Pretenţii. Sentința nr. 8466/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8466/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 8466/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8466
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.10.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții, privind pe reclamanta S.C. T. F. S.A. – ÎN REORGANIZARE JUDICIARĂ în contradictoriu cu pârâta S.C. V. C. CONSULT S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta, prin apărător, C. D., cu delegație la dosar și pârâta, prin apărător, S. I., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează depunerea la dosar în data 20.10.2015 a unei cereri precizatoare formulate de reclamantă, însoțită de facturi fiscale.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune.
Pârâta prin apărător solicită admiterea excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune, reclamanta solicitând obligarea subscrisei la plata unor pretenții ce îmbracă forma unor penalități de întârziere la plata unor facturi emise în perioada 2010-2011 în baza contractului de închiriere nr. 3564/22.04.2008, contract ce a fost reziliat în 17.07.2011 prin compensarea tuturor pretențiilor reclamantei cu o parte din investiția făcută de pârâtă, conform înscrisurilor de la filele 96,97, 98 și 99 din dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București. Având în vedere scadența ultimelor facturi emise, 05.07.2011, consideră că acțiunea a fost introdusă cu nerespectarea termenului de prescripție reglementat de art.1 alin.(2) din Decretul nr.167/1958 și art.2503 din Codul Civil. Totodată în conformitate cu principiul „accesorium sequitur principale” dreptul material la acțiune al creditorului pentru neplata de către debitor a penalităților de întârziere se prescrie în același termen ca și creanța principală și anume 3 ani de la data scadentei la plata a facturii emisa pentru debitul principal.
Reclamanta prin apărător solicită respingerea excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune, având în vedere că cele două facturi de penalități au fost emise către pârâtă la 1 an și respectiv aproape 2 ani de la data scadenței creanței principale, și că odată soluționată cererea de ordonanță de plată la care pârâta nu a invocat nicio excepție privind prescripția creanței, apreciază că termenul de la care se poate calcula termenul de prescripție, este cel de la data emiterii facturilor fiscale, pentru că aceste facturi fiscale de penalități au fost emise în termen de prescripție de 3 ani.
Pârâta prin apărător solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, depunând chitanța nr. 27/22.09.2015 și factura nr. 58/22.09.2015, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 1.000 lei, și extras de cont.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze instanța constată că
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 13.10.2014, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta S.C V. C. CONSULT S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de 12.737,49 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de penalități nr.3666/24.02.2012 și nr.3753/13.03.2012, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în temeiul . art.451 Cod Procedură Civilă.
În motivarea cererii în fapt, reclamanta a învederat instanței faptul că între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr.3564/22.04.2008, contract în baza căruia reclamanta a transmis folosința temporară a spațiului situat în clădirea acesteia situată în București, . nr. 9-11, sector 5, în suprafață de 59,34 mp, către pârâtă, în calitate de locatar. Totodată, a arătat că chiria lunară pentru spațiul închiriat a fost de 7 Euro/mp adică 415,38 EURO +TVA și se va plăti în numerar sau cu OP în contul locatorului, în maxim 15 zile calendaristice de Ia data, facturării, suma urmând a se plăti în lei la cursul B.N.R. din ziua facturării.
Reclamanta a mai arătat că durata contractului de închiriere a fost stabilită la 2 ani, și s-a prelungit până la data de 22.04.2012 conform actului adițional nr.2/19.05.2010. Totodată, a arătat că la art. nr. 4 alin. (7) din contractul de închiriere s-a prevăzut că utilitățile se vor factura separat în funcție de suprafața închiriată și de numărul de utilizatori. În acest sens, reclamanta a mai precizat că pentru facturile fiscale care nu au fost achitate la termenul scadent menționat în contract, în urma controlului Curții de Conturi a României — Camera de Conturi a Municipiului București, efectuat în perioada 09.01._12, s-a emis factura de penalitate cu nr. 3666/24.02.2012, în valoare de 12.737.49 lei. Având în vedere că pârâtei i-au fost comunicate facturile menționate anterior în data de 16.03.2012 și până la data de 12.06.2012 nu achită această penalitate, reclamanta comunicând adresa nr. 2147/ 12.06.2012 prin care i se solicită convocare la conciliere pentru a încerca soluționarea pe cale amiabilă privind plata sumei de 12.737,49 iei, însă fără rezultat.
