Pretenţii. Sentința nr. 7108/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7108/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 7109/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7108
Ședința publică de la 24.09.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamantul D. M. A. și pe pârâta M. N..
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă reclamantul, personal și asistat de apărător Silberman R. cu împuternicirea avocațială aflată la fila nr. 62 din dosar, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Reclamantul, prin apărător, depune la dosar cerere precizatoare cu privire la plățile efectuate și sumele datorate în prezent, precum și un set de înscrisuri emise de firma care a eliberat ultimul extras de cont până la data de 31.08.2015.
La interpelarea instanței, reclamantul, prin apărător, arată că suma solicitată în prezent de la pârâtă este 1175,51 lei debit principal, valabil până la data de 31.09.2015, iar în cazul în care această sumă nu va fi plătită vor fi calculate în continuare penalități, dobânzi și comisioane, precum și suma de 400 euro.
Reclamantul personal declară de asemenea că suma de 1175,51 lei este debit principal iar nu penalități, dobânzi și comisioane.
Instanța ia act de declarația reclamantului, în sensul că suma de 1175,51 lei reprezintă debit principal, iar nu penalități, dobânzi și comisioane.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la fondul cauzei.
Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, să se constate că au fost făcute plăți de către ambele părți, suma rămasă de achitat fiind de 1175,51 lei debit principal, valabil până la data de 31.09.2015, ulterior urmând a se adăuga penalități, dobânzi și comisioane, precum și suma de 400 euro, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.04.2015, reclamantul D. M.-A., în contradictoriu cu pârâta M. N., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 400 euro stabilit la cursul BNR în ziua plății, precum și a sumei de 1.871,70 lei, conform extrasului de cont emis de ERB Retail Services la data de 08.02.2015, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în urma unor discuții purtate cu pârâta M. N. în cursul lunii mai anul 2014, aceasta i-a solicitat să o împrumute cu o sumă de bani, respectiv 500 euro și 2400 lei, motivând că-i sunt necesari acești bani pentru a achita o restanță la „un joc” la serviciu, dar și în scop personal.
Reclamantul a fost de acord să o ajute, împrumutându-i această sumă de bani, dar nu avea toți banii cash, astfel că i-a dat cardul său emis de către B. Post, Sucursala Euro-Line, în cuantum de 2400 lei, precum și suma de 500 euro.
Pârâta a fost de acord, reclamantul i-a dat cardul său, aceasta urmând să scoată și sa folosească banii de pe card și, totodată, să-i plătească și dobânzile aferente.
În acest sens, pârâta a întocmit un înscris sub semnătură privată, intitulat „declarație” și, în prezența a doi martori, a recunoscut suma de bani primită de la reclamant, respectiv 500 euro și 2400 lei și s-a obligat să o returneze în 5 rate lunare, începând cu data de 17.09.2014 până la 17.01.2015.
Pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate, stabilite prin înscrisul intitulat „declarație”, achitând doar prima rată.
Întrucât pârâta nu și-a achitat și restul sumei de bani, reclamantul a fost nevoit să o notifice de 2 ori în vederea restituirii sumei împrumutate.
Aceasta, cu rea-credință, a refuzat să răspundă solicitărilor reclamantului de a achita și restul banilor.
Martori la înțelegerea părților au fost numiții G. C. și R. Z..
Întrucât pârâta, în continuare manifestă rea-credință, refuzând să-i restituie suma de 400 euro și 1871.70 lei, reclamantul a fost nevoit să o acționeze în judecată.
Pentru toate aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata sumei de 400 euro la cursul BNR în ziua plății.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.1516 Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, înscrisul intitulat „Declarație”, extras card, cardul EuroLine, carte de identitate pârâtă, somații din 06.02.2015 și 27.11.2014.
La data de 14.05.2015, prin compartimentul registratură, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că, în ciuda faptului că a avut unele diferende cu reclamantul, referitor la locul și data când puteau fi returnați banii, deoarece acesta avea pretenția să se ducă pârâta să-i dea banii în propria locuință, lucru neacceptat de către pârâtă, aceasta a continuat să-i trimită prin poștă, prin mandat poștal, sume cuprinse între 100 și 300 lei, pentru a reuși să-și termine datoria față de acesta.
