Pretenţii. Sentința nr. 2957/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2957/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 2957/2015
DOSAR nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILA NR. 2957
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. I. G.
GREFIER: U. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect pretenții , privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța lasă cauza la a doua strigare în vederea prezentării părților, în conformitate cu art.104 pct.13 din HCSM nr.387/2005.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prezenta cauză are ca obiect pretenții, aflându-se la primul termen de judecată.
Instanța verificând din oficiu competența conform art.131 alin.1 din Cod procedură civilă constată că este competentă general, material și teritorial conform art. 94 lit. j Cod de procedură civilă și art.107 Cod procedură civilă.
Conform art.238 Cod procedură civilă, estimează durata cercetării procesului în prezenta cauză la o lună, în raport de obiectul cauzei și susținerile în scris ale părților .
Asupra probelor, în temeiul art.255 și art.258 Cod procedură civilă, instanța încuviințează, pentru reclamantă, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și interogatoriul pârâtului apreciind că sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Constată că a fost comunicat către pârâtă interogatoriul depus de reclamantă, cu mențiunea de a depune răspunsul până la termenul de judecată, iar însă aceasta nu a depus acest răspuns.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 11.02.2015, sub numărul_ 2015, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei în cuantum de 600 lei, reprezentând debit principal-contravaloare factura fiscală . nr._/06.08.2013, precum și la plata cheltuielilor de cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au desfășurat relații comerciale în formă simplificată, constând în livrarea de produse alimentare. A precizat, că în urma livrării produselor solicitate de către pârâtă, reclamanta a emis la plată factura fiscală . nr._ din data de 06.08.2013, în suma de 955,89 lei.
A susținut că la data de 31.01.2014, pârâta a efectuat o plată parțiala în cuantum de 355,89 lei, pentru care s-a eliberat chitanța cu nr._, ramând de achitat diferența în cuantum de 600 lei. Reclamanta a învederat că, deși pârâta a fost notificată cu privire la achitarea debitului, demersurile sale au rămas fără rezultat, motiv pentru care a fost introdusă acțiunea în justiție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 1170, 1270, 1271, 1516 din Noul Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei cu interogatoriul pârâtei.
A depus, în copie: factura fiscală scria SNKP nr._/06.08.2013 ( fila 5); chitanța nr._/31.01.2014 ( fila 6); fișa contului (fila 7); informații ONRC ( filele 9-12). De asemenea, a anexat interogatoriul propus a fi administrat pârâtei (fila 8).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 47 lei, conform art. 3 alin. 1 lit. b din O.U.G. 80/2013.(fila 2)
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată de la data de 24.04.2015, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi juridice care au avut ca rezultat livrarea de către reclamantă a unor produse alimentare facturate prin factura fiscală nr. SNKP-_/06.08.2013, în cuantum total de 955,89 lei (f. 5 dosar). Factura fiscală a fost acceptată la plată de pârâtă, prin semnare, care a efectuat o plată parțială în sumă de 355,89 lei, fiind eliberată chitanța . nr._/31.01.2014 (fila 6).
În drept, potrivit art.1270 Cod civil, convențiile legale încheiate au putere de lege între părțile contractante, acestea dobândind drepturi și obligații pe care trebuie să le aducă la îndeplinire cu bună credință, conform art. 1170 Cod civil, în caz contrar fiind angajată răspunderea contractuală a acestora.
Având în vedere regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia, și întrucât acesta nu a făcut dovada liberării de obligație prin plată sau alt mod prevăzut de lege, instanța reține că, pârâta, deși a beneficiat de livrarea mărfurilor de către reclamantă, până în prezent nu a achitat în totalitate contravaloarea acestora.
Conform art. 1350 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale. Instanța reține că factura emisă este acceptată la plată și necontestată de pârât. În materia răspunderii civile contractuale, atunci când, fără justificare, o parte nu își îndeplinește obligațiile pe care le-a contractat, aceasta este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.
Astfel, având în vedere că pârâta nu a făcut dovada executării obligației de plată a prețului și nici nu a invocat vreo cauză exoneratoare de răspundere, constatându-se culpa acesteia în neexecutarea obligațiilor contractuale, instanța apreciază că se impune angajarea răspunderii contractuale a acesteia.
În consecință, instanța va admite acțiunea și o va obliga la plata sumei de 600 lei, reprezentând contravaloarea facturii . nr._ din data de 06.08.2013, către reclamantă.
Nefiind îndeplinite condițiile art. 453 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, ., sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO5951919 și sediul procesual ales în București, ., etaj 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în București, .. 2, sector 6, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI_
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 600 lei, reprezentând contravaloarea facturii . nr._ din data de 06.08.2013.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red S.I.G./Tehn./2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 2618/2015. Judecătoria SECTORUL... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2991/2015. Judecătoria... → |
|---|
