Pretenţii. Sentința nr. 4075/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4075/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 4075/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4075
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: A. J.
Pe rol se află soluționarea cererii având ca obiect plângere contravențională, formulată de contestatoarea V. M. în contradictoriu cu intimata D. S. 6.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, s-a prezentat intimata, prin consilier juridic, lipsind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța pune în discuție cererea de repunere în termen formulată de contestatoare, excepția tardivității invocată prin întâmpinare și excepția lipsei calității procesuale active invocată de intimată la primul termen de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de repunere în termen, întrucât contestatoarea nu a invocat un motiv temeinic în sprijinul acesteia, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind afișat la domiciliul cu care partea figurează în baza de date DEPABD.
Instanța pune în discuție probele solicitate de contestatoare în apărare față de excepția tardivității, și anume, înscrisuri și un martor.
Intimata, prin consilier juridic, apreciază că proba testimonială nu este utilă întrucât intimata a făcut dovada comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției printr-una dintre modalitățile prevăzute de OG 2/2001, astfel încât audierea unui martor nu este utilă soluționării excepției.
Constatând că proba cu înscrisuri solicitată de contestatoare în apărare față de excepția tardivității, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 255 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, respectiv este admisibilă și de natură să ducă la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă, instanța o încuviințează și respinge proba cu un martor, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Intimata, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active, pentru a avea calitate procesuală trebuie să existe o identitate între părțile din prezenta cauză și subiectele raportului de drept litigios. Astfel, față de împrejurarea că factura fiscală a fost achitată de o societate comercială, intimata, prin consilier juridic, apreciază că numai acea societate comercială ar avea calitate procesuală activă.
Instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 05.01.2015, sub numărul_, contestatoarea V. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/02.07.2014, precum și restiuirea sumei de 677,32 lei reprezentand taxă de ridicare, transport și depozitare.
În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, raportat la data săvârșirii contravenției, 05.04.2014, și data comunicării procesului verbal de contravenție, respectiv 19.12.2014, termenul de 15 zile de contestare a procesului verbal de contravenție prevăzut de art.31 din OG 2/2001 coroborat cu 184 alin.2 din NCPC a început să curgă de la data comunicării acestuia la domiciliul indicat la intimată, iar în situația în care instanța nu va aprecia în același sens, a solicitat repunerea în termenul legal de 15 zile.
În continuare, contestatoarea a arătat că în dispoziția de ridicare . nr._ încheiată la data săvârșirii contravenției, a fost indicată fapta contravenționala săvârșită,iar pentru a-și putea recupera autoturismul contestatoarea a achitat suma de 677.32 lei, în baza facturii nr._/05.04.2014, a cărei restituire o solicită.
A mai arătat că a comunicat la data de 29.05.2014 către intimată datele sale de identificare dar și solicitarea expresă de a i se comunica procesul verbal la sediul Cabinetului de Avocat D. B. Z., întrucât nu locuiește la domiciliul din actul de identitate, ci la o altă adresă, în baza unui contract de comodat, comunicare care însă nu s-a realizat astfel cum s-a solicitat, intimata susținând că procesul verbal a fost comunicat și afișat la domiciliul contestatoarei. Prin urmare, contestatoarea a arătat că a făcut demersuri la poliția locală pentru comunicarea procesului verbal și prin adresa nr. A16268 din data de 11.12.2014 i-a fost comunicat procesul – verbal în copie .
Pe fondul contestației, contestatoarea a arătat că la data de 05.04.2014, în intervalul orar 08:21 – 08:28, s-a reținut în procesul – verbal de contravenție că ar fi staționat în zona unei treceri de pietoni la o distanță de mai puțin de 25m față de aceasta. În aceste condiții, în temeiul art. 16 din OG 2/2001, contestatoarea a înțeles să invoce excepția nulității absolute a procesului verbal de contravenție, față de faptul că din cuprinsul acestuia nu rezultă în mod obligatoriu descrierea faptei contravenționale, astfel cum se pretinde că ar fi fost săvârșită, împrejurări care trebuia să fie arătate în cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat pentru a se aprecia gravitatea faptei contravenționale săvârșite. Contestatoarea a arătat că autoturismul a fost parcat în intervalul orar indicat în procesul verbal de contravenție într-o zonă necirculabilă de foarte mult timp, închisă autoturismelor din zona Râul Doamnei din cauza lucrărilor la metrou din zonă, trecerea de pietoni nu este practicabilă, așa încât nu poate reține că ar fi săvârșit contravenția prevăzută de OUG 195/2002.
