Pretenţii. Sentința nr. 7382/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7382/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 7382/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7382
Ședința publică din data de 01.10.2015
Instanța constituită din
P. C. A. E.
GREFIER A. V.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta FEDERAȚIA S. LIBERE DIN CHIMIE ȘI PETROCHIMIE și pe pârâta RAPPS.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă pârâta, prin consilier juridic B. A. N., care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta pârâtei solicită instanței lăsarea cauzei la a doua strigare, arătând că a luat legătura cu apărătorul ales al reclamantei, iar acesta urmează să se prezinte la termenul de astăzi.
Instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reclamanta, prin apărător D. I. cu împuternicirea avocațială aflată la fila nr. 3 din dosar și pârâta, prin consilier juridic B. A. N., cu delegația la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, conform art. 131 C.p.c. pune în discuție competența instanței.
Reclamanta, prin apărător, arată că Judecătoria Sector 6 București este competentă să judece prezenta cauză.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că instanța este competentă să soluționeze cauza.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 131 alin. 1 C.p.c. constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea, raportat la dispozițiile art. 94 lit. k C.p.c. și art. 130 alin. 3 C.p.c.
De asemenea, având în vederea dispozițiile art. 238 alin. 1 C.p.c. pune în discuție durata necesară pentru cercetarea procesului.
Reclamanta, prin apărător arată că dosarul poate fi soluționat la termenul de astăzi.
Pârâta, prin consilier juridic, arată că estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 3 luni.
Instanța, în raport de actele dosarului, estimează durata necesară cercetării procesului la o perioadă de 6 luni, durata medie de soluționare a cauzelor având ca obiect pretenții.
Reclamanta, prin apărător, depune la dosar ordinul de plată BRD din data de 19.05.2015, vizat de bancă, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 351,29 lei, astfel cum i-a fost pus în vedere prin citație.
Instanța constată că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 351,29 lei aferentă debitului principal, pe care o anulează, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind dobânda s-a renunțat la acesta.
Din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului dispune atașarea copiei sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/303/2015 și extras Ecris cu privire la soluția pronunțată în apelul formulat împotriva acestei sentințe.
Instanța acordă cuvântul pentru propunere de probe.
Reclamanta, prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu expertiză contabilă și a probei cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta, prin consilier juridic, având cuvântul pe probe, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, probă în cadrul căreia depune la dosar fișă cont client din care rezultă că garanția existentă în evidențele contabile a suferit operațiunea de compensare asupra a două facturi.
La interpelarea instanței, reclamanta, prin apărător, arată că expertiza contabilă urmează a stabili ce s-a întâmplat cu respectiva garanție deoarece la finele fiecărui an părțile trebuiau să se întâlnească pentru a purta discuții cu privire la recalcularea acestei garanții.
Instanța în baza art. 255 C.p.c. rap. la art. 258 C.p.c. încuviințează reclamantei proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtei, iar pârâtei proba cu înscrisuri.
Respinge proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă, ca inutilă soluționării cauzei, în raport de obiectivele solicitate și actele dosarului.
Pârâta, prin consilier juridic, depune la dosar răspuns la interogatoriul reclamantei.
Nemaifiind probe de formulat și cereri de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să restituie suma de 4947 lei, reprezentând garanții încasate în urma contractului de locațiune, arătând că aceste garanții nu au fost utilizate și s-au aflat la dispoziția pârâtei, pârâta vine cu o compensare, ori compensarea este de trei feluri, respectiv legale, judecătorești și convenționale, ori la finele fiecărui an părțile trebuiau să se întâlnească pentru a negocia asupra garanțiilor, ceea ce nu s-a întâmplat, iar dacă pârâta ar fi recurs la o compensare trebuia să invite și reclamanta pentru a purta discuții în acest sens.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că părțile au stabilit prin contract și ulterior prin actele adiționale, la cap. IV ,,garanții”, modalitatea de restituire a acestor garanții, respectiv s-a stabilit că la momentul încetării contractului de închiriere, în cazul în care între părți există obligații care trebuie regularizate, acestea se vor imputa din garanția existentă la momentul încetării contractului. La data predării spațiului, reclamanta înregistra datorii, astfel încât au fost aplicate prevederile art. 8 alin. 2 din actul adițional nr. 35/03.01.2008, prin care s-a stabilit că în cazul neeliberării la termen a spațiului, se poate recupera contravaloarea lipsei de folosință din suma prevăzută la alin. 1, care prevede cuantumul garanției de bună execuție a contractului. Astfel, ulterior semnării procesului verbal de predare a spațiului, la încetarea oricăror relații între cele două părți, a efectuat operațiunea de compensare a garanției existente cu debitul cu care reclamanta figura în evidențele contabile. Reclamanta nu justifică afirmația privind regularizarea garanțiilor la finele fiecărui an, neexistând o asemenea clauză prevăzută în cap. IV ,,garanții” din contract, iar obligarea sa la restituire nu se poate face mai ales că a rămas fără obiect această cerere ca urmare a faptului că s-a procedat la compensarea debitelor cu această garanție.
