Revendicare imobiliară. Sentința nr. 4150/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4150/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 4150/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4150
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 29.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect revendicare imobiliară privind pe reclamanta D. E. în contradictoriu cu pârâții C. V., C. B. și P. M. București prin Primar General.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.05.2015, 20.05.2015, 27.05.2015 și 29.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.12.2012, reclamanta D. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. V., C. B., C. E. și P. M. BUCUREȘTI, să se dispună obligarea pârâților C. V., C. B. și C. E. să lase în deplină proprietate imobilul teren în suprafață de 300 mp situat în București, .. 30, sector 6, să se constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 emisă de P. M. București prin Primar General, în sensul că terenul situat în București, ..52, restituit în natură pârâților C. V., C. B., C. E. nu are suprafața de 14.000 mp, ci de 11,500 mp.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că părinții săi, P. N. și P. I., au cumpărat suprafața de teren de 300 mp situat în București, . (actualmente .. 52) de la C. V., prin actul de vânzare-cumpărare nr. 159/08.05. 1950, pentru care au achitat suma de 4.200 lei.
Reclamanta D. E. a făcut dovada calității sale de moștenitor legal al defuncților P. N. și P. I., prin certificatul de moștenitor nr.209/04.06.2008 autentificat de BNP I. D..
Așa cum reiese din actul de vânzare-cumpărare nr. 159/08.05.1950, C. V. a dobândit acest teren prin cumpărare în baza actului autentificat la Tribunalul Ilfov, secția notariat sub nr. 36.279/10.11.1941.
Pârâții C. V., C. B., C. E., în baza unor cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr.10/2001, au obținut restituirea în natură a suprafeței de 14.000 mp situat în București, ..52, conform Dispoziției nr. 5194/24.01.2006, deși după anul 1990 tatăl său, P. I. a solicitat atât către P. Sector 6 cât și către P. M. București, reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Cererile formulate de tatăl său, P. I. nu au fost soluționate nici până astăzi, mai mult de atât pârâta P. M. București a ignorat aceste cereri și a soluționat incorect și ilegal cererile formulate de pârâții C., care au primit integral suprafața de teren de 14.000 mp, deși autorul acestora, C. V. a vândut suprafața de 2.500 mp, așa cum reiese din actul de vânzare-cumpărare nr. 159/08.05. 1950.
Prin adresa nr._/19.05.2006, P. Sector 6 București, a informat autorul reclamantei, P. I., că terenul in suprafață de 14.000 mp restituit pârâților C., înglobează și terenul de la fosta adresă ., cumpărat de părinții săi de la autorul pârâților, C. V., iar instituția nu poate soluționa favorabil solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate, „singura în măsură să hotărască fiind instanța de judecată”.
În drept, prezenta cerere este scutită de taxa de timbru întrucât: art. 42 din Legea nr.247 arată că „Cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidente, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar”.
Prezenta cerere este imprescriptibilă, deoarece: art. 563 din Codul civil prevede „dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil..”; potrivit art. 1249 din Codul civil „nulitatea absolută poate fi invocata oricând”.
Prezenta cerere este admisibilă, temeinică și legală deoarece: Dispozițiile dreptului comun, respectiv prevederile art. 563 din Codul civil permit proprietarului să revendice bunul de la o persoană care îl deține fără nici un drept, înainte de a trata temeinicia acțiunii sale în revendicare, dorind a face și unele referiri cu privire la admisibilitatea acesteia în contextul legislației actuale în vigoare, atât cea internă cât și cea internațională.
Cum acțiunea în revendicare este remediul juridic și mijlocul procedural prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea în natură, îngrădirea exercițiului acestei acțiuni ar reprezenta o încălcare a însuși dreptului de proprietate și a principiului liberului acces la justiție, întrucât alt mijloc procedural în justiție pentru apărarea acestui drept de proprietate, pentru stabilirea lui și pentru obținerea restituirii în natură nu există, motiv pentru care, reclamanta a considerat că prezenta acțiune este nu numai admisibilă cât și temeinică și legală.
Dispozițiile art.21din Constituția Românieiconsacră accesul liber la justiție ca drept fundamental, prevăzându-se că „nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept”. Acest fundament este prevăzut și în art.6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale: „orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor sale”.
