Contestaţie la executare. Sentința nr. 524/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 524/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 524/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
-
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 524/2015
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. T. M.
GREFIER: K. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de către contestatorul H. P. în contradictoriu cu intimata E. R. SERVICES IFN SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv, pentru data 13 martie 2015, 20 martie 2015, 25 martie 2015, respectiv 30 martie 2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
În primul ciclu procesual:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul instanței sub nr._, astfel cum a fost completată, contestatorul H. P., în contradictoriu cu intimata E. R. SERVICES IFN SA, a solicitat instanței să se dispună anularea actelor de executare din dosarul execuțional nr. 988/2012 al B. Filofie L. inclusiv somația imobiliară din data de 30.04.2013, somația, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, adresa de înființare a popririi, încheierea de încuviințare a executării silite din data de 18.01.2013, cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul a motivat că la data de 03.09.2006 a achiziționat produse de la magazinul Altex, semnând o cerere de credit pentru suma de 1289,70 lei. De la lucrătorul din magazin a înțeles că o să primească acasă un card cu care să se prezinte la ghișeele BancPost pentru a achita rata lunară. Acest lucru s-a întâmplat, iar împreună cu acest card a primit o notă prin care i s-a comunicat notă că trebuie să plătească lunar 80 lei. A plătit lunar câte 80 de lei pe lună, iar la sfârșitul anului 2010 a realizat că a restituit o sumă mult mai mare decât a contractat, de 4 ori mai mult.
A învederat contestatorul că nu există titlu executoriu și că suma care se solicită pe calea executării silite nu este certă, lichidă și exigibilă, neexistând un grafic de rambursare.
A mai invocat contestatorul art. 4 din Legea nr. 193/2000 și OUG 50/2010 cu privire la Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline.
De asemenea, a invocat excepția prescripției extinctive, arătând că pentru creanța ajunsă la scadență la 10.07.2010 s-a împlinit termenul de 3 ani.
În probațiune, a depus înscrisuri, solicitând atașarea dosarului execuțional și ca intimata să facă dovada datoriilor sale, depunând modul de calcul al sumei datorate, defalcat.
A achitat taxa de timbru în cuantum de 194 lei.
Intimata E. R. SERVICES IFN SA nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2243 din 20.09.2013 a Judecătoriei Sf. G. a fost admisă excepția prescripției extinctive invocată de către contestatorul H. P. și în consecință:
A fost admisă în parte contestația formulată de către contestatorul H. P., domiciliat în ..341,jud. C. împotriva intimatei E. R. SERVICES IFN SA cu sediul în mun. București, ..6A, sector 2 și în consecință:
- s-a anulat în parte somația și procesul – verbal de stabilire a cheltuielile de executare din data de 31.01.2013, somația imobiliară din data de 30.04.2013, procesul – verbal de poprire a veniturilor contestatorului de la terțul poprit ., toate emise în dos ex nr.988/2013 al B. Filofie L. ,în sensul că datoria ce se execută constă în suma de 433,32 lei, reprezentând credit nerestituit, dobânzi și penalități, precum și suma de 100 de lei, cheltuieli de executare, total 533,32 lei.)datoria la data de 03.07.2013.
- s-a respins contestația cu privire la anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 18.01.2013 de Judecătoria Sf. G. în dos civ nr._ precum și față de B. Filofie L. cu sediul în mun. B., ..20,., jud. B..
A obligat pe intimata E. R. SERVICES IFN SA să plătească contestatorului suma de 160 lei – cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Încheierea pronunțată la data de 18.01.2013 în dos civ nr._ al Judecătoriei Sf. G., a fost încuviințată executarea silită a titlului executor constând în contractul de credit nr._ din data de 03.09.2006 încheiat între H. P. și E. R. SERVICES IFN SA.
Prin acest contract, contestatorul a angajat un credit de 1886,31 lei rambursabil în 36 de luni a câte 52,40 lei lună.(f.10)
Pentru întârzieri la plăți au fost stabilite penalități de 30 de lei, iar din luna septembrie, suma de 45 de lei.
După încuviințarea executării silite, la data de 31.01.2013, a fost emisă somația pentru suma de 8310,63 lei, compusă 7180,86 lei, reprezentând credit principal, dobânzi restante, creanțe atașate la care se adaugă dobânzi în continuare până la achitarea integrală a debitului și 1129,77 lei, cheltuieli de executare silită.(f.6)
De asemenea, au mai fost emise somația imobiliară și poprirea față de salariul contestatorului plătit prin intermediul BRD – Groupe Societe Generale.(f.23, 52)
Contestația la executare este întemeiată în parte:
După cum rezultă din tabelul de calcul al creanței ratele de restituit sunt distincte, termenele scadente, de asemenea, distincte.