Față de faptul că pârâta nu a dat curs notificării transmise de reclamantă în termen legal de 30 zile calendaristice, conform art.720 indice 1-5 Cod de Procedură Civilă, reclamanta a înțeleasă să introducă acțiunea în justiție pentru recuperarea penalității de 12.737,49 lei. Reclamanta a mai menționat că Ia solicitarea pârâtei s-a procedat la rezilierea contractului de închiriere nr.3564/22.04.2008 începând cu data de 15.07.2012, procentul de penalitate la chirie se aplică în baza art.4 alin. 4.3 al contractului de închiriere nr.3564/22.04.2008: " pentru neplata chiriei ia termenul convenit dă dreptul proprietarului să pretindă penalității de 0,5% pe zi", iar pentru utilități am procedat la calcularea penalităților de întârziere în baza Ordonanței nr.9 /2000 art.3 ", iar dobânda legală stabilindu-se la nivelai dobânzii de referință a B.N.R., diminuat cu 20%". Reclamanta a mai arătat că pentru anul 2010 sem. I nivelul dobânzii de referință a B.N.R.este 8 %, iar diminuat este de 0,02%/zi și semestrul II nivelul dobânzii de referință a B.N.R.este 6,5 %, iar diminuat procentul este de 0,01%/zi. Pentru anul 2011 sem. I și II nivelul dobânzii de referință a B.N.R.este 6,25 %, iar diminuat procentul este de 0,01%/zi. Începând cu 01.09 .2011 a intrat în vigoare Ordonanța nr. 13/2011 care precizează la art.3 pct.2 că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință de 6,25% /an plus patru puncte procentuale = 0,02 %/zi
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să dispună admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei Ia plata sumei de 12.737,49 iei, precum și a cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1322,1530, 1531,1535,1832(2) Cod Civil, art.451 și an. 243 Cod Procedură Civilă, O.G .nr 9/2000, O.G. nr 13/201 și Legea nr. 85/ 2006 .
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv: sentința comercială insolvență nr.2110/22.03.2011, certificat de înregistrare pârâtă, contractul de închiriere nr. 3564/22.04.2008; acte adiționale: nr. 1/15.03.203 0.; nr.2/19.05.2010; reziliere contract nr. 121/14.07.2011; adresele nr.3247/01.07.201 î, nr.4577/21.09.2011, nr.5566/09.11.2013, nr.2147/12.06.2012 facturile nr.3666/24.02.2012 și nr.3753/13.03.2012, încheiere din 25.02.2013 emisă de Judecătoria Sector 5 în dosarul nr._/300/2012.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.04.2015, pârâta . SRL, a înțeles să invoce excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București în baza prevederilor Art.107 alin.1 din Codul de Procedura Civilă coroborate cu Art.129 alin.3 și Art.130 alin.3 din același act normativ. În acest sens, pârâta a învederat instanței faptul că, având în vedere Certificatul ONRC - Furnizare informații de baza 9153/05.03.2015 depus la dosar pentru termenul din 10.03.2015, sediul pârâtei este situat în .. 10-12, Sectorul 6 București încă din luna august 2012. Prin urmare, a apreciat că, competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 6 București în temeiul art.132 alin.1 și 3 din C..
Totodată, pârâta a solicitat instanței să dispună admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și în consecință, să dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca fiind prescrisă, în temeiul art.1 alin.(2) din Decretul nr.167/1958 în vigoare la data încheierii Contractului de închiriere 3564/22/4.2008 cât și art.2503 din Codul Civil.
În subsidiar, în cazul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, pârâta a solicitat insanței să dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiata având în vedere stingerea în compensare a tuturor obligațiilor comerciale născute între cele două societăți din Contractul de închiriere nr.3564/22/04.2008, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată, pârâta a învederat instanței faptul că reclamanta a solicitat obligarea subscrisei la plata unor pretenții ce îmbrăca forma unor penalități de întârziere la plata unor facturi emise în perioada ianuarie 2010 - iulie 2011 în baza Contractului de închiriere nr.3564/22/04.2008; însă debitele aferente facturilor purtătoare de penalități au fost acoperite integral de către subscrisa în perioada de valabilitate contractuală, cu anumite întârzieri. Cu privire la penalitățile solicitate, pârâta a arătat că acestea nu au fost solicitate sau facturare de către reclamanta în timpul derulării contractului dintre noi și un debit de această natură nu a fost impus cu ocazia rezilierii contractului și compensării debitelor situație dovedită iar prin Adresa nr.5566/09.11.2011 depusă de reclamantă.
