Pretenţii. Sentința nr. 1318/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1318/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 1318/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI - SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1318
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. C.
GREFIER M. C.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta R. A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat (RA-APPS)-Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar (SAIFI) în contradictoriu cu pârâta Federația S. a Siderurgiștilor Metarom.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, prin consilier juridic B. A., cu delegație la dosar, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art.165 pct.1 teza finală și art.163 alin.8 rap.la 3,5 Cod procedură civilă, instanța constată că la termenul de azi procedura de citare cu pârâta este legal îndeplinită, înștiințarea fiind afișată pe ușa imobilului.
Instanța acordă reclamantei cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății dat fiind faptul că a fost soluționat definitiv și irevocabil dosarul nr._/303/2011.
Instanța dispune repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecății, dat fiind faptul că a încetat cauza care a determinat suspendarea judecării sale prin soluționarea irevocabilă a litigiului ce formează obiectul dosarului nr._/303/2011.
Instanța acordă reclamantei cuvântul pentru propunere de probe.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită administrarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia înțelege să se servească de înscrisurile depuse la dosar, pentru a se dovedi obligația de plată a dobânzii subsecventă unui debit principal ce a făcut obiectul unui alt dosar soluționat irevocabil prin admiterea pretențiilor reclamantei.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de pârâtă prin întâmpinare, reclamanta, prin consilier juridic, arată că este de acord cu încuviințarea acesteia, însă, în opinia sa, proba cu expertiză contabilă nu se impune a fi administrată în cauză, acest debit fiind un debit accesoriu unui debit principal care a fost soluționat irevocabil. Dacă pârâta avea îndoieli cu privire la modul de calcul, trebuia să exemplifice într-un fel aceste îndoieli.
În conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedură civilă raportat la art.255 Cod procedură civilă, instanța apreciază că proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă, pentru dovedirea existenței obligației de plată a dobânzii legale solicitate prin cererea de chemare în judecată, a cuantumului acesteia și perioada pentru care se solicită, precum și proba cu înscrisurile anexate întâmpinării solicitată de pârâtă, sunt concludente și admisibile pentru soluționarea cauzei, astfel încât le încuviințează.
În ceea ce privește proba cu expertiză contabilă solicitată de pârâtă, instanța o respinge ca fiind neconcludentă, dat fiind faptul că nu a fost indicată în concret teza probatorie, ci doar s-a indicat faptul că este o sumă de bani considerabilă și ar trebui să fie verificată de un expert, fără a se contesta modalitatea de calcul.
Instanța acordă reclamantei cuvântul asupra excepției prematurității formulării cererii invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Reclamanta, prin consilier juridic, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Instanța califică excepția ca fiind susțineri referitoare la suspendarea pe dispozițiile art. 413 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, chestiune asupra căreia instanța s-a pronunțat deja.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din data de 21.01.2015, urmând a fi obligată pârâta la plata sumei de 28.225,03 lei reprezentând dobânda legală, având în vedere faptul că pârâta nu a achitat obligațiile rezultate din folosirea spațiului fără titlu. Reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtei și la plata debitului legal care a generat aceste dobânzi întrucât acest debit a fost stabilit printr-o altă hotărâre soluționată în mod irevocabil.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2013 sub nr._ /2014, reclamanta R.A.- A.P.P.S., în contradictoriu cu pârâta Federația S. a Siderurgiștilor „Metarom”, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 8.881,51 lei, reprezentând dobândă legală calculată de la data de 31.12.2011 până la data de 31.12.2012, pentru facturi neachitate și emise după data încetării contractului de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, cu modificările ulterioare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între R.A.-A.P.P.S. - S.A.I.F.I. și pârâta Federația S. a Siderurgiștilor „Metarom” s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, modificat și prelungit succesiv prin acte adiționale, având ca obiect închirierea spațiului situat în București, Splaiul Independenței nr. 202A, etaj 3, camerele 18- 23A, sector 6, contract al cărui termen de valabilitate a expirat la data de 31.12.2008.
Pârâta s-a obligat prin contractul susmenționat la plata chiriei, prestărilor de servicii, utilităților, respectiv la plata penalităților de întârziere pentru neachitarea la termen a obligației contractuale (cap. III, din contract).
Pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contractul susmenționat, cu toate că a folosit spațiul până la data de 03.05.2011, după cum reiese din procesul verbal de predare-primire, fapt ce a condus la acumularea unui debit față de reclamantă în valoare de 8.881,51 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul produs de către pârâta.