Potrivit art. 12 din Decretul nr.167/1958, în cazul prestațiilor succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
În concluzie, dreptul la acțiune pentru ratele scadente pentru perioada decembrie 2006 – decembrie 2009, s-au prescris.
Executorul judecătoresc s-a adresat instanței pentru încuviințarea executării silite în luna decembrie a anului 2012, iar la data de 18.01.2013 a fost încuviințată.
Totalul penalităților, conform tabelului de calcul al creanței f.37, este de 1100 lei, din care va fi dedusă suma de 705 lei, aceasta reprezentând penalitățile de întârziere din perioada supusă prescripției extinctive, decembrie 2006 – decembrie 2009.
În concluzie, penalitățile ce pot fi percepute pe calea executării silite, se ridică la suma de 404 lei.
Dobânda datorată de către petent pentru creditul angajat este 1957 lei.
Creanțele menționate la pct. 2 și 3, adică total retrageri de numerar și comisioane aferente și total taxe, comisioane, penalități, în mod nelegal au fost incluse în creanța ce se execută.
În ambele cazuri, acestea nu sunt certe, nefiind defalcate, penalitățile fiind incluse de două ori, iar restul debitelor nu sunt arătate în mod distinct și nici formula de calcul prin a cărei aplicare s-a ajuns la cuantumul debitului.
Condiția caracterului cert al creanței ce se execută rezultă din dispozițiile art. 379 alin.1 C.pr.civ.
Nu sunt arătate ce fel de comisioane au fost percepute, cuantumul ei și nici pentru care prestație au fost incluse în debit.
Același caracter nelegal îl constituie includerea „taxelor” în creanța ce se execută.
În consecință, cuantumul corect al creanței rezultată din contractul de credit, pe care creditoarea o are față de debitor este 433,32 lei.
Aceasta a fost stabilită prin însumarea a 1886,31 lei, valoarea totală a tranzacției, 405 lei, penalitățile de întârziere din perioada nesupusă prescripției extinctive și 1957 lei, reprezentând dobânda, rezultatul fiind de 4240,31 lei.
Din această valoare a fost dedusă suma de 3814 lei, reprezentând totalul sumelor de bani pe care contestatorul le-a restituit.
În funcție de acest cuantum al creanței, instanța a constatat că valoarea cheltuielilor de executare, inclusă în procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.01.2013, fiind peste limita admisă de lege, astfel că aceasta va fi redusă la suma de 100 de lei.
Potrivit art. 37 alin. 1 pct. a din OUG nr. 144/2007, onorariile executorilor judecătorești nu pot depăși procentul de 10% din valoarea creanței ce execută.
Împreună cu cheltuielile de executare acestea vor fi de 100 de lei.
Capătul de cerere de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 18.01.2013, a fost respinsă, deoarece, aceasta se referă doar la încuviințarea aducerii la îndeplinire pe calea executării silite a titlului executor, fără a fi arătat cuantumul creanței.
În consecință, la data pronunțării încheierii, debitorul avea o datorie față de creditoare, astfel că a fost legal pronunțată.
Cu aplicarea dispozițiilor art. 274, 276 C.pr.civ, contestația fiind admisă în parte.
În recurs:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. E. R. SERVICES IFN S.A.
În motivarea recursului se arată că sentința este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită:
Instanța de fond a constatat în mod absolut greșit și profund neîntemeiat faptul că ar fi intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită. Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, instanța de fond a apreciat că, datorită faptului că obligația contestatorului de a restitui suma acordată este o obligație succesivă, termenul de prescripție ar curge pentru fiecare rată în parte.
Acest raționament este total greșit deoarece datoria contestatorului a continuat să producă taxe, comisioane și penalități, inclusiv ulterior ultimei rate.
În primul rând, menționează faptul că atât prin contestația la executare, cât și prin precizarea la contestație formulată de către debitor și comunicată subscrisei acesta nu face nici o referire la excepția prescripției extinctive, iar din formularea contestatorului nu reiese faptul că acesta înțelege invocarea unei astfel de excepții, ci contestă caracterul cert al creanței, precum și caracterul abuziv al clauzelor contractuale.
Astfel cum reiese din cuprinsul sentinței nr. 2243/2013 pronunțată de Judecătoria Sf. G. instanța reține că debitorul a invocat excepția prescripției extinctive, excepție care nu este menționată în cuprinsul contestației la executare comunicată subscrisei și care nu a fost pusă în dezbaterea contradictorie a părților.
