Plângere contravenţională. Sentința nr. 1166/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1166/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 1166/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1166
Ședința publică din data de 25 iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. M. – judecător
GREFIER: I. R.
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată de petentul A. C. M. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis la data de 26.03.2015 de intimata Poliția L. a mun. S. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu art. 131 Cod Procedură civilă instanța, verificând competența, constată că, raportat la prevederile art. 94, 107 – 121 Cod Procedură civilă este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezentul litigiu.
Instanța procedează la identificarea petentului care se legitimează cu CI . nr._.
Se constată că, prin plângerea formulată, petentul solicită proba cu înscrisuri, proba cu cercetarea la fața locului, expertiză și martori.
Petentul solicită ca intimata să facă dovada faptului persoana care a întocmit procesul verbal este aceeași persoană care a constatat contravenția. De asemenea solicită ca intimata să depună la dosar documente aferente amplasării indicatorului „oprire interzisă” pe .>
Instanța, cu privire la probe, în baza art. 255, 258 Cod Procedură civilă, încuviințează pentru petent proba cu înscrisurile de la dosar. Respinge ca nefiind utile cauzei cererile petentului prin care solicită ca intimata să facă dovada faptului persoana care a întocmit procesul verbal este aceeași persoană care a constatat contravenția întrucât nu există nici un indiciu că procesul verbal a fost întocmit de altă persoană decât cea care a constatat fapta contravențională iar depunerea de documente din care să rezulte studiul de circulație și modul de amplasare a indicatorului „oprire interzisă” excede obiectului plângerii contravenționale ce face obiectul prezentului dosar. De asemenea, respinge ca nefiind utile proba cu cercetarea la fața locului, proba cu expertiza și proba testimonială.
Petentul nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 Cod Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 Cod Procedură civilă.
Petentul, având cuvântul solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.04.2015 sub nr._, petentul A. C. M. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2015 întocmit de intimata Poliția L. a mun. S. G..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, care să confirme cele constatate de agentul poliției locale, că petentul nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni. De asemenea, arată că indicatorul privind oprirea interzisă a fost montat fără un studiu de circulație și fără respectarea legislației din domeniu. Susține petentul că pe . oprite mai multe autovehicule, iar sancțiunea a fost aplicată în mod discriminatoriu.
În subsidiar, solicită înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, a invocat dispozițiile art. 16, 19,21,31 din OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 și Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
A solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, cercetare la fața locului, expertiză, martori.
Intimata Poliția L. a mun. Sf. G. nu a formulat întâmpinare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 26.03.2015 încheiat de intimata Poliția L. a mun. S. G., petentul A. C. M. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei, pentru faptul că la data de 11.03.2015 ora 09.07 a staționat voluntar cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . zona de acțiune a indicatorului rutier „oprirea interzisă”.
În drept, contravenția a fost încadrată în prevederile 143 lit. a din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, « instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării ».
Referitor la legalitatea procesului – verbal de contravenție, instanța constată că acesta conține toate mențiunile ale căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută, conform dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, agentul constatator a făcut mențiunile corespunzătoare cu privire la numele, prenumele și calitatea sa, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia.
Cu privire la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța constată că sunt neîntemeiate, din următoarele considerente:
Petentul susține că au fost încălcate prevederile art.19 alin.1 și art.16 alin.7 din OG nr.2/2001, în sensul că nu s-a respectat dreptul contravenientului de a formula obiecțiuni și nici nu a fost menționat vreun martor asistent în cuprinsul procesului verbal.
Instanța reține că potrivit considerentelor Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în cadrul recursului în interesul legii, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, prin această decizie s-a stabilit că în raport de caracterul imperativ-limitativ al cazurilor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, cazuri în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distinctă a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Instanța constată în primul rând că procesul verbal a fost încheiat ulterior constatării faptei, în lipsa petentului, la sediul poliției locale, după efectuarea verificărilor necesare, prin care s-a stabilit cine este persoana care a condus autoturismul în cauză (fila 9). Astfel, este evident că petentul nu putea formula obiecțiuni în cuprinsul procesului verbal, acesta fiind întocmit în lipsa persoanei sancționate. De altfel, nerespectarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001 nu i-a cauzat petentului nicio vătămare. Obiecțiunile pe care petentul a dorit să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului verbal le-a putut prezenta în cadrul prezentului proces.
