Revocare donaţie. Sentința nr. 6866/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6866/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 6866/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCURESTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6866
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 17.09.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN
PREȘEDINTE M. D.
GREFIER O.-L. H.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect revocare donație privind pe reclamanta D. E. G. în contradictoriu cu pârâta R. E..
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul de judecată din data de 10.09.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da și pârâtei posibilitatea să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17.09.2015, când a dispus următoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 30.09.2014, reclamanta D. E. G., în contradictoriu cu pârâta R. E., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 184 din data de 16-03-2012 de N. Public Sian L. A. pentru neîndeplinirea obligațiilor pe care și le-a asumat pârâta și ingratitudinea acesteia. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la restituirea bunurilor donate și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că, având vârsta de peste 80 de ani și fiind bolnavă, a donat pârâtei toate bunurile imobile, iar aceasta din urmă și-a luat obligația să-i acorde îngrijire și întreținere pe tot restul vieții sale. În acest sens, a arătat că nerespectarea obligației asumate este prevăzută de art.829 raportat la art.1020 și 1023 cod civil sub sancțiunea desființării donației. În prezenta cauză, este vorba despre o nerespectare a obligației asumate, având în vedere că pârâta se face vinovată de ingratitudine, pentru că este culpabila de delicte, cruzimi și injurii la adresa reclamantei și i-a refuzat alimentele, cazuri de revocare expres prevăzute de art. 831 Cod Civil.
Față de cele învederate, reclamanta a solicitat instanței să admită acțiunea și să dispună revocarea actului de donație și obligarea pârâtei la restituirea bunurilor ce formează obiectul donației în a cărei posesie se află, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 829, 830, 831, 1020 și 1023 Cod Civil.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar în copie certificat de informare 9/14.04.2004 si contract de donație autentificat sub nr 184 din data de 16-03-2012.
Prin întâmpinarea înregistrată pe rolul instanței la data de 22.10.2014, pârâta R. E. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea cererii de chemare în judecată in raport de disp. art.196 C.p.c., dispoziții legale conform cărora cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. În susținerea celor afirmate, pârâta a făcut trimitere la art. 6 Cod Civil referitoare la aplicarea în timp a legii civile, conform cărora legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare și nu are putere retroactivă. În acest sens, pârâta a arătat că actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Actele juridice nule, anulabile sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data im vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile oi caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi. Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după . legii noi sunt, de asemenea, aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanele căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, în regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice șu după . legii noi.
În aceste condiții, pârâta a apreciat că se impune precizarea de către reclamantă a motivelor de fapt și în raport de posibilitatea invoca excepții,cererea fiind motivată general, pârâta aflându-se, prin urmare, în imposibilitate de a formula apărări. Față de solicitarea reclamantei din cererea principală, de revocarea a donației pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, dar și pentru ingratitudine, pârâta a precizat că și-a asumat obligația de a acorda îngrijire și întreținere, iar motivele de ingratitudine invocate nu sunt argumentate de către reclamantă. Având în vedere și temeiul de drept invocat de reclamantă, pârâta a solicitat instanței să dispună, în principal, anularea cererii de chemare în judecată, iar, în subsidiar respingerea acesteia ca nefondată. În acest sens a arătat că revocarea donației pentru ingratitudine și pentru neîndeplinirea sarcinilor nu operează de drept, cererea urmând a fi formulată în raport de disp. art.1020, art. 1021 Cod Civil, cererea putând fi formulată cu respectarea disp. art.1024 Cod Civil. În aceste condiții, pârâta a solicitat instanței să dispună anularea cererii de chemare în judecată întrucât aceasta nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 c.p.civ, soluție ce a apreciat că se impune mai ales dacă reclamanta nu îndeplinește aceste cerințe, respectiv precizarea motivelor de fapt și de drept ale demersului juridic.
