Anulare act. Sentința nr. 565/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 565/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 569/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR.565
Ședința publică de la 02.04.2015
Instanța constituită din
Președinte – B. M. M.
Grefier - I. T.
Pe rol, pronunțarea în cauza civilă de față privind pe reclamanta I. P. în contradictoriu cu pârâții M. V. și S.C. A. B. S.R.L., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile și cuvântul pe fond al părților, au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, când, instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 26.03.2015, când, avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 02.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecata și întâmpinările.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 06.04.2012, reclamanta I. P. a chemat în judecată pe pârâții M. V. și ..R.L. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligați cei doi pârâți, în solidar, la contravaloare a 3.675 Kg grâu, în raport de prețul pieței în momentul executării, cantitate de grâu cuvenită reclamantei pentru perioada 2009-2011, precum și constatarea nulității absolute a contractului de arendă înregistrat sub nr. 10/01.08.2006, încheiat între cei doi pârâți, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat faptul că, alături de pârâtul M. V., este moștenitoarea autorului M. M., în calitate de descendentă de gradul II (nepoți de fiu).
Reclamanta a menționat că, potrivit titlului de proprietate nr. 1399-_/27.08.1998, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței totale de 5,16 ha, teren situat pe raza localității Calopăr, județul D., precum și faptul că, după decesul tatălui său, survenit în luna noiembrie 2002, reclamanta „s-a declarat moștenitoare a acestuia, intrând în indiviziune cu pârâtul M. V., cu privire la suprafața de teren menționată.
De asemenea, a precizat că, în anul 2006, fără a fi anunțată în prealabil, fratele său a încheiat cu societatea pârâtă un contract de arendă, a cărui nulitate o solicită, iar de la încheierea respectivului contract și până în prezent, fratele său a încasat în nume propriu contravaloarea cantității de grâu, conform clauzelor contractuale.
De asemenea, reclamanta a arătat că, deși a notificat societatea pârâtă cu privire la . plata către aceasta a sumelor de bani ce i se cuvin, în calitate de comoștenitoare asupra suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de arendă, refuzul societății a determinat-o să promoveze prezenta acțiune.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, reclamanta a arătat că, în opinia sa, acesta este admisibil, deoarece respectivul contract a fost încheiat având la bază o cauză ilicită și vădit imorală, și anume fraudarea drepturilor sale de coindivizar asupra suprafeței de teren ce a făcut obiectul contractului de arendă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 641 alin. 1, art. 1530, art. 1531 și art. 1179 pct. 4 din Codul civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, contractul de arendare nr. 10/01.08.2006, anexa nr. 1 la acesta, cererile adresate de către reclamantă societății pârâte din datele de 02.03.2011 și 05.07.2011, notificarea societății pârâte, nr. 29/N/21.02.2012 și confirmarea de primire a acesteia, certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice emis la data de 09.05.2011, de către . de proprietate nr. 1399-_/27.08.1998.
Pentru termenul de judecată din data de 30.04.2012, societatea pârâtă ..R.L. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a arătat că este de acord cu solicitarea reclamantei de a fi constatată nulitatea absolută a contractului dedus judecății, urmând ca, în măsura în care cei doi moștenitori: reclamanta I. P. și pârâtul M. V. se vor înțelege sau vor fi obligate de către instanță să încheie un alt contract de arendă, însă a solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea societății, în solidar cu pârâtul anterior menționat, la plata contravalorii cantității de 3.675 Kg grâu, ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la acest aspect, societatea pârâtă a menționat faptul că, pentru anul 2009, pârâtul M. V. a ridicat, în numele tatălui său decedat în luna noiembrie 2002, cantitatea de 2.450 Kg grâu, conform chitanței nr. 10/2009, semnată de către acesta, iar pentru anul 2010, același pârât a încasat, în numele tatălui său decedat, suma de 833 lei, echivalentul cantității de 2.450 Kg grâu, conform chitanței nr. 10/14.07.2010, semnată de către acesta, în timp ce pentru anul 2011, pârâtul a încasat, de asemenea, în numele tatălui său decedat, suma de 1.201 lei, echivalentul cantității de 2.310 Kg grâu conform tabelului nominal semnat de către pârât.
Totodată, societatea pârâtă a subliniat faptul că ar fi injustă obligarea sa la plata dublă a prețului contractului de arendă, varianta echitabilă fiind aceea de obligare exclusivă a pârâtului M. V. la plata fracției de 1/2 din 2.03,4 Kg grâu ridicată pentru anul 2009, per a contrario, dacă instanța va admite obligarea societății, în solidar, s-ar crea în patrimoniul pârâtului o îmbogățire fără justă cauză, precizând și faptul că nu este de acord ca despăgubirea să se facă la prețul de 1,20 lei/kg, din moment ce, potrivi documentelor, prețul era mult mai mic.
În finalul întâmpinării, societatea pârâtă a precizat că, pentru anul 2012, terenul era deja însămânțat la data introducerii acțiunii, dar din anul 2013, societate nu îl va mai lucra, iar în conformitate cu art. 275 C.pr.civ. față de recunoașterea pretențiilor la prima zi de înfățișare și faptul că, până la acest moment nu a fost pusă în întârziere, societatea a solicitat să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru termenul de judecată din data de 25.06.2012, pârâtul M. V. a formulat întâmpinare în motivarea căreia a invocat faptul că susținerile societății pârâte ar fi mincinoase, iar înscrisurile depuse false, subliniind faptul că nu a ridicat cantitatea totală de 4.900 Kg grâu, reprezentând renta aferentă anilor 2009 și 2010,.
Din renta cuvenită pentru anul 2011, a primit suma de 1201 lei reprezentând c/val cantității de 2310 kg, în mod abuziv i s-a reținut cantitatea de 140 Kg grâu, astfel încât totalul cantității de grâu retinuta total se ridică la 5.040 Kg, depășind astfel cantitatea de grâu pretinsă de către reclamantă, solicitând ca societatea să fie obligată să plătească reclamantei, integral, contravaloarea cantității totale de 5.040 kg grâu, în lei, la prețul pieței în momentul executării, instanța urmând să ia act și de faptul că, personal, renunță la toate drepturile succesorale în favoarea reclamantei.