În zona Râul Doamnei-Prelungirea G. autoturismele celor care locuiesc în zonă sunt parcate în mod frecvent în apropierea trecerii de pietoni, chiar și pe trecerea de pietoni deoarece nu au unde să parcheze autoturismele și fiind o zonă afectată de lucrări indicatoarele rutiere care se mai afla acolo nu-și mai găsesc rolul legal ce-l aveau până atunci.
Față de cele învederate, contestatoarea a solicitat instanței să admită plângerea contravențională.
În drept, plângerea contravențională. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
În susținerea plângerii, contestatoarea a depus în copie: procesul – verbal . nr._, plicuri, adresă către Cabinet de Avocat D. B. Z., adresă către Direcția Generală de Poliție Locală S. 6, confirmări de primire, factura nr. DIV00020866 din 27.10.2014, dispoziția de ridicare . nr._, factura nr._ din 05.04.2014, contract de comodat, comunicarea . nr._, confirmarea de primire.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 18.02.2015 intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6 a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiata și nesusținută contestația formulată de contestatoare.
În motivarea întâmpinării în fapt, intimata a arătat că, la data și ora menționate în procesul verbal contestat, o echipă operativă a Poliției Locale S. 6 a identificat autovehiculul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, în timp ce staționa neregulamentar la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni aflată pe . cu . cu marcaj și indicator rutier, astfel cum reiese din planșele foto efectuate la data constatării faptei, în intervalul orar 08,21-0888,28. Fapta este incriminată și sancționată drept contravenție de art. 142 și 143 din RA al OUG nr. 195/2002 și art. 100 și 108 din OUG nr 195/2002, agenții constatatori aplicând sancțiunea a 5 puncte amendă, în cuantumul prevăzut de lege, respectiv 3 puncte de penalizare cu posibilitatea achitării a jumătate din minimul prevăzut de lege în termen de două zile lucrătoare de la comunicarea procesului verbal. În acest sens, intimata a arătat că petenta recunoaște în contestație că a staționat în data și locul menționat în procesul verbal, iar proprietarul vehiculului a indicat în scris că persoana care se afla la volan era contestatoarea.
Intimata a menționat de asemenea că măsura tehnico administrativă a ridicării, transportului și depozitării a fost aplicată prin act administrativ individual respectiv prin dispoziția de ridicare a cărei anulare nu a fost solicitată, iar taxa de ridicare a fost încasată de . Srl, astfel cum reiese din facturile atașate.
În temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 82 Cod proc.civ, intimata a solicitat admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a reprezentantului convențional al contestatoarei, în împuternicirea avocațială figurând ca mandant o altă persoană decât contestatoarea, respectiv . SRL. Față de faptul că procesul –verbal a fost întocmit pe numele contestatoarei din prezenta cauză, aceasta având calitatea și interesul de a contesta actul de constatare și sancționare a contravenției și, pe cale de consecință, de a mandata un avocat, în temeiul dispozițiilor art. 82 alin. 3 Cod proc.civ, intimata a solicitat anularea contestației ca fiind formulată de o persoană care nu a făcut dovada calității de reprezentant.
De asemenea, în temeiul art. 248 Cod proc.civ. raportat la art. 118 alin. 1 din OUG 195/2002, completate cu cele ale art. 31 din OG 2/2001, intimata a solicitat admiterea excepției tardivității plângerii contravenționale, deoarece procesul verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare la data de 23.07.2014, la domiciliul legal al contestatoarei, în termen, cu respectarea procedurii speciale de comunicare prevăzută de art. 25-27 din OG 2/2001, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței pe data de 05.01.2015, cu depășirea termenului legal de 15 zile. Față de comunicarea legală a procesului – verbal, intimata a apreciat că partea contestatoare nu avea temei legal pentru a solicita comunicarea acestuia în alt loc sau în altă modalitate decât cea prevăzută de dispozițiile derogatorii ale OG 2/2001, așa cum nu exista temei legal care să oblige intimata să comunice procesul verbal într-un alt loc sau într-o altă modalitate decât cea menționată.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și nesusținută. Astfel, a arătat că, în ceea ce privește legalitatea procesului verbal, acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fapt care îi conferă valabilitate, iar fapta a fost corect încadrată, aceasta fiind prevăzută drept contravenție de actul normativ menționat anterior. Totodată, a apreciat că partea contestatoare nu a invocat cauze reale de nulitate absolută a procesului verbal, iar eventualele cauze de nulitate relativă a acestuia sunt condiționate de invocarea și dovedirea de către contestatoare a unei vătămări și a imposibilității înlăturării în alt mod decât prin anularea procesului verbal, dovadă care în cauză nu a fost făcută.