Reclamanta, prin apărător, arată că potrivit contractului, sumele constituind garanție nu o scuteau de plata chiriei și a utilităților, iar la sfârșitul relațiilor contractuale, respectiv în anul 2013 nu s-a discutat nimic cu privire la garanții, care se impunea a fi negociate între părți potrivit dispozițiilor contractuale.
Instanța reține cauza spre soluționare.
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, la data de 4.05.2015, sub nr._, reclamanta FEDERAȚIA S. LIBERE DIN CHIMIE ȘI PETROCHIMIE, în contradictoriu cu pârâta RA – APPS, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună restituirea către reclamantă a sumei de 4947 lei cu dobânzile aferente corespunzător perioadei deținută de către pârâtă cu titlu de garanții privind plata chiriei și a utilităților aferente spațiului închiriat reclamantei în Splaiul Independentei nr. 202A, sume despre care reclamanta a învederat că, în condițiile în care garanțiile nu au fost utilizate, trebuiau a fi restituite de către pârâtă la sfârșitul anului pentru care au fost contractate respectiv anii 2004 și 2008. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că în derularea Contractului de Locațiune nr. 381/25.03.1998 anual s-au încheiat mai multe acte adiționale prin care părțile au mai convenit asupra unor alte înțelegeri, în afara contractului, printre care și constituirea unui fond de garantare a plații locațiunii și serviciilor aferente spațiului închiriat. Astfel, reclamanta a arătat că prin Actul Adițional 465/12.07.2004 a fost obligată la plata unei garanții egală cu echivalentul a trei luni de chirie și o sumă egală cu echivalentul la o lună prestări de servicii, respectiv 678,537 lei pentru chirie și 1076,8846 lei pentru prestări servicii, sume pe care le-a plătit prin dispoziții de plată. Aceeași procedură a arătat că s-a repetat prin actul Adițional nr. 35/03.01.2008 în baza căruia s-au plătit următoarele sume: 1661,37 lei reprezentând garanție pentru chirie și 1773,60 lei reprezentând garanție pentru servicii, sume plătite de asemenea cu dispoziție de plată. Reclamanta a mai precizat în acest sens că sumele constituite garanție nu o scuteau de plata atât a chiriei cât și a utilităților iar în situația în care în caz excepțional fondul de garantare era utilizat obligatoriu, reclamanta a considerat că trebuia să fie încunoștințată, ceea ce nu s-a întâmplat, concluzia fiind că garanțiile nu s-au utilizat.