Cu privire la invocarea de către reclamantă a neexecutării obligațiilor de către pârâtă, sunt aplicabile prevederile art. 1023 Cod Civil și a solicitat instanței să țină cont de întinderea obligației de executare, donatarul fiind ținut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat, actualizată la data la care sarcina trebuia îndeplinită precum și faptul că revocarea pentru ingratitudine nu are niciun privința drepturilor reale asupra bunului donat dobândite de la donatar, cu titlu oneros. Totodata, pârâta a solicitat instanței să dispună obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 451 Cod procedura civilă și art. 453 c.p.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat pe rolul instanței la data de 19.12.2014, reclamanta D. E. G. a solicitat instanței să respingă apărările pârâtei din întâmpinare ca neîntemeiate și să dispună menținerea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
Reclamanta a apreciat că susținerile pârâtei sunt netemeinice, față de comportamentului neadecvat obligației nu numai contractuale, dar mai ales umane, ce-i reveneau ca urmare a intrării în posesia bunurilor în urma contractului de donație. În acest sens, reclamanta a arătat că pârâta, după ce a intrat cu drepturi depline în posesia bunurilor, a început să aibă un comportament duplicitar însoțit de elemente brutale atât fizice, cât și verbale, ceea ce a determinat-o pe reclamantă să apeleze la ajutorul Poliției de la Circa 25 Sector 6. Comportamentul pârâtei s-a prelungit în timp și cu unele pauze care o determinau să spere într-o schimbare a comportamentului pârâtei, dar lucrurile se accentuau în rău, și nu în bine. În acest sens, a arătat că i-a dispărut agenda cu telefoanele cunoștințelor și, mai grav, a medicului curant. A dispărut cartea de identitate o bună perioadă de timp. A început să vină numai sâmbătă să-și facă baie, se uita puțin la televizor după care pleca. A mai arătat că refuza cu abstinența să-i procure hrana de care avea nevoie cu banii reclamantei.
Cu privire la susținerile pârâtei referitoare la neprecizarea motivelor de drept ale cererii principale, reclamanta a arătat că înțelege să își întemeieze în drept cererea pe art. 1020, conform căruia donația poate fi revocata pentru ingratitudine și pentru neexecutarea fără justificare a sarcinilor la care s-a obligat donatara, precum și pe prevederile art. 1023 conform cărora dacă donatarul a atentat la viața donatorului (fapt realizat prin imposibilitatea de a lua legătura cu medicul curant), dacă donatarul refuza în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns la nevoie.
Față de cele învederate, având în vedere și vârsta sa înaintată, respectiv 87 de ani, reclamanta a solicitat instanței să pronunțe o soluție obiectivă și pertinentă.
Prin cererea modificatoare înregistrată pe rolul instanței la data de 18.03.2015, reclamanta a solicitat revocarea contractului de donație autentificat prin încheierea 183/16.03.2012 la Biroul Notarial Eurolex cu respectarea principiului restitutio in integrum și obligarea pârâtei la plata integrală a cheltuielilor de judecată
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în ultimul trimestru al anului 2011 a primit un apel pe telefonul fix de la o persoană care s-a prezentat ca numindu-se «E.» și care i-a precizat, în urma întrebărilor reclamantei, faptul că numărul său de fix i-a apărut pe ecranul telefonului mobil de două ori. Până la data la care a fost contactată de pârâta, reclamanta nu o cunoștea pe aceasta și, implicit, nu îi știa nici numărul de telefon mobil, iar faptul că de pe telefonul fix instalat la domiciliul reclamantei (imobil ce formează și obiectul contractului de donație) nu a fost niciodată format numărul de mobil al pârâtei anterior datei în care aceasta a sunat-o pentru prima dată poate fi lesne demonstrat prin solicitarea listei apelurilor telefonice. Deoarece reclamanta este o persoană singură de foarte mulți ani și, de asemenea, datorită vârstei înaintate, aceasta a arătat că a continuat conversația cu pârâta, deși era mai mult decât evident faptul că, în cel mai fericit caz, era vorba despre un apel eronat.
Profitând de ocazie, pârâta i-a povestit reclamantei că este o persoană singură cu 3 copii, că a avut un deces în familie de curând și că este dărâmată de necazuri. Întrucât și reclamanta, la rândul său, a arătat că a avut o viață grea, începând din copilărie, a empatizat cu pârâta, considerând că este o persoană aflată în necaz, care simte nevoia să-și descarce sufletul, a ascultat integral cele povestite de aceasta, compătimind-o pentru cele întâmplate, iar la finalul conversației i-a propus să se întâlnească în apropierea domiciliului său. În timpul acelei prime întâlniri, reclamanta și parata și-au povestit reciproc necazurile prin care treceau, totul culminând cu invitația adresată pârâtei din partea reclamantei la domiciliul acesteia. În zilele care au urmat, pârâta a arătat că reclamanta i-a făcut mai multe vizite la domiciliu, povestindu-i problemele copiilor săi și, întrucât reclamanta provine dintr-o familie săracă și este extrem de credincioasă, a fost impresionată de situația pârâtei și a decis continuarea relației de prietenie cu aceasta, aproximativ 6 luni de la data primului apel telefonic, pârâta propunându-i reclamantei să îi doneze apartamentul aflat în proprietatea acesteia, în schimbul îngrijirii.