Pentru același termen de judecată – 25.06.2012, reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea societății pârâte, subliniind faptul că afirmațiile acesteia din urmă ar fi nefondate, pârâta încercând să se sustragă de la plata rentei cuvenite reclamantei, prezentând documente lipsite de valabilitate juridică, afirmând, de asemenea, că M. M. nu este tatăl lui M. V., în realitate M. M. fiind bunicul reclamantei și pârâtului, decedat în anul 1981, iar M. D. este tatăl celor două părți, fiul lui M. M. și a decedat în anul 2002, reiterând solicitările de a fi admisă acțiunea formulată, obligarea celor doi pârâți, în solidar, la plata contravalorii cantității totale de grâu cuvenită și neridicată, în lei, la prețul pieței, conform clauzelor contractuale, dispunându-se și rezilierea contractului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și luarea unui interogatoriu pârâților, iar dacă instanța apreciază că se impune, solicită și efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea agricultură.
Apărătorul societății reclamante a arătat că nu se opune cu privire la probele cu înscrisuri și interogatoriu, solicitate de către reclamantă, însă a apreciat că, din cuprinsul actelor depuse la dosar, reiese care este cantitatea de grâu astfel în cât, în opinia sa, nu se impune efectuarea expertizei, în replică, apărătorul reclamantei menționând că nu se solicită a fi stabilită cantitatea de grâu, ci contravaloarea grâului. În contradovadă, pentru societatea pârâtă s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale, precum și luarea unui interogatoriu reclamantei.
Probele cu înscrisuri, testimonială și luarea unor interogatorii părților au fost apreciate ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cauzei, fiind încuviințate în conformitate cu pre vederile art. 167 C.pr.civ., însă cu privire la expertiza solicitată de către reclamantă, instanța a prorogat punerea în discuție a necesității administrării probei respective, după administrarea probelor încuviințate.
Pentru termenul de judecată din data de 17.09.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, menționând că nu a solicitat și nu solicită rezilierea contractului de arendare nr. 100/2006, ci modificarea acestui contract, în sensul de a fi modificat numele arendatorului, din M. V., în I. P. – arendator pentru întreaga suprafață, renta cuvenită urmând a-i fi atribuită în totalitate, începând cu renta anului 2012.
De asemenea, a solicitat obligarea arendașului la plata impozitelor cuvenite pentru terenul arendat, menținând pretențiile privind plata rentei cuvenite pentru anii 2009, 2010 și 2011, subliniind faptul că se opune cu privire la proba cu expertiza propusă de apărătorul său, contrar voinței sale, neconsiderând-o utilă soluționării cauzei.
Au mai fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: actul de identitate al pârâtului M. V., un tabel centralizator și chitanța nr. 10/14.07.2010, declarația pârâtului M. V., autentificată sub nr. 2418/01.06.2012 de B.N.P. Cernobai C.-E., certificatul de moștenitor nr. S.369/05.03.1981, întocmit de notariatul de Stat Județean D., cererea adresată societății pârâte de către reclamantă, prețurile medii în anul 2012 privind produsele agricole, tabel nominal privind plata rentei cuvenite arendatorilor, certificatul de calitate de moștenitor nr. 147/25.09.2012, întocmit de BNP Cernobai C. E..
În cauză, a fost interogată societatea pârâtă, răspunsurile acesteia fiind depuse de către apărătorul acesteia, la termenul de judecată din data de 01.10.2012.
De asemenea, a fost interogată din oficiu reclamanta, răspunsurile acesteia fiind consemnate în scris, iar fila atașată la dosar.
Deși legal citat, pârâtul M. V. nu s-a prezentat în fața instanței pentru a fi interogat și nici nu a timbrat corespunzător pretențiile formulate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, instanța apreciind că aceasta are o dublă natură, atât de întâmpinare, cât și de cerere reconvențională, astfel încât, prin încheierea de ședință din data de 01.10.2012, instanța a admis excepția netimbrării cererii reconvenționale și a anulat respectiva cerere, ca fiind netimbrată.
La termenul de judecată din data de 17.09.2012, instanța a revenit asupra probei testimoniale, încuviințate societăți pârâte la termenul anterior, având în vedere cuantumul ce se tinde a fi dovedit și care este mai mare de 250 lei, respectiva proba nemaifiind administrată în cauză.
La termenul de judecată din data de 15.10.2012, reclamanta a depus note scrise față de răspunsurile societății pârâte la interogatoriul ce i-a fost încuviințat.
2. Soluția instanței de fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a retinut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat, printre altele, să se constate nulitatea absolută a contractului de arendă numărul 10/01.08.2006, încheiat între . și fratele său - pârâtul M. V. -, motivat de faptul că, la încheierea acestui contract nu ar fi fost solicitat și acceptul său expres, deoarece și ea era comoștenitoare pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul contactului de arendă.
Reclamanta a formulat și un al doilea capăt de cerere, prin care a solicitat să fie obligată pârâta ., în solidar cu pârâtul M. V. – fratele său, la plata contravalorii cantității de 3.675 Kg grâu care i s-ar fi cuvenit acesteia pentru perioada 2009-2011.
Ulterior, prin precizările făcute atât în cadrul precizării scrise depuse la dosar, cât și a interogatoriului luat de instanță, la solicitarea pârâtei ., reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând, printre altele, să se ia act de faptul că ea nu solicită să se anuleze contractul de arendă – cerere ce a fost făcută de apărătorul său, fără să o consulte, ci dorește ca acest contrat de arendă să-și producă și în continuare efectele, dar la arendator să fie trecută reclamanta, deoarece, prin certificatul de atestare a calității de moștenitor nr. 147/25.09.2012, întocmit de BNP Cernobai C.-E. în dosarul nr. 162/2012, s-a stabilit faptul că fratele său M. V. este străin de moștenire, situație în care ea a rămas singura proprietară asupra suprafeței de teren arendată, iar în ceea ce privește capătul de cerere privind pretențiile formulate de reclamantă, aceasta a solicitat ca numai pârâta . să fie obligată la despăgubiri nu și fratele său M. V..
În ceea ce-l privește pe pârâtul M. V., instanța a reținut faptul că acesta, deși legal citat, nu s-a prezentat niciodată în instanță dar a formulat o întâmpinare ce avea caracter reconvențional, situație în care instanța l-a citat cu mențiunea de a achita taxa de timbru corespunzătoare pretențiilor ridicate de acesta, dar pârâtul M. V. nu a achitat această taxă de timbru, motiv pentru care instanța a anulat acțiunea reconvențională a acestuia, ca fiind netimbrată.