Reclamanta a precizat că debitul inițial în sumă de 115.974,09 lei (folosință spațiu fără titlu pentru perioada 07._, prestări servicii pentru perioada 09._ și utilități pentru perioada 05._), la care s-a calculat dobânda legală în valoare de 4.614,60 lei (pentru perioada 30.06._11), a făcut obiectul dosarului nr._/303/2011, instrumentat de Judecătoria Sectorului 6 București, instanța a admis acțiunea, obligând pârâta Federația S. a Siderurgiștilor „Metarom” la plata integrală a debitului principal, în ședința publică din data de 07.05.2013.
S-a arătat că cererea se întemeiază pe răspunderea delictuală deoarece, debitul solicitat se referă la facturile nr._/30.04.2012, nr._/31.07.2012, nr._/19.10.2012, nr._/29.01.2013 și nr. SASA158252/18.04.2013, reprezentând dobândă legală calculată la facturi de folosință spațiu fără titlu, prestări servicii și utilități, în sumă totală de 117.202,55 lei, ce au fost emise începând cu luna martie 2009, deci, după expirarea termenului de valabilitate a contractului de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, cu modificările ulterioare și care nu au fost achitate.
Răspunderea civilă delictuală este obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă.
Reclamanta a considerat că sunt îndeplinite cele patru condiții pentru angajarea răspunderii civile delictuale, așa cum sunt prevăzute de art. 1349 din Noul cod civil existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul am solicitat obligarea pârâtei și la plata daunelor.
Cum de la data expirării contractului de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, respectiv de la data de 31.12.2008, până la data eliberării spațiului de către pârâtă, între părți nu a existat contract, reclamanta a calculat și solicitat dobândă legală în temeiul art. 1489 Noul Cod civil, respectiv suma de 8.881,51 lei.
Reclamanta a precizat faptul că, dobânda legală a fost calculată conform OG nr.9/2000 și OG nr. 13/2011 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești.
Dobânda legală a fost calculată numai pentru facturile care au fost emise și neachitate pentru perioada neacoperită de contract.
Dobânda legală se calculează până la data încasării efective a debitului, ori acesta nefiind încasat, uzanțele contabile statornicesc principiul conform căruia se poate calcula dobândă legală, cu excepția faptului ca debitul să nu fie prescris, situație neexistentă în cauza de față.
În legătură cu desfășurătoarele pe care le va depune la dosarul cauzei, reclamanta a învederat că acestea reflectă situația reală a debitului datorat de către pârâtă. Pe desfășurătoarele anexate cererii este prevăzută suma din factură, data la care a fost emisă aceasta, termenul limită până la care poate fi achitată, dacă a fost sau nu achitată, baza de calcul, perioada pentru care s-a solicitat suma respectivă, numărul de zile care au trecut de la data la care trebuia achitată suma, procentul dobânzii legale aplicat și valoarea dobânzii legale.
Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, și obligarea pârâtei la plata sumei de 8.881,51 lei, reprezentând debit neachitat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2, art. 1357 alin. 1, art. 1381, art. 1489, art. 1531, art. 1538 Cod civil și art. 43 alin.1 din Legea nr. 192/2006 cu modificările ulterioare.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, un set de înscrisuri (filele 7-69).
La data de 01.08.2013, prin compartimentul registratură, reclamanta a depus la dosar precizările solicitate de instanță, însoțite de un set de înscrisuri, în copie (filele 75-82).
La data de 04.10.2013, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanta RA - APPS prin care a considerat cererea ca fiind netemeinică, nefondată și nelegală.
În fapt, reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 8.881,51 lei, reprezentând dobândă legală pentru facturi emise după data încetării contractului de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, cu modificările ulterioare.
Pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată acțiunea întemeiată pe răspunderea civilă delictuală - caz care nu se încadrează în speța de față.
Răspunderea juridică include doar acele consecințe ale încălcării de drept care se exprimă în apariția unor obligațiuni sau modalități ale obligațiunilor apărute din raportul de drept existent. Evidența răspunderii în afara aplicării măsurilor de constrângere îndreptate spre executarea obligației existente, ține de conținutul relațiilor care apar în cazul dat.