Întrucât nu avea copii sau alte rude care să o poată ajuta, reclamanta a acceptat propunerea pârâtei, considerând că aceasta îi va fi un sprijin real având în vedere vârsta sa înaintata, lucru care însă nu s-a întâmplat. Mai mult, pârâta i-a sugerat să facă un împrumut la CAR, care a fost girat de către primul soț al acesteia și, ulterior semnării contractului de împrumut, a luat atât contractul, cât și toți banii, astfel incat reclamanta nu cunoaște cu exactitate modalitatea în care aceștia au fost cheltuiți, având cunoștință de faptul că au fost efectuate anumite îmbunătățiri în apartament - schimbarea ușii de la intrare, închiderea balconului cu geam termopan și zugrăvirea băii, bucătăriei și a holului.
De asemenea, tot la o dată ulterioară semnării acelui contract de împrumut, pârâta a anunțat-o că trebuie să meargă la notar pentru a semna contractul de donație. Notarul a fost ales de către aceasta din urmă, iar când reclamanta a ajuns acolo, toate actele erau deja redactate, fără ca nimeni să-i explice acesteia nimic cu privire la efectele juridice ale actului pe care urma să îl semneze. Mai mult decât atât, a arătat că martorii care au asistat la semnarea contractului au fost aleși tot de către pârâtă, respectiv o viitoare noră a acesteia și o altă cunoștință. În momentul în care a fost dusă la notar starea sa de sănătate era foarte precară și, deși aceasta nu a absolvit complet nici măcar ciclul primar, aceasta a fost pusă să semneze, fără să fie întrebata dacă vrea să modifice sau să completeze ceva, spunându-i-se doar ca totul este în regulă, fapt pe care reclamanta l-a crezut la acel moment.
Nevoia disperată cu care s-a agățat de relația cu pârâta pentru a dobândi sprijin, având în vedere vârsta sa înaintată, a agravat efectul erorii sau a dolului în care s-a aflat aceasta în momentul semnării contractului de donație, acest lucru reieșind și din faptul că acest contract a fost semnat fără ca cel puțin reclamanta să își pună problema modalității în care pârâta urma să își îndeplinească obligațiile legale rezultate din contractul de donație (în special furnizarea de alimente a căror valoare să egaleze valoarea de piața a unui apartament cu 2 camere) sau sarcina de a suporta contravaloarea îngrijirilor sale medicale, în condițiile în care pârâta deține o pensie de doar 350 RON. Acest fapt este cu atât mai evident cu cât, lunar, reclamanta îi dădea paratei 500-600 RON din pensia sa, din acești bani pârâta cumpărând medicamente pentru reclamantă și alimente pe care le consumau în comun, în condițiile în care, de la data semnării contractului de donație și până la momentul formulării plângerii penale înregistrate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6, pârâta și-a încălcat, în mod flagrant, încă de la început, obligațiile legale ce îi reveneau în urma semnării contractului de donație. Inițial, pentru a obține acești bani de la reclamantă, pârâta a pretins că situația să familiala nu îi permite să suporte aceste cheltuieli, întrucât are un copil cu probleme.
UIterior, pentru a-i lua reclamantei toți banii din pensie, aceasta din urmă a arătat că, în pofida obligației sale legale de a-i furniza alimente care să egaleze valoarea apartamentului, pârâta a convins-o pe reclamanta să își facă un card pe care să îi fie virată pensia, deși reclamanta nu avea pregătirea necesară pentru a-l folosi, pârâta luând acest card în posesia sa, refuzând să i-l mai returneze reclamantei și, de asemenea, oprind toți banii pe care îi scotea. Mai mult decât atât, pârâta a convins-o pe reclamantă să îi facă o procură prin care să o reprezinte în relația cu Casa de Ajutor Reciproc, astfel încât parata să aibă posibilitatea inclusiv să contracteze noi împrumuturi în numele reclamantei. Reclamanta a apreciat că toate acestea nu fac altceva decât să alimenteze eroarea și/sau dolul în care s-a aflat reclamanta cu privire la toată situația de fapt. Conflictele cu parata au debutat în momentul în care aceasta a început, prin orice mijloace, să pună stăpânire pe toți banii reclamantei, fie ca aceasta se preta să-i caute inclusiv în față, iar ulterior, când aceasta a refuzat să îi restituie cardul reclamantei și, de asemenea, nu îi dădea nici un ban din pensie.
