Contestaţie la executare. Sentința nr. 244/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI

Sentința nr. 244/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 244/2016

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCURESTI

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 244

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.01.2016

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: R. S.

GREFIER: A.-R. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect contestație la executare, privind pe contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A.-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN în contradictoriu cu intimatul Z. E..

La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat contestatoarea, prin consilier juridic I. I. D., în baza împuternicirii nr._/11.12.2015, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: la data de 08.01.2016, prin serviciul registratură, SCPEJ D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. a comunicat, în copie, dosarul de executare nr. 558/2015, după care

Contestatoarea, prin avocat, depune chitanța . Nr._ (211) din data de 13.11.2015, în cuantum de 5 lei și chitanța . Nr._ (151) din data de 09.06.2015, în cuantum de 46 de lei, reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În baza art. 131 Cod procedură civilă instanța pune în discuție verificarea competenței Judecătoriei Sectorului 6 București.

Contestatoarea, prin consilier juridic, arată că, raportat la sediul debitorului, apreciază că Judecătoria Sectorului 6 este competentă general, material și teritorial să judece cauza, în baza art. 714 al. 1 Cod procedură civilă și art. 651 al. Cod procedură civilă.

Instanța constată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 94 pct. 3 Cod procedură civilă, art. 651 Cod procedură civilă și art. 714 Cod procedură civilă.

Instanța, față de dispozițiile art. 238 Cod procedură civilă pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.

Contestatoarea, prin consilier juridic, estimează durata cercetării procesului la 3 luni.

Instanța estimează durata cercetării procesului la 3 luni.

Nemaifiind cereri prealabile formulate, nici excepții invocate, instanța acordă cuvântul cu privire la propunerea de probe.

Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.

Constatând că proba cu înscrisuri propusă de contestatoare este pertinentă, concludentă și utilă, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 Cod procedură civilă, instanța încuviințează contestatoarei proba cu înscrisuri.

Nemaifiind alte probe de administrat, instanțaacordă cuvântul pe fondul cauzei.

Contestatoarea, prin consilier juridic, solicită admiterea contestației la executare și să se dispună, în baza art. 670 al. 4 Cod procedură civilă, reducerea cheltuielilor de executare, respectiv onorariul de avocat, alte cheltuieli de executare, astfel cum a precizat în cuprinsul contestației. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa de timbru și eventualele cheltuieli de fotocopiere a dosarului de executare, în cazul în care se solicită de executorul judecătoresc.

Instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 20.10.2015, sub nr._, contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, în contradictoriu cu creditorul - intimat Z. E., a solicitat anularea parțială a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare întocmită de executorul judecătoresc D. M. V. în dosarul execuțional înregistrat sub numărul 558/2015, în sensul reducerii cheltuielilor de executare silită în vederea încadrării acestora în plafonul stabilit de Legea 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011, Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești, anularea în parte a înștiințării privind poprirea conturilor creditoarei și a somației emise în dosarul de executare mai sus menționat, respectiv obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și alte cheltuieli necesare.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin somația emisă de „S.C. EX. JUD. D.M.S.", i s-a adus la cunoștință faptul că în dosarul de executare silită nr. 558/2015 s-a procedat la poprirea conturilor sale până la concurența sumei de 1204,48 lei.

Poprirea a fost înființată la cererea creditorului Zingler E., în conformitate cu titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3626, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ și decizia civilă nr. 195/20.02.2015, pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul anterior menționat.

În ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 300 lei, contestatoarea a învederat că nu are posibilitatea de a aprecia dacă acesta a fost achitat de către creditor pentru faza de executare, având în vedere faptul că nu a primit documentele justificative, respectiv chitanța și contractul de asistență juridică.

De asemenea, a considerat că onorariul de avocat pentru faza de executare silită, în cuantum de 300 lei, este nejustificat de mare raportat la complexitatea cauzei cu care a fost sesizat, respectiv „recuperarea sumei 520 lei, reprezentând cheltuieli de judecată”. În faza de executare silită avocatul trebuia doar să trimită o simplă cerere de executare silită (de regulă se regăsește un model și sediul executorului) și să anexeze titlul executoriu (Decizia definitivă).

