Pretenţii. Sentința nr. 2043/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2043/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2043/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2043
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: D. B.-J.
GREFIER: B. C.
Pe rol cauza civilă având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta C. R. SA în contradictoriu cu pârâta G. P. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta, prin avocat D. I. și pârâta, prin administrator T. M., legitimată cu C.I. ., nr._, CNP_.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în cadrul căruia a învederat că pricina se află în faza administrării probatoriului. Termenul a fost acordat pentru ca reclamanta să formuleze explicații scrise cu privire componența sumelor cuprinse în facturile nr._/20.02.2012 și nr._/20.02.2014. La data de 27.02.2015, reclamanta a depus un set de înscrisuri în două exemplare, unul fiind comunicat din oficiu pârâtei.
La solicitarea instanței, apărătorul reclamantei semnează precizările depuse la dosar. Totodată, învederează că, actul depus la dosar, intitulat convenție se referă la contractul nr. 3, intervenit între părți, însă cu respectivul prilej pârâta a recunoscut și cele două facturi ce fac obiectul cererii, din care una a fost achitată parțial.
Pârâta, prin reprezentant, depune note scrise. Învederează că a fost chemată în judecată pentru contractul nr. 18 semnat în luna august 2004, iar reclamanta a depus la dosar o convenție care se referă la un alt contract. Facturile pe care reclamanta le invocă nu sunt înregistrate în contabilitatea G. P. SRL.
Instanța solicită lămuriri pârâtei cu privire la cele două facturi la care reclamanta face referire și care sunt menționate în convenția depusă la dosar.
Pârâta, prin reprezentant, învederează că cele două facturi nu sunt înregistrate în contabilitatea sa. Convenția a fost semnată pentru eliberarea spațiului din C. Pitești. Chiria se factura trimestrial. Plata se făcea în avans. Au existat și stornări ale plății chiriei. Consideră că există neconcordanțe între extrasul depus la momentul formulării acțiunii și suma pe care o pretind acum. La acel moment convenția a fost semnată de către pârâtă sub presiune, întrucât exista riscul să nu își poată ridica produsele existente în spațiul închiriat. La acea dată nu a efectuat verificări cu privire la cele două facturi invocate de către reclamantă. Acum a efectuat verificări și a constatat că nu le deține. Nu a semnat pentru aceste facturi pe care nu le-a primit și pe care nu le are înregistrate în contabilitate.
Interpelate de instanță părțile învederează că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul pentru concluzii pe fond.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata debitului pretins. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, aspect ce este dovedit prin înscrisurile depuse la dosar și anume convenția prin care pârâta își însușește și facturile ce fac obiectul acestui dosar și din care a achitat parțial suma de 389 de lei. Pârâta susține că nu are cunoștință de aceste două facturi, însă la termenul de judecată la care a depus și interogatoriul și contractul încheiat între părți a depus și aceste două facturi. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Pârâta, prin reprezentant, solicită respingerea cererii de chemare în judecată întrucât din evidența sa contabilă nu rezultă cele două facturi pretinse, iar convenția nu face parte din contractul pentru care a fost chemată în judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.09.2014, reclamanta C. România SA a solicitat obligarea pârâtei G. P. SRL la plata sumei de 4764.73 lei, debit principal datorat conform contractului de închiriere nr. 18/11.08.2004, precum și a dobânzii legale aferente. Cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr.18 din data de 11.08.2004, în baza căruia reclamanta a acordat pârâtei dreptul de folosință exclusivă asupra unui spațiu comercial în suprafață de 20,72 mp. Cu titlu de contraprestație pentru acordarea dreptului de folosință indicat mai sus, G. P. SRL trebuia să achite societății creditoare o chirie lunară de 621,6 euro + TVA, în lei, la cursul de schimb din ziua emiterii facturii. Deși pârâta a folosit în mod efectiv spațiul comercial pus la dispoziție de societatea reclamantă și a primit facturile fiscale emise de aceasta, G. P. SRL nu a procedat la achitarea acestora.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025-1032 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin cererea de îndreptare a neregularităților depusă la doar în data de 13.10.2014, reclamanta și-a recalificat obiectul cererii introductive, arătând astfel că pretențiile îndreptate împotriva pârâtei sunt întemeiate pe dreptul comun, respectiv art. 194 și art. 453 Cod procedură civilă și art. 1516, art. 1522, art. 453 Cod civil.