Instanța de fond trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art.44 din Constituția României „Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate”, precum și ale art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția menționată, privind dreptul fundamental la proprietate și respectul bunurilor, precum și dispozițiile art.20 din Constituția României, conform cărora în materia drepturilor fundamentale ale omului, nu numai textul legilor interne trebuie să respecte Convențiile internaționale la care România este parte, dar și interpretarea și aplicarea acestora trebuie să fie conform acestor norme internaționale, în caz de conflict având prioritate norma internațională.
Din nefericire pentru Statul Român, concepția veche și greșită cu privire la acest aspect a condus la apariția jurisprudenței CEDO în acest domeniu care este una destul de bogată și elocventă. Curtea de altfel statuează că: „dreptul intern oferea reclamantului posibilitatea de a se restitui imobilul în natură prin introducerea unei acțiuni în revendicare împotriva cumpărătorilor. Curtea constată că Statul nu și-a îndeplinit obligația sa pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerentă în fața chestiunii de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa”.
Deși există mai multe cereri înregistrate la P. M. București cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 mp situat în București, .. 52 (fosta Câmpului nr. 14) obligația primarului de a include cererea de restituire în situația și balanța pe care ar fi trebuit să o întocmească nu a fost îndeplinită, de vreme ce s-a procedat la restituirea în natură a întregii suprafețe de 14.000 mp, cunoscându-se faptul că titularul dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 mp din totalul de 14.000 mp era autorul său, P. I..
În ipoteza în care instanța constată că terenul nu mai poate fi restituit în natură, față de dispozițiile art. 4 din titlul V- Legea nr.247 (24) în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren”.
Reclamanta a solicitat instanței să dispună în consecință, respectiv să oblige pârâții C. V., C. B. și C. E. la plata prețului actualizat al terenului, așa cum va rezulta din expertiza imobiliară de evaluare a terenului.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să depună la dosar Dispoziția nr. 5194/24.01.2006.
Reclamanta a depus la dosar cerere modificatoare (f.141 dosar), solicitând, în principal:
1. să se constate nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 emisa de P. M. București prin Primar General, în sensul că terenul situat în București, .. 52, restituit în natură numiților C. V., C. B., C. E., nu are suprafața de 14.000 mp, ci de 13.700 mp, ca urmare a înstrăinării suprafeței de teren de 300 mp de către autorul pârâților C. V. către autorul reclamantei, P. I., prin actul de vânzare-cumpărare nr. 159/08.05. 1959”, se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 1246 cod civil și următoarele, ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr.10/2001.
2. „să se constate că autorul reclamantei, P. I., a formulat mai multe cereri de restituire a terenului în perioada 1992-2006, legal întemeiate, care nu au fost soluționate de către pârâtul Municipiul București - prin Primar General, până la momentul prezentei cereri”, se întemeiază pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, fiind o cerere în constatare declaratorie ce are ca obiect existenta raportului juridic între autorul reclamantei și Municipiul București.
În subsidiar:
A. Să se dispună obligarea pârâtului Municipiul București prin Primar General să îi restituie în natură imobilul teren în suprafață de 300 mp situat în București, .. 30, sector 6, se întemeiază pe dispozițiile dreptului comun.
B. Să se dispună obligarea pârâților C. V. și C. B. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 300 mp situat în București, .. 30, sector 6, se întemeiază pe dispozițiile art. 563 din Codul civil.
Capătul II „să se dispună obligarea pârâtului Municipiul București prin Primar General la plata despăgubirilor aferente reprezentate de prețului actualizat al terenului”, se întemeiază pe dispozițiile art. 4- Titlul V din Legea nr.247/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că cererea este imprescriptibilă, conform art.563 și 1249 C.c.civ., este admisibilă, temeinică și legală, având în vedere că art.21 din Constituție consacră accesul liber la justiție ca drept fundamental, art.44 din Constituție și art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanta a arătat că deși există mai multe cereri înregistrate la P. M. București cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 mp situat în București, ..52 (fosta .), obligația primarului de a include cererea de restituire în situația și balanța pe care ar fi trebuit să o întocmească nu a fost îndeplinită de vreme ce s-a procedat la restituirea în natură a întregii suprafețe de 14.000 mp, cunoscându-se că titularul dreptului de proprietate asupra terenului de 300 mp din totalul de 14.000 mp era autorul reclamantei P. I..
În ipoteza în care instanța consideră că terenul nu mai poate fi restituit în natură dată de dispozițiile art.4 din Titlul V din Legea 247(24), solicită instanței să dispună obligarea pârâților C. la plata prețului actualizat al terenului.