Contestatoarea a menționat dispozițiile art. 669 alin. 4 cu referire la a 451 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă.

În ceea ce privește onorariile de avocat, contestatoarea a arătat că acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul execuțional a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui raționament are în vedere că în raport de actele justificative ale plăților efectuate, instanța poate reduce cheltuielile de executare reprezentând onorariul avocatului pentru faza executare, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită în ceea ce privește aceste cheltuieli.

Contestatoarea a considerat că se impune exonerarea debitorului de plata onorariilor avocațiale pentru faza de executare, în situația în care nu se face dovada existenței acestor cheltuieli.

Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, intimata a solicitat instanței să îl reducă cu suma de 12,48 lei în vederea încadrării în plafonul stabilit de Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2C privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012. respectiv 10 % din valoarea debitului.

Cu privire la aplicarea T.V.A. separat la cheltuielile de executare, stabilite în cuantum maxim prevăzut de lege, contestatoarea a considerat faptul că executorul judecătoresc are obligația de a respecta onorariile maximale prevăzute în Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, iar prin aplicarea T.V.A la onorariile maximale sunt încălcate dispozițiile Ordinului mai sus menționat, întrucât depășește plafonul maxim stabilit de legiuitor.

Totodată dispozițiile Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, cu modificările completările ulterioare sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse, motiv pentru care nu se percepe alte sume în afara celor prevăzute în ordinul anterior menționat.

Din punctul contestatoarei de vedere, această practică a unor executori judecătorești de a aplica T.V.A. separat de cheltuielile de executare are ca scop încălcarea dispozițiilor ordinului mai sus menționat, prin depășirea onorariilor maxime stabilite de legiuitor.

Cu privire la suma de 310 lei reprezentând alte cheltuieli necesare executării silite (T.V.A.v inclus), contestatoarea a considerat că această sumă este disproporționată raportat la actele întocmite și comunicate de executor, respectiv două încheieri și o somație.

Totodată, executorul judecătoresc nu a precizat ce acte a întocmit în vederea stabilirii sumei de 310 lei, motiv pentru care a solicitat anularea încheierii cu privire la suma de 310 lei.

În ceea ce privește suma de 10 lei reprezentând taxa timbru legalizare titlu executoriu, contestatoarea a menționat faptul că această sumă nu reprezintă cheltuieli de executare, având în vedere dispozițiile ml 669 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât aceste cheltuieli au fost efectuate anterior înregistrării cererii de executare silită.

Având în vedere faptul că toate cheltuielile de executare au fost stabilite pe cale necontencioasă, contestatoarea a considerat că executorul judecătoresc este obligat să facă dovada efectuării acestor cheltuieli, pentru ca instanța să poată aprecia dacă acestea sunt justificate, motiv pentru care în baza art. 669 alin. 4 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care a solicitat diminuarea corespunzătoare a cheltuielilor de executare.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile Legii 134/2010 privind Codul de procedura civilă republicat, Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în anul 2011,/ Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, actualizat cu Ordinul nr. 2561/2012 privind executorii judecătorești.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

În susținerea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: împuternicirea nr. 118 din 02.02.2015, adeverința nr. 5443 din 04.05.2015, somație nr._ din 07.10.2015, încheierea nr. 3 din 29.09.2015, Sentința civilă nr. 3626 din 16 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul cu nr._, Decizia civilă nr. 195 din 20 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu nr._ .

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

La data de 08.01.2016, Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești D. M. V., Miscoci D. A. și S. C. a comunicat copia dosarului de executare nr. 558/2015.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3626/16.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr._ contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată la plata către intimat a sumei de 220 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată (f. 30-31).

Prin decizia civilă nr. 195/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu-Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (f. 32) s-a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 3626/16.06.2014, iar contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată la plata către intimat a sumei de 300 de lei.