Prin urmare, intimata a apreciat că procesul verbal este legal întocmit, cuprinzând elementele cerute de art . 16 și 17 din OG nr 2/2001 și a dispozițiilor speciale incidente în prezenta cauză, respectiv art 181 și art. 109 menționate anterior, sub sancțiunea nulității, respectiv descrierea faptei, constând în staționarea neregulamentară la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni, dată, ora și locul săvârșirii faptei, precum și marca și numărul de înmatriculare al vehiculului, numele contestatoarei și al agentului constatator, etc. Intimata a mai menționat că, deoarece procesul verbal a fost încheiat în lipsa contestatoarei, potrivit dispozițiilor art. 181 din RA al OUG nr 195/2002 pe baza declarației scrise a proprietarului vehiculului, fapta fiind constatată cu ajutorul planșelor foto efectuate la fața locului de agenții constatatori astfel încât procesul verbal a fost încheiat în formă specială prevăzută de anexa 1D, conform dispozițiilor art. 109 din OUG nr 195/2002, care prevede în mod expres că nu mai este obligatorie menționarea unui martor asistent.
În ceea ce privește încadrarea faptelor și sancțiunea aplicată, intimata a considerat că fapta a fost corect încadrată și sancțiunea a fost individualizată în mod corect și legal, fiind stabilită în limitele prevăzute de lege, agenții constatatori aplicând sancțiunile contravenționale ținând cont de valoarea și cuantumul punctului de amendă și de numărul de puncte de amendă și penalizare prevăzute de lege.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, intimata a învederat instanței faptul că din economia art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, completată prin probele administrate de intimată și face dovada până la proba contrară, faptele prevăzute fiind constatate de agenții Poliției Locale S. 6 cu ajutorul mijloacelor tehnice. În plus, a arătat că din planșele foto efectuate la fața locului de agenții constatatori rezultă că autoturismul a staționat neregulamentar la mai puțin de 25 metri de trecerea de pietoni sus menționată. Intimata a mai învederat instanței faptul că procesul verbal este întocmit în formă specială prevăzută de anexa 1 D, conform dispozițiilor art. 109 din OUG nr 195/2002 și art. 181 din regulamentul său de aplicare, deoarece fapta a fost constatată în lipsa contravenientei, cu ajutorul mijloacelor tehnice, situație în care procesul verbal nu mai trebuie să cuprindă în mod obligatoriu rubricile referitoare la ocupația și locul de muncă, obiecțiuniIe, având în vedere că partea contestatoare nu a fost de față la constatarea faptei . Totodată, potrivit art. 109 din Codul rutier nu mai este necesară nici indicarea unui martor asistent, justificat de faptul că există planșe foto care susțin veridicitatea mențiunilor din cuprinsul procesului verbal. Față de aceste aspecte, intimata a apreciat că procesul verbal este temeinic, reieșind cu certitudine faptul că fapta a fost săvârșită în locul, data și ora indicate în actul constatator.
Intimata a mai menționat că nu există obligația semnalizării interdicției de staționare la mai puțin de 25 de metri față de trecerea de pietoni, aceasta fiind o obligație generală, precum și faptul că în anexa Codului Rutier nu există un indicator de interdicție cu această semnificație, în schimb, trecerea de pietoni este semnalizată cu indicator și cu marcaj rutier. A mai arătat că este competentă în constatarea contravențiilor privind staționarea neregulamentară și dispunerea măsurii ridicării, potrivit dispozițiilor art. 7 lit. h. din Legea nr. 155/2010. De asemenea, a învederat instanței faptul că legislația în vigoare nu prevede pentru aplicarea măsurii ridicării condiția ca vehiculul staționat neregulamentar să constituie un obstacol pentru circulația publică, fiind abrogată această dispoziție a Codului Rutier și înlocuită cu art. 97 alin. 1 lit. d, conform căruia, de fiecare dată când se constată staționarea neregulamentară se dispune ridicarea vehiculelor staționate neregulamentar datorită pericolului creat prin ocuparea în mod abuziv a unei benzi de circulație într-o zonă în care oprirea este interzisă. A mai învederat instanței faptul că partea contestatoare este obligată, în temeiul art. 249 Cod proc.civ, să facă dovada celor susținute, și implicit contraproba planșelor foto depuse de intimată.