Constrângerea la îndeplinirea obligației nu poate fi considerată răspundere, deoarece constrângerea este îndreptățită doar la asigurarea obligației. Cu ajutorul constrângerii statale, participanții la raport sunt aduși la poziția în care ei ar trebui să se afle în corespundere cu cerințele legale. Ori, funcția reparatorie a răspunderii civile are drept scop repunerea patrimoniului persoanei prejudiciate în situația anterioară prin înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale faptei ilicite. Aici, întrebarea îndreptățită este - care este momentul repunerii patrimoniului persoanei prejudiciate în situația anterioară, cărui moment al încetării contractului de locațiune, al părăsirii spațiului închiriat, anterior încheierii contractului și mai ales care este fapta ilicită a pârâtei.
Regulile pe care le pune la bază atât practica juridică cât și literatura de specialitate, se referă la obligația de reparare. Obligația de dezdăunare trebuie analizată sub toate aspectele pentru a fi îndeplinite toate condițiile legale obligatorii.
D. consecință, pârâta a delimitat răspunderea în baza unui fapt juridic (ilicit) și răspunderea pentru încălcarea obligației existente prestabilit. Deosebirea în cadrul conținutului acestor relații face să deosebească și forme diferite de răspundere. Astfel, în cadrul răspunderii pentru un fapt ilicit (delict) subiectul, care are anterior un comportament ilegal nu se află în nici un raport juridic anterior cu subiectul sau subiectele, drepturile cărora le-a încălcat.
Răspunderea civilă contractuală este îndatorirea debitorului unei obligații născute dintr-un contract de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin faptul neexecutării în sens larg a prestației datorate, adică executarea ei cu întârziere, executarea necorespunzătoare ori neexecutarea propriu-zisă totală sau parțială.
Răspunderea civilă delictuală este obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o fapta ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă. De precizat că reclamanta nu are dreptul să obțină două reparații în cadrul aceleași fapte ilicite, una pe temei contractual și alta pe temei delictual, adică fiind cumulate aceste despăgubiri ar depăși valoarea integrală a prejudiciului cauzat.
Un principiu care se impune în practica judecătorească este că nu este posibilă nici o combinare, în cadrul unei acțiuni mixte, a regulilor ce se aplică atât în cadrul răspunderii delictuale, cât și celei contractuale, așa cum și apelarea, în completare, la acțiunea contractuală. De foarte multe ori succesiunea și împletirea faptelor umane cu factori de altă natură dau o complexitate deosebită realității în care trebuie descifrat raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Împrejurările ce înlătură vinovăția trebuie precizate și definite în amănunt pentru că există controverse în doctrină referitoare la acest aspect. Considerentele de echitate trebuiesc a fi luate în considerare și la fundamentarea acestei cauze.
Ca o concluzie, atât în sistemul noului Cod civil, la fel ca în vechiul Cod civil, răspunderea delictuală civilă se fundamentează pe vinovăția dovedită a pârâtei.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
La data de 06.11.2013, reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Referitor la excepția prematurității introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat respingerea ca neîntemeiată pentru următoarele argumente:
Această excepție se invocă în cazul în care dreptul de a se adresa instanței, recunoscut reclamantei, încă nu s-a născut.
Conform dispozițiilor art. 193 Cod procedură civilă, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.
Procedura prealabilă instituită prin dispozițiile art. 2 și 601 ale Legii nr.192/2006 cu modificările și completările ulterioare, se relevă ca un ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile interesate procedează la soluționarea litigiilor civile cu obiect patrimonial pe calea medierii.
Conform prevederilor invocate, în litigiile civile evaluabile în bani până la suma de 50.000,00 lei, procedura medierii are un caracter obligatoriu și prealabil.
Potrivit dispozițiilor art. 193 Cod procedură civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de lege, dovada îndeplinirii procedurii anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Coroborând cele două texte legale, se concluzionează în sensul că introducerea unei acțiuni judiciare într-un litigiu civil cu obiect patrimonial, cu încălcarea îndatoririi legale instituite, este prematură, impunându-se a fi respinsă, pe cale de excepție, ca inadmisibilă.
Or, în cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a medierii astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 16/21.06.2013 încheiat de mediator N. G..
Faptul că pârâta a motivat această excepție a prematurității pe faptul că dobânda legală solicitată cu titlu de pretenții de către reclamantă a fost calculată la un debit ce face obiectul unui al dosar nu poate fi interpretat ca o veritabilă excepție procesuală, ci poate fi calificată ca apărare pe fondul cauzei.