Mai mult decât atât, deși alimentele erau cumpărate exclusiv din banii reclamantei, după o anumită perioadă, pârâta a început să facă mâncare o singură dată pe săptămână, limitând, astfel, în mod abuziv, dreptul la hrana al reclamantei.Conflictul s-a acutizat în momentul în care reclamanta, cu ajutorul unei vecine, A.-M. G., a făcut demersurile necesare pentru a anula cardul, astfel încât pensia să îi sosească din nou la domiciliu. În momentul în care pârâta a aflat despre anularea cardului, aceasta s-a prezentat la imobil și a început s-o jignească, făcând-o bețiva și excroacă. Întrucât aceste certuri au devenit din ce în ce mai acute și mai dese, reclamanta a arătat că vecinii au putut afla adevărata situație de fapt prin propriile percepții.
De la data formulării plângerii penale la parchet (7.03.2014), pârâta a părăsit imobilul, solicitând să fie scoasă de la întreținere și, de la acea dată, nu s-a mai întors niciodată în imobil, astfel că lipsirea reclamantei de alimente a devenit totală, în condițiile în care contractul de donație își producea încă efectele la data introducerii cererii, iar pârâta era, în continuare, proprietara imobilului, fără însă a-și îndeplini și obligațiile conferite de lege și, de asemenea, sarcinile prevăzute în contractul de donație, respectiv obligația de a se ocupa de menaj și de întreținerea corespunzătoare a locuinței și de a-i acorda îngrijirile necesare reclamantei în caz de boală. De la acea dată, singura legătură a reclamantei cu pârâta au fost 2 telefoane, ocazie cu care pârâta a amenințat-o ca o va târî prin tribunale până la moarte. Din momentul plecării paratei din apartament, obligația acesteia de a-i furniza alimente reclamantei a fost suplinita de către S. M. (care îi face aprovizionarea periodică) și de către T. M. C. (care îi acoperă nevoile punctuale), reclamanta plătind contravaloarea alimentelor, primind bonuri fiscale în majoritatea cazurilor. În condițiile în care reclamanta a donat cu bună-credință o casă care reprezintă munca sa de-o viață (aceasta lucrând 25 de ani în mediu toxic), se vede lipsită de orice ajutor, astfel încât este mai mult decât evident faptul că scopul contractului de donație nu a fost atins, iar sarcina nu a fost îndeplinită.
În drept, cererea modificatoare a fost întemeiată pe dispozițiile art. art. 1020,123 lit. b (fapte penale, fiind de notorietate publică, în urma promovării în mass-media, faptul că, cazuri identice sunt anchetate ca înșelăciuni, la care se adaugă și prelucrarea nelegală a datelor personale ale reclamantei) și c, 1024,1025,1027,1028 și 1029 N cod civ. coroborat cu art. 1207 al. 1 și 2 pct. 2 și 1214 n.c.civ. coroborat cu art. 7, 8,10 și 28 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 al. 3,14 al. 1 și 26 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, art. 6 și 13 CEDO și art 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE raportat la art. 16, 20 și 148 al. 4 din Constituție.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.04.2015, reclamanta a înțeles să invoce excepția nulității întâmpinării, în temeiul art. 205 al. 2 lit. a N.c.p.c., conform căruia întâmpinarea va cuprinde numele și prenumele, cod numeric persoanl, domiciliul sau reședința pârâtului, iar în conformitate cu teza a Il-a a aceluiași articol, dacă paratul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România, unde urmează se facă toate comunicările privind procesul. Reclamanta a arătat că întâmpinarea formulată de pârâtă nu cuprinde codul numeric personal al acesteia și nici domiciliul sau reședința sa, conținând doar domiciliul ales de aceasta pentru comunicarea actelor de procedura. Astfel, având în vedere prevederile art. 215, cât și art. 148 N.c.p.c., reclamanta a considerat că adresa de domiciliu trebuie să fie menționată în plus față de mențiunile obligatorii pentru orice act de procedura adresat instanței. Totodată, în conformitate cu art. 148 al. 1 n.c.p.c., orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința reprezentanților, fapt care nu se regăsește în întâmpinarea formulată de pârâtă.