Mai departe, reclamanta a arătat că, la sfârșitul operațiunii financiare anuale, pârâta conform contractelor avea obligația să regularizeze raporturile financiare din anul precedent, ceea ce a arătat că nu s-a făcut, sumele constituite garanție rămânând la dispoziția acesteia. În plus, a arătat că aceste sume, nu au fost folosite nici la regularizări ulterioare, motiv pentru care reclamanta a fost în repetate rânduri acționată în justiție pentru neplată chirie și utilități, deși pârâta avea la dispoziție fondul de garantare pentru îndestularea unor părți din creanțe, în dosarele derulate pârâta solicitând atât penalități cât și dobânzi pentru neplata la timp a obligațiilor reclamantei. Totodată, reclamanta a învederat instanței faptul că în lunile mai și noiembrie 2008 pârâta, fără negociere, a majorat cuantumul chiriei de la 660 lei la 3600 lei lunar.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată, și pe fond, să dispună restituirea sumei de 4947 lei la care se vor adăuga dobânzile aferente până în ziua plații.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.669-670 cod civil precum și principiul îmbogățirii fără justa cauza.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: act adițional nr. 465/12.07.2004 la contractul de locațiune și prestări servicii nr. 381/25.03.1998, act adițional nr. 35/3.01.2008 la contractul de locațiune și prestări servicii nr. 381/25.03.1998, proba cu interogatoriul pârâtei și cu expertiza contabilă.
Prin cererea precizatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 19.05.2015, reclamanta a învederat instanței faptul că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 1.07.2015, pârâta R.A – A.P.P.S., a solicitat instanței să dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii având ca obiect restituirea sumei de 4.947 lei cu titlu de garanție formulată de reclamantă.
În motivarea întâmpinării în fapt, pârâta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr. 381/25.03.1998, modificat și prelungit prin actele adiționale nr. 104/12.01.1999, nr. 550/19.04.1999, nr. 1592/27.01.2000, nr. 574/17.07.2003, nr. 456/12.07.2004, nr. 406/16.05.2005, nr. 283/27.04.2006, nr. 20/10.01.2007, nr. 337/19.04.2007, nr. 566/14.06.2007 și nr. 35/03.01.2008, având ca obiect închirierea spațiului situat în Splaiul Independenței nr. 202A, ., ., 08A, 08B, 24-26, 7 A, 07-sas exclusiv, curte 209 m.p., sector 6, București, contract a cărui valabilitate a încetat la data 31.12.2008. Ulterior, la data de 28.06.2013, pârâta a învederat instanței faptul că s-a încheiat procesul verbal de predare-primire a spațiilor reclamanta eliberând spațiul din imobil începând cu data de 28.06.2013. În acest sens, pârâta a invocat dispozițiile art. 8 alin. 2 din contractul de locațiune și prestări servicii, modificat prin actul adițional nr. 35/03.01.2008.
Totodată, pârâta a arătat că, deși inițial, la momentul încheierii contractului reclamanta nu a fost obligată la plata garanției de bună execuție a contractului, ulterior prin actele adiționale s-a stabilit în sarcina reclamantei achitarea acestei garanții. În acest sens, pârâta a învederat instanței faptul că, în baza dispozițiilor contractuale, garanția de bună execuție se restituie plătitorului după regularizarea obligațiilor (art. 8, alin. 2). Prin urmare, dacă locatarul la data eliberării spațiului prin proces verbal nu se înregistrează cu debite rezultate din nerespectarea obligațiilor, garanția de bună execuție se restituie acestuia. Pe de altă parte, dacă locatarul nu și-a îndeplinit integral obligațiile rezultate din folosirea spațiului, garanția de bună execuție va face parte din operațiunea de compensare a debitelor înregistrate în evidențele contabile ale pârâtei urmând ca, în cazul în care debitele sunt mai mici decât garanția să fie restituită diferența urmare compensării sau, în cazul în care debitele au o valoare mai mare decât cuantumul garanției locatarului nu i se va mai restituie nicio sumă de bani cu titlu de garanție.
În cauză, pârâta a învederat instanței faptul că, la data eliberării spațiului, respectiv data de 28.06.2013, reclamanta înregistra în evidențele sale contabile un debit de 200.761,36 lei și penalități în cuantum de 184.045,80 lei, astfel că procedura reglementată de dispozițiile contractuale referitoare la garanție de bună execuție a contractului a fost îndeplinită iar pârâta a procedat, pe cale de consecință, la compensarea debitelor cu garanția contractuală existentă. Totodată, referitor la cuantumul garanției achitată de către reclamantă, pârâta a arătat că aceasta din urmă înregistrat o sumă restantă de 5.249,51 lei reprezentând garanție de bună execuție.