Reclamanta a precizat faptul că, prin sentința civilă nr. 4780/07.05.2013 pronunțată în dosarul nr._/303/2011, Judecătoria Sector 6 a admis cererea acesteia și a dispus obligarea Federației Sindicale a Siderurgiștilor Metarom la plata următoarelor sume: folosință spațiu fără titlu 54.752,94 lei pentru perioada 07._, prestări servicii 35.212,22 lei, pentru perioada 09._, utilități 26.008,93 lei pentru luna 05._, penalități 105,298,50 lei pentru perioada 30.06._11, dobândă legală 11.692,07 lei pentru perioada 30.06._11.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata unei dobânzi legale calculate în perioada 31.12._12.
Prematuritatea invocată de către pârâtă raportat la dosarul nr._/303/2011 este nefondată, având în vedere că sentința nr. 4780/07.05.2013 este definitivă, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului București în stare procesuală - recurs.
Având în vedere faptul că hotărârea rămasă definitivă are aceeași forță juridică cu cea a hotărârii rămasă irevocabilă, aceasta fiind purtătoare de autoritate de lucru judecat și având caracter executoriu, reclamanta a considerat că excepția prematurității invocată de către pârâtă este nefondată pentru acest motiv.
Referitor la apărările pârâtei cuprinse în întâmpinarea formulată de către aceasta, prin care a considerat că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv faptul că nu este dovedită vinovăția pârâtei precum și faptul că reclamanta nu are dreptul să obțină două reparații în cadrul aceleiași fapte ilicite, una pe temei contractual și alta pe temei delictual, reclamanta a învederat că, prin prezenta cerere, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.881,51 lei cu titlu de dobândă legală în temeiul răspunderii civile delictuale.
Reclamanta a solicitat așadar obligarea pârâtei la plata unei sume de bani doar în temeiul art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1489, art. 1531 Cod civil care se referă în mod strict la răspunderea civilă delictuală.
Pârâta se află în confuzie cu privire la temeiul de drept al cererii reclamantei, deoarece aceasta nu a solicitat niciun moment obligarea acesteia la plata unui debit în baza răspunderii civile contractuale.
Daunele-interese nu au natura unei noi obligații care se naște ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației de către debitor, ele au caracterul de sancțiune și se adaugă obligației neexecutate pentru a acoperi prejudiciul total suferit de către creditor.
Prezenta acțiune se întemeiază pe răspunderea delictuală deoarece de la data expirării contractului de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, respectiv data de 31.12.2008 și până la data preluării spațiului de la pârâtă, respectiv data de 03.05.2011, între părți nu a existat contract.
Cu privire la suma de 8.881,51 lei, reclamanta a învederat instanței următoarele aspecte: suma de 8.881,51 lei reprezintă dobândă legală calculată în perioada 31.12._12 la facturile reprezentând folosință spațiu fără titlu, prestări servicii și utilități, emise ulterior datei de 31.12.2008, data încetării contractului.
Așadar, pentru aceste facturi, emise de către reclamantă urmare a folosirii fără titlu a spațiului și neachitate de către pârâtă, reclamanta a calculat conform uzanțelor contabile dobândă legală pentru fiecare factură în parte neachitată de către pârâtă.
Răspunderea civilă delictuală este obligația unei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o faptă ilicită extracontractuală sau, după caz, prejudiciul pentru care este chemată prin lege să răspundă.
Cum de la data expirării contractului de locațiune și prestări servicii nr.560/17.09.2004, respectiv data de 31.12.2008 și până la data preluării spațiului de la pârâtă, între părți nu au existat contract, reclamanta a calculat și solicitat dobândă legală, respectiv suma de 8.881,51 lei.
Astfel, fapta ilicită a pârâtei, constând în refuzul acesteia de a achita contravaloarea folosinței spațiilor ocupate fără titlu, a prestărilor de servicii și a utilităților a creat în patrimoniul reclamantei un prejudiciu, constând în lipsa posibilității de a administra spațiile ocupate de către pârâtă și de a încheia un alt contract de închiriere de pe urma căruia să încaseze chirie.
Raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu este evident și, mai mult, constatat de către o instanță judecătorească conform sentinței civile nr. 4780/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._/303/2011.
De asemenea, este evidentă și vinovăția pârâtei care nu înțelege să achite facturile emise de către reclamantă, deși i-au fost comunicate.
În concluzie, reclamanta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției prematurității iar, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei Federația S. a Siderurgiștilor Metarom la plata sumei de 8.881,51 lei, reprezentând debit neachitat.
La termenul de judecată din data de 04.12.2014, reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune prin care a solicitat, în baza dispozițiilor art. 204, alin. 2 Cod procedură civilă, mărirea cuantumului obiectului cererii, respectiv al pretențiilor indicate în cadrul cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 17.108.70 lei calculată în perioada 31.12._13.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și obligarea pârâtei la plata sumei de 17.108,70 lei, reprezentând debit neachitat și datorat.