Conform art. 129 C.pr.civ. instanța este obligată să pună în dezbaterea contradictorie a părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. În aceste condiții instanța de executare prin admiterea excepției prescripției extinctive a încălcat atât principiul contradictorialității prevăzut în art. 129 C.pr.civ., cât și dreptul la apărare al subscrisei, aceasta neavând posibilitatea de a formula apărări în acest sens.
Mai mult decât atât, precizează că a formulat și depus întâmpinare în termen, aceasta fiind transmisă prin fax instanței de executare la data de 14.06.2013, ora 14:32, astfel cum rezultă din dovada atașată recursului.
În al doilea rând, consideră că a formulat cerere de executare silită în cadrul termenului legal de prescripție de 3 ani, pretențiile debitorului fiind astfel neîntemeiate cu privire la anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional ca urmare a intervenirii prescripției extinctive.
Conform art. 405 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită a unui titlu executoriu se prescrie într-un termen de 3 ani, termen care curge de la data la care se naște dreptul de a obține executarea silită. Data la care s-a născut dreptul de a obține executarea silită a contractului de credit este data la care obligația de plată a creditului a devenit exigibilă.
Conform Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline, semnate și agreate de contestator, în cazul în care deținătorul cardului nu-și achită obligațiile de plată a tranșei lunare timp de Două Extrase Lunare consecutive, subscrisa poate trece la executarea silită a întregului debit restant, astfel cum acesta este înregistrat în evidențele contabile ale subscrisei, și nu doar a tranșei lunare neachitate. Astfel, conform contractului de credit, prestațiile succesive de plată a tranșelor lunare alcătuiesc un tot unitar, obligația de plată a întregului credit restant devenind exigibilă în cazul neachitării timp de două luni consecutive a tranșelor lunare, astfel cum rezultă din punctele 9.1 referitor la rambursarea obligațiilor, 12.1 referitor la rezilierea contractului de către deținătorul cardului și 14.2 referitor la rezilierea contractului de către emitent.
Astfel, conform pct.9.1 din contractul de credit împrumutatul are obligația de a achita întreaga sumă datorată subscrisei fie integral, fie parțial, dar cel puțin tranșa lunară minimă astfel cum aceasta este menționată în Extrasul de cont transmis lunar împrumutatului. Din interpretarea prevederilor contractului de credit obligația împrumutatului de a returna subscrisei creditul împreună cu dobânda aferentă nu este privită ca fiind o obligație succesivă, acesta având oricând posibilitatea de a achita întreaga sumă integral sau parțial, iar în cazul în care achită parțial acesta va fi obligat să achite cel puțin tranșa lunară minimă, având posibilitatea și fiind indicat să achite mai mult decât tranșa lunară minimă. Mai mult decât atât, conform contractului dobânda datorată subscrisei este calculată raportat la întregul debit restant și nu la fiecare tranșă lunară de plată.
Datorită faptului că debitorul nu a achitat în mai multe rânduri suma lunară minimă astfel cum aceasta a fost stabilită prin extrasul lunar comunicat la adresa de corespondență indicată în contract, la soldul final s-a adăugat lună de lună, în mod succesiv contravaloarea sumei neachitate sau a diferenței neachitate, precum și dobânda pentru sumele neachitate integral până la data scadentă.
În aceste condiții și conform Istoricului de card, ultima plată benevolă a debitorului a fost înregistrată în evidențele contabile ale subscrisei în data de 26.02.2010, fiind achitată tranșa scadentă în data de 25.03.2010. astfel, obligația de plată a întregului debit restant a devenit exigibilă la data de 25.02.2010, de la această dată începând să curgă termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a contractului de credit încheiat cu debitorul, și nu deosebit pentru fiecare tranșă lunară în parte.
Menționează că debitorul a fost informat lunar cu privire la obligațiile de plată față de subscrisa prin transmiterea Extrasului Lunar la adresa de corespondență indicată de acesta prin Cererea de Emitere a Cardului Euroline, înțelegând achitarea în continuare a obligațiilor de plată astfel cum acestea au fost specificate în cuprinsul extrasului lunar. În cadrul Extrasului Lunar subscrisa informează împrumutatul cu privire la valoarea ratei lunare, data scadență, soldul final, precum și valoarea dobânzii sau eventuale penalități de întârziere percepute.
Cu privire la existența creanței certe, lichide și exigibile:
Conform contractului semnat în anul 2006 și care stă la baza executării silite, contestatorul a declarat că a luat la cunoștință Condițiile Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline, primind un exemplar și fiind întru totul de acord cu acestea.