La termenul de judecată din data de 18.09.2013, pârâții C. V. și C. B., au depus la dosar întâmpinare la cererea de chemare in judecată formulată de reclamanta D. E. în dosarul sus rubricat, astfel cum a fost modificată la termenul din data de 24.04.2013, prin care au invocat următoarele excepții:
Excepția netimbrării acțiunii, astfel cum a fost modificată.
Prin cererea depusă la termenul din data de 24.04.2013, reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată introductivă, rezultând 5 capete de cerere. Având în vedere că 3 din cele 5 capete din cererea astfel cum a fost modificată sunt evaluabile în bani la valoarea pretențiilor, respectiv: constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 în ceea ce privește suprafața de 2.500 mp, obligarea pârâților C. de a lăsa în deplină proprietate îi liniștită posesie reclamantei imobilul teren în suprafață de 300 mp, situat în București, .. 30, sector 6, (revendicare imobiliară) și obligarea pârâților persoane fizice C. și a pârâtului Municipiul București la plata despăgubirilor aferente reprezentate de prețul actualizat al terenului și contravaloarea lipsei de folosință pentru perioada 1991 -2012, pârâții au solicitat obligarea reclamantei la plata taxei judiciare de timbru la valoare pentru cele 3 capete de cerere sus menționate, precum și la plata taxei judiciare de timbru pentru celelalte două capete de cerere, sub sancțiunea anulării ca netimbrat sau insuficient timbrat a fiecărui capăt de cerere în parte.
Excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 6 București în soluționarea: a) Primului capăt principal al acțiunii astfel cum a fost modificat, care are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 emisă de P. M. București, referitor la restituirea în natură a terenului în suprafață de 14.000 mp, situat în București, .. 52, sector 6. b) Primului capăt subsidiar al acțiunii astfel cum a fost modificat, care are ca obiect obligarea pârâtului Municipiul București prin Primar General să restituie reclamantei imobilul teren în suprafață de 300 mp situat în București, .. 30, sector 6, și pentru care reclamanta a afirmat că a formulat cereri în acest sens în baza diferitelor legi adoptate din 1992 până în prezent.
Pentru acest din urmă capăt de cerere, pârâții au solicitat obligarea reclamantei de a-l preciza în drept, respectiv dacă este întemeiat pe dreptul comun (Codul civil) sau legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001.
Deoarece soluționarea capetelor de cerere sus menționate este reglementată de Legea nr. 10/2001, pe care reclamanta și-a motivat în fapt și în drept acțiunea, astfel cum a modificat-o, pârâții au solicitat admiterea excepției, disjungerea capetelor de cerere și declinarea soluționării acestora către Tribunalul București, Judecătoria sector 6 rămânând competentă material pentru soluționarea celorlalte capete de cerere, respectiv: constatarea faptului că pârâtul Municipiul București - prin Primar General nu a soluționat până la momentul formulării prezentului capăt de cerere (24.04.2013) cererile de restituire în natură a terenului de 300 mp, formulate de reclamantă în perioada 1992 - 2006 (acțiune în constatare); obligarea pârâților frați C. de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 300 mp situat în București, .. 30, sector 6 (revendicare imobiliară), precum și obligarea pârâților C. și Municipiul București la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru perioada 1991 - 2012, având în vedere obiectul (acțiune în constatare), valoarea terenului și a despăgubirilor raportat la dispozițiile codului de procedură civilă.
Excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect constatarea faptului că pârâtul Municipiul București nu a soluționat până la momentul formulării prezentului capăt de cerere cererile de restituire în natură a terenului de 300 mp, formulate de reclamantă în perioada 1992 - 2006. Trecând peste faptul că în dovedirea acțiunii, astfel cum a fost formulată, reclamanta nu a depus nicio dovadă directă referitor la cererile de restituire în natură formulate în perioada 1992 - 2006 pentru terenul de 300 mp, având în vedere că prin capătul de cerere sus menționat se solicită constatarea unei situații de fapt, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, pârâții au invocat excepția inadmisibilității, pe care au solicitat instanței să o admită, deoarece partea poate solicita realizarea dreptului.
