Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 388/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 388/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 388/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
S.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR 388
Ședința din camera de consiliu de la 04.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. M. F.
Grefier: C. D. D.
Pe rol judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul S. P., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a răspuns pârâtul personal, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul arată că nu trebuie să plătească suma solicitată de reclamantă.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr._, din data de 27.10.2014 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul S. P. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, acesta să fie obligat la plata sumei de 367,29 lei reprezentând contravaloare energie electrică și penalități.
De asemenea, în temeiul art. 1031 NCPC, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în cunatum de 50 lei reprezentând taxă timbru .
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți s-au derulat raporturi contractuale, în baza cărora reclamanta a livrat către pârât energie electrică.
Astfel, începerea derulării relațiilor contractuale s-a realizat la data în care debitorul a început să consume energie electrică, însușindu-și totodată și toate obligațiile legale care derivă din beneficiul și utilizarea acestui serviciu.
De asemenea, arată că . și-a onorat obligația de a furniza debitorului energie electrică, fără ca acesta din urmă să-și fi îndeplinit întocmai obligația corelativă de achitare a facturilor, în contextul în care nu a tăgăduit existența raportului juridic obligațional invocat de creditoare ca izvor al pretențiilor după cum nu a formulat niciodată vreo obiecție cu privire la obligația de plată a debitului restant și a penalităților.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu acte și interogatoriul pârâtului.
Cererea a fost legal timbrată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 150 alin. 1 și 2, art. 223 alin. 3, art. 277, art. 453, art. 628 alin. 2, art. 662, art. 1025-1032 Noul Cod pr. Civ., art. 1270, art. 1516 și art. 1535 Noul Cod civ., art. 969 și urm., art. 1073 vechiul Cod civ., art. 156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG 1007/2004, Decizia ANRE nr. 57/11.10.1999 pentru aprobarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, Ordinul nr. 5/21.02.2003 privind modificarea contractelor-cadru de furnizare a energiei electrice, art. 120 alin. 7 din OG 92/2003, Vechea lege a energiei electrice nr. 13/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 51 din 23.01.2007 și Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 485/16.07.2012.
Au fost depuse la dosar: practică judiciară – copia sentinței civile nr_/26.11.2013 a Judecătoriei Slatina –dosar_ , situația contului pârâtului debitor la data de 26.09.2014 ,avize de plată, o . facturi fiscale emise debitorului pârâtă cu privire la debitul datorat .
S-a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor depuse în sprijinul acestora – cu formular conform art. 1029 alin. 3 NCPC -, cu mențiunea că are obligația de a depune formularul de răspuns în termen de 30 de zile de la comunicare, însă până la termenul de complinire din data de 09.12.2014, pârâtul nu a formulat întâmpinare, astfel că prin rezoluția din data de 16.12..2014 a fost fixat termen de judecată la data de 28.01.2015, dispunându-se citarea părților.
La termenul de judecată din data de 28.01.2015, s-a prezentat pârâtul S. P. care a depus la dosar un exemplar înscrisuri în original, respectiv adeverința nr. 482/19.01.2015 emisă de Primăria Lipovu, Nota de constatare NTL nr._/24.01.2014 și bonul de mișcare din data de 24.01.2014 și un exemplar copie a acestora.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între părțile din prezenta cauza s-au desfășurat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta . a livrat energie electrică, în acest sens fiind emise mai multe facturi ce nu au fost achitate de pârât.
Procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este reglementată de Noul Cod de procedură civilă în art. 1025-1032 C..
Dispozițiile cuprinse în Cartea a VI-a, Titlul X, art. 1025-1032 din NCPC au fost preluate aproape fidel din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr. 861/2007 privind stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă.
Astfel pentru a fi admisibilă o cerere cu valoare redusă legiuitorul instituie două criterii pentru determinarea domeniului de aplicare al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă:
a) valoarea maximă a cererii poate fi de 10.000 lei, menționându-se expres că nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii (art. 1025 alin. 1 NCPC); b) exceptarea materiilor prevăzute la alin. 2 (fiscală, vamală sau administrativă, precum și în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice) și respectiv alin. 3 (starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice; drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie; moștenire; insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare; asigurări sociale; dreptul muncii; închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani; arbitraj; atingeri aduse dreptului de proprietate privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
În speța de față, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de chemare în judecată prevăzute de dispozițiile art. 1025 C., respectiv reclamanta a dedus judecății o cerere având ca obiect plata sumei de 367,29 lei, cu titlu de despăgubiri civile, sumă rezultată din facturile fiscale.
Potrivit art. 969 cod civil anterior/art. 1270 C.civ. actual, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ele se pot modifica sau înceta prin acordul părților sau din cauze autorizate de lege.
De asemenea, convențiile trebuie executate cu bună-credință.
Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
In speța de față, între părți au existat relații contractuale privind furnizarea de energie electrică fiind emise facturi fiscale pe numele pârâtului.
Pârâtul a depus la dosar adeverința nr. 482/19.01.2015 emisă de Primăria . rezultă că acesta ar fi înstrăinat imobilul-casă de locuit numitului A. A., care figurează în evidențele primăriei începând cu anul 2012.
De asemenea, din nota de constatare NTL nr._/24.01.2014, rezultă că la acea dată, în urma controlului efectual la imobilul ce anterior figura pe numele pârâtului s-a identificat o instalație artizanală care ocolea aparatul de măsură a energiei electrice, menționându-se că la data respectivă a fost găsită dna A. C. în calitate de proprietar.
Potrivit bonului de mișcare, contorul nu a fost ridicat ci doar resigilat.
Prin urmare, se constată că reclamanta este îndreptățită să solicite de la pârât doar contravaloarea energiei electrice consumate până la acea dată și neachitată, anterior datei întocmirii notei de constatare precum și contravaloarea taxei de deconectare a branșamentului, pentru neplata de către fostul proprietar a energiei consumate.
Astfel, conform facturii emise la data de 01.04.2014. (fila 22) taxa de deconectare este în sumă de 135,99 lei iar potrivit facturii din 27.01.2014 (fila 26) pârâtul mai avea de achitat pentru perioada de până la 27.01.2014 suma de 70,70 lei, rezultând un total de 206,69 lei, celelalte facturi anexate de reclamantă cererii vizând o perioadă ulterioară, respectiv până în luna aprilie 2014.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța având în vedere dispozițiile art. 1031 alin. 1 C.p.c. potrivit căruia partea care cade în pretenții va fi obligată la cererea celeilalte părți la plata cheltuielilor de judecată, precum și faptul că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, constatând culpa procesuală a pârâtului în declanșarea acțiunii, urmează să o oblige la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta ..A – C. cu sediul procesual ales în București, . C3 nr. 10 A, etaj 7, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul S. P., domiciliat în .>
Obligă pârâtul la plata sumei de 206,69 lei către reclamantă.
Obligă pârâtul la 50 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu apel, în 30 de zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică de la 4 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. M. F. C. D. D.
Red.RMF./tehn.HT 4 ex./09.04.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 397/2015.... → |
|---|