În întâmpinarea depusă de pârâtul M. V., acesta a susținut că pentru perioada anilor 2009-2011 nu ar fi primit în totalitate redevența stabilită în contactul de arendare de la pârâta . dar nu a probat-o în niciun fel.
Instanța a mai reținut, totodată, că reclamanta I. P., prin cererea introductivă - așa cum a fost precizată ulterior, a solicitat obligarea pârâtei S A. B. SRL și la plata impozitului pentru suprafața de 5,16 ha pe care a avut-o în arendă în urma contactului încheiat cu fratele său M. V..
Față de cele de mai sus, prin sentința civilă nr. 1502/22.10.2012 instanța a respins acțiunea reclamantei, retinand referitor la pretențiile formulate față de pârâta ., că față de temeiul de drept pe care s-a întemeiat acțiunea, reclamanta nu poate solicita obligarea pârâtei la plata redevenței ce ar rezulta din contractul de arendă, deci nu poate formula o acțiune bazată pe răspundere contractuală, deoarece nu este parte în acest contract, situație în care eventualele pretenții le poate îndrepta numai împotriva fratelui său M. V..
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata impozitului, din art. 3 lit. c din contractul de arendă încheiat între M. V. și pârâta . rezultă faptul că această obligație revine arendatorului, deci persoana care trebuia să achite impozitul era fratele său M. V. și nicidecum societatea arendatoare.
Referitor la capătul de cerere privind anularea sau constatarea nulității absolute a contractului de arendă, instanța a reținut faptul că reclamanta a renunțat la judecarea acestui capăt de cerere, având în vedere cele menționate mai sus, iar pe de altă parte, a reținut și faptul că respectivul contract este perfect valabil, deoarece arendarea este un act de administrare și nu de dispoziție și, deci, nu era necesar acordul expres al reclamantei la încheierea acestui contract, așa cum susține aceasta.
3. Recursul.
Împotriva sentinței civile nr. 1502/22.10.2012 a formulat recurs reclamanta I. P.
criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală si solicitand admiterea recursului si pe fond sa se constate nulitatea absoluta a contractului de arenda nr. 10/2006 si sa fie obligati cei doi parati sa-i plateasca reclamantei contravaloarea rentei cuvenite pentru anii 2009, 2010 si 2011, pentru cantintatea de 3675 kg grau, la pretul pietei in momentul executarii.
În motivarea recursului, recurenta a aratat, in primul rand, că pârâtul M. V., fratele reclamantei, nu are calitate de moștenitor unic al lui M. D., pe numele căruia s-a emis în fapt titlul de proprietate nr.1399. A dovedit calitatea de unică moștenitoare prin certificatul de calitate de moștenitor unic nr.147/25.09._ emis de BNP Cernobai E.. Faptul că pârâtul a încheiat contractul de arendă cu pârâta S.C.A. B. SRL, neavând calitatea de unic moștenitor al tatălui recurentei, M. D., a încălcat dreptul acestei de unic moștenitor și în aceste condiții a încasat toate drepturile prevăzute în contractul de arendă, reclamanta rămânând doar cu prejudiciiile constând în impozite de 4788,38 lei.
Recurenta a mai invocat ca că acest contract de arendă nr.10 a fost încheiat între S.C.A. B. SRL și M. M., bunicul matern al recurentei care este decedat din anul 1981 si instanta de fond nu a observat ca lista cu arendatori conținând suprafața de teren arendată și renta cuvenită nu este semnată de arendatori pentru primirea rentei. Nu confirmă plata rentei cuvenite și nu sunt validate de Consiliul Local Calopăr și nici de pârâta S.C.A. B. SRL și nu poartă semnătura și ștampila pârâtei S.C.A. B. SRL și nici ștampila Consiliul Local Calopăr, pe care, netemeinic și nelegal, instanța de fond le-a luat în considerare.
Recurenta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului încheiat în frauda legii fiind încheiat cu o persoană decedată M. M., persoana fără capacitate procesuală de folosință fiind decedat din anul 1981.
Chitanțele eliberate pe numele emitent M. M., dar în fapt banii au fost încasați în mod ilegal de pârâtul M. V..
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.31/1954 capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează o dată cu moartea acesteia.
Recurenta a criticat hotărârea și sub aspectul că pârâtul M. V. nu are și nu a avut niciodată calitatea de proprietar sau de unic moștenitor, nici rol agricol în numele lui, nu a fost niciodată cap de gospodărie, de exploatație agricolă, dovadă fiind înscrisurile copia din Registrul Agricol în care reclamanta figurează în calitate cap de gospodărie, cap exploatație agricolă pentru suprafața de 5,1600 ha.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul a constatat că recursul este fondat.
Astfel, a constatat ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de fond, asa cum a fost precizata ulterior la 22.06.2012 ( fila 32 din dosarul de fond), 19.07.2012 (fila 38) si 17.09.2012 (filele 44-46), reclamanta I. P. a solicitat în contradictoriu cu paratii M. V. si ., constatarea nulitatii absolute a contractului de arenda nr. 10/2006 incheiat intre parati, reclamanta invocand ca este singura mostenitoare a autorului M. D., paratul M. V. nefiind mostenitor si deci nici proprietar la terenului ce a facut obiectul contractului de arenda, obligarea celor doi parati la plata contravalorii arendei stabilite in contract pe perioada 2009-2012, iar arendasul sa fie obligat doar la arenda cuvenita pentru anii 2009, 2010 si 2012, iar pentru anul 2011 doar la diferenta de 140 kg, avand in vedere recunoasterea paratului M. V. ca a incasat o parte din cantitatea de grau pentru anul 2011, precum si obligarea arendasului la plata impozitelor cuvenite pentru terenul arendat, intrucat a ridicat si beneficiat de subventiile acordate de guvern.