Cererea precizatoare a fost însoțită de un set de înscrisuri, în copie (filele 107-122).
La termenul de judecată din data de 21.01.2015, reclamanta a depus la dosar o nouă precizare la acțiune, însoțită de înscrisuri, în copie, prin care a solicitat, în baza dispozițiilor art. 204, alin. 2 Cod procedură civilă, mărirea cuantumului obiectului cererii, respectiv al pretențiilor indicate în cadrul cererii de chemare în judecată, solicitând obligaea pârâtei la plata sumei de 28.225,03 lei, dobână legală calculată în perioada 31.12._14.
În concluzie, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și obligarea pârâtei Federația S. a Siderurgiștilor Metarom la plata sumei de 28.225,03 lei, reprezentând debit neachitat și datorat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamanta R. A. - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, prin Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar, în calitate de locator-prestator, și pârâta Federația Națională S. Metarom, în calitate de locatar-beneficiar, s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, având ca obiect următoarele: a) folosința temporară de către locator a spațiului situat în Splaiul Independenței nr. 202A, în schimbul unei sume de bani numită chirie; b) asigurarea serviciilor aferente imobilului închiriat privind curățenia, paza clădirii, căldura și apa, P.S.I., telefonie secundară, transport de persoane și mărfuri pe verticală, executarea lucrărilor de întreținere și reparații la clădire, întreținerea și repararea instalațiilor electrice, sanitare și alte asemenea; c) livrarea utilităților de energie electrică, combustibil, energie termică, apă, canal, salubritate și telefonie. În capitolul III din contract părțile au stabilit în detaliu plata chiriei și valoarea prestațiilor, astfel:
Art. 2 stabilește că pentru spațiul închiriat chiria este de 1.867.768 lei/lună, conform anexei 1B ce cuprinde fișa de calcul, care face parte integrantă din contract, la care se adaugă TVA. Chiria aferentă spațiului închiriat se calculează pe baza tarifului stabilit de R. A. - Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și se va indexa periodic, în funcție de rata inflației și/sau alți factori obiectivi.
Art. 3 prevede că valoarea prestațiilor prevăzute în contract la art. 1 lit. b este de 8.625.249 lei, conform calculelor din anexa 2, la care se adaugă TVA și va putea fi modificată o dată cu schimbarea tarifelor de prestări servicii și/sau alte acte normative legale în vigoare. Valoarea prestațiilor de servicii va fi actualizată trimestrial, în funcție de indicel prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S. și Studii Economice și publicat în Buletinul de Prețuri și/sau alte acte normative în vigoare. Aceste prețuri și tarife se aplică de drept din data de 01 a fiecărui trimestru. Locatorul-prestator are obligația ca, trimestrial, să comunice decizia de indexare a prețurilor și tarifelor practicate.
Art. 5 stabilește că plata chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților se va face lunar, în termen de șase zile lucrătoare de la data emiterii facturii, pentru luna la care se referă chiria și prestațiile, după care început să se calculeze penalități, în conformitate cu dispozițiile art. 1073, 1079 alin. 2, 1082, 1084 și 1087 Cod civil. Art. 6 prevede cuantumul penalităților, respectiv 0,15% pentru fiecare zi de întârziere în cazul penalităților pentru plata prestărilor de servicii, și 0,20% pentru fiecare zi de întârziere în cazul penalităților pentru plata utilităților, cu precizarea că în cazul în care procentul de penalizare prevăzut de furnizorii de utilități în contractele de furnizare încheiate cu locatorul-prestator este mai mare de 0,20%, atunci acest procent se va aplica și locatarului-beneficiar.
Prin sentința civilă nr. 4780/07.05.2013 a Judecătoriei sectorului 6 București, pronunțată în dosarul nr._/303/2011, definitivă și irevocabilă, Judecătoria Sector 6 a admis cererea acesteia și a dispus obligarea Federației Sindicale a Siderurgiștilor Metarom la plata următoarelor sume: folosință spațiu fără titlu 54.752,94 lei pentru perioada 07._, prestări servicii 35.212,22 lei, pentru perioada 09._, utilități 26.008,93 lei pentru luna 05._, penalități 105,298,50 lei pentru perioada 30.06._11, dobândă legală 11.692,07 lei pentru perioada 30.06._11.