Conform contractului semnat și agreat de către contestator, pe lângă rata lunară stabilită la data semnării acestuia este necesar a se achita orice sumă rezultată în urma acordării și utilizării limitei de creditare, cum ar fi comisionul lunar de administrare cont, dobânda datorată, comisionul pentru plata întârziată.
Menționează că valoarea comisioanelor percepute de subscrisa sunt indicate în clar în cuprinsul Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline însușite prin semnătură de către contestator.
De asemenea, contestatorul a fost informat lunar cu privire la obligațiile de plată față de subscrisa prin transmiterea Extrasului Lunar la adresa de corespondență indicată de acesta prin Cererea de Emitere a Cardului Euroline. În cadrul Extrasului Lunar subscrisa informează împrumutatul cu privire la valoarea ratei lunare, date scadente, soldul final, precum și valoarea dobânzii sau eventuale penalități de întârziere percepute.
Conform pct. 15 din contract, deținătorul cardului are posibilitatea de a contestat în termen de 20 de zile de la data emiterii Extrasului Lunar conținutul extrasului și valoarea soldului, în caz contrar obligațiile ce decurg din extrasul lunar urmând a fi considerate acceptate. Prin necontestarea extraselor lunare și achitarea în continuare a tranșelor lunare operează o recunoaștere tacită a obligațiilor de plată, astfel cum acestea au fost aduse la cunoștința contestatorului. subscrisa și-a îndeplinit obligațiile de a transmite lunar date cu privire la debitul restant al debitorului, astfel cum acesta este înregistrat în evidențele contabile ale subscrisei.
Astfel, debitorul a fost informat cu privire la obligațiile de plată față de subscrisa, dar a rămas în pasivitate necontestând sumele notificate acestuia lunar prin extrasele de cont, deși conform contractului avea această posibilitate.
Mai mult decât atât, conform Condițiilor Generale pentru Emiterea și Utilizarea Cardului Euroline, contract semnat și agreat de debitor (pct.20) pentru garantarea restituirii debitului restant, debitorul a instituit o garanție reală mobiliară asupra cotei de 1/3 din veniturile sale salariale nete, garanție pe care subscrisa o poate valorifica în cazul neexecutării obligațiilor de plată ale debitorului.
Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței deținute de subscrisa reiese foarte clar din cuprinsul Istoricului de Card nr._ Titular H. P..
Prin sentința civilă nr.669/R din 17.12.2013 a Tribunalului C. s-a admis recursul declarat de . IFN SA împotriva sentinței civile nr. 2243/20.09.2013 a Judecătoriei Sf. G., pe care a casat-o și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, conform considerentelor deciziei.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea supusă recursului, prima instanță a considerat, mai întâi, că a intervenit prescripția executării silite cu privire la anumite rate (respectiv pentru cele scadente pe perioada dec. 2006 – dec. 2009), apoi a stabilit datoria principală ce poate fi executată și a redus corespunzător dobânzile, penalitățile și cheltuielile de executare iar, în final, a dedus din suma totală supusă executării sumele plătite de contestatorul – debitor.
În ceea ce privește prescripția executării (care nu constituie o veritabilă excepție, ci, în acest context, reprezintă un motiv al contestației la executare), Tribunalul a apreciat că se impune, încă de la început, identificarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție.
În acest context, trebuie avute în vedere, în principal, prevederile de la punctele 9.1, 12.1 și 14.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea Cardului Euroline.
Astfel, se constată că potrivit prevederilor invocate la punctul 14.2, în urma rezilierii contractului de către Emitent întregul sold existent la acea dată va deveni scadent și plătibil în întregime.
Așadar, în cauza de față, termenul de prescripție a executării trebuie calculat în raport cu data rezilierii contractului (și cu privire la întreg soldul existent la acea dată) și nu în raport cu data la care fiecare rată a devenit scadentă, cum în mod eronat a reținut prima instanță.
Pe de altă parte, se constată că, în cadrul contestației, a fost invocat și caracterul abuziv al unor clauze contractuale în temeiul Legii nr.193/2000, aspect cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat, ceea ce echivalează cu o cercetare incompletă a fondului procesului.
Așa fiind, în raport cu cele ce preced, având în vedere că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și pentru a nu răpi părților un grad de jurisdicție, Tribunalul în baza art.312 alin.3 și 5 V.C.pr.civ. va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță se va pronunța asupra prescripției executării după ce va stabili, în prealabil, data concretă a rezilierii contractului.
De asemenea, prima instanță îi va pune în vedere contestatorului să precizeze care anume clauze din contract sunt abuzive după care se va pronunța asupra caracterului abuziv al acestora; în cazul în care clauzele (pe care contestatorul le consideră abuzive) au incidență asupra prescripției executării, instanța se va pronunța asupra caracterului abuziv al acestora înainte de a se pronunța cu privire la prescripția executării.
