Pretenţii. Sentința nr. 1133/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1133/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 1133/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1133/2015
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: B. K. AGOTA
GREFIER: E. K.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamant H. (S.) K. în contradictoriu cu pârâtul H. E., având ca obiect pretenții Disjungere la dos nr._ .
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv pentru data de 16 iunie 2015 respectiv 23 iunie 2015, hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2014 sub nr._ reclamantul H. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta H. K. desfacerea căsătoriei.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 27.07.2013, iar la data de 18.10.2013 pârâta a părăsit domiciliul conjugal, reclamantul necunoscând unde se află aceasta.
De asemenea, s-a arătat că din căsătorie nu au rezultat copii minori.
La cerere au fost atașate copii de pe certificat privind informarea asupra avantajelor medierii, certificat de căsătorie.
Cererea a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
Prin încheierea din data de 02.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ .
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.07.2014 sub nr._ pârâta – reclamantă H. K. a solicitat în contradictoriu cu reclamantul – pârât H. E. desfacerea căsătoriei părților, reluarea numelui purtat anterior căsătoriei, obligarea pârâtului la predarea bunurilor proprietate exclusivă a pârâtei – reclamante, respectiv bibliotecă Prima în valoare de 1650 lei, combină frigorifică Indesit în valoare de 1399 lei, televizor LCD Samsung în valoare de 1399 lei, mașină de spălat automată în valoare de 1000 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că din căsătorie nu au rezultat copii, iar între soți au existat divergențe de la începutul căsătoriei.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373, 1528 Noul C. civ.
Cererea a fost timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru.
La data de 26.09.2014 reclamantul – pârât a depus întâmpinare și cerere reconvențională.
Astfel, s-a arătat că partea este de acord cu desfacerea căsătoriei, fiind de acord și cu reluarea de către pârâta – reclamantă a numelui purtat anterior căsătoriei.
Pe cale reconvențională s-a solicitat obligarea pârâtei – reclamante să restituie către reclamantul – pârât bunurile personale, respectiv brățară de aur 8 g în valoare de 1040 lei, două inele bărbătești din aur a câte 6 gr fiecare în valoare de 1560 lei, sau în caz contrar obligarea pârâtei la plata contravalorii acestora.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și martori.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu 190 lei taxă judiciară de timbru.
La termenul din data de 15.10.2014 instanța a dispus disjungerea petitului pretențiilor formulate de părți și formarea unui nou dosar, acesta fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei S. G. sub nr._ .
La același termen părțile și-au precizat cererile, învederând că bunurile revendicate reciproc reprezintă bunuri proprii ale fiecărui soț, dobândit anterior căsătoriei.
La termenul din data de 12.11.2014 reclamanta – pârâtă a făcut dovada completării taxei judiciare de timbru cu suma de 278 lei.
La același termen instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul părților. Astfel, au fost atașate la dosar copii de pe certificat căsătorie, adresa nr. 8736/26.03.2013, traducere extras SMS, adresa nr._/24.04.2015, contract Vodafone Romania, adresa nr. 15/04.05.2015, adresa nr._/16.04.2015, adeverința nr. 11/16.04.2015, oferte preț aur.
La termenul din data de 10.12.2014 a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului – reclamant, răspunsurile reclamantei – pârâte la interogatoriul administrat fiind atașate la dosar la termenul din data de 21.01.2015.
Instanța, la acest din urmă termen a dispus completarea probatoriului prin administrarea probei cu martori, K. Gyongyike, B. A. fiind audiați la termenul din data de 08.04.2015.
Pârâtul – reclamant și-a precizat cererea la termenul din data de 13.05.2015 prin majorarea obiectului cererii reconvenționale de la suma de 2600 lei la suma de 3500 lei, diferența taxei judiciare de timbru în sumă de 65 lei fiind depusă la termenul din data de 10.06.2015.
La data de 22.06.2015 reclamanta – pârâtă a depus concluzii scrise solicitând admiterea cererii, respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată, fiind reiterate susținerile prezentate cu ocazia concluziilor pe fond.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța reține părțile s-au căsătorit la data de 27.07.2013, prin sentința civilă nr. 2177/2014 pronunțată la data de 21.10.2014 dispunându-se desfacerea căsătoriei.
În cauză, atât prin cererea principală cât și prin cererea reconvențională fiecare parte a solicitat obligarea celeilalte la restituirea bunurilor proprii, respectiv obligarea pârâtului – reclamant la înapoierea către reclamanta – pârâtă a bunurilor: bibliotecă, combină frigorifică, televizor LCD și mașină de spălat, iar pârâtul – reclamant a solicitat de la partea adversă restituirea bijuteriilor: brățară din aur de 8 gr, două inele bărbătești din aur de câte 6 gr fiecare, iar în caz de refuz la plata contravalorii în sumă totală de 3500 lei.
Potrivit art. 563 alin. 1 Noul C. civ. „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul”.
Rezultă astfel că ori de câte ori proprietarul unui bun se simte lezat în exercitare dreptului său are la îndemână acțiune în justiție prin care să solicite obligarea persoanei care stăpânește bunul să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul.
În cauză, instanța urmează a avea în vedere în primul rând că natura juridică a bunurilor nu a fost contestată de către părți, la termenul din data de 15.10.2014 arătându-se că bunurile revendicate unul de la celălalt sunt bunuri proprii dobândite anterior încheierii căsătoriei.
De asemenea, se reține că prin interogatoriul administrat, pârâtul – reclamant a recunoscut că bunurile solicitate de către reclamanta – pârâtă sunt ale ei. Astfel, partea a arătat că „în afară de televizor, celelalte bunuri sunt ale reclamantei și sunt la mine. Televizorul este tot al reclamantei dar l-a luat cu ea când a plecat”. În continuare pârâtul – reclamant a învederat că „sunt de acord să le dau înapoi când ea îmi va da înapoi bunurile mele luate de ea”, cu excepția televizorului, care potrivit susținerilor părții nu se află în posesia sa.