După disjungerea capetelor de cerere de competența Tribunalului București, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, pârâții au solicitat suspendarea soluționării capetelor de cerere rămase spre soluționare în competența Judecătoriei sector 6 București, având în vedere că soluționarea acestora, respectiv: obligarea pârâților frați C. de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 300 mp situat în București, .. 30, sector 6 (revendicare imobiliară), precum și obligarea pârâților C. și Municipiul București la plata despăgubirilor reprezentând lipsa de folosință a terenului pentru perioada 1991 - 2012, depind de prezentarea de către reclamantă a unui act de proprietate valabil asupra terenului de 300 mp, titlu care depinde de soluționarea capetelor de cerere a căror competenta aparține Tribunalului București printr-o secție civilă.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 115 și urm. Cod procedură civilă.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, decizia a cărei nulitate parțială o invocă, schiță plan, anexă la contractul de vânzare cumpărare nr.159/1950 (filele 197-201).
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 02.10.2013 (f.137 vol.I) instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a acordat reclamantei ajutor public judiciar sub forma reducerii taxei de timbru datorate pentru capătul de cerere privind revendicarea terenului de la pârâții C., de la 7.542,4 lei la 2.400 lei și eșalonarea plății acesteia în 24 rate lunare, de câte 100 lei pe lună, începând din octombrie 2013.
La termenul de judecată din 16.10.2013 reclamanta a precizat că în cauza de față cheamă în judecată doar pârâții C. V. și C. B. – f.154 vol.I .
La termenul de judecată din data de 15.01.2014 pârâții au formulat cerere de introducere în cauză a lui P. I., ca și comoștenitor al defuncților P. N. și P. I., în temeiul art.57-58 c.proc.civ., precum și precizare la întâmpinare.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 29.01.2014 (f.183-186 vol.I), instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intervenientului P. I., cu motivarea cuprinsă în încheiere.
De asemenea, la același termen instanța a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței materiale invocată de pârâți cu privire la primul capăt de cerere subsidiar, privind revendicarea imobilului de la pârâtul Municipiul București.
Prin încheierea menționată, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere principal, privind constatarea că autorul reclamantei a formulat mai multe cereri de restituire a terenului în perioada 1992-2006 care nu au fost soluționate de Municipiul București și a primului capăt de cerere subsidiar (privind obligarea pârâtului Municipiul București să restituie în natură terenul).
La același termen, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 26.02.2014 (f.193 vol.I) instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea M. București la plata prețului de piață actualizat.
Ca urmare a modificărilor acțiunii, făcute de reclamantă, și a soluțiilor date de instanță în privința excepțiilor menționate mai sus, instanța a rămas învestită cu următoarele capete de cerere: - nulitatea parțială a dispoziției Primarului M. București în privința suprafeței de 300 mp, - revendicarea acestei suprafețe de la pârâții persoane fizice, - despăgubiri constând în valoarea de piață a terenului și lipsa de folosință a terenului împotriva pârâților persoane fizice și - despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului de la pârâtul Municipiul București.
Prin încheierea de ședință din 26.02.2014 instanța a admis pentru reclamantă proba cu înscrisuri, expertiză topografică și expertiză evaluarea proprietății imobiliare, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri.
Au fost depuse la dosar relațiile comunicate de P. M. București Direcția Patrimoniu Serviciul cadastru (fila 209), de P. M. București - Direcția Serviciul Evidență, analiză, soluționare și gestiune notificări Legea nr.10/2001 - fotocopii de pe toate înscrisurile care au stat la baza emiterii Dispoziției nr.5194 din data de 24.01.2006 de restituire în natură (filele 213-300 și 301-443), relațiile comunicate de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 (fila 492), relațiile comunicate de Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 6 (fila 503). Au fost la dosar relațiile comunicate de P. M. București Direcția Juridic (fila 518), P. M. București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 519 și 520), relațiile comunicate de P. M. București Direcția Patrimoniu Serviciul Evidență Domeniu Public și Privat (filele 568-570 și 571), P. Sector 6 Subcomisia Sectorului 6 al M. București pentru stabilirea dreptului de proprietate privată a terenurilor (filele 573, 574, 576, 577) și P. M. București Direcția Patrimoniu (filele 578 și 579), relațiile comunicate de P. M. București Direcția Juridic (filele 806-814).
La data de 15.05.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză topografică efectuat de expert F. F.-A. (f.454-462 vol.II).
La data de 10.07.2014 (f.495-497 vol.II) expertul topograf a depus răspuns la obiecțiunile pârâților la raportul de expertiză topografică efectuat.
La data de 05.08.2014 (f.519 vol.II) a fost depusă adresa de răspuns de către PMB- Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidența Domeniu Public și Privat.
La termenul de judecată din 17.09.2014 instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâților de efectuare a unei noi expertize topografice.