Cu privire la renunțarea de către reclamantă la capătul de cerere având ca obiect acordarea dobânzilor aferente garanției de bună execuție a contractului, pârâta a invocat dispozițiile art. 8 modificate prin actul adițional nr. 35/03.01.2008, conform cărora garanțiile nu sunt purtătoare de dobândă, astfel că a apreciat că cererea reclamantei vine în contradicție cu o clauză contractuală acceptată de aceasta prin semnarea actului juridic.
Față de cele învederate, pârâta a solicitat instanței să respingă cererea formulată de reclamantă ca neîntemeiată, având în vedere dispozițiile contractuale conform cărora sumele de bani plătite de locatarul-beneficiar cu titlu de garanție se vor restitui la încetarea contractului, respectiv după semnarea procesului verbal de predare-primire a spațiului și după regularizarea obligațiilor dintre părți.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La data de 30.07.2015, reclamanta a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a arătat că nu s-a făcut nicio compensare cu sumele constituite drept garanții, iar dacă pârâta susține contrariul trebuie să dovedească acest fapt.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu interogatoriul pârâtei, aceasta depunând răspunsul la interogatoriu la dosar în ședința publică din 01.10.2015, instanța respingând proba cu expertiză contabilă solicitată de reclamantă ca inutilă soluționării cauzei. Pârâtei i-a fost încuviințată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
În ședința publică din 01.10.2015, din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului instanța a dispus atașarea copiei sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/303/2015 și extras Ecris cu privire la soluția pronunțată în apelul formulat împotriva acestei sentințe.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de locațiune nr.381/25.03.1998, modificat prin actele adiționale succesive, ultimul dintre acestea fiind AA nr.35/03.01.2008-fila 154 dosar.
Conform art.8 din AA sumele de bani plătite de locatorul beneficiar cu titlu de garanție se vor restitui acestuia la încetarea contractului, respectiv după semnarea procesului verbal de predare primire a spațiului, după regularizarea obligațiilor dintre părți. În cazul neeliberării la termen a spațiului deținut de locatarul beneficiar, locatorul prestator poate recupera contravaloarea lipsei de folosință a imobilului din garanție.
Așa cum rezultă din sentința civilă nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2013, definitivă prin anularea apelului –fila 35 dosar reclamanta din prezenta cauză (pârâtă în dosarul menționat) a fost obligată la plata către pârâtă (reclamantă în dosarul menționat) a sumei de_,20 lei contravaloare lipsă folosință spațiu pentru perioada august 2012 –iunie 2013, caracterul cert lichid și exigibil al acestei creanțe neputând fi contestat cât timp este stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă.
Pârâta a făcut compensarea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de garanție cu contravaloarea lipsei de folosință, conform extrasului cont client depus la dosar, în baza art. 8 din actul adițional nr.35/03.01.2008, care acționează cu putere de lege între părți conform art.969 C civ din 1864 în vigoare la data încheierii contractului.
În consecință, cum reclamanta nu a făcut dovada achitării sumei reprezentând contravaloare lipsă folosință pentru lunile mai, iunie 2013 sumă ce face obiectul sentinței menționate și a facturilor_/31.05.2013 și_/28.06.2013 din extrasul cont client cu privire la car pârâta a făcut compensarea, creanța putea fi supusă în mod valabil compensării conform art.1617 N C civ. Contrar susținerilor reclamantei convocarea acesteia pentru a se discuta compensarea nu era obligatorie cât timp o asemenea condiție nu este cuprinsă în contractul părților, iar conform art.1617 N C civ. compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul acestora.
Astfel fiind, având în vedere cele reținute mai sus, instanța constată că în mod corect, conform contractului părților, garanția achitată de reclamantă a fost compensată de pârâtă cu contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada mai -iunie 2013, motiv pentru care va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta F. S. LIBERE DIN CHIMIE SI PETROCHIMIE, cu sediul în Calea Moșilor nr. 276, ., în contradictoriu cu pârâta RA-ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în București, ., nr. 3A, sector 2, înregistrată la ONRC sub nr. J40/7597/14.08.2002, C._, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, cererea de apel se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. AEC/ Tehnored. PAS
4 ex/14.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 7140/2015. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7693/2015. Judecătoria... → |
|---|