În final, vor fi analizate și celelalte motive invocate în contestație astfel cum a fost precizată (ținându-se, totodată, seama și de disp. art. 315 alin.14 rap. la art.296 V.C.pr.civ.).
În rejudecare:
Contestatorul, prin nota de ședință și precizarea depuse la filele 25, 33, a învederat că solicită anularea tuturor formelor de executare, precum și a executării înseși, deoarece executarea silită s-a pornit fără un titlu valabil și fără ca creanța să fie certă.
A motivat că a achiziționat de la magazinul „Aletx” produse în valoare de 1289,70 lei. Pentru aceasta, a completat Cererea pentru emiterea unui card de credit, valoarea totală a tranzacției inițiale fiind de 1886,31 lei rambursabilă în 36 luni, el achitând în total 3190 lei pe baza extraselor de cont primite la adresa de domiciliu.
Contestatorul a învedereat că nu a primit niciun card, și ulterior nu a utilizat vreun card Euroline; în consecință, conform art. 1.1 și 26.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, acest act nu a produs niciun efect, neputând fi aplicate taxele și comisioanele acolo prevăzute.
Contestatorul a mai motivat că nu este certă creanța care se execută silit.
A invocat contestatorul și OUG nr. 50/2010, motivând că nu au fost respectate art. 8, art. 33-34, art. 40, art. 44, art. 46 și că includerea taxelor, comisioanelor și penalităților s-a făcut în mod nelegal, conform cu OUG nr. 50/2010, care limitează comisioanele aferente derulării contractului de credit la comision de administrare credit, comision de penalizare pentru întârzierea la plată, comision de rambursare anticipată dacă dobânda e fixă, comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor, comision de analiză dosar.
A mai învederat că, Cererea pentru emiterea unui card de credit și Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline nu au fost negociate între părțile contractante și nu cuprind clauze specifice unui contract de credit.
De asemenea, contestatorul a menționat că nu i s-a comunicat niciun act cu privire la rezilierea sau modificarea contractului de credit.
Cu privire la istoricul cardului și extrasele de cont depuse de intimată, contestatorul arată că nu a efectuat presupusele retrageri de numerar indicate acolo. De asemenea, a depus ratele la casierie cu buletinul, neavând card.
Intimata a depus note de ședință la filele 16, 41, 51, prin care a motivat că a transmis prin poștă, la adresa declarată în contractul de credit, cardul precum și codul PIN aferent prin notificare simplă, fără confirmare de primire, contestatorul efectuând retrageri de numerar și depuneri numerar.
De asemenea, a învederat că, potrivit art. 23 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, în cadrul extrasului de cont din august 2008, i-a adus la cunoștință contestatorului că, începând cu luna septembrie 2008, comisionul lunar de administrare se majorează la 4,5 lei și penalitatea de plată întârziată se majorează la 45 lei.
A învederat că penalitatea de depășire limita de credit este menționată la art. 6.5, penalitatea pentru plata întârziată la art. 10.1, iar dobânda la art. 11 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline
A arătat că toate notificările i-au fost transmise debitorului prin poștă, ca și scrisori simple și că, având în vedere specificul activității sale și faptul că contestatorul poate efectua mai multe tranzacții prin intermediul cadrului, nu se putea pune la dispoziția acestuia un desfășurător de rate, toate informațiile fiindu-i comunicate prin intermediul extraselor de cont lunare expediate prin poștă.
A depus intimata istoricul cardului la filele 50-53, depunând și extrasele de cont pe care susține că le-a comunicat contestatorului la filele 55-92.
Dosarul de executare nr. 988/2012 se află depus la filele 109 și urm.
Cu privire la plățile voluntare și prin poprire făcute de contestator pentru achitarea datorie, intimata a depus la fila 256 situația acestora, iar contestatorul, prin nota de ședință de la fila 285, arată că nu contestă plățile voluntare, astfel cum au fost indicate de intimată, dar indică un alt cuantum al sumelor reținute prin poprire.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, constată:
La data de 03.09.2006, contestatorul a semnat Cererea pentru emiterea unui card de credit nr._ (fila 209), valoarea totală a tranzacției inițiale fiind de 1886,31 lei rambursabilă în 36 luni, primind și Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline (filele 209-211). Ambele acte au fost semnate de contestator.
Contestatorul a învederat că nu a primit niciun card, și ulterior nu a utilizat vreun card Euroline; în consecință, conform art. 1.1 și 26.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, acest act nu a produs niciun efect, neputând fi aplicate taxele și comisioanele acolo prevăzute.