Cu privire la factura de penalități nr.3666, pârâta a arătat că aceasta a fost emisă în data de 24.02.2012, însă pârâta nu a recunoscut-o la plată, fiind returnată în original reclamantei, împreuna cu Adresa nr.553/21.06.2012. astfel, cu privire la caracterul penalităților de întârziere, pârâta a învederat instanței faptul că, potrivit doctrinei și jurisprudenței, acestea au caracter accesoriu fata de debitul principal la care aceasta se raportează iar obligarea debitorului la plata penalităților devine exigibila odată cu scadenta la plata a debitului principal. Totodată în conformitate cu principiul „accesorium sequitur principale” dreptul material la acțiune al creditorului pentru neplata de către debitor a penalităților de întârziere se prescrie în același termen ca și creanța principală și anume 3 ani de la data scadentei la plata a facturii emisa pentru debitul principal.
În acest sens, pârâta a mai precizat că ultima factura purtătoare de penalități de întârziere a fost emisă de reclamanta în 5.07.2011 și a devenit scadenta conform art.4.2 din contract, după 15 zile, adică în 21.07.2011,iar cererea a fost introdusă pe rolul instanței de către reclamantă în data de 13.10.2014, după 3 ani, 2 luni și 22 de zile de la data valabilității ultimei facturi purtătoare de penalități. Față de acest aspect, pârâta a solicitat instanței să dispună în principal admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei și în consecința respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, în temeiul art. 1 alin.(2) Decretul nr. 167/1958 în vigoare la data încheierii Contractului de închiriere 4/22/04.2008 și art.2503 alin.(1) din Codul Civil.
În subsidiar, pârâta a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiata având în vedere stingerea prin compensare a tuturor obligațiilor comerciale născute între cele două societăți din Contractul de închiriere nr.3564/22/04.2008 fapt dovedit prin adresa nr.5566/09.11.2011.
Cu privire la situația de fapt,pârâta a învederat instanței faptul că în data de 14.04.2008, pârâta a solicitat reclamantei aprobarea închirierii unui spațiu de 34mp neracordat la energie electrică sau utilități, cu destinația de birouri în incinta acesteia din urmă, fiind astfel încheiat în data de 22.04.2008 Contractul de închiriere nr.3564. În baza acestui contract, la data de 09.05.2008, pârâta a arătat că a predat reclamantei un număr de 8 calorifere vechi și a început procesul de modernizare al spațiului. În data de 16.06.2008, după reabilitarea sistemului electric și termic, pârâta a predat către reclamantă citirea noilor contuare de apă caldă/rece și energie electrică cu indexurile 0000,0000 respectiv 8kw.
Ulterior, în data de 02.03.2009, pârâta a arătat că a luat în primire spațiul de 59,34mp pe care timp de aproape un an îl pregătise pentru a fi utilizat ca spațiu de birouri conform contractului, iar la data de 2.03.2009, a solicitat acordul reclamantei de a declara sediul social la adresa spațiului închiriat acord ce i s-a dat. Astfel, în data de 03.03.2009, pârâta a învederat instanței faptul că reclamanta i-a înmânat Declarația necesară la ORC pentru înregistrarea sediului social. Pârâta a mai arătat că respectivul contrat a fost prelungit prin încheierea, în data de 15.03.2010 a Actului Adițional nr.1 la Contractul de închiriere 564/22.04.2008, prin care părțile au convenit ca chiria să se reducă la suma de 4 euro/mp/lună (237,36 Euro/lună/total) și ca suma rezultată din aplicarea reduceri se va scade din valoarea totală a investițiilor.
În aceste condiții, pârâta a arătat că, în data de 13.05.2010 prin Adresa nr.2604, a solicitat reclamantei cumpărarea spațiului închiriat, dorind totodată să se ia în calcul investițiile pe care aceasta le-a efectuat până atunci în spațiul închiriat. Totodată, în data de 17.05.2010, pârâta a solicitat prelungirea contractului de închiriere pe o perioadă de 2 ani, iar în data de 28.05.2010, reclamanta a solicitat paratei planul de investiții aprobat de CA și devizul și facturile din care să rezulte valoarea investițiilor făcute. Pe cale de consecință, la data de 19.05.2010 s-a încheiat Actul Adițional nr.2 la Contractul de închiriere 3564 prin care părțile au convenit asupra prelungirii valabilității contractului cu 2 ani.