În aceste condiții, reclamanta a solicitat anularea întâmpinării și decăderea pârâtei din dreptul de a invoca excepții de ordine privată și de a propune probe, în conformitate cu prevederile art. 174.175 și 177 al. 2 n.c.p.c. coroborat cu art. 208 al. 2 n.c.p.c., o solutie contrara ar fi de natură să o situeze pe parata mai presus de lege, ceea ce i-ar încălca mandantei sale, în mod flagrant, dreptul la un proces echitabil și dreptul la deplină egalitate în fața legii, astfel cum acestea sunt prevăzute de Constituție și, mai ales, de tratatele internaționale la care România este parte și care se aplică cu prioritate, în conformitate cu art. 3 n.c.p.c. Anularea întâmpinării pentru încălcarea prevederilor IMPERATIVE ale art. 205 n.c.p.c. se impune cu atât mai mult cu cât nerespectarea acestei obligații pune instanța în imposibilitatea de a respecta prevederile, de asemenea IMPERATIVE, ale art. 425 al. 1 lit. c n.c.p.c.. în sensul că dispozitivul nu va putea cuprinde codul numeric personal, precum și domiciliul sau reședința paratei.
De asemenea, în plus față de cele menționate anterior, în ceea ce privește întâmpinarea formulată la cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, a solicitat și decăderea paratei din dreptul de a invoca excepții de ordine privată și de a propune probe, ca urmare a nedepunerii acesteia la dosar cu cel puțin o zi înainte de termenul fixat pentru judecata, astfel cum prevede art. 204 al. 1 N.c.p.c.
Prin încheierea din data de 23.04.2015, instanța a respins ca neîntemeiata excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Părțile au administrat proba cu înscrisuri si proba cu interogatorii reciproce, iar reclamanta a administrat și proba testimoniala, la termenele din 11.06.2015 și 10.09.2015 fiind audiat martorii S. M. și T. M. C..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 16.03.2012, intre reclamanta, în calitate de donator, și parata, în calitate de donatar, s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr.183/16.03.2012 de Biroul Notarial Eurolex.
Astfel cum reiese din contractul aflat la filele 7-10 dosar, reclamanta a donat paratei, în semn de recunoștință pentru îngrijirea acordata de-a lungul timpului, apartamentul nr.45 situat în București, ..22, ., etaj 7, sector 6, compus din 2 camere și dependințe, rezervându-si dreptul de habitație viagera. În același timp, donatoarea a menționat ca donația a luat naștere în semn de recunoștință pentru îngrijirea acordata de-a lungul timpului, în speranța ca și pe viitor ii va fi alături la nevoie și ii va acorda întregul sau sprijin moral și material, urmând ca odată cu trecerea sa în neființa să se ocupe de înmormântarea sa, cu respectarea tuturor datinilor creștinești.
Totodată, în contract s-a prevăzut ca, din pricina vârstei înaintate, a stării de sănătate și nevoii de a fi ajutată la treburile casnice, precum și dificultăților motorii, reclamanta permite donatarei sa locuiască în dormitorul de lângă baie, aceasta urmând să se ocupe de menaj și de întreținerea corespunzătoare a locuinței, iar în caz de boală să-i acorde îngrijirea necesară sau să suporte cheltuielile necesare acesteia.
În contextul în care, astfel cum au arătat ambele martore, pârâta s-a mutat împreună cu reclamanta în virtutea dreptului menționat anterior, între părți apar neînțelegeri determinate de nemulțumirea reclamantei față de modul în care pârâta îi acorda îngrijire. Astfel, deși ambele martore au arătat că au mers rar în apartamentul în care locuiau părțile, martora S. M. de două ori, iar martora T. M. de 5 sau 6 ori, ambele au afirmat că au remarcat că reclamanta nu mai beneficia de aceeași îngrijire, însă, cu excepția faptului că martora T. a văzut când reclamanta îi înmâna bani pârâtei pentru ca aceasta să îi cumpere medicamente sau să achite cheltuielile casei, niciuna dintre acestea nu a putut lua cunoștință decât de aspecte disparate din relațiile părților și doar ceea ce le relata reclamanta.
Cu toate acestea, analizând aceste relații dintre părți din perspectiva cauzelor de revocare invocate de reclamantă, neexecutarea sarcinii de acordare a întreținerii și ingratitudine, instanța apreciază că niciuna dintre acestea nu este incidentă în cauză.
