Pretenţii. Sentința nr. 270/2015. Judecătoria SEGARCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 270/2015 pronunțată de Judecătoria SEGARCEA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 270/2015
DOSAR NR._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. - JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 270/2015
Ședința publică de la 23.02.2015
Președinte – D. O. – Președinte judecătorie
Grefier - L. C.
x.x.x.x.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile formulate de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., în contradictoriu cu pârâtul S. M. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, în cursul procedurii prealabile, pârâtul a formulat întâmpinare și, deși a fost comunicată reclamantului, acesta nu a comunicat un răspuns la întâmpinare, după care:
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, ținând seama de faptul că reclamantul a solicitat judecarea în lipsă, instanța consideră cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei S., sub nr.._ la data de 09.12.2014, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul S. M. V. solicitând instanței ca prin sentința care se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 2.229,09 lei, reprezentând cheltuielile cu spitalizarea pârâtului, reactualizate la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada 15.01.- 19.01.2011, pârâtul a fost internat la Secția NCH a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat în această perioadă este de 2.229,09 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent, fiind astfel întrunite condițiile răspunderii civile delictuale instituite de dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil și dispozițiile art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
S-a menționat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, întrucât există o faptă ilicită a pârâtului constând în aceea că acesta nu a formulat o plângere penală împotriva autorului accidentului, a fost cauzat un prejudiciu reclamantului, constând în contravaloarea serviciilor medicale acordate pârâtului cu ocazia internării, care are un caracter cert, determinat și nereparat, existând și legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. De asemenea, reclamantul a precizat că este îndeplinită și condiția vinovăției pârâtului în săvârșirea faptei ilicite.
Totodată, s-a mai precizat că în conformitate cu dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile si obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate si dobândesc calitatea procesuală a acestora“, iar spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul cauzat, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, sumele suportate de spital nefiind asigurate din fondul național de asigurări de sănătate.
În drept, reclamantul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil, art. 112 Cod de procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
La dosarul cauzei, reclamantul a depus, în scop probator, decontul de cheltuieli .
La data de 03.01.2015, pârâtul S. M. V. a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului material al formulării acțiunii, astfel încât a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind prescris dreptul la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția invocată, pârâtul a menționat că, reclamantul a cunoscut paguba produsă prin fapta ilicită, la momentul internării sale, prin întocmirea decontului privind cheltuielile de spitalizare, în raport de momentul începerii cursului prescripției dreptului la acțiune – 19.01.2011 -, față de dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 C.civ., apreciază astfel că sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă și nu dispozițiile Noului cod civil, astfel cum a invocat reclamantul.
Pârâtul a precizat că, în raport de momentul începerii cursului prescripției dreptului material la acțiune – 19.01.2011 -, acțiunea reclamantului este introdusă după intervalul de timp – 09.12.2014 -, mai mare de 3 ani și, întrucât reclamantul a introdus prezenta acțiune după mai mult de 3 ani de la data când a cunoscut atât paguba cât și pe ce care răspunde de ea, apreciază că dreptul material pentru repararea pagubei invocate, este prescris.
S-a menționat că pârâtul a fost internat la S. clinic județean de urgență C. în perioada 15.01._11, ca urmare a unui incident, în urma unei agresiuni, pârâtul fiind nevoit să se interneze în unitatea spitalicească unde a beneficiat de asistență, iar contravaloarea zilelor de spitalizare se ridică la suma de 2.229,09 lei.
De asemenea, au fost invocate prevederile art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, art. 220 din Legea nr. 95/2006, art. 92 alin. 1 și art. 93 din Legea nr. 95/2006, precizând că legiuitorul, prin instituirea prevederilor art. 313, a avut în vedere consacrarea cadrului legal de atragere a răspunderii civile a persoanei care a săvârșit . și nicidecum de îngrădire a drepturilor persoanei vătămate, fiind absurd a se considera că persoana vătămată dintr-un fapt propriu beneficiază de asistența medicală de urgență gratuită, pe când persoana vătămată, prin fapta unui terț, să fie obligată la plata acestui serviciu. Raționamentul este susținut și de argumentul potrivit căruia, în situația în care persoana vătămată ar fi avut calitatea de persoană asigurată, prin aplicarea prevederilor art. 313, ar realiza o plată nedatorată.