La termenul de judecată din 01.10.2014 instanța a încuviințat pentru reclamantă și pârâții C. proba cu interogatoriu, probe administrate la termenul din 29.10.2014 (f.560-563 dosar vol.II).
La data de 09.02.2015 a fost depus la dosar raportul de expertiză tehnică imobiliară, efectuat de expert M. F. (f.628-667 vol.II) și răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de reclamantă la acest raport (f.710-803 vol III).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta este moștenitoare a defuncților P. I. și P. N., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.209 emis la data de 04.06.2008 de BNP I. D. (f.2627 vol.I).
Autorii reclamantei, P. I. și N., cumpăraseră o suprafață de 300 mp teren situat în București, ., de la vânzătorul C. V. prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în 08.05._, aflat în copie la filele 28-30 vol.I. Suprafața de teren fusese cumpărată de soții P. în indiviziune cu ceilalți cumpărători menționați în act, suprafața totală înstrăinată prin act de proprietar fiind de 2.500 mp.
Conform mențiunilor din act, vânzătorul a primit de la fiecare cumpărător prețul pentru terenul achiziționat, înscrisul ținând loc și de chitanță autentică descărcătoare. De asemenea, se arată în act că fiecare cumpărător deținuse terenul anterior pe baza unor chitanțe sub semnătură privată și că, în conformitate cu dispozițiile Ministerului de Finanțe anul 1957-1958, și-au deschis roluri fiscale la Inspecția Impozite a raionului respectiv, plătind impozitele aferente pe suprafețele de teren pe care le-au cumpărat, de la data arătată în chitanțe.
Prin clauza de la pct.XI din actul de vânzare-cumpărare „se menționează expres că terenul are vecinătățile și dimensiunile arătate în schița-plan alăturată, care face parte integrantă din prezentul contract, fiecare având în mod obligatoriu câte o schiță plan a terenului cumpărat în indiviziune”.
Schița plan anexă la actul de vânzare-cumpărare a fost depusă la dosar la filele 199-201 vol.I.
Deși în actul de vânzare-cumpărare se menționează că suprafața de 2.500 mp teren a fost achiziționată în indiviziune de cumpărătorii trecuți în act, având în vedere pe de o parte că în contract este menționată, în privința fiecărui cumpărător, suprafața în metri pătrați dobândită și nu o cotă-parte din imobil și că în schița-plan anexă la contract (f.201 vol.I) sunt reprezentate distinct suprafețele dobândite de fiecare cumpărător din totalul de 2.500 mp, instanța reține că în realitate cumpărătorii au cumpărat, fiecare, câte o suprafață individualizată din totalul de 2.500 mp. Iar în privința cumpărătorilor P., aceștia au dobândit ultima parcelă din suprafața de 2.500 mp, notată „VII” pe schița-plan.
Cumpărătorii P. I. și A. și-au înregistrat proprietatea la organele fiscale, astfel cum rezultă din cererea adresată organelor fiscale în 1960, procesul-verbal pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe din 160, procesul-verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri din anul 1966, aflate în copie la filele 40-41, 43-44 vol.I.
Potrivit certificatului emis de PMB-Direcția Parimoniu – Serviciul Cadastru (f.209 vol.I), actuala .> din sectorul 6 a purtat denumirea de . în anul 1964, iar ulterior denumirea .>
Astfel cum rezultă din răspunsul DITL Sector 6 aflat în copie la f.478 vol.II, cumpărătorii P. au figurat înscriși la rol fiscal pe ..32 (fost nr.14) cu o suprafață de 300 mp, dar în prezent imobilul nu figurează înscris în evidențele fiscale, neputând preciza data și motivul scoaterii acestuia din evidențe, întrucât nu dețin documente care să releve acest fapt.
Vânzătorul C. V. a decedat la data de 20.01.1963, moștenitorii acestuia fiind C. V., C. B. și C. E., conform sentinței civile nr.2544/27.03.1997 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6, sentință definitivă, aflată în copie la fila 313-314 vol.II.
Prin dispoziția nr. 5194/24.01.2006 (f.34-35 vol.I) emisă în baza Legii 10/2001 de Primarul M. București, s-a dispus restituirea în natură în proprietatea numiților C. V., C. B. și C. E. (ca moștenitori ai lui C. V., decedat), terenul în suprafață de 14.000 mp situat în București, ..52, sector 6, care se identifică potrivit raportului de expertiză topografică extrajudiciară întocmit de expert judiciar T. C., care face parte integrantă din dispoziție.