La data de 29.09.2015, intimatul a depus cerere pentru executarea silită a creanței în cuantum de 520 de lei stabilită în sarcina contestatoarei prin hotărârile judecătorești anterior menționate, formându-se, astfel, dosarul de executare nr. 558/2015 al SCPEJ D. M. V., Miscoci D. A. și S. C..

În cadrul acestui dosar de executare, la data de 29.09.2015 a fost emisă încheierea nr. 3 (f. 36), prin care s-au stabilit următoarele cheltuieli de executare: 300 de lei-onorariu avocat; 10 lei-taxa timbru legalizare titlu; 310 lei –alte cheltuieli necesare executării silite (TVA inclus); 64,48 de lei –onorariu executor (TVA inclus).

Analizând actele de executare prin prisma criticilor formulate pe calea contestației la executare, instanța reține următoarele:

Art. 670 Cod procedură civilă prevede următoarele: (1) Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.

(2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.

(3) Sunt cheltuieli de executare:

1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;

2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii;

3. onorariul avocatului în faza de executare silită;

4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;

5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;

6. cheltuielile de transport;

7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.

(4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni.

(5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte asemenea cauze, acestea, cu excepția onorariului executorului judecătoresc, vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție.

(6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

Având în vedere dispozițiile art. 670 alin. 3 pct. 1 Cod procedură civilă care prevăd includerea în cheltuielile de executare a taxelor de timbru necesare declanșării executării silite, instanța apreciază neîntemeiate criticile contestatoarei cu privire la suma de 10 lei (5 lei pentru sentință – f. 31 și 5 lei pentru decizie –f. 33 verso) reprezentând taxa de timbru aferentă legalizării titlului executoriu.

În ceea ce privește onorariul de executor de 64,48 lei, instanța apreciază că acesta respectă limitarea prev. de art.39 alin. 1 lit. a din Legea 188/2000, raportat la cuantumul creanței supuse executării, respectiv 520 de lei, neimpunându-se reducerea acestuia.

Sub acest aspect, instanța are în vedere și faptul că TVA constituie un impozit general de consum care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului economic, asupra valorii adăugate realizată de către producătorii intermediari și de producătorul final sau de prestatorul de servicii.

Taxa pe valoare adăugată reprezintă un impozit neutru și unic ce se aplică asupra tuturor activităților economice, iar nivelul ei este independent de întinderea circuitului economic.

Potrivit dispozițiilor art. 125 din Codul fiscal taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectat conform prevederilor Titlului VI din Codul fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 157 din același Cod fiscal oricărei persoane înregistrate în scopuri de TVA îi revine obligația de a plăti organelor fiscale sumele colectate în acest scop, iar potrivit art. 158 alin. 2 taxa pe valoare adăugată se administrează de către organele fiscale și de autoritățile vamale, pe baza competențelor lor.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale de mai sus rezultă faptul că sumele de bani evidențiate distinct ca reprezentând TVA trebuie colectate de către prestatorii de servicii și ulterior vărsate către autoritățile fiscale.

Astfel, suma ce reprezintă contravaloarea TVA nu poate fi considerată ca reprezentând parte din onorariul de executare sau din cheltuielile de executare cât timp această sumă este doar colectată de prestatorul serviciului pentru a fi ulterior plătită către autoritățile fiscale. Pe cale de consecință, cheltuielile de executare au fost calculate corect din acest punct de vedere.

Cu privire la onorariul de avocat, instanța reține că acesta este prevăzut expres ca și cheltuieli de executare de art.670 alin.3 pct.3 Cod procedură civilă, dar cuantumul acestuia de 300 lei (f. 29) se impune a fi redus la valoarea de 50 lei, apreciată de instanță ca rezonabilă în raport de valoarea creanței de 520 lei și de munca depusă de avocat în dosarul de executare. Sub acest aspect instanța apreciază că nu se justifică acordarea unui onorariu mai mare decât cel al executorului judecătoresc, care desfășoară principala activitate în dosarul de executare.