Se mai retine ca prin incheierea de sedinta de la 17.09.2012, instanta de fond a luat act de precizarea reclamantei cu privire la obiectul actiunii deduse judecatii in sensul ca este vorba de constatarea nulitatii absolute a contractului de arenda nr. 10/2006, iar nu anularea contractului sau reziliere, cum s-a precizat in cererile scrise depuse la 22.06.2012 (fila 32 din dosarul de fond), si 19.07.2012 (fila 38), in interogatoriul luat de instanta reclamantei la acest termen de judecata reclamanta precizand expres o asemenea modificare a obiectului actiunii – de nulitate absoluta a contractului de arenda, cu precizarea expresa ca nu mai doreste ca arendasul sa mai lucreze terenul si cu motivatia in fapt a cererii de nulitate absoluta constand in calitatea ei de unica mostenitoare a tatalui M. D. si imprejurarea ca fratele M. V. nu avea calitatea de a incheia contractul de arenda contestat, nefiind mostenitor si deci proprietar al terenului.
Analizand considerentele sentintei pronuntate la 22.10.2012 de instanta de fond, Tribunalul a constatat ca aceasta nu a facut referire si nu s-a pronuntat asupra motivelor concrete de nulitate absoluta formulate de reclamanta si de care instanta de fond a luat act prin incheierea de sedinta de la 17.09.2012, ci instanta de fond a apreciat, in mod total gresit, ca reclamanta ar fi renuntat la judecarea cererii de anulare sau constatare a nulității absolute a contractului de arendă, dupa care a analizat legalitatea contractului din perspectiva motivului de nulitate relativa invocat de reclamanta prin actiunea introductiva, referitor la acordul reclamantei la incheierea contractului, in calitatea ei de comostenitoare.
Tribunalul a constatat ca este gresita o asemenea modalitate de solutionare a cauzei, atat timp cat instanta de fond nu s-a pronuntat asupra cererii cu care a fost investita, potrivit precizarilor de care a luat act in sedinta publica de la 17.09.2012, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in intelesul art. 129 si 312 C.pr.civ., sub acest aspect fiind intemeiate criticile formulate de recurenta - reclamanta privind solutionarea gresita a cauzei.
Cum in speta, instanta de fond nu a analizat si nu s-a pronuntat asupra obiectului actiunii cu care a fost investita, potrivit precizarilor reclamantei, solutia pronuntata in privinta capatului de cerere in constatarea nulitatii absolute fiind determinanta si pentru solutionarea celorlalte capete de cerere( pretentii si cheltuieli de judecata), atata timp cat din precizarea reclamantei din sedinta publica de la 17.09.2012 rezulta ca cererea acesteia de obligare a societatii parate - . - la plata cantitatii de grau aratate in contract este justificata de reclamanta pe calitatea ei de proprietara a terenului si respectiv persoana indreptatita sa culeaga fructele acestuia, iar nu pe o raspundere contractuala, asa cum gresit retine instanta de fond, tribunalul constata ca aceasta a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării.
In ceea ce priveste sustinerile recurentei reclamante in sensul ca in speta se impune să se constate nulitatea absolută a contractului de arenda nr. 10/2006 intrucat a fost încheiat cu o persoană decedată M. M., persoana fără capacitate procesuală de folosință, acesta fiind decedat din anul 1981, tribunalul a constatat ca instanta de fond nu a fost investita cu un asemenea motiv de nulitate absoluta, astfel incat aprecierile reclamantei cu privire la legalitatea contractului de arenda din perspectiva acestui motiv de nulitate exced cadrului procesual, neputand face obiectul analizei si dezbaterii judiciare de catre instanta de fond sau de control judiciar .
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a analizat in concret motivele de nulitate absoluta si pretentiile invocate de reclamanta, raportat la temeiurile de fapt si de drept indicate de acesta si inscrisurile depuse la dosar, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, tribunalul in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ a admis recursul promovat de recurenta I. P., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
4. Rejudecarea.
În rejudecare cauza a fost înregistrata sub nr. 1031/3,04/2012* pe rolul Judecatoriei S..
La data de 25.09.2013 pârâtul M. V. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că recunoaste în totalitate temeinicia pretentiilor reclamantei si sprijina apărarea acesteia in vederea recuperării pagubelor suferite.
Reclamanta I. P. a depus la dosar note de sedinta prin care a invocat pe cale de exceptii: lipsa capacității procesuale de folosinta a arendatorului, autor al dreptului de proprietate, bunicul patern M. M., persoana decedata din anul 1981; lipsa capacității procesuale de folosinta a titularului dreptului de proprietate, tatăl său M. D., decedat din anul 2002, lipsa capacității procesuale de exercitiu si lipsa calității de mostenitor a pârâtului M. V. care prin neacceptarea succesiunii, conform dispozițiilor art. 700 C. civ. a pierdut calitatea de mostenitor si capacitatea de exercitiu a drepturilor procedurale asupra terenului arendat.
Prin încheierea din 20.11.2013 instanta a respins exceptia lipsei capacității procesuale de folosinta a numitului M. M., a respins exceptia lipsei capacității procesuale de folosinta a titularului dreptului de proprietate M. D. ca fiind lipsita de interes în solutionarea acestei cauze și a unit cu fondul cauzei exceptia lipsei calității de mostenitor si exceptia lipsei capacității procesuale de exercitiu asupra terenului arendat a pârâtului M. V., apreciind ca pentru soluționarea acestor exceptii este necesara administrarea acelorasi probe necesare soluționării cauzei in fond.
Prin notele depuse la data de 28.01.2014 reclamanta I. P. a contestat chitantele nr. 46/2009 și 40/2010 contestând semnatura pârâtului M. V..
Prin notele depuse la dosar la data de 19.02.2014 pârâtul M. V. a contestat actul aditional nr. 1/19.09.2011 la contractul de arenda nr. 10/2006, precizând ca nu are cunoștință despre acest act, care contine o semnatura falsă. Contractul de arenda nu a fost reziliat si terenul nu a fost restituit, numitul N. P. exploatand terenul incepând cu data de 01.08.2006 si pana in prezent. Acesta si-a însusit toata productia obținuta de pe suprafata de 4,90 ha, a încasat subventiile, s-a sustras de la plata impozitelor si a refuzat plata arendei aferente anilor 2012 și 2013, în concluzie întelegând sa se înscrise in fals cu actul aditional nr. 1/19.09.2011 la contractul de arenda nr. 10/2006.