Pârâta a menționat că, nu a fost rea voință, ci doar o apărare, de a trimite banii prin poștă.
De asemenea, pârâta a menționat că, în momentul când i-a împrumutat banii, reclamantul a sperat ca aceasta să se căsătorească cu el. Când a împrumutat banii, pârâta a menționat că nu dorește să se căsătorească cu reclamantul, ci că îi va înapoia banii împrumutați.
Pârâta a menționat că reclamantul i-a spus că, dacă se va căsători cu el, nu mai dorește nici un ban înapoi; pârâta nu i-a dat nici măcar o speranță că se va căsători cu acesta, spunându-i că-i va înapoia banii înapoi, lucru cu care acesta a fost de acord; ca o răzbunare, reclamantul a început să o someze și să o sune.
A mai învederat pârâta că reclamantul nu a plătit ratele la bancă cu banii primiți de la pârâtă, atașând un act necorespunzător, cu o sumă mai mare decât cea datorată.
Alăturat întâmpinării, pârâta a anexat în copie, cererea de chemare în judecată, înscrisul intitulat „Declarație”, buletin de schimb valutar din data de 16.09.2014, extras card, cardul EuroLine, factură și chitanță din data de 17.03.2015, facturile MAN00000084 din data de 08.01.2015, MAN00001527 din data de 26.03.2015, MAN00000242 din data de 16.01.2015 și MAN00000846 din data de 23.02.2015.
La data de 28.05.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
În fapt, prin întâmpinarea depusă de către pârâtă se poate constata că aceasta a recunoscut sumele primite și faptul că nu a achitat la scadență sumele restante.
Afirmația făcută de către pârâtă că i-ar fi trimis bani prin mandat poștal este adevărată doar parțial.
Inițiativa trimiterii banilor prin mandat poștal s-a făcut la inițiativa avocatului angajat de către reclamant, întrucât pârâta, la diversele interpelări formulate de către acesta privind trimiterea banilor la timp, aceasta a invocat diferite motive, fără a prezenta dovezi concrete.
Datorită faptului că pârâta nu a achitat la timp sumele datorate, la aceste sume scadente, Banca a aplicat penalități și dobânzi aferente perioadei de întârziere.
Nici în urma celor 2 (două) notificări trimise de către avocatul reclamantului, pârâta nu și-a achitat sumele datorate.
Conform extrasului de cont emis de către ERB Retail Services IFN SA, scadent la data de 25.05.2015, datoria totală de plată a fost în sumă de 1904,97 lei.
Din suma de 500 euro împrumutată, pârâta i-a restituit doar suma de 100 euro, rămânând un rest de plată în sumă 400 euro.
Față de cele arătate, reclamantul a recunoscut că a primit suma de 100 euro și o parte din banii împrumutați, însă cu întârziere față de datele scadente, iar la sumele rămase restante au fost aplicate penalități de întârziere de către Bancă, suma totală care trebuie achitată fiind conform extrasului de cont emis de către Bancă, anexat în copie xerox.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă.
La data de 25.06.2015, prin compartimentul registratură, reclamantul a depus la dosar cerere modificatoare privind cuantumul sumei datorate de către pârâtă, acesta fiind în sumă de 400 euro, plus suma de 1611,31 lei.
La termenul de judecată din data de 25.06.2015, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiată martora R. Z. și proba cu interogatoriul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, reclamantul a depus la dosar, în copie, extrasul de cont din data de 08.08.2013, dovezi depunere numerar (filele 63-66), cupon e mandat.
Instanța a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, întrebările și răspunsurile acesteia fiind consemnate și atașate la dosar, la fila 68.
În cauză a fost audiată martora R. Z., declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei, fila 69.
La termenul de judecată din 10.09.2015 instanța a pus în vedere reclamantului pune în vedere reclamantului, să precizeze în scris, mod exact cuantumul obiectului cererii, respectiv să precizeze cât reprezintă debit principal și cât reprezintă dobânzi și penalități, precum și modalitatea de imputație a plăților făcute de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 24.09.2015, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare prin care a precizat că suma totală de plată este de 1175,51 lei.
