Acţiune în constatare. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 658/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 658/2015
DOSAR NR._ - acțiune în constatare –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 658/2015
Ședința publică de la 20.04.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâții T. T., M. M., B. D. și T. G., având ca obiect constatarea stingerii prin prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei instituită în favoarea autorului pârâților.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns av. B. Mihăloiu, pentru reclamantă și pârâtul T. T., lipsind reclamanta și pârâții M. M., B. D. și T. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamanta a depus dovada achitării diferenței de taxă de timbru în cuantum de 243 lei, certificatul de moștenitor nr. 226/12.09.2014 încheiat de BNI F. G. și contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 2590/24.05.2006 de BNP Ș. F., după care:
Fiind interpelat de instanță, pârâtul T. T. arată că avea cunoștință despre faptul că autorul său avea dreptul să încaseze o sultă de bani încă de acum câțiva ani și chiar dacă înscrisurile „sunt de domeniul trecutului”, lor nu li s-a adus la cunoștință – nici atunci și nici acum nu li s-ar fi adus la cunoștință acest fapt, dacă nu ar fi fost citați – că reclamanta are intenția să-și vândă dreptul ei, drept de vânzare la care nu se opune, însă nu este de acord să vândă și dreptul tatălui său și nici nu au venit să se consulte cu ei, să ajungă la o înțelegere.
În replică, apărătorul reclamantei menționează că, prin această hotărâre judecătorească, dreptul autorului pârâtului este exclusiv un drept la sultă. Pârâtul spune altceva, și anume că mai există și alte bunuri care trebuie împărțite și este adevărat; părțile mai trebuie să împartă și alte terenuri, însă nu au legătură cu acest proces. Într-adevăr, autoarea T. I. a mai avut niște terenuri dar care nu fac obiectul acestui proces.
Pârâtul solicită ca reclamanta să-i plătească sulta cuvenită tatălui său.
Apărătorul reclamantei învederează că i-a explicat pârâtului care este obiectul cauzei, respectiv acela că o sultă nu a fost solicitată la timp și că se solicită radierea acesteia, iar la interpelearea instanței, arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul reclamantei învederează că dreptul la sultă dobândit, într-adevăr, de autorul pârâților, prin sentința invocată, din anul 1998, este un drept de creanță. Acest drept de creanță era supus normelor de executare silită și putea să fie urmărit silit într-un termen de prescripție al dreptului ca și executarea silită de 3 ani de la data când acea hotărâre a devenit definitivă și a căpătat caracter executoriu. Solicită ca instanța să aprecieze că această hotărâre este definitivă printr-o decizie a tribunalului din noiembrie 1988 și nu a existat nici un fel de act de executare, de urmărirea acestei sulte, din atunci – din 1988 – și până în prezent. Prin urmare, solicită ca instanța să constate că este prescris dreptul de a urmări această sultă și să încuviințeze ca această sultă să fie radiată, pentru că este menționată în cartea funciară a imobilului și care, la momentul actual, este în proprietatea reclamantei. Precizează că nu trebuia să-i aducă la cunoștință nimeni acest drept, pentru că este dreptul pârâților, pe care l-a dobândit printr-o hotărâre judecătorească. Era interesul autorului pârâților să-și urmărească acest drept, pentru a evita prescripția și, de asemenea, era în egală măsură obligația moștenitorilor să stăruie în realizarea dreptului autorului lor. Dacă că le-a adus sau nu cineva la cunoștință acest aspect, nu are relevanță. Relevant că hotărârea este din anul 1988, deci de zeci de ani și nu s-a făcut nici un fel de urmărire a acestei sulte, iar ideea este că sulta respectivă a fost menționată în cartea funciară, deschisă în baza acelei sentinței și registratorul, observând acea mențiune din sentință, când a deschis această carte funciară a înscris-o în cartea funciară a imobilului casă de locuit, fiind obligat de legea cadastrului, nr. 7/1996, să treacă în cartea funciară această sultă. De asemenea, arată că poate înțelege faptul că înscrierea sultei în cartea funciară atunci, în anul 1996, putea să valoreze un act întrerupător de prescripție, însă au mai trecut și de atunci 19 ani, fără a se face vreun act care să tindă la realizarea acestui drept de creanță. De aceea, în temeiul textelor de lege indicate în acțiunea introductivă, solicită instanței să constate că acest drept de a mai urmări această sultă este prescris, iar împrejurarea că această sultă este înscrisă în cartea funciară, la rubrica prevăzută de lege, este de natură să greveze în mod nejustificat dreptul de proprietate al reclamantei și, din acest motiv, solicită admiterea acțiunii.