Susținerea petentului, în sensul că procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal, având în vedere următoarele aspecte:
Conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 tezele a II-a și a III-a din OG nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, caz în care procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. Totodată, alin. 3 al art. 19 din OG nr. 2/2001 prevede că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.
Rolul martorului asistent este acela de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal și faptul că la întocmirea acestuia contravenientul nu era prezent sau a refuzat să semneze, asigurându-se astfel un plus de protecție a drepturilor contravenientului, neexistând obligația de a proba prin martori fapta contravenientului, dacă această faptă este probată prin alte mijloace probatorii. În cuprinsul procesului verbal s-a menționat că acesta a fost întocmit în lipsa contravenientului, după comunicarea datelor acestuia la sediul instituției (poliției locale).
Chiar dacă agentul constatator nu ar fi menționat motivul pentru care a întocmit procesul verbal în lipsa unui martor asistent, acest fapt atrage doar nulitatea relativă a procesului verbal contestat, care condiționează anularea actului de dovada unei vătămări suferite de petent . Or, această vătămare nu există, întrucât petentul a avut posibilitatea de a contesta în fața instanței situația de fapt reținută de agentul constatator.
Pe cale de consecință, instanța constată că motivul de nulitate invocat de petent privind nesemnarea procesului verbal de către un martor asistent, contrar art. 16 din OG nr. 2/2001, nu este întemeiat.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal atacat, cercetând înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că aspectele menționate în cuprinsul procesului verbal corespund adevărului.
De altfel, petentul nu a negat faptul că a oprit autoturismul în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”, ci doar susține că acel indicator a fost montat fără a exista un studiu de circulație și că nu rezulta zona de acțiune a acestui indicator. Însă, aceste aspecte nu pot forma obiectul analizei instanței în cadrul procedurii privind plângerea contravențională, oportunitatea amplasării acelui indicator neavând nicio relevanță în analiza temeiniciei și legalității procesului verbal de contravenție.
Prin urmare, fapta contravențională există, a fost corect constatată și sancționată .
Instanța reține însă că potrivit art. 5 alin 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar conf. art. 21 al 3 din același act normativ, coroborat cu prevederile art. 34 și art. 38 alin. 3 din O.G. 2/2001, la aplicarea acesteia trebuie să se țină seama și de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Ținând seama de dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001 care constituie dreptul comun în materie contravențională, (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv natura sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientei, în ipoteza în care prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor legale referitoare la oprirea autovehiculelor în zonele unde aceasta este interzisă prin semne de circulație.
Față de dispozițiile legale citate anterior și raportat la situația de fapt reținută mai sus, instanța apreciază că fapta săvârșită de contravenient în cauză este de o gravitate redusă, iar sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 390 lei este prea mare în raport cu modalitatea și împrejurările comiterii faptei.
De asemenea, se poate aprecia că petentul nu va mai repeta fapta reținută în sarcina sa chiar și fără aplicarea unei amenzi.
Sancțiunea avertismentului se aplică potrivit art. 7 alin 2 din actul normativ arătat, în cazul în care fapta este de o gravitate redusă.
Pentru motivele arătate, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 3 din O.G. 2/2001 instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională, în temeiul art. 34 din OG 2/2001 coroborat cu dispozițiile legale arătate mai sus, și să modifice procesul verbal de contravenție contestat, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul A. C. M., CNP_, cu domiciliul în mun. B., ., . E, . în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. a mun. S. G., cu sediul în cu sediul în mun. S. G., .. 4, jud. C..
Înlocuiește cu avertisment sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei aplicată petentului prin procesul verbal de contravenție . nr._/26.03.2015.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.06.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
B. L. M. I. R.
Red.BLM/03.07.2015
Tehnored.IR/03.07.2015
4 ex.
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 1038/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1039/2015.... → |
|---|