Dar, în cadrul contestației la executare (fila 2 din dosarul nr._ ), contestatorul a menționat că de la lucrătorul din magazin a înțeles că o să primească acasă un card cu care să se prezinte la ghișeele BancPost pentru a achita rata lunară. Acest lucru s-a întâmplat, iar împreună cu acest card a primit o notă prin care i s-a comunicat notă că trebuie să plătească lunar 80 lei. În consecință, instanța va respinge apărarea contestatorului conform căreia nu a primit cardul, el însuși afirmând că l-a primit.
Prin Încheierea din 18.01.2013, dată de judecătoria Sf. G. în dosarul nr._, a fost încuviințată executarea silită pornită în dosarul de executare nr. 988/2012, pentru realizarea creanței potrivit titlului executoriu constând în contract de credit nr._ din data de 03.09.2006, existând titlu executoriu (fila 205).
Cu privire la prescripția executării invocată de contestator (care nu constituie o veritabilă excepție, ci, în acest context, reprezintă un motiv al contestației la executare), potrivit art. 14.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, în urma rezilierii contractului de către Emitent întregul sold existent la acea dată va deveni scadent și plătibil în întregime. Astfel, se constată că potrivit prevederilor art. 14.2, termenul de prescripție a executării trebuie calculat în raport cu data rezilierii contractului (și cu privire la întreg soldul existent la acea dată) și nu în raport cu data la care fiecare rată a devenit scadentă, termenul de prescripție începând să curgă la data rezilierii contractului.
În rejudecare, deși au fost în mod repetat interpelate (la termenele din 28.03.2014, 09.05.2014, 19.08.2014), părțile nu au indicat că s-ar fi reziliat contractul. Mai mult, contestatorul nu a solicitat constatarea ca fiind clauze abuzive a clauzelor privind rezilierea. În consecință, contractul de credit nu a fost reziliat, termenul de prescripție neîncepând să curgă. Astfel, instanța constată că prescripția nu operează, respingând acest motiv invocat de contestator.
Cu privire la verificarea contractului sub aspectul clauzelor abuzive, contestatorul a invocat Legea nr. 193/2000, art. 8, art. 33-34, art. 40, art. 44, art. 46 din OUG nr. 50/2010, motivând și că includerea taxelor, comisioanelor și penalităților s-a făcut în mod nelegal.
Referitor la OUG nr. 50/2010, conform art. 95, Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66 - 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ale art. 50 - 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 - 71. Prezentul contract de credit s-a încheiat la data de 03.09.2006, fiind aplicabilă Legea nr. 289/2004, atunci în vigoare. Instanța a pus aceasta în discuția părților la termenul de judecată din data de 28.03.2014, iar contestatorul nu a făcut solicitări legate de acest aspect.
Referitor la nelegalitatea clauzelor contractuale și în special nelegalitatea taxelor, comisioanelor, penalităților impuse prin contractul de credit, în lumina Legii nr. 193/2000:
În cadrul art. 4 alin. 6 din Legea 193/2000 se arată că evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care asemenea clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
Legea 193/2000 este legea ce transpune în dreptul național prevederile Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii și în mod corespunzător art. 4 alin. 6 din actul normativ național transpune prevederile art. 4 alin. 2 din Directivă care, de o manieră mai clară, menționează că „aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici justețea prețului sau a remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil”
Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. A.. 2 al aceluiași articol prevede că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
În speță, judecătoria constată că această condiție prevăzută de art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000 este îndeplinită cu privire la toate clauzele contractuale stipulate în contractul intervenit între părți, deoarece acest contract reprezintă un contract tipizat cu clauze nenegociabile. Mai exact, contractele intervenite între părți reprezintă contracte standard, preformulate, fiind expresia voinței unilaterale a intimatei, deoarece contestatorului nu i s-a dat posibilitatea de a influența în vreun fel clauzele. În acest sens, instanța reține și dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, potrivit căruia dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens - probă care nu a fost făcută în cauză.
Potrivit art. 15.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, Dacă în decurs de 20 de zile de la data emiterii oricărui Extras Lunar Deținătorul nu notifică Emitentului în scris despre faptul că nu a primit Extrasul lunar, acesta se consideră ca fiind primit, până la proba contrarie dovedită în instanță. Dacă în decurs de 20 de zile de la data emiterii fiecărui Extras lunar sau oricărei alte notificări scrise emise de Emitent cu privire la obligațiile ce decurg din utilizarea cardului, Deținătorul nu contestă în scris conținutul Extrasului și valoarea soldului, acestea se consideră ca fiind acceptate și scadente, după cum este menționat în respectivul Extras lunar sau notificare.
