Pretenţii. Sentința nr. 8041/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8041/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 8041/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8041
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: T.-D. I. L.
GREFIER: T. C.-I.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții privind pe reclamanta .. în contradictoriu cu pârâtul P. I. N..
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea de dezbateri de la acel termen, când instanța – pentru motivele consemnate în încheierea de dezbateri - a amânat pronunțarea la data de azi, 19.10.2015, hotărând după cum urmează:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.04.2015, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâtul P. I. N., CNP_, cu domiciliul în București, .. 14, ., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2,269.24 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale, precum si a penalităților de întârziere calculate de la data expirării termenului legal de plată si până la data plății inclusiv, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pe parcursul anului 2012, a vândut debitorului P. I. N. diferite materiale de construcții, ocazie cu care au fost întocmite facturile fiscale care constată debitul.
În timpul scurs de la expirarea termenului legal de plata si până la momentul actual, debitorul a fost contactat telefonic în nenumărate rânduri în vederea stabilirii unei modalități de plata. Mai mult, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabila, a contactat debitorul si în scris prin: înștiințarea de plata 1225/18.07.2013, si notificările nr. 1463/18.09.2013 (corespondenta neridicata de debitor), 135/23.01.2014 (corespondenta neridicata de debitor) si 1023/28.05.2014.
În prezent nu exista nici un litigiu asupra creanței, astfel încât justificarea de a se recupera creanțele este întemeiată pe deplin.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1164, art. 1170, art. 1530, art. 1719 si art. 2538 Cod Civil, completate cu celelalte dispoziții legale în vigoare.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus în copie următoarele înscrisuri:facturile fiscale_/17.07,2012,_/09.07.2012,_/11.07.2012,_/16.07.2012,_/29.10.2012; corespondenta purtată între părți, înștiințarea de plata 1225/18,07.2013, si notificările din 18.09.2013, 135/23.01.2014 si 1023/28.05.2014, certificat constatator eliberat de ONRC.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a emis facturile fiscale nr._/17.07.2012, nr._/09.07.2012, nr._/11.07.2012, nr._/16.07.2012 și nr._/29.10.2012 către pârât având ca obiect vânzarea, respectiv cumpărarea unor mărfuri ce aparțin reclamantei.
Instanța constată că dintre toate aceste facturi fiscale numai factura fiscală nr._/17.07.2012 cuprinde numele, prenumele, datele de identificare și semnătura pârâtului, celelalte acte cuprinzând ori numele altor persoane care au primit factura (factura fiscală nr._/09.07.2012 și nr._/11.07.2012), ori o semnătură, dar fără numele celui care a primit-o și fără a semăna cu semnătura pârâtului motiv pentru care nu i-ar putea fi atribuită (factura nr._/16.07.2012) ori numele, prenumele, datele de identificare, dar fără semnătura pârâtului.
În drept, instanța reține că pentru a se încheia un contract între părți este necesar ca părțile contractante să își exprime consimțământul cu privire la nașterea, modificarea sau stingerea raportului juridic dintre acestea. Contractul de vânzare-cumpărare mărfuri este un contract consensual, motiv pentru care exprimarea consimțământului cu privire la încheierea acestuia poate fi atât expresă, cât și tacită.
Față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța constată că prin semnarea facturii fiscale nr._/17.07.2012 având o valoare de 335 lei pârâtul și-a exprimat în mod tacit consimțământul pentru încheierea unui contract de vânzare-cumpărare între părți având ca obiect bunul livrat de reclamantă. Cu privire, însă, la celelalte facturi fiscale emise de către reclamantă, instanța constată că nu s-a făcut dovada existenței unei acceptări tacite din partea pârâtului, motiv pentru care, instanța constată că nu s-a încheiat niciun contract între părți.
Având în vedere faptul că factura fiscală are doar calitatea de document justificativ care stă la baza înregistrărilor în contabilitatea vânzătorului sau a cumpărătorului, ea nu are valoarea unui act doveditor (respectiv instrumentum) al contractului încheiat între părți, ci reprezintă doar un mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată. În aceste condiții, valoarea probatorie a facturii fiscale privește doar natura juridică a raportului dintre părți, obiectul acestuia, precum și executarea obligației din partea emitentului. Prin urmare, celelalte mențiuni consemnate în factura fiscală privind regimul juridic aplicabil contractului dintre părți nu pot produce efecte juridice între părți, în lipsa dovezii acceptării acesteia de către beneficiar printr-un alt mijloc decât factura fiscală.
În aceste condiții, instanța constată că penalitățile de întârziere stipulate de către emitent nu pot fi considerate ca fiind acceptate de către beneficiar prin semnarea facturii fiscale. Or, având în vedere că nu s-a făcut dovada acceptării acestei obligații de către pârât printr-un alt mod, instanța constată că nu există dreptul reclamantei de a solicita creanța cu acest titlu.
Cu privire la contractul de vânzare-cumpărare dovedit prin acceptarea facturii fiscale nr._/17.07.2012, instanța reține că din acesta s-a născut obligația pârâtului de a achita suma de 335 lei.
Potrivit art. 1516 alin. 1 C.civ. creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației. Având în vedere că obiectul obligației pârâtului este o obligație de a da o sumă de bani, iar dovedirea neexecutării acestei obligații este imposibilă pentru reclamantă, sarcina probei se răstoarnă, iar dovada creanței reclamantei dă naștere la o prezumție de neexecutare a obligației de către pârât. Având în vedere faptul că pârâtul nu a răsturnat această prezumție, respectiv nu a făcut dovada stingerii obligației prin plată sau alte mijloace prevăzute de lege și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze justificate de neexecutare a obligației, instanța va reține faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligația față de reclamantă.
În aceste condiții, în temeiul art. 1516 alin. 1 C.p.c., instanța îl va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 335 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/17.07.2012.
Având în vedere că pentru restul pretențiilor reclamantei, respectiv executarea obligației de plată privind facturile fiscale nr._/09.07.2012, nr._/11.07.2012, nr._/16.07.2012, nr._/29.10.2012 și a penalităților în cuantum de 0,7% pe zi de întârziere, reclamanta nu a făcut dovada existenței unei creanțe, instanța va respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.
Față de dispozițiile art. 453 alin. 2 C.p.c. și cuantumul creanței ce a făcut obiectul cererii admise, instanța va obliga pârâta și la plata cheltuielilor de judecată, proporțional cu acestea, în cuantum de 26,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform dovezii de la f. 2.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulata de reclamanta ., cu sediul în Baia M., ., județul Maramureș, J_, CUI RO_ în contradictoriu cu pârâtul P. I. N., CNP_, cu domiciliul în București, .. 14, ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 335 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr._/17.07.2012.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei 26,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. TDIL/4ex
28.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7283/2015. Judecătoria... | Cerere necontencioasă - art.537 NCPC. Sentința nr. 8170/2015.... → |
|---|