A arătat reclamanta cu acest prilej că depune la dosar facturile fiscale nr._/20.02.2012, în valoare de 4645,18 lei și_/20.02.2014, în valoare de 453,88 lei, ce însumează debitul restant al pârâtei.
Cererea a fost timbrată cu suma de 338,55 lei, conform ordinului de plată aflat la fila 68.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare. S-a prezentat în fața instanței prin administrator arătând că nu recunoaște creanța pretinsă de reclamantă.
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Răspunsul pârâtei la întrebările formulate de reclamantă a fost atașat la dosar, filele 107-108.
Prin cererea depusă la dosar în data de 27.02.2015, reclamanta a arătat că suma pretinsă de la pârâtă este de 4353,43 lei, conform facturii fiscale nr._/20.02.2012 (în valoare de 4645,18 lei, din care s-a achitat parțial până la concurența sumei de 3899,55 lei) și a facturii fiscale nr._/20.02.2012, în valoare de 453,88 lei.
A arătat de asemenea reclamanta că, în data de 21.06.2012, între societatea reclamantă, pârâtă și . SRL, a intervenit convenția privind încetarea contractului de închiriere încheiat între . SRL și pârâtă, convenție în care pârâta a recunoscut și sumele ce ar mai fi de achitat către societatea reclamantă, obligându-se să le achite până la data de 09.07.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între părți a intervenit la data de 27.05.2005, contractul de închiriere nr. 3, prin care reclamanta a închiriat pârâtei un spațiu comercial în suprafață de aproximativ 20,18 mp, situat în Centrul Comercial C. Ploiești.
În executarea contractului, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/20.02.2012 și nr._/20.02.2012, care, recunoscute expres de pârâtă prin convenția aflată la filele 115-116, au rămas în parte neachitate.
În condițiile în care reclamanta a probat existența creanței împotriva pârâtei, acesteia din urmă îi revenea sarcina de a proba efectuarea plății corespunzătoare ori a intervenirii unei cauze străine, neimputabile, aspecte ce nu au făcut însă obiectul probatoriului administrat în cauză.
În drept, instanța reține că potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864, dispoziții aplicabile în cauză în raport cu data încheierii contractului, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Potrivit art. 1073 din Codul civil de la 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
Așa fiind, instanța va admite în parte cererea reclamantei (în condițiile în care cererea inițială precum și completările ulterioare s-au referit la un alt cuantum al creanței și la un alt contract, însă la aceleași facturi), urmând să oblige pârâta la plata sumei de 4353,43 lei, debit datorat conform facturilor nr._/20.02.2012 (parțial) și nr._/20.02.2012.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâta va suporta și cheltuielile avansate de reclamantă pentru judecarea prezentei cauze, în cuantum de 309,74 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru corespunzătoare sumei admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. R. SA, J_, CUI_, cu sediul social în București, ., Clădirea Anchor Plaza, . și cu sediul ales în București, Preciziei Business Center, ., ., în contradictoriu cu pârâta G. P. SRL, J_, CUI_, cu sediul în Focșani, ., județul V..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4353,43 lei, debit datorat conform facturilor nr._/20.02.2012 (parțial) și nr._/20.02.2012.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 309,74 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2014.
Președinte, Grefier,
D. B.-J. B. C.
Red.DBJ/Thred.VM/4ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2040/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2094/2015. Judecătoria... → |
|---|