Prin cererea depusa la data de 23.04.2014, la solicitarea instantei daca opteaza pentru declansarea procedurii verificarii de scripte, reclamanta I. P. a arătat că opteaza pentru declansarea procedurii verificarii de scripte a înscrisurilor: chitante si actul aditional nr. 1/19.09.2011 la contractul de arenda nr. 10/2006.
La termenul din 25.06.2014 instanta, constatând că pârâta ., prin reprezentant legal, nu s-a prezentat în instanță pentru a prezenta înscrisurile originale si a sustine achitarea arendei conform chitantelor din 2009 și 2010 a aplicat sanctiunea prevăzuta de art. 182 alin. 2 C.p.c, în sensul neluării în seama a acestor înscrisuri la soluționarea cauzei.
La termenul din 04.12.2014, instanta în temeiul art. 129 alin. 5 C.p.c. a apreciat ca necesara soluționării cauzei administrarea probei cu interogatoriul reclamantei I. P. si al pârâtului M. V., dispunând administrarea acestei probe.
La termenul din 05.02.2015 instanta a procedat la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului M. V., răspunsurile acestuia fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei (filele 205-206) și la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei I. P., răspunsurile acesteia fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei (filele 205-206).
5. Soluția pronuntată în rejudecare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta retine ca M. M. (bunicul reclamantei si al pârâtului M. V.) a decedat la data de 09.01.1981, cu ultimul domiciliu în . D.-certificat deces . nr._/1981 (fila 12 dosar recurs).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanta retine ca M. D. (tatăl reclamantei și al pârâtului M. V.) a decedat la data de 20.11.2002, cu ultimul domiciliu în . D.-certificat deces . nr._/21.11.2012 (fila 13 dosar recurs).
În reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în baza Legii nr. 18/1991 s-a eliberat titlul de proprietate nr. 1399-_/27.08.1998 pe numele lui M. D. si M. G., în calitate de mostenitori ai defunctului M. M., pentru suprafata totală de 5,16 ha teren situate pe raza comunei Calopăr, satul Bîzdîna.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriul administrat din oficiu, în rejudecarea cauzei, (filele 207-208 dosar) instanta retine ca autorul M. D. a lucrat din suprafate de terne reconstituita o suprafata de 1 ha teren cu persoane plătite, iar restul terenului l-a lucrat cu N. P., asociat cu . D. nu a avut încheiat contract cu N. P. sau cu vreo societate agricola, însă a vorbit cu N. D. sau cu o altă persoana să-i lucreze individual terenul, iar Năstatse D. și-a permis ca în numele bunicului reclamantei, M. M., să încheie un contract de arenda cu .. 6-1999, la rubrica proprietar fiind trecute . nr. de buletin al lui N. D..
Din anul 2002 (anul decesului tatalui reclamantei M. D.) din suprafetele de teren inscrise in titlul de proprietate totalizând 5,16 ha N. P. si sotia acestuia au lucrat suprafata de 4,9 ha teren diferenta de teren inscrisa in titlul de proprietate reprezentând teren intravilan curti constructii, livada, asa cum rezulta din răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 4 din interogatoriul administrat din oficiu.
Conform raspunsului reclamantei la întrebarea nr. 5 din interogatoriu reclamanta I. paulina avea cunostinta ca terenul este lucrat de catre N. P. însă reclamanta a zis ca atât timp cât trăieste cea de-a doua sotie a tatălui sau (M. D.), mama pârâtului M. V. sa ia fratele său produsele, adică până în anul 2011, în speranța ca impozitul pe teren îl va plăti arendasul pentru ca acesta lua subventiile.
În opinia reclamantei problema este ca nici fratele acesteia nu a luat produsele.
La întrebarea adresata de catre instanta daca reclamanta a avut pretentii la produsele agricole în perioada 2002-2011 (întrebarea nr. 6 din inetrogatoriu) reclamanta a răspuns ca nu a avut pretentii cu conditia ca acestia sa plăteasca impozitele, întrucât luau si recolta si subventiile.
Prin răspunsul reclamantei la întrebarea nr. 7 din interogatoriu aceasta a sustinut ca a aflat de existenta contractului de arenda în luna ianuarie sau februarie 2011, când s-a dus la primărie si a aflat ca sunt impozite restante de aproximativ 5000 lei numai in sarcina sa si l-a cunoscut pe arendasul N. P.. Atunci acesta i-a spus ca are incheiat contract de arenda cu fratele reclamantei (adica M. V.) si ca fratele reclamantei nu a primit arenda pe anul 2009-2010 pentru ca nu s-ar fi prezentat sa o ridice.
În ceea ce priveste succesiunea autorului M. D., la intrebarea din partea instantei daca reclamanta a stabilit împreună cu fratele sau ce bunuri sa ia fiecare din succesiune (întrebarea nr. 8), reclamanta a raspuns ca nu verbal, a fost un acord tacit pentru ca traia mama pârâtului si reclamanta l-a lăsat sa lucreze terenul.
Prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu reclamanta a recunoscut faptul ca știa ca acest teren este lucrat de asociatie, prin N. P., știa că acesta lucrează terenurile, s-a gândit că este asociația lui și îi spuneau oamenii din . lucrat de N. P., reclamanta aflând abia în cursul procesului că nu el este patronul societății. Reclamanta a crezut că primul contract din anul 1999 este semnat de tatăl său, iar cel din anul 2006 este semnat de fratele sau.
Reclamanta a mai sustinut la interogatoriu ca fratele său (pârâtul M. V.) a avut contract notarial cu tatăl său (M. D.) pentru bunurile de la Malu M., iar din Bîzdîna (satul pe raza caruia se află suprafata de 5,16 ha teren înscrisă în titlul de proprietate) trebuia să ia arenda, a luat numai în anul 2011 și a împărțit banii cu reclamanta.
Pârâtul M. V. la interogatoriu administrat din oficiu de catre instanta a raspuns la întrebarea nr. 3 că din anul 1998 si până la deces suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate au fost muncite de tatal sau, M. D., individual, fara a fi înscrise în vreo societate agricolă și fara a avea încheiat vreun contract de arendă.