Astfel, din modul în care au fost concepute clauzele contractuale, reiese fără dubiu că donația este pur gratuită, donatarul nu are nicio obligație, ci numai îndatorirea de recunoștință. Ceea ce reclamanta a considerat a fi o obligație de întreținere, prevăzută sub forma „aceasta urmând să se ocupe de menaj și de întreținerea corespunzătoare a locuinței, iar în caz de boală să-i acorde îngrijirea necesară sau să suporte cheltuielile necesare acesteia” nu are caracterul unei sarcini. Esențial pentru a lămuri natura contractului este faptul că donația este o liberalitate, aceasta are ca efect micșorarea patrimoniului donatorului cu bunul donat, iar din elementele contractului rezultă intenția liberală, în cuprinsul contractului, donatorul arătând că scopul pentru care a încheiat contractul a fost „în semn de recunoștință pentru îngrijirea acordată de-a lungul timpului, în speranța ca și pe viitor îi va fi alături la nevoie”, neprevăzând anumite obligații ale donatarului în schimbului bunului.
În acest context, instanța nu poate reține eventuala eroare în care reclamanta s-ar fi aflat la momentul încheierii contractului, astfel cum arată aceasta în cererea modificatoare, la momentul încheierii contractului aceasta declarând că a citit personal sau i s-a citit cuprinsul actului și a constatat că acesta corespunde voinței și condițiilor stabilite de părți.
În privința așa-numitei „erori/dol” cu privire la situația de fapt, instanța constată că atât eroarea, cât și dolul reprezintă vicii ale consimțământului, ambele vizând încheierea actului civil, ori reclamanta nu a invocat că nu a cunoscut natura contractului pe care l-a încheiat sau cauze concomitente încheierii actului, ci doar aspecte legate de desfășurarea ulterioară a relațiilor dintre părți.
În ceea ce privește revocarea pentru ingratitudine, în conformitate cu disp. art.1023 Cod civil, donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri: dacă donatarul a atentat la viața donatorului, a unei persoane apropiate lui sau, știind că alții intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat, dacă donatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave față de donator și dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita valorii actuale a bunului donat, ținându-se seama de starea în care se găsea bunul la momentul donației.
Din toate probele administrate în cauză, nu reiese că pârâta s-ar face vinovată de vreuna din faptele de ingratitudine prevăzute de lege. Neînțelegerile dintre părți, precum și faptul că în cadrul discuțiilor dintre acestea pârâta a ridicat tonul și a folosit expresii ca „bețivă și escroacă”, cum a arătat martora T., nu pot fi calificate drept injurii grave față de donator.
Totodată, faptul că din martie 2014, după mutarea sa, pârâta nu a mai vizitat-o pe reclamantă și nu a mai ajutat-o în nici un fel nu poate fi calificat drept refuz nejustificat al donatarului să asigure alimente donatorului, în primul rând pentru că, așa cum s-a arătat anterior, contractul încheiat de părți nu este un contract de întreținere, ci un contract de donație, astfel încât pârâta nu este obligată automat la asigurarea alimentelor către reclamantă, iar după cum reiese atât din bonurile fiscale depuse de reclamantă la dosar, cât și din declarația martorelor, reclamanta nu este ajunsă în nevoie. Faptul că este o persoană în vârstă și care are nevoie de sprijin nu poate fi confundat cu noțiunea de „persoană ajunsă în nevoie” prevăzută de lege, aceasta având mijloacele materiale de a-și asigura întreținerea, dovadă fiind că poate avea o alimentație variată, după cum arată natura cumpărăturilor acesteia, și poate să-și asigure singură întreținerea din veniturile personale.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța apreciază cererea ca neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
În conformitate cu prevederile art.18 din OUG nr.51/2008, având în vedere că reclamanta a căzut în pretenții, instanța va dispune obligarea acesteia la plata părții din taxa judiciară de timbru de care a beneficiat de ajutor public judiciar prin încheierea din data de 04.09.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta D. E. G., domiciliată în București, .. 22, ., CNP_, cu domiciliul ales în București, . nr.2, ., etaj 1, ., în contradictoriu cu pârâta R. E., domiciliata în București, .. 12, ., ., sector 6, cu domiciliul ales la Cabinet de avocat T. C., în București, . nr.10, ., sector 3, CNP_, ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1126 de lei către stat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria sectorului 6 București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. MD/ Tehnored. PAS
4 ex /22.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6874/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 5276/2015. Judecătoria... → |
|---|