În ședința publică din 24.09.2015 reclamantul a declarat în mod expres că suma de 1175,51 lei este debit principal iar nu penalități, dobânzi și comisioane.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți a intervenit contractul de împrumut constat prin înscrisul sub semnătură privată de la fila 4 dosar, prin care pârâta se obliga să plătească reclamantului suma de 500 euro și 2337 lei (în fapt cu privire la suma în lei s-a strecurat o eroare materială fiind menționată suma de_ lei, reclamantul menționând în cerere că este vorba de suma de 2400 lei ), în 5 rate lunare egale, precum și dobânda aferentă cardului.
Conform declarației martorei propusă de reclamant, necontestată de părți, reclamantul înmânase pârâtei suma de 500 euro și un card de pe care aceasta putea retrage suma de 2400 lei.
Instanța reține că, în conformitate cu înscrisurile depuse la filele 32-37 dosar, respectiv fila 67 dosar s-a achitat în total suma de 2100 lei, dar părțile nu au făcut imputația plății pe documentele de plată, singura imputație a plății a rezultat din interogatoriu, în care s-a arătat că a existat o plată de 200 lei pentru penalități prin intermediul surorii reclamantului, plată confirmată de declarația martorei reclamantului și necontestată de acesta.
Instanța reține că deși în mod expres a solicitat reclamantului la termenul din 10.09.2015 să precizeze în scris, în mod exact cât reprezintă din suma solicitată debit principal și cât reprezintă dobânzi și penalități, precum și modalitatea de imputație a plăților făcute de pârâtă, acesta nu s-a conformat, arătând la termenul când au avut loc dezbaterile în fond că întreaga sumă solicitată de achitat 1175,51 lei este debit principal.
Instanța reține că, atât timp cât părțile nu au făcut imputația plății, se aplică regulile prev. de art.1509 NCciv.
Pentru a imputa plățile făcute de pârâtă asupra dobânzilor și penalităților reclamantul trebuia să facă dovada acestora, în speță această dovadă nu a fost făcută. Întrucât convenția dintre furnizorul de servicii financiare și reclamant este un act distinct de convenția dintre reclamant și pârâtă, reclamantul trebuia să precizeze și să dovedească în mod exact care este dobânda pentru suma retrasă de pârâtă și care sunt penalitățile de întârziere, această dovadă nefiind făcută prin înscrisurile depuse la dosar, din care nu rezultă care sunt depunerile făcute pentru sumele retrase de pârâtă și accesoriile acestora.
În consecință, instanța va imputa toate plățile făcute de pârâtă în cuantum de 2100 lei asupra capitalului de 2337 lei, rezultând un rest de 237 lei. Cum pârâta a recunoscut însă la interogatoriu că datorează suma de 600 lei, instanța o va obliga la plata acestei sume, având în vedere recunoașterea acesteia.
Cât privește suma de 500 euro pârâta nu contestă că ar datora suma de 400 euro rest de plată solicitată de reclamant.
În consecință, în baza art.1270 N civ. și art.2164 N civil va obliga pârâta să plătească reclamantului suma de 400 euro în echivalent în lei la data plății și suma de 600 lei.
În baza art.453 Cod procedură civilă va obliga pârâta la plata sumei de 817,34 lei cheltuieli de judecată, din care 205,34 lei taxa judiciară de timbru aferentă sumei pentru care s-a admis cererea (precum și pentru suma de 500 lei plătită de pârâtă în cursul judecății) și 612 lei onorariu avocat proporțional cu culpa procesuală (acțiunea așa cum a fost precizată a fost admisă în proporție de 51/%).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul D. M. A., CNP_, cu domiciliul în București, Șoseaua Alexandriei nr.9, ., etaj 2, apartament 66, sector 5, în contradictoriu cu pârâta M. N., CNP_, cu domiciliul în București, .. 4A, ., apartament 29, sector 6, așa cum a fost precizată.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 400 euro în echivalent în lei la data plății și suma de 600 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 817,34 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile, cererea de apel va fi depusă la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.CAE/Thred.MV/4 ex./09.10.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7118/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7062/2015.... → |
|---|