La întrebarea din partea instanței cine a muncit terenurile din anul 2002 (de la decesul tatălui săi, M. D.) și până în prezent, pârâtul M. V. a răspuns că din 2002, de la decesul tatalui si până în anul 2006 sau 2007 terenul nu a mai fost lucrat. În anul 2007 pârâtul s-a întâlnit cu numitul N. din localitatea Bîzdîna care l-a informat ca s-a făcut o asociație. Pârâtul a luat legătura în acel an cu reprezentanții societății, nu își aduce aminte denumirea societății, dar în denumire apărea cuvântul B., a vorbit cu N. P. în calitate de reprezentant al acelei asociatii si s-a interesat ce cantitate de cereale se dă la hectar. Pârâtul nu a încheiat nici un înscris, nici autentic, nici sub semnătură privat cu N. P. în numele asociației privind arendarea terenului, nu a convenit o perioada de timp pentru care societatea sa lucreze terenul, pârâtul fiind mulțumit că lucrează terenul, însă au convenit să îi dea anual o cantitate de cereale, raportat la recolta pe ha.
Pentru anul 2006-2007 pârâtului nu i-a dat nimic, lucrând terenul pentru a-l pregăti, N. P. spunându-i ca acesta nu a mai fost lucrat demult, pârâtul nu știe daca pentru anul 2006-2007 societatea a recoltat de pe aceasta suprafata de teren.
În continuarea răspunsului la întrebarea nr. 4 pârâtul a spus că până în anul 2011 nu a primit nicio sumă de bani si nici o cantitate de cereale de la societate pentru ca aceasta lucreaza terenul. Abia în anul 2011 a primit o suma de bani, nu își aduce aminte suma exactă, însă i-a împărtit cu sara sa, reclamanta Ileiscu P.. Suma primita în anul 2011 de la numitul N. P., personal, crede pârâtul ca era pentru anul agricol 2010-2011, ulterior pârâtul nu a mai primit nicio sumă de bani și nici cereale, pârâtul renunțând la cota sa în anul 2012 în favoarea reclamantei I. P..
Pârâtul M. V. a mai declarat cu privire la contractul de arenda din anul 1999 că nu a mai vazut acest contract de arendare, iar cu privire la contractul de arendare nr. 10 din 01.08.2006 în acre sunt mentionate numele bunicului M. M. si respectiv numele pârâtului la arendator, pârâtul a recunoscut ca avea cunostință despre existenta acestui contract din anul 2007, contractul fiindu-i arătat de către numitul N., semnătura de pe contractul de arendare nu îi apartine, însă nu l-a interesat acest contract, fiind multumit ca societatea să lucreze acest teren și să îi dea cotă-parte din recoltă.
La întrebările nr. 8 și 9 pârâtul M. V. a răspuns ca reclamanta I. P. a luat la cunostinta despre acest contract de arenda in anul 2011, când au împărtit banii, iar de la decesul tatalui celor doi, M. D. și până în anul 2011, reclamanta si pârâtul nu au discutat despre lucrarea suprafețelor de teren, pârâtul crezând că nici pe reclamanta nu a interesat-o.
Totodată, în clarificarea aspectelor privind succesiunea defunctului M. D., pârâtul M. V. a raspuns că a avut încheiat contract de vânzare-cumpărare cu părinții săi pentru bunurile imobile din . casa părintească, iar de la Bîzdîna nu a luat nimic, însă a înțeles să încheie acea convenție verbală cu numitul N. P. pentru suprafețele de teren, înscrise în titlu de proprietate al tătălui său, ca urmaș al lui M. D..
Totodată, la întrebarea reclamantei daca recunoaste ca dorinta lui M. D. a fost ca după decesul sau bunurile din . împreună cu mama pârâtului, sa îi revină acestuia, iar celelalte din ., făcute împreună cu mama reclamantei, sa îi rămână reclamantei, pârâtul nu a recunoscut ca ar fi existat o manifestare de voință a autorului în acest sens.
Autorul M. D. a decedat la data de 20.11.2002, cu ultimul domiciliu în . D..
Instanta retine ca art. 651 C. civ. prevedea la data decesului autorului M. D. că succesiunile se deschid prin moarte, ceea ce înseamnă ca momentul deschiderii succesiunii coincide cu momentul mortii celui care lasa succesiunea (art. 651 C. civ.). Prin urmare succesiunea defunctului M. D. s-a deschis la data de 20.11.2002.
Potrivit art. 700 C. civ. dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, din aceste dispozițiile legale rezultând ca legea prevede un termen de prescriptie de 6 luni în care succesibilul trebuie sa se pronunte cu privire la dreptul de optiune succesorala. Actul de optiune succesorala reprezintă actul prin care titularul dreptului subiectiv de optiune succesorala are posibilitatea de legere între a accepta pur si simplu, a accepta sub beneficiu de inventar sau a renunta la mostenire.
Actul de optiune succesorala este un act juridic indivizibil, deoarece succesibilul are dreptul sa opteze intre a renunta sau a accepta mostenirea, în întregul său, nicio persoana neavand posibilitatea de a accepta o anumita parte din mostenire si de a renunta la altă parte.
Potrivit art. 685 C. civ. acceptarea succesiunii este un act unilateral de voință a succesorului prin care acesta se învoieste sa păstreze calitatea de mostenitor al defunctului, putand fi pură și simplă sau sub beneficiu de inventar.
Acceptarea pura si simplă a mostenirii consta in actul sau faptul unilateral si neconditionat la succesibilului de a păstra mostenirea, determinanta in stabilirea acceptării succesiunii fiind intentia succesibilului de a păstra sau nu calitatea de mostenitor.
Din raspunsurile părtilor la interogatoriu, instanta retine ca aveau calitatea de succesibili la mostenirea rămasă de pe urma autorului M. D. –reclamanta I. P., în calitate de descendent de gradul I, pârâtul M. V. în calitate de descendent de gradul I și sotia supravietuitoare a autorului (mama pârâtului M. V.).
Din dispozițiile art.653 C. civ. instanta mai retine ca descendentii sunt mostenitori sezinari, ei au posesiunea de drept a titlului de mostenitor (chiar înainte de eliberarea certificatului de mostenitor), astfel descendentii au dreptul sa stăpânească de fapt bunurile mostenirii fără vreo formalitate.
Instanta in stabilirea daca in termenul de prescriptie reclamanta I. P. si pârâtul M. V. au acceptat pur si simplu mostenirea, retine ca reclamanta la raspunul la intrebarea nr. 5 din interogatoriu a zis ca atât timp cât trăieste cea de-a doua sotie a tatălui sau (M. D.), mama pârâtului M. V. sa ia fratele său produsele, adică până în anul 2011, în speranța ca impozitul pe teren îl va plăti arendasul pentru ca acesta lua subventiile.
Totodată, pârâtul M. V. a raspuns că a avut încheiat contract de vânzare-cumpărare cu părinții săi pentru bunurile imobile din . casa părintească, iar de la Bîzdîna nu a luat nimic, însă a înțeles să încheie acea convenție verbală cu numitul N. P. pentru suprafețele de teren, înscrise în titlu de proprietate al tătălui său, ca urmaș al lui M. D..
Având în vedere raspunsurile pârâtului M. V. la interogatoriu instanta retine ca intentia succesibilului de a păstra calitatea de mostenitor a existat la decesul autorului sau M. D. si s-a manifestat ca atare si in anul 2007 cand a înteles sa arendeze suprafata de teren si in anul 2011 cand a înțeles sa primeasca suma de bani cu titlul de renta și să o împartă cu reclamanta.
Prin urmare, declaratia autentificata sub nr. 2418/01.06.2012 de BNP Cernobai C. E. prin care M. V., în calitate de fiu, declara că "până în prezent", adică 2012, nu a facut nici un fel de acte sau fapte de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunii defunctului M. D., decedat la data de 20.11.2002, succesiune fata de care ar fi înteles să rămână străin nu are nicio relevență juridică întrucât, odata exprimat actul de optiune succesorala în termenul de 6 luni, succesibilul nu mai poate reveni decât asupra renunțării la mostenire, tot în termenul de optiune succesorala si conditionat ca mostenirea sa nu fi fost acceptata, între timp, de alti succesori.
Prin cale de consecință nici certificatul de calitate de mostenitor nr. 147/25.09.2012 eliberat de BNP Cernobai C. E., în baza declarației dată de pârâtul M. V. în anul 2012, si prin care se retine calitate de mostenitor legal al defunctului M. D. numai reclamantei I. P. nu are relevanță juridică, în opinia instantei, necorespunzând actelor de optiune ale succcesibililor.
Concluzionând, pe starea de fapt, din raspunsurile părtilor la interogatoriu, instanta retine ca urmare a decesului autorului M. D., la data de 20.11.2002, între mostenitorii săi a intervenit un partaj provizoriu.
Partajul provizoriu sau împărțeala de folosință este acela prin care coindivizarii (coproprietari sau coposesori) cad de acord asupra unei împărțeli temporare a folosinței bunurilor care compun masa indiviză sau a unora dintre ele.
În spetă, chiar daca tacit, între cei doi descendenti de gradul I a existat un acord privind folosinta terenurilor din Bîzdîna, cel putin până în anul 2011, conform căruia produsele de pe suprafetele de teren înscrise in titlul de proprietate sa le ia pârâtul M. V..
În ceea ce priveste contractul de arendare nr. 10/01.08.2006 a carei nulitate solicita reclamanta I. P. a fi constatată, instanta retine urmatoare:
Conform art. 6 din Legea nr. 16/1994 în vigoare la data întocmirii acestuia "(1)Contractul de arendare se intocmeste in scris, cite un exemplar pentru fiecare parte si un exemplar care se depune la consiliul local in a carui raza teritoriala se afla bunurile arendate, in termen de 15 zile de la data incheierii. Acesta se inregistreaza ., tinut de secretarul consiliului local.
(2)Cind bunurile arendate sint situate in raza teritoriala a mai multor consilii locale, inregistrarea si depunerea contractului se fac la fiecare consiliu local in a carui raza teritoriala este situat bunul arendat.
(3)Taxele de redactare si inregistrare a contractului de arenda sint in sarcina arendasului.
(4)Sint valabile si opozabile numai contractele de arendare incheiate in scris si inregistrate la consiliul local, in conditiile prezentei legi.
(5) Contractele de arendare încheiate în scris și înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele si în modalitățile stabilite."
Chiar daca pârâtul M. V. nu a recunoscut la interogatoriul administrat din oficiu in rejudecare ca semnatura de la rubrica arendator din contractul de arendare nr.10/2006 îi apartine, instanta retine ca prin întâmpinarea depusa în dosarul de fond nr._ (filele 29-30) pârâtul a contestat numai chitantele de plata a arendei pentru anii 2009 și 2010, nu si contractul de arendare nr. 10/2006.
Totodată, în "cererea de interventie" depusa în recurs (filele 43-44) pârâtul M. V. a mentionat cu privire la cotractul de arendare "Arendasul a profitat de lipsa mea de cunostine, si de neatentia mea, determinânu-mă să semenz un contract fals, continând clauze ilicite, care nu se regasesc în contractul cadru de arenda prevăzut de Lg. nr. 16/1994 modificată… ", rezultând în mod clar faptul ca pârâtul a semnat contractul de arendare nr. 10/2006 personal, punând la dispozitia societății arendașă si copie a cartii sale de identitate (fila 19 dosar).
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, instanta retine ca reclamanta nu a fost interesata de administrarea sau folosirea suprafetelor de teren agricol înscrise în titlul până în anul 2011, desi avea cunostinta de faptul ca suprafetele de teren sunt lucrate (cel putin din anul 2006 si până în anul 2011), asa cum a recunoscut prin răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu știa ca acest teren este lucrat de asociatie, prin N. P., si în consecinta nu s-a facut dovada ca acest contract de arendare ar fi fost încheiata de catre pârâtul M. V. în fraudarea intereselor reclamantei si a calității sale de coindivizar, cum sustine aceasta în motivarea cererii de chemare in judecata.
Astfel, pârâtul nu i-a ascuns reclamantei încheierea acestui contract, nu l-a încheiat cu scopul de a frauda interesele reclamantei, nici patrimoniale si nici cele vizând dreptul de coproprietate al acesteia, ci având în vedere tocmai faptul că aceasta îi lăsase folosinta terenurilor încă de la decesului autorului comun din anul 2002, reclamanta stia că lucrările erau efectuate de catre o societate agricola, considerente pentru care instanta apreciaza acestpetit din cererea de chemare in judecata ca neîntemeiat.
Pornind de la motivarea deciziei de casare, instanța retine ca în recurs s-a stabilit ca în ceea ce priveste sustinerile recurentei reclamante in sensul ca in speta se impune să se constate nulitatea absolută a contractului de arenda nr. 10/2006 intrucat a fost încheiat cu o persoană decedată M. M., persoana fără capacitate procesuală de folosință, acesta fiind decedat din anul 1981, tribunalul a constatat ca instanta de fond nu a fost investita cu un asemenea motiv de nulitate absoluta, astfel incat aprecierile reclamantei cu privire la legalitatea contractului de arenda din perspectiva acestui motiv de nulitate exced cadrului procesual, neputand face obiectul analizei si dezbaterii judiciare de catre instanta de fond sau de control judiciar .
Prin urmare, cu privire la exceptiile invocate de catre reclamanta:
1. excepția lipsei calității de reprezentant legal, de arendaș, de împuternicit sau asociat al . a lui N. P.
2. excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a numitului N. P.
3. excepția lipsei calității de reprezentant legal, de împuternicit, de arendaș sau asociat a . a numitei N. F., semnatara contractului de arendă ne.10/2006;
4. excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a numitei N. F., semnătura contractului de arendă,
(și cu privire la care instanta in rejudecare a retinut prin încheierea de amânare a pronuntarii că acestea sunt excepții care țin de valabilitatea contractului de arendă și nu sunt excepții procesuale, în conditiile în care contractul de arenda este un contract solemn), instanta constată faptul ca nu s-a solicitat constatarea nulității contractului de arenda pentru neîndepinirea conditiilor de fond (capacitate, consimțământ, obiect ) sau de formă a acestuia, ci doar pentru cauză ilicită și vădit imorala, tribunalul stabilind expres ca aprecierile reclamantei cu privire la legalitatea contractului de arenda din perspectiva acestui motiv de nulitate exced cadrului procesual, neputand face obiectul analizei si dezbaterii judiciare de catre instanta de fond sau de control judiciar .
În ceea ce priveste cel de-al doilea petit, în pretenții, din cererea de chemare în judecata, instanta retine ca tot tribunalul a stabilit ca atata timp cat din precizarea reclamantei din sedinta publica de la 17.09.2012 rezulta ca cererea acesteia de obligare a societatii parate - . - la plata cantitatii de grau aratate in contract este justificata de reclamanta pe calitatea ei de proprietara a terenului si respectiv persoana indreptatita sa culeaga fructele acestuia, iar nu pe o raspundere contractuala, hotararea primei instante a fost neintemeiata.
Desi solicitările reclamantei au fost oscilante pe parcursul judecatii, solicitand fie obligarea pârâtilor la plata în solidar a c-val a 3675 KG grâu plătibili la pretul pietei in momentul executarii-cantitate cuvenita reclamantei pe anii 2009,2010,2011 prin cererea introductiva, fie obligarea arendasului la plata arendei pe anul 2009 și 2010, asa cum a fost stipulata în contract (răspunsul la interogatoriul din oficiu administrat în primul ciclu procesual-fila 44 dosar nr._ ), reclamanta nefacând distincție între fundamentele juridice ale celor doa categorii de pretentii, instanta se va pronunta in raport de decizia tribunalului.
Având în vedere ca exploatarea suprafeței de teren de catre societatea pârâta s-a facut în baza unui contract de arenda, încheiat în anul 2006, de catre unul dintre comostenitori-pârâtul M. V., care la rândul sau a înțeles să faca acte de administrare a bunurilor succesorale cu acordul tacit al celuilalt comostenitor, în spetă reclamanta, nu se poate angaja răspunderea societății pârâte fata de reclamanta pe calitatea ei de proprietara a terenului si respectiv persoana indreptatita sa culeaga fructele acestuia.
Răspunderea societății pârâte pentru exploatarea suprafețelor de teren nu poate fi decat contractuala, în masura in care aceasta avea încheiat un contract de arendare, apreciat valabil de catre instanta conform solutiei pronuntate cu privire la primul petit, pentru fructele industiale obținute sau care ar fi trebuit obținute de catre comostenitorul arendator urmand ca mostenitorii sa se desocoteasca între ei. Ori, însăși reclamanta a renuntat la folosinta terenurilor agricole în perioada 2002-2011 în folosul fratelui său, pârâtul M. V. și implicit la fructele industriale rezulatet de pe aceste suprafete, asa cum a recunoscut la intrebarile nr. 5 si 6 din interogatoriu.
În ceea ce priveste valabilitatea chitanțelor, la termenul din 25.06.2014 instanta, constatând că pârâta ., prin reprezentant legal, nu s-a prezentat în instanță pentru a prezenta înscrisurile originale si a sustine achitarea arendei, conform chitantelor din 2009 și 2010, a aplicat sanctiunea prevăzuta de art. 182 alin. 2 C.p.c, în sensul neluării în seama a acestor înscrisuri la soluționarea cauzei.
Valabilitatea sau nevalabilitatea chitantelor si a actului aditional nr. 1/19.09.2011 la contractul de arenda nr. 10/2006, ținând exclusiv de executarea clauzelor contractuale, exced motivelor care au stat la pretentiilor reclamantei, în conditiile în care tribunalul a retinut ca pretentiile reclamantei nu se întemeiaza pe răspunderea contractuala.
Pentru aceste considerente, isntanta va respinge si petitul în pretentii al reclamantei din cererea de chemare in judcata.
Având în veere dispozițile art. 274 C.p.c., raportat la soluția pronuntata in cauza si la înscrisurile prin care părtile au înțeles să faca dovada întinderii cheltuielilor de judecata, instanta va respinge cererea precizata formulata de reclamanta privind obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata si va obliga reclamanta la plata sumei de 2000 lei catre pârâta . reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea precizată formulată de reclamanta I. P., domiciliată în municipiul C., ., ., județul D. în contradictoiru cu pârâtii M. V., domiciliat în . D. și ., având sediul în C., .. 2, .,,ca neîntemeiată.
Respinge cererea precizată formulată de reclamanta privind obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
Obligă reclamanta I. P. la plata sumei de 2000 lei catre pârâta . reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu avocat).
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedința publică de la 02.04.2015.
P. țGREFIER
B. M.-M. I. T.
red/tehnored. BMM
5 ex/09.06.2015
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 658/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 663/2015. Judecătoria SEGARCEA → |
|---|