Raportul de expertiză topografică extrajudiciară avut în vedere la emiterea dispoziției se regăsește în copie la dosar la filele 219-220 vol.I. S-a identificat în raport suprafața de 15.000 mp ce a aparținut lui C. V., suprafață dobândită de acesta prin cumpărarea a trei parcele de teren învecinate, prin acte de vânzare-cumpărare din anul 1941 (f.305-311 vol.II). De asemenea, în raport s-a menționat că din această suprafață de 15.000 mp, 1.000 mp reprezintă suprafețele de teren ale parcelelor cu numerele poștale 38, 46 și 48, totalizând 1.000 mp, ce fuseseră vândute de C. V. în timpul vieții sale.
Beneficiarii dispoziției de restituire au fost puși în posesia terenului la data de 06.02.2006, conform procesului-verbal de predare-primire aflat la f.315 vol.I.
Prin sentința civilă nr.5190/01.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București (f.267-269 vol.I), s-a realizat de cătrecoindivizarii C. partajul terenului de 14.000 mp restituit prin dispoziția nr.5194/24.01.2006, conform tranzacției încheiate de părți în dosar, întregul teren revenindu-i pârâtului C. V..
C. E. a decedat ulterior emiterii Dispoziției și partajului, iar pârâții sunt moștenitorii defunctei, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr.28/13.04.2009 emis de BNP I. A.-D., aflat în copie la f.158 vol.I.
P. I. a formulat cerere de restituire a terenului în baza Legii 18/1991, însă solicitarea sa a rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din adresa emisă de P. Sectorului 6 – Subcomisia locală de fond funciar, prin care i se aduce la cunoștință că Subcomisia nu poate soluționa favorabil solicitarea petentului, întrucât terenul restituit în baza dispoziției nr.5194/24.01.2006 înglobează și terenul de la fosta adresă ., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și a planului topografic scara 1/500, întocmite de expert L. F. (aflate în copie la filele 45-51 vol.I).
Prin cererea de față, reclamanta solicită anularea dispoziției nr.5194/24.01.2006 în privința suprafeței de 300 mp teren cumpărat de autorii ei, P. I. și A., prin actul de vânzare-cumpărare din 1959.
Suprafața de teren de 300 mp ce reprezenta lotul VII în schița anexă la actul din 1959, cumpărată de soții P., a fost identificată de expertul topograf F. F.-A. în raport (f.454-462 vol.II) drept S4-5-6-7-8-9, având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N – 25 ml cu imobilul din ..52, la S – 25 ml cu imobilul din ..32, la V – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și nr.52, la E – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și 52.
În opinia expertului topograf, suprafața de teren de 300 mp este ocupată în prezent de imobilul din ..32, pe suprafața S4,5,8,9 totalizând 55 mp, restul suprafeței până la 300 mp fiind în prezent neîmprejmuită și regăsindu-se în proprietatea atribuită pârâților din ..52, sector 6.
Adresa de răspuns dată de PMB - Direcția Patrimoniu – Serviciul Evidența Domeniu Public și Privat (f.519 vol.II), care a arătat că suprafața de 300 mp identificată de expertul topograf prin raportul de expertiză efectuat în cauză reprezintă o secțiune din terenul de 14.000 mp ce a făcut obiectul dispoziției de restituire nr.5194/24.01.2006 nu contrazice concluziile expertului: în adresa de răspuns nu este identificată o altă suprapunere cu terenul de 14.000 mp decât cea reținută de expertul F. și nici nu invalidează suprapunerea cu imobilul de la nr.32 reținută de expertul topograf.
Pârâții au contestat raportul de expertiză topografică, susținând că expertul a realizat o translatare a terenului de 2.500 mp din actul din 1959, pentru a nu se suprapune parțial peste drumul de acces și a figurat pe schiță alte numere poștale pentru loturile din actul din 1959.