Intimata a învederat instanței faptul că motivul pentru care procesul verbal a fost întocmit după încheierea dispoziției de ridicare, îl reprezintă normele speciale și derogatorii de procedură prevăzute de art 181 alin 2 Cod proc.civ. În acest sens, a arătat că fapta a fost constată in rem prin notă de constatare, în timp ce procesul verbal poate fi întocmit numai in personam, cu respectarea unei proceduri derogatorii, constând în constatarea faptei in rem prin notă de constatare și efectuarea unei cercetări, având ca scop aflarea datelor de identificare a persoanei care a condus autovehiculul. Totodată, sancțiunea contravențională se aplică in personam, cu respectarea termenului de 6 luni de la data săvârșirii faptei, termen prevăzut de art. 13 din OG nr 2/2001, însă măsura ridicării trebuie dispusă cu celeritate, prin emiterea dispoziției de ridicare de îndată pentru a înlătura vehiculul staționat neregulamentar și a reda circulația normală.
Față de cele învederate intimata a solicitat instanței să respingă ca neîntemeiat și nesusținut capătul de cerere prin care a fost solicitată anularea procesului verbal și a sancțiunii reținute, cu consecința menținerii ca legal și temeinic a acestuia, față de faptul că partea contestatoare nu a invocat și dovedit existența unor motive de nelegalitate ce ar putea atrage anularea actului contestat și nu a depus înscrisuri din care să reiasă netemeinicia acestuia sau o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul acestuia.
Totodată, intimata a arătat că se opune înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul, față de faptul că fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, pentru care s-a prevăzut un cuantum ridicat al amenzii și aplicarea obligatorie a punctelor de penalizare, care de regulă sunt lăsate la aprecierea organului constatator. În plus, intimata a arătat că partea contestatoare nu a prezentat un cazier contravențional sau administrativ din care să reiasă faptul că nu a mai săvârșit contravenții și nu a avut o atitudine procesuală de recunoaștere și regret . Față de aceste aspecte, intimata a apreciat că măsura avertismentului nu și-ar atinge scopul de a împiedica săvârșirea unor noi contravenții pe viitor.
În plus, intimata a învederat instanței faptul că vehiculul a staționat neregulamentar, pe o durată mai mare de 5 minute, într-o zonă în care era interzisă simpla oprire, fapt ce reprezintă o circumstanță agravantă. Totodată a arătat că fapta întrunește cerințele elementului material al contravenției de staționare, care este sancționată mai sever decât oprirea neregulamentară. De asemenea, a arătat că sancțiunea contravențională în cauză a fost aplicată prin actul sancționator, în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 din OG 2/2001, tocmai pentru a da posibilitatea agenților constatatori să efectueze cercetarea in rem pentru aflarea și prelucrarea datelor de identificare a contestatoarei, în temeiul art. 181 din RA de aplicare al OUG 195/2002, urmărindu-se sancționarea in personam a contestatoarei.
Astfel, intimata a arătat că procesul verbal a fost întocmit în termenul legal prevăzut de art. 13 din OG 2/2001, iar data aplicării sancțiunii este data întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, pentru că numai atunci, după efectuarea cercetării faptei in rem, a fost cunoscută persoana contravenientei și aplicată in personam sancțiunea contravențională. De la acest termen a început să curgă termenul de 1 lună prevăzut de art. 11 din OG 2/2001, pentru comunicarea procesului verbal. Cu toate că aceste termene au fost respectate, intimata a apreciat că plângerea contravențională a fost tardiv introdusă.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr 155/2010, C pr Civilă, C Civil. OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, OUG nr 195/2002 și Regulamentul de aplicare al acesteia, precum și pe toate celelalte acte normative invocate.
În susținerea întâmpinării intimata a depus la dosar, în copie, procesul verbal contestat, dispoziția de ridicare, comunicare, notă de constatare, împuternicire avocațială, confirmări de primire, proces verbal de afișare, planșe foto.
La data de 10.03.2015, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, răspuns la întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, în ceea ce privește excepția tardivității introducerii plângerii, instanța reține următoarele:
Potrivit art.118 al. 1 din OUG 195/2002 împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta.