Pârâtul T. T. solicită respingerea acțiunii, precizând că dintotdeauna părțile din această cauză s-au aflat „în dușmănie” și nu li s-a adus la cunoștință despre această sultă și nici nu ar fi știut despre aceasta, dacă nu erau chemați în judecată de către reclamantă, iar T. Ș. nu a renunțat la absolut nimic din ceea ce avea dreptul de la autorii săi.
J U D E C A T A
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria S. sub nr._, din data de 21.07.2014, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâții T. T., M. M., B. D. și T. G. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei, în cuantum de 1.196,75 lei instituită în favoarea autorului T. Ș. prin decizia civilă nr. 2240/03.11.1988 a Tribunalului D..
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că, prin decizia civilă nr. 2240/03.11.1988 a Tribunalului D., a fost admisă acțiunea de partaj succesoral, stabilindu-se în favoarea autorului pârâților – T. Ș. - o sultă de 1.196,75 lei.
Reclamanta menționează că, în prezent, autorul său tufan I. – cel obligat la sultă – este decedat, ea fiind unica succesoare în drepturi a acestuia, conform certificatului de moștenitor nr. 226/12.06.2014 și, de asemenea, este decedat și beneficiarul sultei – T. Ș. -, pârâții fiind succesorii în drepturi ai acestuia, respectiv pârâta T. G. este soția supraviețuitoare a autorului, iar ceilalți pârâți sunt copiii autorului.
Precizează, totodată, și faptul că, de la data rămânerii definitive a deciziei, autorul și mai apoi pârâții, nu au întreprins vreun act de executare silită în privința sultei, context în care, potrivit art. 405 alin. 1 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani, termenul începând să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar în cazul de față termenul de 3 ani s-a împlinit.
Interesul promovării acțiunii este reprezentat de necesitatea radierii din cartea funciară a notării privind sulta.
De asemenea, invocă faptul că, în conformitate cu prevederile art. 405 alin. 3 C.pr.civ., prin împlinirea termenului de prescripție, orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Prin urmare, reclamanta solicită admiterea acțiunii și să se constate stingerea prin prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei, în cuantum de 1.196,75 lei vechi, instituită în favoarea autorului T. Ș., autorul pârâților și, în consecință, solicită radierea acestei mențiuni din cartea funciară.
În drept, au fost invocate prevederile Decretului-Lege nr. 167/1958, ale art. 405 alin. 3 C.pr.civ., art. 111 C.pr.civ și ale Legii 7/1996.
La dosarul cauzei au fost depuse: certificatul de moștenitor nr. 226/12.09.2014 autentificat de BNI F. G., copia deciziei civile nr. nr. 2240/03.11.1988 a Tribunalului D., extras de carte funciară pentru informare, emis de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D. și contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 2590/24.05.2006 de BNP Ș. F..
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 24.03.2015, reclamanta a precizat acțiunea solicitând să se constate stingerea prin prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei în cuantum de 5.549,50 lei (vechi), instituită în favoarea numitului T. Ș., precum și radierea din cartea funciară a notării privind sulta.