Instanța nu a reținut însă aceste obiecțiuni. Astfel, în primul rând în cauză nu există nici un indiciu că expertul ar fi efectuat o „translatare” a terenului de 2.500 mp pentru a nu se suprapune peste drumul de acces, susținerile pârâților fiind total neargumentate din punct de vedere topografic. În al doilea rând, în mod corect expertul a ținut cont de raportul de expertiză extrajudiciară aflat în dosarul administrativ întocmit în baza Legii 10/2001, din moment ce dispoziția de restituire (a cărei nulitate se invocă) s-a bazat tocmai pe acest raport de expertiză. Or, în acest raport (f.316-321 vol.II), pe terenul de 14.000 mp – ce se propunea pentru restituire - era figurat atât un drum de acces, pe care l-a avut în vedere și expertul din cauza de față, cât și loturile cu numerele poștale actuale 50, 48, 46 și 32 (despre care s-a reținut că fuseseră vândute de C. V.), iar aceste numere poștale, aferente loturilor identificate, corespund cu cele reținute de expertul topograf în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Prin urmare, nu există nici un motiv ca instanța să nu țină cont de expertiza topografică efectuată în dosar, neexistând indicii cu privire la invocata „translatare” a terenului de 2.500 mp din actul din 1959 și, implicit, a lotului VII din acest teren.
Ca atare, instanța apreciază că pârâților C. le-a fost restituit în natură întreaga suprafață de 14.000 mp, inclusiv suprafața ce fusese anterior vândută de autorul lor autorului reclamantei. Suprafața de 300 mp este identificată în raportul de expertiză topografică efectuat de expert drept S4-5-6-7-8-9, având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N – 25 ml cu imobilul din ..52, la S – 25 ml cu imobilul din ..32, la V – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și nr.52, la E – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și 52.
Or, cu privire la această suprafață, celor în favoarea cărora a fost emisă Dispoziția nr. 5194/24.01.2006 nu îndeplineau condiția de persoane îndreptățite la restituire. Astfel, art.3 alin.1 lit.a din Legea 10/2001 (în forma în vigoare la momentul emiterii dispoziției) prevedea că „Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora”, iar art.4 alin.2 prevedea că „De prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.” Or, din moment ce asupra suprafeței de 300 mp individualizată anterior moștenitorii lui C. V. nu erau proprietari, Dispoziția a fost emisă, prin urmare, cu încălcarea art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 din Legea 10/2001 în privința respectivei suprafețe.
Sancțiunea care intervine pentru nerespectarea, la emiterea unui act juridic, a unor condiții impuse de lege pentru încheierea sa valabilă, este nulitatea actului.
În consecință, instanța va constata nulitatea parțială a Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 emisă în baza Legii 10/2001 de Primarul M. București, în ce privește suprafața de teren de 300 mp situată în București, ..32, sector 6, identificată în raportul de expertiză topografică efectuat de expertul F. F.-A. (f.454-462 dosar vol.II) drept S4-5-6-7-8-9, având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N – 25 ml cu imobilul din ..52, la S – 25 ml cu imobilul din ..32, la V – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și nr.52, la E – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și 52.
În privința capătului de cerere privind revendicarea terenului de la pârâții C. (prin obligarea lor la restituirea terenului în natură sau, în cazul imposibilității restituirii în natură, la restituirea prin echivalent – despăgubiri la valoarea de piață), instanța constată că cererea reclamantei nu poate fi admisă. Astfel, instanța reține că efectul nulității Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 este doar acela că terenul se reîntoarce în patrimoniul M. București și poate constitui, în condițiile legii, temei pentru reanalizarea cererilor de restituire formulate de reclamantă. Efectul nulității Dispoziției nu este acela de a consfinți dreptul reclamantei asupra terenului, întrucât terenul a trecut în proprietatea statului și, prin urmare, el poate fi restituit doar în condițiile prevăzute de legile speciale de retrocedare a imobilelor, adoptate de Statul Român. Practic, la acest moment reclamanta nu exhibă un titlu de proprietate asupra terenului, în condițiile legii 18/1991 sau 10/2001 (reclamanta are doar o vocație de a dobândi calitatea de proprietar, în condițiile parcurgerii procedurilor speciale ale legilor de retrocedare. Această vocație a fost suficientă pentru a se justifica interesul și calitatea procesuală a reclamantei în acțiunea în nulitate, dar nu pentru acțiunea în revendicare). Prin urmare, la acest moment acțiunea sa în revendicare nu poate fi admisă, nefiind îndeplinite condițiile impuse de art.563 alin.1 c.civ.