În drept, au fost indicate dispozițiile art. 205 NCPC.
În susținerea întâmpinării, pârâtul a solicitat administrarea probei cu interogatoriu, a probei testimoniale cu 2 martori și orice mijloc de probă ce va reieși din dezbateri, însă fără a depune vreun înscris sau a indica numele și adresa celor doi martori propuși.
Deși legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Pârâtul a fost internat în Secția Neurochirurgie a Spitalului C. Județean de Urgență C. în perioada 15.01._11, unde a beneficiat de asistență medicală, contravaloarea tratamentului pe perioada internării fiind în cuantum de 2.229,09 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Prin cererea supusă soluționării, întemeiată pe dispozițiile art. 998 și art. 999 din Codul civil, reclamantul solicită recuperarea prejudiciului material, constând în contravaloarea asistenței medicale acordate pârâtei.
Art. 998-999 din Codul civil reglementează instituția răspunderii civile delictuale, care constituie răspunderea de drept comun și se angajează în toate situațiile în care un prejudiciu este cauzat altei persoane prin încălcarea unor obligații legale, cu caracter general, ce revin tuturor, condițiile răspunderii delictuale, care trebuie întrunite cumulativ, fiind următoarele: existența prejudiciului, existența fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite.
Referitor la existența unei fapte ilicite, aceasta presupune încălcarea de către pârât a unui drept obiectiv, prin care sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau unor interese legitime aparținând reclamantului.
Ab initio, instanța reține aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 313 alin. 1 teza ultimă din Legea nr. 313/2006 privind reforma în domeniul sănătății, care dispun că „pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora”, iar spitalele, în calitate de furnizor de servicii medicale, au obligația de a recupera prejudiciul cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unui accident/agresiuni, iar cheltuielile făcute de spital cu tratamentul acordat acestuia nu sunt suportate din Fondul Național de Asigurări de Sănătate.
În acest context, instanța face precizarea că, deși printr-o simplă interpretare gramaticală a dispozițiilor art. 313 alin. 1 teza I din actul normativ menționat ar rezulta că întotdeauna cel obligat la repararea prejudiciului este persoana care prin fapta proprie a produs o vătămare sănătății altei persoane, printr-o interpretare teleologică se ajunge la concluzia că în acele situații în care din culpa beneficiarului îngrijirilor medicale nu a fost stabilită persoana a cărei faptă proprie să fi produs o vătămare, cel obligat la repararea prejudiciului este chiar acest beneficiar.
Cu alte cuvinte, fapta ilicită a beneficiarului de servicii medicale constă tocmai în lipsa sa de diligență în stabilirea persoanei vinovate.
În altă ordine de idei, instanța arată că a accepta ideea că doar persoana vinovată de vătămarea sănătății altei persoane ar trebui obligată la repararea prejudiciului ar presupune implicit imposibilitatea reparării efective, în condițiile în care, în lipsa oricăror demersuri judiciare ale celui vătămat, nu se poate vorbi de vinovăția celui presupus a fi produs această vătămare.
În speța de față, având în vedere probatoriul administrat și dezinteresul pârâtului față de judecata acțiunii introductive, reflectat de neprezentarea sa la termenul de judecată acordat, instanța conchide că vinovăția sa este deplin dovedită, ca de altfel și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, anterior menționate.
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța va admite acțiunea civilă cu a cărei judecată a fost investită și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.229,09 lei, cu titlu de despăgubiri civile, urmând ca pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data achitării efective a debitului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul S. C. Județean de Urgență C., cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul S. M. V., CNP-_, cu domiciliul în ., nr. 392, jud. D..
Obligă pârâtul S. M. V. să plătească reclamantului suma de 2.229,09 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului dobânda legală calculată de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la data achitării integrale a debitului.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. O. L. C.
Red.D.O./TEHN.D.F.I.
4 EX./07.04.2015
| ← Accesiune. Sentința nr. 389/2015. Judecătoria SEGARCEA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 280/2015. Judecătoria... → |
|---|
