideră că nu are nicio culpă în neîndeplinirea obligației de obținere a autorizației de construire, iar dezafectarea stâlpilor de rezistenta este o soluție neeconomică care nu ar profita nimănui.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 NCPC.
Întâmpinarea a fost însoțită de adresa nr. 2050/22.01.2014, cerere din 17.06.2014, proces verbal al ședinței de mediere nr. 109/31.03.2014.
La termenul de judecata din 16.11.2015, reclamanta a depus la dosar acord nr. 8161/26.03.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare nr. 97, întocmit de reclamantă în data de 17.12.202, s-a constatat că pârâtul a executat, în luna noiembrie 2012, fără a deține autorizație, patru stâlpi din beton armat pentru consolidarea peretelui locuinței (proces-verbal – fila 7).
Ca măsură complementară, aplicată pe lângă sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei, s-a dispus oprirea lucrărilor în stadiul consemnat în actul de constatare, . obținerea autorizației de construire până la data de 01.05.2013, iar în caz contrar, dezafectarea construcției și aducerea locuinței în starea inițială.
Pârâtul nu a atacat procesul-verbal de contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001, astfel că măsurile dispuse au caracter definitiv.
Prin adresa nr. 681/12.05.2015, Direcția G. Arhitect Șef – Serviciul Autorizații în Construcții a comunicat faptul că Primăria Sectorului 6 nu a emis autorizație de construire pentru construcția sus-menționată (fila 5).
În ceea ce privește susținerile pârâtului, în sensul că a fost nevoit să construiască cei patru stâlpi de susținere fără autorizație de construire deoarece imobilul se afla într-o gravă stare de degradare, existând risc iminent de prăbușire, iar vecina sa, numita M. V. a refuzat să-și de acordul necesar obținerii autorizației de construire, instanța reține că acestea sunt nerelevante în prezenta cauză, putând constitui cel mult motive de contestare a procesului-verbal de contravenție întocmit, lucru care nu s-a întâmplat.
Cum, în prezenta cauza, instanța este învestită doar cu analiza aspectului privind . pârâtului până la data de 15.02.2013, astfel cum s-a dispus prin procesul-verbal, instanța se va limita la a constata, astfel cum, de altfel, a și recunoscut pârâtul prin întâmpinare, faptul că până în prezent nu s-a obținut autorizație de construire pentru cei patru stâlpi de susținere, iar aceștia nu au fost dezafectați.
În ceea ce privește lipsa acordului vecinei pentru obținerea autorizației de construire, instanța reține că pârâtul are la îndemână alte mijloace juridice pentru deblocarea situației și suplinirea acestui acord.
Astfel, în raport de situația de fapt reținută, în temeiul 3 alin. (1) lit. a), art. 32 alin. (1) lit. b și art. 28 alin. (3) din Legea nr. 50/1990, instanța va admite cererea reclamantei, urmând să oblige pârâtul să procedeze la desființarea lucrărilor menționate în procesul verbal nr. 97/17.12.2012 reprezentând patru stâlpi din beton armat pentru consolidarea peretelui locuinței din ., nr. 36, sector 6, București, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 32 alin. 3 din Legea nr. 50/1991, Direcția G. de Poliție Locală Sector 6 va fi autorizat ca, în situația nerespectării de către pârât a termenului limită fixat, să procedeze la desființarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta Direcția G. de Poliție Locală Sector 6, cu sediul în București, ., sector 6 în contradictoriu cu pârâtul B. Ș., domiciliat în mun. București, sector 6, . nr 1, ., etaj 4, ap. 37, CNP_.
Obligă pârâtul să procedeze la desființarea lucrărilor menționate în procesul verbal nr. 97/17.12.2012 reprezentând patru stâlpi din beton armat pentru consolidarea peretelui locuinței din ., nr. 36, sector 6, București, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Autorizează reclamanta să procedeze la desființarea acestor lucrări, pe cheltuiala pârâtului, în caz de neîndeplinire a acestei obligații în termenul stabilit.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16.11.2015
PREȘEDINTE GREFIER
Red.D.D./Thred.MM.
4 ex./22.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9354/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 9350/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