Reclamanta a menționat că, în baza certificatului de moștenitor, este unica moștenitoare asupra celor două imobile, moșteniri ce-i revin acesteia potrivit și contractului de vânzare-cumpărare prin care T. I. i-a vândut cel de-al doilea imobil casă autorului său, T. I..
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea precizată și înregistrată la Judecătoria S., reclamanta B. M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei, în cuantum de 5.549,50 lei, instituită în sarcina autoarei T. I. prin decizia civilă nr. 2240/03.11.1988 a Tribunalului D..
În urma analizei înscrisurilor depuse la dosar se observă că, prin decizia civilă nr. 2240/03.11.1988 a Tribunalului D., a fost admisă acțiunea de partaj succesoral, stabilindu-se în favoarea autorului pârâților – T. Ș. - o sultă de 5.549,50 lei, sultă ce a și fost notată în CF nr._ Calopăr asupra imobilului intabulat sub nr. cad. 181.
De asemenea, din același extras de carte funciară, reiese și faptul că proprietarul imobilului intabulat este reclamanta Brînduse M., aspecte de altfel confirmate și de contractul de vânzare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr. 2590/24.05.2006 la BNP Ș. F..
Potrivit art. 248 C.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Fiind în prezența unei hotărâri în cadrul căreia judecătorul nu a stabilit un termen de executare, termenul de prescripție este cel general și anume de 3 ani (art. 3 din Decretul 167/1958) .
Acest termen va începe să curgă de la momentul nașterii dreptului de a cere executarea silita și anume, de la momentul rămânerii definitive a deciziei nr. 2240 pronunțată de Tribunalul D. și anume de la data de 03.11.1988, de la această dată, autorul pârâților –T. Ș. având posibilitatea executării silite a sultei atribuite în favoarea sa .
Astfel, termenul de 3 ani pentru exercitarea dreptului de a obține sulta prin executarea silită a sentinței de partaj s-a împlinit la 03.11.1991, calculat conform art. 101 alin. 3 din V.C.proc.civ.
Pârâții nu au invocat și nici nu au probat intervenirea vreunui caz de suspendare sau întrerupere a prescripției extinctive, astfel cum sunt enumerate în art. 13 si 16 din Decretul nr. 157/1958.
În consecință, raportat la cele consemnate, instanța constată că la data introducerii acțiunii pendinte judecății - 21.10.2014 -, termenul de 3 ani al prescripției extinctive era împlinit, astfel că dreptul pârâților de a cere executarea silita a sultei este prescris.
Potrivit art. 405 alin 3 din V. C.pr.civ. (706 alin. 2 N.C.proc.civ) prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu îsi pierde puterea executorie.
Conform art. 35 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept dacă nu are calea realizării dreptului.
În considerarea celor ce preced, instanța urmează să admită cererea formulată și să constate stingerea prin prescripție extinctivă a dreptului pârâților de a cere executarea silită a sultei în cuantum de 5.549,50 lei instituită în favoarea defunctului T. Ș. prin decizia civilă nr. 2240/03.11.1988, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr. 1494/1988.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta B. M., CNP-_, cu domiciliul în com. Calopăr, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâții T. T., CNP-neindicat, cu domiciliul în com. Calopăr, ., M. M., CNP-neindicat, cu domiciliul în com. Dioști, ., B. D., CNP-neindicat, cu domiciliul în C., .. 29, . și T. G., CNP-neindicat, cu domiciliul în com. Calopăr, ., jud. D., având ca obiect constatarea stingerii prin prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei instituită în favoarea autorului pârâților.
Constată stingerea prin prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a sultei in cuantum de 5.549,50 lei instituită în favoarea defunctului T. Ș. prin decizia civilă nr. 2240/03.11.1988, pronunțata de Tribunalul D. în dos. nr. 1494/1988.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
RED.D.O./TEHN.D.F.I.
7 ex./02.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 654/2015. Judecătoria SEGARCEA | Anulare act. Sentința nr. 565/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