În cauza de față, procesul verbal de contravenție contestat a fost comunicat petentei la data de 23.07.2014prin afișare la domiciliul acesteia, astfel cum rezultă din procesul verbal atașat la fila 44 dosar. Instanța reține că această comunicare s-a făcut cu respectarea art.27 din OG nr.2/2001 și a deciziei nr.10/10.06.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii. Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul contestatoarei a fost utilizată în condițiile în care nu s-a reușit comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, întrucat contestatoarea, deși avizată, prin oficiul poștal, nu s-a prezentat în vederea ridicării corespondenței (fila 43 dosar) .
Cat priveste sustinerile contestatoarei privind locul unde trebuia să se facă comunicarea procesului verbal, instanța reține că, potrivit art. 91 din Codul Civil, „dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune”.
În speță, contestatoarea nu a făcut dovada că în cartea de identitate figurează ca avand domiciliul sau reședința la altă adresă decat cea la care a fost comunicat procesul verbal contestat. De asemenea, deși contestatoarea susține că a adus la cunoștința intimatei faptul că solicită comunicarea la altă adresă, din cercetarea actelor depuse la dosar rezultă că această susținere nu corespunde realității. Astfel, potrivit înscrisului de la fila 39 dosar, intimata a solicitat proprietarului autoturismului, . TRADING SRL, să comunice datele de identificare a persoanei ce a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ . La această adresă a răspuns, conform împuternicirii avocațiale de la fila 40, reprezentantul convențional al . TRADING SRL. Așadar, în condițiile în care solicitarea de a se comunica procesul verbal în București, . a fost formulată de . TRADING SRL, și nu de către contestatoarea V. M., în mod corect intimata nu a luat-o în considerare și a procedat la comunicarea procesului verbal contestat către persoana sancționată ( care era V. M., și nu societatea comercială), la adresa cu care aceasta figura în evidențe.
Cât privește cererea contestatoarei de repunere în termen, instanța consideră că nu s-a făcut dovada unor motive temeinice, astfel cum prevede art. 186 Cprciv, fiindu-i în exclusivitate imputabil contestatoarei faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.19 al. 2 din OUG 97/2005 . Astfel, conform art. 19 al.1 lit. c din OUG 97/2005 serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor eliberează un nou act de identitate în cazul schimbării domiciliului. Potrivit alineatului 2 titularul sau reprezentantul legal al acestuia este obligat să solicite eliberarea unui nou act de identitate în termen de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-j.
Prin urmare, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în termen, și constatând totodată că plângerea formulată împotriva procesului verbal . nr._/2.07.2014 a fost depusă la Judecătoria Sectorului 6 la data de 5.01.2015, față de dispozițiile 118 al. 1 din OUG 195/2002, instanța constată că a fost introdusă cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de acest text de lege, motiv pentru care va admite excepția și va respinge plângerea ca tardiv formulată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții, instanța reține că, întrucât factura nr._/_/5.04.2014 a fost emisă de . SRL pentru . TRADING SRL, plata sumei de 677,32 lei, reprezentand taxă de ridicare, transport și depozitare, s-a făcut de către aceeași societate (împrejurare necontestată de către petentă) .
Așadar, prejudiciul pretins a fi cauzat de către intimată ca urmare a ridicării autoturismului_ s-a produs în patrimoniul . SRL, căreia îi aparține autoturismul, și nu în patrimoniul contestatoarei V. M., care, așa cum se menționează în cuprinsul facturii, a avut doar calitatea de reprezentant al societății menționate.
Pentru aceste motive, întrucât titularul dreptului la restituirea sumei de 677,32 lei este . SRL, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active și va respinge cererea contestatoarei de acordare a sumei respective, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității introducerii plângerii.
Admite excepția lipsei calității procesuale active invocată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect pretenții.
Respinge plângerea formulată de contestatoarea V. M. domiciliata în București, ., ., ., identificata cu CNP_,cu domiciliul ales în București, .,, ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE LOCALĂ S. 6, cu sediul în București, ., sector 6, având C._, ca tardiv introdusă.
Respinge capătul de cerere având ca obiect pretenții, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu drept de a formula apel în 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AG/ Tehnored. PAS
4 ex/ 26.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4372/2015.... | Actiune in regres. Sentința nr. 4090/2015. Judecătoria... → |
|---|