În ceea ce privește suma de 310 lei stabilită de executor cu titlu de alte cheltuieli necesare executării silite, instanța constată că în cuprinsul încheierii din 29.09.2015 executorul judecătoresc nu menționează ce cheltuieli sunt cuprinse în această sumă și nici valoarea fiecărei categorii de cheltuieli, modul de calcul al acestora și ce reprezintă în concret și nici nu sunt depuse dovezi alăturate cu privire la efectuarea acestor cheltuieli, conduita executorului fiind de natură a exclude caracterul cert, lichid și exigibil al creanței astfel evidențiate.

Rațiunea prezentării modului de calcul al acestor sume este aceea de a permite instanței cercetarea legalității și caracterului just al acestor sume, aspecte neîndeplinite însă în cauză.

Totodată, instanța constată că Hotărârea nr. 19/2010 privind statutul executorilor judecătorești, în forma în vigoare la momentul emiterii încheierii 763/03.12.2014, nu mai cuprinde Anexa 2 care prevedea posibilitatea perceperii, separat de onorariul executorului unor cheltuieli de executare astfel: 1. înregistrare - până la: 1 leu; 2. formare dosar - până la: 10 lei; 3. redactare adresă - până la: 10 lei; 4. proces-verbal de îndeplinire a procedurii - până la: 20 de lei; 5.cheltuieli de transport - în funcție de distanță și de mijlocul de transport; 6. cheltuieli de transmitere prin poștă - în funcție de valoarea timbrelor necesare pentru modalitatea de transmitere; 7. emiterea somației - până la: 10 lei; 8. proces-verbal de sechestru - până la: 30 de lei; 9. proces-verbal de situație - până la: 50 de lei; 10. notarea somației în cartea funciară - până la: 50 de leii; 11. publicație de vânzare mobiliară - până la: 30 de lei; 12. publicație de vânzare imobiliară - până la: 50 de lei; 13. emitere adresă poprire pe fiecare terț poprit - până la: 10 lei; 14. emitere adresă de radiere a somației din cartea funciară - până la: 50 de lei; 15. proces-verbal de licitație - până la: 50 de lei; 16. proces-verbal de distribuire sume - până la: 100 de lei; 17. act de adjudecare - până la: 300 de lei; 18. proces-verbal de constatare - până la: 100 de lei; 19. arhivare dosar - până la: 30 de lei.

Astfel, având în vedere și categoriile de cheltuieli de executare permise de art. 670 Cod procedură civilă, cu atât mai mult se impunea detalierea categoriilor de cheltuieli incluse în suma de 310 lei reprezentând cheltuieli de executare.

Față de toate considerentele anterior expuse, instanța va admite, în parte, contestația la executare, va reduce onorariul avocațial aferent executării silite de la 300 de lei la 50 de lei, va anula, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă în dosarul de executare nr. 558/2015 al SCPEJ D. M. V., Miscoci D. A. și S. C., precum și înștiințarea privind poprirea conturilor contestatoarei și somația emise în același dosar de executare, în privința sumei de 250 de lei reprezentând diferență onorariu avocat și a sumei de 310 lei reprezentând alte cheltuieli necesare executării silite.

În privința taxei judiciare de timbru aferente contestației la executare, instanța apreciază că intimatul nu poate fi obligat la suportarea acesteia, atâta vreme cât pentru recuperarea acestei sume contestatoarea are deschisă procedura restituirii prevăzută de art. 45 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013.

Pe cale de consecință, instanța va respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, cu sediul în București, Sector 6, .. 401 A, Cod Unic de înregistrare_, nr. de ordine J/40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimatul Z. E., având C.N.P._, domiciliat în Sibiu, ., mun. Sibiu.

Reduce onorariul avocațial aferent executării silite de la 300 de lei la 50 de lei.

Anulează, în parte, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare emisă în dosarul de executare nr. 558/2015 al SCPEJ D. M. V., Miscoci D. A. și S. C., precum și înștiințarea privind poprirea conturilor contestatoarei și somația emise în același dosar de executare, în privința sumei de 250 de lei reprezentând diferență onorariu avocat și a sumei de 310 lei reprezentând alte cheltuieli necesare executării silite.

Respinge cererea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 6 București.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.01.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.S.R./Thred.TPC

4 ex./2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Sentința nr. 244/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI