Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u.. Sentința nr. 137/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2016 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 137/2016
Dosar nr._
R.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI
- SECȚIA CIVILĂ -
SENTINȚA CIVILĂ NR. 137
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2016
INSTANȚA CONSTITUITA DIN:
PREȘEDINTE: A. N.
GREFIER: C. C.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea S. R. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea A. NISIPAR TRANS S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă debitoarea, prin apărător Sișu D., care depune delegație la dosar, lipsind creditoarea.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Debitoarea prin apărător depune la dosar întâmpinare.
Instanța având în vedere că în cauză este primul termen de judecată, în conformitate cu art. 131 din Noul codul de procedură civilă pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Debitoarea prin apărător arată că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă să judece cererea, având în vedere sediul subscrisei care este în sector 6.
Instanța constată că este competentă general și material să judece pricina, conform art. 1016 Cod proc.civ. coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. k Cod proc.civ. și art. 107 Cod proc.civ.
Instanța în temeiul art. 238 alin. 1 din Noul Codul de procedură civilă acordă cuvântul părților cu privire la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului.
Debitoarea prin apărător estimează durata soluționării procesului la 3 luni.
Instanța, în temeiul art. 238 din Noul Codul de procedură civilă estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la 1 lună.
Instanța, în privința excepției inadmisibilității cererii invocată de debitoare prin întâmpinare, reține că acestea sunt de fapt apărări de fond, întrucât se fac aprecieri cu privire la îndeplinirea condițiilor din art. 1014 alin. 1 Cod proc.civ., ceea ce în ordonanța de plată reprezintă o problemă de fond, ce nu poate fi analizată pe cale de excepție. Urmează ca argumentele invocate de debitoare în susținerea excepției vor fi analizate la soluționarea cauzei pe fond.
Instanța, în baza art. 255 noul Cod proc.civ apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și poate duce la dezlegarea pricinii, încuviințează creditoarei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Debitoarea prin apărător arată că este adevărat că între părți au existat raporturi comerciale, părțile încheind un contract, în baza căruia creditoarea a livrat subscrisei mai multe butelii încărcate cu gaze tehnice industriale achitate în parte, care au și fost returnate, cu excepția a trei butelii, încă negolite, prin întâmpinare a recunoscut că datorează chiria pentru acești recipienți, chiar dacă facturile nu sunt semnate conform art. 1014 Cod proc.civ., arătând că nu contestă sumele din facturi, ci cuantumul penalitățile de întârziere, arătând că, într-adevăr conform contractului se percepe penalitate de 0, 15 %/ zi de întârziere, însă nu se știe care este ziua de întârziere, solicită să se observe că penalitățile sunt indicate la fila 5 din dosar de către avocat, iar la fila 25 din dosar există fișă cont client care emană de la creditoare, iar nu de la avocat, existând diferențe între zilele de întârziere, astfel pentru prima factură menționată în tabelul de la fila 5 din dosar sunt menționate 168 zile de întârziere, iar în fișa contului client, aflată la fila 25 din dosar, sunt menționate 109 zile, pentru a doua factură sunt menționate 135 de zile în tabelul de la fila 5 din dosar, iar în tabelul de la fila 25 din dosar sunt menționate de 83 de zile, iar pentru cea de-a treia factură se menționează 106 zile în tabelul de la fila 5, iar în tabelul de la fila 25 din dosar se menționează 51 de zile, prin urmare fișa de client de la fila 25 din dosar nu are o dată la care a fost emisă, există neconcordanță între zilele de întârziere, acceptă că are de plată penalități de întârziere, însă nu în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată de avocatul creditoarei, ci în cuantumul indicat în tabelul de la fila 25 din dosar, de creditoare. În privința sumei de la punctul 3 de 5780 lei în legătură cu care a invocat excepția inadmisibilității, creditoarea solicită această sumă conform art. 3.8 din contractul semnat între părți, unde se menționează că în caz de distrugeri sau de pierdere a buteliilor, dar același contract la art. 3.6. spune că, cumpărătorul are obligația returnării buteliilor după golire, a primit 12 butelii, a returnat o parte, au mai rămas 3 butelii de returnat, faptul că a solicitat restituirea acestor butelii pe cale somației de plată, spunând că subscrisa nu s-a conformat să le restituie urmare somației, ci solicită o sumă de 5780 lei, nu sunt îndeplinite condițiile art. 1014 Cod pro.civ., nu este o creanță ce rezultă dintr-un înscris semnat de ambele părți. Referitor la determinarea creanței se face vorbire de anexa 1 din contract care prevede tarife agreate de părți exprimate în EURO. Pentru suma de 5780 lei nu a fost emisă o factură, care să-i fie comunicată, să fie acceptată și semnată, prin urmare această sumă nu îndeplinește condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile, nu este dovedită printr-un înscris semnat de ambele părți, în anexa 1 se face referire la faptul că sumele vor fi plătite la cursul BNR din ziua facturării, astfel era esențial ca pentru suma pretinsă să fie emisă o factură, creditoarea are calea dreptului comun.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.11.2015, creditoarea S. R. SRL, în contradictoriu cu debitoarea A. N. TRANS SRL, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea ordonanței de plată aferentă sumei de_.09 lei dintre care: 5133,08 lei reprezentând marfă și chirie butelii gaze tehnice, conform facturile fiscale nr._/13.05.2015,_/08.06.2015 și_/10.07.2015, 1.296,94 lei reprezentând penalități de întârziere calculate conform art. 2.4 din contractul de vânzare-cumpărare și închiriere recipienți nr. 133/27.10.2014 calculate până la data de 23.11.2015, prin hotărârea pronunțată urmând a obliga debitoarea la plata penalităților până la data achitării efective a debitului restant, 5780,88 lei reprezentând contravaloarea a 3 recipienți sub presiune proprietatea subscrisei, sumă calculată conform art. 3.8 din contractul semnat de părți.
De asemenea, creditoarea a solicitat și acordarea cheltuielilor de judecată (taxa de timbru și onorariu avocat) ocazionate de acest proces.
În fapt, creditoarea a arătat că, între părți s-au derulat relații economice începând cu luna octombrie 2014, conform contractului nr.133/27.10.2014 și a fișei de cont. Urmare acestor relații, au fost livrate debitoarei butelii încărcate cu gaze tehnice industriale, pentru care a emis facturi fiscale pe care este trecut inclusiv soldul de butelii pentru fiecare livrare. Trei dintre aceste facturi, pentru marfa livrată (gazele vândute) și serviciile prestate (închiriere butelii), n-au fost achitate, soldul acestora fiind de 5133,08 lei.
Pe parcursul derulării raporturilor comerciale, creditoarea a livrat debitoarei astfel de recipienți încărcați cu gazul industrial facturat, aceste bunuri fiind returnate după golire, cu excepția a 3 butelii, una pentru acetilenă tehnică de 50 litri (cf. PV predare primire din 09.06.2015) și 2 pentru oxigen tehnic de 50 de litri (cf PV predare-primire din 05.12.2014 și 10.07.2015) însușite de debitoare prin semnătura de confirmare de primire, necontestat în termenul de 10 zile specificat.
Prin notificarea somației nr. 136/20.10.2.015 emisă către debitoare, acesteia i s-a pus în vedere să plătească suma datorată și să restituie recipienții sau să achite contravaloarea lor.
Deoarece debitoarea nu a returnat recipienții metalici nici după solicitarea expresă, urmează să fie considerați distruși, pierduți sau însușiți conform art. 3.8 și 3.10 din contract, creditoarea fiind în drept să solicite direct contravaloarea lor.
De asemenea, creditoarea a menționat faptul că în cauză se face și aplicarea art. 2.4 din contract care prevede că „orice întârziere în ce privește termenul de plată (scadența este în termen de 30 de zile de la data emiterii facturii) se va penaliza cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere de la data achitării integrale a sumei datorate”, astfel încât a solicitat obligarea debitoarea la plata acestor penalități de întârziere în cuantum total de 1296,94 lei, întrucât termenul de 30 de zile de la data emiterii facturii și luării la cunoștință s-a scurs.
Totodată, creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata în continuare a penalităților până la data achitării efective a debitului restant.
Creditoarea a menționat că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă.
În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1013-102-1 Cod procedură civilă, art. 1270 cod civil și următoarele, art. 1538 Cod civil.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar, în copie, relații ONRC privind pe creditoarea S. R. SRL, relații ONRC privind pe debitoarea A. N. TRANS SRL, somația nr.357 din data de 30.09.2015 și dovada de comunicare a acesteia, notificare nr. 333/24.08.2015, contract de vânzare-cumpărare gaze industriale și închiriere recipienți nr. 133 din 27.10.2014, carte de identitate privind pe S. G., fișă debitor, factura originală nr. 2, facturi.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea în parte a cererii de chemare în judecată.
Debitoarea a învederat instanței că nu recunoaște debitul în sumă de 5.780,88 lei, pretins de către reclamantă în schimbul celor trei butelii. Referitor la acest capăt din cererea introductivă de instanță, debitoarea a invocat excepția inadmisibilității, având în vedere domeniul de aplicare al procedurii de ordonanță de plată care nu vizează despăgubiri pretinse pentru nepredarea unor bunuri primite în temeiul unui contract, reclamanta având la dispoziție calea unei acțiuni în pretenții.
În ceea ce privește debitul în sumă de 5.133,08 lei, reprezentând contravaloare gaze tehnice industriale și chirie butelii gaza tehnice și penalitățile aferente solicitate de către reclamanta-creditoare, debitoarea a învederat instanței faptul că datorită unor dificultăți de natură economică, nu a avut resursele financiare necesare achitării acestor sume, fapt pentru care a solicitat, potrivit art. 1022 Cod procedură civilă, în vederea achitării acestui debit acordarea unui termen de 30 de zile de la data comunicării ordonanței.
În drept, debitoarea a invocat dispozițiile art. 205-206 Cod procedură civilă și art. 1019 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 13.01.2016 instanța a calificat excepția inadmisibilității invocată de debitoare ca apărări de fond. A încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.1014 alin.1 N.c.proc.civ., procedura ordonanței de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile, constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Instanța reține că în speță creanța invocată de creditoare nu face parte din sfera creanțelor excluse de la aplicarea procedurii ordonanței de plată, prevăzute în alineatul 2 al art.1014 N.c.proc.civ.
De asemenea, instanța reține că sunt îndeplinite condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate a creanței, impuse de art.1014 alin.1 N.c.proc.civ. raportat la art.663 N.c.proc.civ.
Astfel, instanța reține că la data de 27.10.2014 părțile au încheiat contractul nr.133 (f.18-21), semnat și ștampilat de debitoare. Prin acest contract, creditoarea s-a angajat să vândă și să livreze, iar debitoarea să cumpere mărfurile (gaze industriale) și serviciile menționate în anexa 1 (f.22). Contractul a mai avut ca obiect și închirierea recipienților aferenți mărfurilor vândute.
Prin clauzele de la art.2 din contract, părțile au prevăzut că „plata mărfurilor și serviciilor se face de către debitoare în maxim 30 zile de la emiterea facturii, orice întârziere urmând a se penaliza cu 0,15% pe zi de întârziere, până la data achitării integrale a sumei datorate. În cazul neachitării integrale a debitului de către cumpărător la expirarea termenului de 30 zile de la data scadenței contractuale, furnizorul are dreptul de a rezilia contractul de plin drept, fără a fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă și fără ca această reziliere să exonereze cumpărătorul de plata debitelor restante și returnarea recipienților”.
Conform clauzelor de la art.3.6 din contract, „după golirea buteliilor/bateriilor, debitoarea le va returna în starea în care le-a primit, considerându-se că le-a primit în stare bună (fără urme de lovituri, deformații, dotate cu robineți și capace de protecție, inscripționate). În cazul în care, la returnarea buteliilor/bateriilor/paleților creditoarei, se constată ă au intervenit pe perioada închirierii deteriorări ale acestora (deformări, lovituri, lisă robinet, lipsă capac, lipsă chingi palet, etc.) se întocmește un proces-verbal de constatare, cumpărătorul obligându-se să suporte cheltuielile ocazionate de repararea daunelor, conform anexei 1”.
Prin art.3.9 și 3.10 din contract, s-a prevăzut că debitoarea „va returna buteliile/bateriile/paleții creditoarei, în termen de 30 zile de la data preluării lor. În cazul în care nu le returnează la termenul convenit, acesta se obligă să plătească o chirie adițională, conform anexei 1. În cazul în care cumpătătorul nu returnează buteliile/bateriile la termenul convenit, acesta se obligă să plătească o chirie adițională, conform anexei 1. Dacă după o perioadă de 90 zile de la data înregistrării chiriei adiționale (deci de la termenul la care trebuia restituiți recipienții, n.n.), cumpărătorul nu restituie buteliile/beteriile/paleții vânzătorului, acestea vor fi considerate însușite de către cumpărător și vor fi imputate, fără orice altă formalitate prealabilă, conform anexei 1. Imputarea contravalorii buteliilor/paleților/bateriilor nu exonerează cumpărătorul de plata întregii chirii până la momentul facturării. Facturarea contravalorii buteliilor/bateriilor/paleților se va face în ziua încasării contravalorii creanței, creanța reprezentând contravaloarea acestora considerându-se certă, lichidă și exigibilă la împlinirea termenului de 90 zile de la termenul de returnare convenit”.
Pentru chiria pe perioada 05.12._15 datorată de debitoare pentru 12 butelii livrate de creditoare și nerestituite de debitoare, creditoarea a emis factura fiscală nr. 001I1501717/13.05.2015 (f.27), scadentă la_, în valoare de 4.594,35 lei.
Debitoarea nu a făcut dovada plății sumei în 30 zile de la emiterea facturii, astfel că în temeiul art.1270 N.c.civ., ea datorează atât creanța din factură reprezentând chirie pentru 12 butelii, cât și penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi curse după ziua scadenței, care pentru 168 zile de întârziere totalizează 1.157,78 lei (conform calculului de la fila 5).
Pentru chiria pentru aceleași 12 butelii nerestituite de debitoare, datorată pe perioada 13.05._15, precum și pentru marfa acetilenă tehnică livrată într-o nouă butelie – a 13-a (predare dovedită prin procesul-verbal de predare-primire 08.06.2015, f.31), creditoarea a emis factura fiscală nr. 001I1502029/08.06.2015 (f.29), scadentă la 08.07.2015, în valoare totală de 534,70 lei.
Debitoarea nu a făcut dovada plății sumei din această factură în 30 zile de la emiterea facturii, astfel că ea datorează, în temeiul art.1.270 N.c.civ., atât creanța din factură reprezentând chirie 12 butelii și contravaloare marfă, cât și penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi curse după ziua scadenței, care pentru 135 zile de întârziere totalizează 108,28 lei (conform calculului de la fila 5).
Pentru chiria datorată pentru 3 butelii rămase nerestituite (din cele 13) pe perioada 09.06._15, precum și pentru marfa oxigen tehnic livrată într-o nouă butelie (predare dovedită prin procesul-verbal de predare-primire din 10.07.2015, f.35), dar și pentru contravaloarea capacului pierdut de debitoare (dovedită prin procesul-verbal de predare-primire din 10.07.2015, valoarea capacului fiind de 10 EUR, conform anexei 1 la contract), creditoarea a emis factura fiscală nr. 001I1502458/10.07.2015 (f.32), scadentă la 09.08.2015, în valoare totală de 194,23 lei. Din cele 3 butelii rămase nerestituite, în data de 10.07.2015 debitoare a predat 1 butelie, conform mențiunii din factură, ce se coroborează cu procesul-verbal de la f.37), astfel că din data de 10.07.2015 debitoarei îi rămăseseră de restituit 3 butelii: cele 2 butelii anterioare (1 pentru oxigen tehnic și 1 pentru acetilenă tehnică) și butelia nouă, pentru oxigen tehnic, predată în 10.07.2015.
Debitoarea nu a făcut dovada plății sumei din această factură în 30 zile de la emiterea facturii, astfel că ea datorează, în temeiul art.1.270 N.c.civ., atât creanța din factură reprezentând chirie 3 butelii, marfă și contravaloare capac pierdut, cât și penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi curse după ziua scadenței, care pentru 106 zile de întârziere totalizează 30,88 lei (conform calculului de la fila 5).
Întrucât debitoarea nu și-a îndeplinit obligația predării celor 3 butelii (2 pentru oxigen tehnic și 1 pentru acetilenă tehnică) în condițiile convenite prin art.3 din contract, ea datorează creditoarei contravaloarea acestora, determinată conform valorilor din anexa 1 la contract, de 350 EUR/bucată + TVA, deci 434 EUR butelia, respectiv suma de 5.780,88 lei, la cursul de 1 eur – 4,44 lei.
Instanța reține că debitoarea a recunoscut debitul reprezentând chirie butelii, ceea ce înseamnă că aceasta a recunoscut, implicit, predarea buteliilor de către creditoare și faptul că debitoarea nu și-a îndeplinit în totalitate obligația de restituire a acestora, pe perioadele pentru care se solicită chiria.
Debitoarea a contestat penalitățile de întârziere solicitate de creditoare. Instanța constată că penalitățile de întârziere sunt datorate de debitoare în temeiul contractului, respectiv clauza de la art.2, iar contractul este semnat și ștampilat de către debitoare, astfel că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.1014 alin.1 c.proc.civ. privind asumarea obligației printr-un contract constatat printr-un înscris însușit prin semnătură, nefiind necesară emiterea unei facturi fiscale pentru penalități, cum susține debitoarea.
Instanța nu a reținut nici apărarea debitoarei că penalitățile solicitate de creditoare nu ar fi o creanță certă, întrucât penalitățile cerute prin acțiune – fila 5 dosar – diferă de cele indicate în calculul de la fila 25 dosar. Instanța reține că acest calcul al penalităților indicat în cererea de chemare în judecată (f.5) a fost realizat ulterior calculului din fișa de la fila 25, numărul de zile de întârziere din cererea de chemare în judecată fiind, în mod logic, mai mare decât cel din calculul de la fila 25, ceea ce justifică sumele mai mari cerute prin acțiune drept penalități de întârziere. Or, cererea de chemare în judecată este actul de învestire al instanței, astfel că instanța s-a raportat la numărul de zile de întârziere indicat de creditoare în acțiune și, în condițiile în care debitoarea nu a dovedit că a efectuat plata sumelor anterior introducerii cererii de față, ea datorează și penalitățile de întârziere pentru numărul de zile de întârziere indicate în cerere.
Instanța a înlăturat și argumentul debitoarei că nu ar fi cert momentul de la care curg penalitățile de întârziere. Conform clauzei din art.2, termenul de plată al facturilor a fost stabilit la 30 zile, iar momentul de când curge acesta este data emiterii fiecărei facturi. Acest termen reprezintă scadența pentru facturile emise pentru creanțele principale, respectiv contravaloare marfă, chirie pentru butelii, etc., iar penalitățile curg după scadență (scadență care, de altfel, a fost trecută și în facturi), în mod corect creditoarea solicitând penalitățile pe perioada indicată în tabelul de la fila 5.
Instanța nu a reținut nici apărările debitoarei în privința contravalorii celor 3 butelii. Debitoarea a recunoscut că nu a restituit creditoarei cele 3 butelii, dar afirmă că acestea sunt negolite. Instanța reține însă că, și dacă s-ar accepta ca dovedită susținerea privind negolirea buteliilor, această împrejurare nu are relevanță, întrucât prin clauzele contractuale debitoarea și-a asumat obligația de restituire a buteliilor în 30 zile de la preluare, ea putând păstra în continuare buteliile pe o durată de încă 90 zile, în care plătește chirie adițională. Însă după expirarea acestor 90 zile, ea trebuia să restituie buteliile vânzătorului, nerestituirea fiind considerată însușire. Prin urmare, debitoarei îi revenea obligația de restituire în termenul convenit, iar dacă buteliile nu erau golite, acest lucru îi dădea, eventual, dreptul la reducerea prețului datorat pentru marfă cu suma reprezentând contravaloarea cantității de marfă care mai era în butelii (oxigen tehnic sau acetilenă tehnică), iar nu dreptul de a reține în continuare buteliile peste termenul convenit.
Instanța a înlăturat și susținerea debitoarei privind neîndeplinirea condițiilor art.1014 în privința contravalorii buteliilor, pentru că nu s-a emis factură pentru butelii și pentru că clauza se referă la perceperea contravalorii buteliilor în ziua încasării creanței – iar debitoarea nu a plătit creanța. Instanța reține că sunt îndeplinite condițiile impuse de art.1014 alin.1 c.proc.civ., privind asumarea obligației de plată printr-un înscris, din moment ce debitoarea a semnat contractul nr.133/27.10.2014, în care prin clauza de la art.3.10 și-a asumat obligația de plată a contravalorii buteliilor nereturnate în termenul stabilit. Art.3.10 prevede că „facturarea contravalorii buteliilor se face în ziua încasării contravalorii creanței”, însă clauza se referă la faptul că factura privind contravaloarea buteliilor se va emite la momentul când debitoarea plătește contravaloarea acestor butelii. Prin urmare, din moment ce emiterea facturii privind contravaloarea buteliilor se va face ulterior plății acestei sume, clauza nu poate fi interpretată în sensul că emiterea facturii ar fi o condiție sau un termen care să afecteze obligația de plată – concluzie confirmată de mențiunea din finalul clauzei privind faptul că „creanța reprezentată de contravaloarea acestora (contravaloarea buteliilor, n.n.) considerându-se certă, lichidă și exigibilă la împlinirea termenului de 90 zile ….” – termenul când buteliile sunt considerate însușite. Ca atare, creditoarea poate pretinde, prin cererea de față, suma reprezentând contravaloarea celor 3 butelii.
Instanța nu a reținut nici susținerea debitoarei că această sumă este datorată doar în caz de „distrugere sau pierdere” a buteliilor, condiții neîndeplinite în speță. Instanța are în vedere faptul că cererea creditoarei nu s-a întemeiat pe clauza de la art.3.8 din contract - care, într-adevăr, se referă la situația pierderii sau distrugerii buteliilor –, ci pe cea de la art.3.10, care prevede cazul neîndeplinirii obligației de returnare a buteliilor la termenul convenit, astfel că susținerea debitoarei că nu este un caz de pierdere sau distrugere a buteliilor nu are relevanță.
În consecință, constatând îndeplinite condițiile impuse de art.1.014 c.proc.civ. raportat la art.663 c.proc.civ., în privința creanțelor solicitate prin cerere, instanța în temeiul art.1.270 N.c.civ. coroborat cu art.1022 N.c.proc.civ. va obliga debitoarea să plătească creditoarei suma de 5.133,08 lei contravaloare marfă și chirie, suma de 1.296,94 lei penalități de întârziere curse până la data de 23.11.2015, dar și penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi la debitul de 5.133,08 lei, curse în continuare, din 24.11.2015 până la data plății debitului, și suma de 5.780,88 lei contravaloarea buteliilor nerestituite.
Instanța va stabili termenul de plată al sumelor ca fiind 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, întrucât debitoarea nu a făcut dovada dificultăților financiare invocate pentru justificarea cererii de acordare a unui termen de plată de 30 zile.
În temeiul art.453 coroborat cu art.249 c.proc.civ. instanța va obliga debitoarea și la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către creditoare, constând în taxa de timbru aferentă cererii de față, reclamanta nefăcând dovada suportării onorariului de avocat solicitat prin acțiune, motiv pentru care cererea sa va fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în București, sector 6, .. 75-79, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI RO:_, în contradictoriu cu debitoarea A. N. TRANS SRL, cu sediul în București, .. 7, ., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de 5.133,08 lei contravaloare marfă și chirie, suma de 1.296,94 lei penalități de întârziere curse până la data de 23.11.2015, precum și penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi la debitul de 5.133,08 lei, curse în continuare, din 24.11.2015 până la data plății debitului, și suma de 5.780,88 lei contravaloarea buteliilor nerestituite.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu cerere în anulare în 10 zile de la comunicare; cererea în anulare se depune la Judecătoria Sectorului 6.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2016.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.A.N./Thred.TPC /4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 57/2016. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 289/2016. Judecătoria... → |
|---|