În strânsă legătură cu argumentele expuse în paragraful anterior este și soluția instanței în legătură cu cererea de obligare a pârâților persoane fizice și a Primăriei M. București la plata despăgubirilor constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului. Contravaloarea lipsei de folosință, ca atribut al dreptului de proprietate – cum este solicitată de reclamantă - poate fi acordată persoanei care dovedește, în condițiile legii, că avea dreptul legal de a exercita atributele proprietății, printre care și folosința imobilului, dar a fost împiedicată de pârâți, în mod culpabil, să-și exercite acest drept. Or, așa cum s-a reținut anterior, în privința reclamantei instanța nu poate reține că aceasta are, la acest moment, calitatea de proprietar asupra imobilului (ci doar o vocație de a dobândi această calitate, în condițiile parcurgerii procedurilor speciale ale legilor de retrocedare). Ca atare, instanța nu poate reține nici încălcarea de către pârâți a dreptului reclamantei de folosință asupra imobilului, ca atribut al dreptului de proprietate consfințit de art.555 c.civ., astfel că și acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Având în vedere admiterea de către instanță, la termenele de judecată din 29.01.2014 (f.183-186 vol.I) și din 26.02.2014 (f.193 vol.I), a excepției inadmisibilității cu privire la capătul de cerere privind constatarea că autorul reclamantei a formulat mai multe cereri de restituire a terenului în perioada 1992-2006, care nu au fost soluționate de Municipiul București, capătul de cerere privind obligarea pârâtului Municipiul București să restituie în natură terenul) și capătul de cerere privind obligarea M. București la plata prețului de piață actualizat (cu motivările din respectivele încheieri de ședință), instanța va respinge, ca inadmisibile, capetele de cerere respective.
Față de soluția instanței de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intervenientului P. I., dată prin încheierea de ședință din data de 29.01.2014 (f.183-186 vol.I),, instanța va respinge cererea de chemare în judecată a intervenientului P. I., formulată de pârâți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
În privința cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, instanța reține că aceasta este îndreptățită la recuperarea doar a cheltuielilor aferente capătului de cerere admis, de constatare a nulității dispoziției, conform art.276 c.proc.civ. Aceste cheltuieli au constat doar în onorariul expertului topograf, întrucât acest capăt de cerere reclamanta nu a achitat taxă de timbru – capătul fiind considerat de instanță scutit de plata taxei, conform încheierii de ședință din data de 12.06.2013 (f.85). Prin urmare, instanța va obliga pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei, câte 500 lei fiecare pârât. Pentru celelalte capete de cerere, care au fost respinse, reclamanta nu este îndreptățită la cheltuieli de judecată. În privința ajutorului public acordat de instanță pentru taxa de timbru datorată pentru restul capetelor de cerere, acesta urmează a rămâne în sarcina statului, în temeiul art.19 alin.1 din OUG 51/2008, dată fiind soluția instanței de respingere a acestor capete de cerere.
În ce privește cheltuielile de judecată solicitate de pârâții C. V. și C. B., instanța constată că aceștia sunt îndreptățiți la aceste cheltuieli doar parțial, în ce privește capetele de cerere respinse, în temeiul art.276 c.proc.civ., motiv pentru care va obliga reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea modificată, formulată de reclamanta D. E., domiciliată în București, sector 3, Ale. Perișoru nr. 3, ., etaj 1, apartament 24, CNP_, în contradictoriu cu pârâții P. M. BUCUREȘTI, prin Primar General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, C. V., domiciliat în București, ., ., etaj 4, apartament 19, sector 3, CNP_, C. B., domiciliat în București, ., ., sector 3, CNP_, ambii cu domiciliul ales în București, ., ., ..
Respinge, ca inadmisibile, capătul de cerere privind constatarea că autorul reclamantei a formulat mai multe cereri de restituire a terenului în perioada 1992-2006, care nu au fost soluționate de Municipiul București, capătul de cerere privind obligarea pârâtului Municipiul București să restituie în natură terenul) și capătul de cerere privind obligarea M. București la plata prețului de piață actualizat.
Constată nulitatea parțială a Dispoziției nr. 5194/24.01.2006 emisă în baza Legii 10/2001 de Primarul M. București, în ce privește suprafața de teren de 300 mp situată în București, ..32, sector 6, identificată în raportul de expertiză topografică efectuat de expertul F. F.-A. (f.454-462 dosar vol.II) drept S4-5-6-7-8-9, având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la N – 25 ml cu imobilul din ..52, la S – 25 ml cu imobilul din ..32, la V – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și nr.52, la E – 2,2 ml + 9,8 ml cu imobilele din ..32 și 52.
Respinge celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Respinge cererea de chemare în judecată a intervenientului P. I., formulată de pârâți, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
Obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, câte 500 lei fiecare pârât.
Obligă reclamanta la plata către pârâții C. V. și C. B. a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.05.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.A.N./Thred.M.V/5 ex
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4149/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4121/2015. Judecătoria SECTORUL 6... → |
|---|