Această clauză creează un dezechilibru semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. Astfel, Deținătorul nu poate fi prezumat că are cunoștință de data emiterii extrasului de cont pentru a calcula termenul de 20 de zile; aceasta cu atât mai mult în cazul în care nu a primit extrasul de cont. Astfel, nedepunând contestație în termen, Deținătorul este ținut să facă in instanță proba unui fapt negativ, că nu a primit extrasul de cont, iar proba unui fapt negativ nu se poate face. În consecință, instanța constată că această clauză este abuzivă.
Conform art. 15.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, Deținătorul este de acord cu faptul că Extrasele lunare și extrasele din evidențele comerciale ale Emitentului păstrate în sistemul automatizat, reprezintă evidențe valabile ale obligațiilor sale ce decurg din utilizarea Cardului.
Această clauză creează un dezechilibru semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. Astfel, Deținătorul nu cunoaște datele din sistemul automatizat al Emitentului și poate să nu cunoască datele din Extrasele lunare, neavând nici un control asupra celor menționate acolo. În consecință, instanța constată că această clauză este abuzivă.
Potrivit art. 6.5, ultima teză din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, în cazul depășirii limitei de credit: De asemenea, deținătorul va trebui să achite Emitentului și o taxă de depășire a Limitei de Credit, în cuantumul prevăzut în tabelul de mai jos. În tabel se menționează: Comision depășire limita de credit 5%. Cu privire la limita de credit, art. 6.1: la data aprobării de către Emitent a unei prime tranzacții, va stabili Limita de Credit, iar art. 6.2: După emiterea Cardului, Emitentul va putea să modifice Limita de Credit luând în considerare posibilitățile financiare curente ale Deținătorului, credibilitatea acestuia, dacă respectă prezentele condiții generale, cât și toate riscurile posibile.
Clauza 6.5, ultima teză, creează un dezechilibru semnificativ creat între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe. În primul rând, instanța constată că nu este prevăzut în contract modul de calcul al Comisionului depășire limita de credit; în tabel se menționează doar 5%, fără alte explicații. Astfel, clauza nu este exprimată într-un limbaj ușor inteligibil
Apoi, instanța constată că Emitentul poate modifica în mod arbitrar Limita de credit, având în vedere toate riscurile posibile, ceea ce are ca efect plata de către Deținător a comisionului depășire limita de credit. În consecință, Emitentul a impus Deținătorului un adevărat comision de risc, vag definit, fără ca Deținătorul să primească în schimb un bun sau serviciu și fără a exista nici măcar eventualitatea unei astfel de contraprestații pe parcursul derulării creditului. Astfel, instanța constată că este abuziv art. 6.5, ultima teză din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline.
Cu privire la modificarea contractului, conform art. 23.1 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, Emitenrul are dreptul să modifice Condițiile generale în baza deciziei sale unilaterale, iar conform art. 23.2, modificarea va intra în vigoare după notificarea în prealabil a Deținătorului, notificare trimisă împreună cu Extrasul lunar.
Contestatorul a afirmat că nu a primit nicio informare privind modificarea contractului
Intimata a învederat că, în cadrul extrasului de cont emis în luna august 2008, i s-a adus la cunoștință contestatorului că începând cu luna septembrie 2008, comisionul lunar de administrare se majorează la 4,5 lei și penalitatea de plată întârziată se majorează la 45 lei.
În cadrul extrasului de cont pe care intimata învederează că l-a comunicat contestatorului (fila 66), nu există nicio mențiune privind modificarea comisionului lunar de administrare (de la 3 la 4,5 lei) sau a comisionului pentru plata întârziată (de la 30 la 45 lei).
În consecință, neexistând notificarea contestatorului, contractul de credit nu s-a modificat cu privire la cuantumul comisionului lunar de administrare (de la 3 la 4,5 lei) sau al comisionului pentru plata întârziată (de la 30 la 45 lei).
Cu privire la afirmația contestatorului conform căreia creanța ce se execută silit nu este certă:
Tranzacția inițială din data de 03.09.2006, este de 1886,31 lei, ambele părți recunoscând-o.
Cu privire la retragerile de numerar învederate de intimată, în cuantum de 728 lei, contestatorul învederează că nu a extras aceste sume de bani, un fapt negativ. Intimata nu a făcut dovada autenticității acestor retrageri menționate în istoricul cadrului. Astfel, i s-a pus în vedere intimatei, la termenele de judecată din 06.06.2014, 07.11.2014, să indice numele persoanei responsabile cu integritatea datelor din programul informatic pe care îl deține și care a generat tabelul cu tranzacțiile, iar această persoană să depună la dosar un memoriu cu privire la măsurile de securitate încorporate în program, pentru a fi verificată veridicitatea datelor, și o declarație pe propria răspundere privind respectarea acestor măsuri din octombrie 2006 și până în prezent. Intimata nu a răspuns acestei solicitări. Astfel, nefiind făcută dovada retragerilor de numerar de către contestator în cuantum de 728 lei, creanța cu privire la această sumă nu este certă.