Pârâta a mai precizat că, la data de 20.05.2011, prin Adresa nr.564, a fost notificată cu privire la restanța unor rate de chirie în valoare de 6477,12 lei. Prin urmare, în data de 08.07.2011, pârâta a adus la cunoștința reclamantei că dorește rezilierea Contractului de închiriere nr.3564/22.04.2008 și totodată dorește discutarea modului de recuperare a valorii investițiilor avansate în spațiu.
Astfel, la data de 14.07.2011, pârâta a arătat că a fost reziliat contractul de închiriere nr.3564/22.04.2008, în actul de reziliere fiind stipulat singurul debit ce figurează în evidentele contabile ale reclamantei și anume suma de 7.459,98 lei. Totodată, la data de 15.07.2011, părțile au încheiat Procesul - Verbal de predare-primire al spațiului închiriat iar parata prin administrator judiciar a comunicat faptul va expedia către reclamantă un răspuns scris cu privire la devizul de investiții depus. Acest deviz a fost redepus de către pârâtă în 01.09.2011, dovedind valoarea totală a investiției făcute în spațiul închiriat, valoare ce se ridica la suma de 58.862.38 lei.
În data de 21.09.2011 pârâta a învederat instanței faptul că i-a fost comunicată adresa nr.4577/21.09.2011 prin care a luat la cunoștință de faptul că administratorul judiciar al acesteia aprobat cererea sa de stingere a debitului de 7.674.92 lei prin compensare cu investiția realizata, totodată reclamanta solicitând eliberarea unei facturi fiscale pentru acest debit. Pârâta a arătat că a înțeles să se conformeze, emițând în data de 21.10.2011 Factura . nr._/21.10.2014 în valoare de 7.674,92 lei, factura semnată de primire de către reprezentatul reclamantei. D. răspuns, pârâta a arătat că în data de 09.11.2011 reclamanta i-a comunicat Adresa nr.5566 prin care i-a adus la cunoștință că „s-a recurs la compensarea datoriei curente, în valoare totală de 7.674,92 lei cu amenajările făcute în spațiul închiriat”, precum și faptul că în urma compensării, reclamanta a considerat că obligațiile contractuale dintre părți s-au încheiat.
Mai mult, pârâta a arătat că în data de 12.06.2012 reclamanta a emis Notificarea nr.2147 prin care comunica pârâtei ca pentru facturile emise și achitate cu întârziere în cursul derulării contractului de închiriere nr.3564/22.04.2008, s-au calculat penalități în suma de 12.737.49 lei ce trebuie achitate sub sancțiunea sancționării în instanță. Pârâta a arătat că, în data de 21.06.2012 a răspuns notificării nr.2147 prin adresa nr.553 care contesta justețea impunerii penalităților calculate și facturate după ca contractului și mai ales după ce a avut Ioc compensarea integrală a datoriilor dintre părți
Față de cele învederate, pârâta a considerat că cererea formulată de reclamantă este netemeinică, nefiind respectate legislația și înțelegerea dintre părți privind compensarea datoriilor reciproce, încearcă să impună obligarea ia plata unor penalități facturate la peste 7 luni după rezilierea contractului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205, Art.129 alin.3, Art.130 alin.3, Art.132 alin1 și 3 din Codul de Procedura Civilă, Art.2503 din Codul Civil cât și orice altă prevedere legală incidența în cauză.
În susținerea întâmpinării, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul reclamantei și a probei cu înscrisuri, respectiv: contract de închiriere nr. 3564/22.04.2008, proces verbal din 9.05.2008, proces verbal din 16.06.2008, proces verbal de predare – primire din 2.03.2009, adresa nr. 1065/2.03.2009, declarație, act adițional nr. 1 la contract de închiriere nr. 3564/22.04.2008, act adițional nr. 2 la contract de închiriere nr. 3564/22.04.2008, adresa nr. 564/20.05.2011, înștiințare către reclamantă, actul de reziliere contract de închiriere nr. 3564/22.04.2008, documentație în dovedirea investițiilor efectuate de pârâtă, adresa nr. 505/21.09.2011,factura . nr._/21.10.2011, adresa nr. 527/15.11.2011, factura fiscală . nr._, fiscală . nr._, situația privind sumele încasate de reclamantă din contractul de închiriere nr. 3564/22.04.2008, adresa nr. 553/21.06.2012.
Prin sentința civilă nr. 4366 din data de 21.04.2015, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 17.06.2015.
În privința excepției prescripției dreptului reclamantei la acțiune, invocată de pârâtă, instanța reține următoarele:
Prin cererea de față reclamanta solicită suma de 12.737,49 lei reprezentând penalități de întârziere curse la sume din facturi de chirie și utilități emise în perioada ianuarie 2010-iulie 2011, conform calculului efectuat în tabelul depus de reclamantă la filele 23-24 dosar.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 de aplicare a Noului cod civil, „Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Prin urmare, Noul cod civil se aplică doar dacă termenul de prescripție a început să curgă după 01.10.2011 – data intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Penalitățile de întârziere sunt datorate de debitor pe fiecare zi, după scadența obligației principale - chirie sau utilități, iar termenul de prescripție pentru penalități curge, separat, pentru fiecare zi de întârziere următoare scadenței facturilor de chirie/utilități. Deci pentru penalitățile pe fiecare zi, curge separat un termen de prescripție de 3 ani, începând din ziua pentru care este datorată fiecare penalitate în parte.
Instanța reține, în acest context, că nu are nicio relevanță, din punct de vedere al curgerii termenelor de prescripție, faptul că reclamanta a emis facturi pentru penalitățile de întârziere. Termenele de prescripție pentru penalități au curs, separat pentru fiecare zi de întârziere următoare scadenței facturilor de chirie/utilități, indiferent de momentul la care reclamanta a emis facturile de penalități.
Față de aspectele reținute anterior, instanța reține că sunt două categorii de penalități, supuse unor norme juridice diferite: 1. penalitățile de întârziere curse în perioada anterioară datei de 01.10.2011, pentru care prescripția a început să curgă anterior intrării în vigoare a Noului cod civil și, prin urmare, este supusă Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă; 2. penalitățile curse începând din 01.10.2011, pentru care prescripția este supusă normelor Noului Cod civil.
În privința penalităților de întârziere datorate pentru perioada anterioară datei de 01.10.2011, instanța reține că, potrivit art.7 alin.1 coroborat cu art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție privitor la acțiunile având obiect patrimonial este de 3 ani. Față de data introducerii cererii de față, instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani pentru penalitățile respective fusese împlinit anterior introducerii prezentei cereri, 13.10.2014.
Faptul că anterior prezentului proces reclamanta a formulat aceeași cerere pe calea ordonanței de plată, nu a produs efect de întrerupere a termenelor de prescripție, întrucât cererea respectivă a fost respinsă prin încheierea pronunțată la data de 25.02.2013 în dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 (f.6-7 dosar declinat). Or, potrivit art.16 alin.2 din Decretul nr.167/1958, prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
În privința penalităților de întârziere datorate ulterior datei de 01.10.2011, instanța reține că, potrivit art.2500 coroborat cu art.2.517 din Noul cod civil, termenul de prescripție privitor la dreptul material la acțiune este de 3 ani.
Instanța constată că termenul de prescripție de 3 ani pentru penalitățile curse pe perioada ulterioară datei de 01.10.2011 s-a împlinit anterior introducerii prezentei cereri.
Astfel cum s-a reținut anterior, reclamanta a formulat aceeași cerere pe calea ordonanței de plată, cerere respinsă prin încheierea pronunțată la data de 25.02.2013 în dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 (f.6-7 dosar declinat), încheiere rămasă irevocabilă la 25.02.2013.
Potrivit art.2.539 alin.2 Noul Cod civil, „ Prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată ori de arbitrare sau de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăriri silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă”.
Cererea anterioară de emitere a ordonanței de plată nu a produs efect de întrerupere a termenelor de prescripție, întrucât cererea de față nu a fost introdusă în termenul prevăzut de art.2.539 N.c.civ., respectiv în 6 luni de la rămânerea irevocabilă a respectivei încheieri de respingere, 25.02.2013, ci a fost introdusă după împlinirea acestui termen.
Din motivele expuse anterior, instanța va admite excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune și va respinge din acest motiv cererea formulată de reclamantă.
În temeiul art.453 c.proc.civ., instanța va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamanta ., București, cu sediul ales În . NORD, NR.1-3, ..4, înregistrată la ONRC sub nr. J_, CUI RO14547106, în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, S. P., nr. 10-12, Sector 6, înregistrată la O.N.R.C. sub nr.2476/14.02.2008, CUI RO_, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedura Art.158 alin.(l) C. la Cabinet Individual de Avocat S. I. din ., nr.3-5, ., ., București, ca prescrisă.
Obligă reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.
Pronunțată în ședința publică, azi 28.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. NA/ Tehnored PAS/4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 8431/2015. Judecătoria SECTORUL 6... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8461/2015. Judecătoria... → |
|---|