Pentru perioada 31.12._14, după expirarea duratei contractului de închiriere contractul de locațiune și prestări servicii nr. 560/17.09.2004, pârâtul datorează cu titlu de contravaloare lipsa de folosință a spațiului ocupat, suma de_,03 lei dobânda legală aferentă perioadei anterior menționate, pentru suma reprezentând contravaloarea lipsei de folosință. În acest sens, instanța va avea în vedere faptul că potrivit art. 1437 și art. 1452 Cod civil, dacă locatarul rămâne în folosința lucrului după expirarea termenului contractual și fără ca locatorul să-l împiedice (deci cu permisiunea acestuia), locațiunea se consideră reînnoită prin tacită relocațiune, în acest temei pârâtul ocupând imobilul închiriat, cum s-a reținut în hotărârea anterior menționată.
Prin urmare, în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța va reține că acestea sunt datorate de către acesta, având natura unor daune moratorii, pentru a acoperi paguba produsă pentru neexecutarea obligației asumate.
În cazul angajării răspunderii contractuale a pârâtului pentru neîndeplinirea unei obligații născută în sarcina sa, este suficient ca reclamanta să dovedească existența a acestei obligații, în speță obligație de a da, respectiv încălcarea sa, împrejurare care rezultă din înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză efectuat în cauză, iar pârâtul ar urma să facă dovada existenței unei împrejurări exoneratoare de răspundere, cazul fortuit, forța majoră sau culpa creditorului însuși.
Pentru angajarea răspunderii contractuale a pârâtului este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții: existența unei fapte ilicite (care constă tocmai în neîndeplinirea obligației asumate prin contract, ce aduce astfel atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului), existența unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează a această atingere, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, vinovăția celui ce săvârșește fapta ilicită, să nu existe o clauză de neresponsabilitate, iar debitorul să fie pus în întârziere.
Prejudiciul este urmarea faptei ilicite a debitorului care constă tocmai în neexecutarea obligației asumate, evaluat de către legiuitor în cauză, la valoarea dobânzii legale.
În ceea ce privește vinovăția pârâtului în neîndeplinirea obligație de a da, acesta există în condițiile în care prin dispozițiile art.1082 Cod civil, se instituie o veritabilă prezumție de vină în sarcina debitorului, urmând a fi obligat la despăgubirea creditorului ori de câte ori nu și-a executat obligația din vina sa, fie cu intenție, fie dintr-o simplă culpă, cât timp nu justifică existența unei cauze străine neimputabile (caz fortuit sau forță majoră, doctrina asimilând și vina creditorului acestor cauze legale exoneratoare de răspundere).
În consecință, reținând că prin plata cu depășirea termenului stabilit a contravalorii facturilor emise de reclamanta, pârâtul a cauzat acesteia un prejudiciu patrimonial, cu intenție, fără ca să justifice o cauză exoneratoare de răspundere, aceasta fiind pusă în întârziere cu privire la executarea obligației sale, prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța va constata că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii sale contractuale și în consecință, va admite acțiunea, considerând-o întemeiată.
Art. 969 Cod civil reglementează cu caracter general principiul forței obligatorii a conveniților legal făcute, astfel că actul juridic legal încheiat se impune autorilor săi întocmai ca legea, fundamentat pe necesitatea asigurării stabilității și siguranței raporturilor juridice generate de actele juridice civile.
Prin urmare părțile unui contract sunt ținute să-și execute cu bună credință obligațiile ce iau naștere în patrimoniul lor, în baza manifestării de voință liber exprimată la încheierea acestuia, în speță obligația de a nu face concurentă reclamantei și de a garanta îndeplinirea acesteia obligații.
Instanța va reține că este datorată dobândă legală aferentă acestei perioade31.12._14, în condițiile în care plata sumelor datorate acesteia nu s-a realizat la împlinirea termenului stabilit de către părți, iar scopul acordării acestor sume este tocmai acoperirea integrală a prejudiciului suferit de către cealaltă parte până la îndeplinirea obligației asumate de debitor. Or, în speță, mărimea prejudiciului produs reclamantei este determinată de perioada de întârziere a plății contravalorii chiriei, utilităților și a serviciilor prestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta R.A.-A.P.P.S., cu sediul în București, . nr. 3A, sector 2, în contradictoriu cu pârâta Federația S. a Siderurgiștilor METAROM, cu sediul în București, ., sector 6, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de_,03 lei, dobândă legală aferentă perioadei 31.12._14.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.AC/Thred.MV
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1333/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1313/2015.... → |
|---|