Taxa de emitere a cardului inițial este de 15 lei, creanța cu privire la această sumă fiind certă.
Comisionul de plată întârziată este de 30 lei și s-a achitat de 30 ori, cuantumul total fiind de 900 lei, creanța cu privire la această sumă fiind certă.
Comisionul lunar administrare cont este de 3 lei și s-a achitat de 45 ori, cuantumul total fiind de 135 lei, creanța cu privire la această sumă fiind certă.
Comisionul depășire limita de credit a fost impus prin art. 6.5, ultima teză din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului Euroline, care este o clauză abuzivă. Prin urmare, creanța cu privire la cuantumul lui de 4446,47 nu este certă
Dobânda datorată este în cuantum de 1957,08 lei, sumă a cărei calcul, conform contractului de credit, nu a fost contestat de către petent, creanța cu privire la această sumă fiind certă.
Contestatorul a achitat benevol, în perioada octombrie 2006 – iunie 2010, suma totală de 3160 lei, după cum învederează intimata și recunoaște contestatorul.
În consecință, la data de 18.01.2013, contestatorul avea de achitat intimatei suma totală de 1886,31+15+900+135+1957,08-3160=1733,39 lei.
Onorariul executorului judecătoresc nu poate depăși 10% din valoarea creanței ce se execută, fiind stabilit de către instanță la suma de 174 lei, cu TVA inclus.
În consecință, valoarea cheltuielilor de executare, stabilită prin procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.01.2013, va fi modificată la suma de 413,34 lei, care include onorariul executorului judecătoresc.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va admite în parte contestația la executare și va anula în parte somația și procesul–verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.01.2013, procesul–verbal de poprire a veniturilor contestatorului de la terțul poprit . din data de 08.02.2013, somația imobiliară din data de 30.04.2013, și celelalte acte de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 988/2012 al B. Filofie L., în sensul că datoria de executat a constat în suma de 1733.39 lei reprezentând credit nerestituit, dobândă, comisioane de emitere card inițial, de administrare, pentru plată întârziată, precum și suma de 413,34 lei reprezentând cheltuieli de executare, în total 2146.73 lei, datoria la data de 18.01.2013.
Capătul de cerere privind anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 18.01.2013 de Judecătoria Sf. G. în dosarul civil nr._ va fi respins, deoarece aceasta se referă doar la încuviințarea aducerii la îndeplinire pe calea executării silite a titlului executor, fără a fi arătat cuantumul creanței.
Cu privire la capătul de cerere relativ la cheltuielile de judecată, conform art. 453 alin. 1 C.proc.civ, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Potrivit art. 453 alin. 2 C.proc.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Contestatorul a făcut dovada cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru de 194 lei (fila 25 din dosarul nr._ ) și contravaloarea xerocopierii dosarului execuțional de 130,2 lei (fila 106). Având în vedere că acțiunea va fi admisă în parte, instanța va admite și acest capăt de cerere în parte și va obliga intimata la plata sumei de 275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatorul H. P., domiciliat în ..341, jud. C. în contradictoriu cu intimata E. R. SERVICES IFN SA cu sediul în mun. București, ..6A, sector 2 și în consecință:
- anulează în parte somația și procesul–verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 31.01.2013, procesul–verbal de poprire a veniturilor contestatorului de la terțul poprit . din data de 08.02.2013, somația imobiliară din data de 30.04.2013, și celelalte acte de executare emise în cadrul dosarului execuțional nr. 988/2012 al B. Filofie L., în sensul că datoria de executat a constat în suma de 1733.39 lei reprezentând credit nerestituit, dobândă, comisioane de emitere card inițial, de administrare, pentru plată întârziată, precum și suma de 413,34 lei reprezentând cheltuieli de executare, în total 2146.73 lei, datoria la data de 18.01.2013.
- respinge contestația cu privire la anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 18.01.2013 de Judecătoria Sf. G. în dosarul civil nr._ .
Obligă intimata E. R. SERVICES IFN SA să plătească contestatorului suma de 275 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
B. T. MARIANKARACSONY I.
Red.BTM/21.05.2015
Tehnored.KI/21.05.2015, 4 ex.
| ← Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... | Pretenţii. Sentința nr. 514/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE → |
|---|