Însă, în ceea ce privește acest din urmă bun, martora K. Gyongyike a arătat că după căsătoria soților bunurile reclamantei – pârâte au fost mutate în locuința comună, printre acestea numărându-se și televizor LCD.
Fiind audiat, martorul B. A. a relatat că după despărțirea soților, a doua zi dimineață a fost sunat de către pârâtul – reclamant, iar când a ajuns la el a putut constata că televizorul LCD cu diagonala de aproximativ 60 cm a dispărut din cameră.
Însă, în legătură cu același bun, martora K. Gyongyike a arătat că știe de la o cunoștință, care locuiește în apropriere, că televizorul LCD a fost dus de către pârât, după despărțirea soților, la o prietenă a acestuia. În continuarea depoziției martora a relatat că atunci când s-au despărțit soții „reclamanta a venit la mine purtând o bluză mov, fustă și pantofi negri și o gentuță mică în mână, neavând alte bunuri asupra ei”.
Or, în raport de aspectele susținute prin declarațiile martorilor, instanța apreciază că apărările pârâtului – reclamant cu privire la faptul că, televizorul LCD a fost luat de către reclamanta – pârâtă la părăsirea domiciliului conjugal, nu pot fi reținute ca întemeiate.
În consecință, din probele administrate rezultând că bunurile solicitate sunt proprietatea reclamantei – pârâte, acestea fiind deținute de către pârâtul – reclamant, instanța apreciază că cererea de restituire este întemeiată, urmând a se dispune obligarea părții adverse la restituirea către fostă soție a bunurilor:: bibliotecă „Prima”, combină frigorifică marca Indesit, televizor LCD marca Samsung, mașină de spălat automată.
În ceea ce privește cererea reconvențională, prin răspunsurile la interogatoriul administrat reclamanta – pârâtă a negat faptul că la plecarea din domiciliul comun ar fi luat bijuteriile aparținând fostului soț, arătând că „nu am luat cu mine alte bunuri decât hainele cu care eram îmbrăcată”.
Însă, martorul B. A. a învederat în fața instanței că a văzut bijuteriile pârâtului – reclamant, cunoscând locul unde erau ținute, arătând că nu știe exact gramajul dar erau două inele mari bărbătești și o brățară bărbătească groasă.
De asemenea, martorul a relatat că după despărțirea soților, dar înainte ca reclamanta – pârâtă să părăsească țara s-a întâlnit cu aceasta lângă magazinul Șugaș și i-a spus că pârâtul – reclamant este foarte supărat că i-au dispărut bijuteriile, reclamanta răspunzându-i că „rezolvă problemele când se întoarce, dar are și ea nevoie de garanție”.
La dosar au fost depuse traduceri legalizate de pe extrase comunicări SMS transmise de pe nr. tel. +_ către nr. de tel. al pârâtului – reclamant, prin care s-a arătat că „(…) atunci când vei primi brățara înapoi și cele 2 buc. de inele pecetare, îmi dai și tu înapoi ceea ce este al meu”.
Reclamanta – pârâtă a susținut că la data transmiterii mesajelor nu mai era în posesia telefonului pentru care a fost alocat numărul de pe care au fost trimise SMS-urile, aparatul fiind dat cadou către fiul pârâtului – reclamant. Însă, din înscrisurile depuse, respectiv adresa nr. 15/FD/SEC/_/SDU/04.05.2015 emis de Orange Romania SA rezultă că nr. de telefon_ a aparținut din data de 12.08.2013 reclamantei – pârâte, contractul fiind denunțat de furnizorul de servicii la data de 13.02.2015 pentru neplata facturilor.
De asemenea, din declarația martorului Blodizsar A. rezultă că reclamanta avea nr. de tel. Orange, precum și faptul că partea promisese fiului pârâtului că o să îi trimită telefon din Israel, însă nu au dat telefonul reclamantei fiului pârâtului. În continuare, același martor a relatat că în preajma despărțirii soților reclamanta folosea același de număr de telefon ca și înainte.
Astfel, din probele administrate rezultă că SMS-ul prin care se recunoaște luarea și deținerea bijuteriilor pârâtului – reclamant au fost trimise de pe nr. de tel. alocat reclamantei – pârâte. Tot astfel, se reține că deși martora K. Gyongyike a arătat că la data părăsirii domiciliului de către reclamanta – pârâtă, aceasta a ajuns la ea îmbrăcată sumar, aceeași martoră a învederat că partea avea o geantă. Or, în raport de dimensiunile bijuteriilor este posibil ca acestea să fi fost luate de fosta soție, chiar dacă martora nu le-a observat.
În consecință, instanța apreciază că în cauză s-a efectuat dovada că bunurile aparținând pârâtului – reclamant sunt deținute de către reclamanta – pârâtă, cererea formulată în vederea restituirii fiind așadar întemeiată.
Conform art. 566 alin. 1 Noul C. civ. „pârâtul va fi obligat la restituirea bunului sau la despăgubiri dacă bunul a pierit din culpa sa ori a fost înstrăinat”.
Prin cererea reconvențională pârâtul – reclamant a solicitat restituirea bijuteriilor, iar în cazul în care restituirea nu este posibilă obligarea părții adverse la plata contravalorii.
Din înscrisurile depuse, respectiv oferte de preț prezentate de . și . SRL rezultă că prețul gramului de aur de 14 k este de 175 – 180 lei. Față de prețul de piață, precum și dimensiunile bijuteriilor, aspecte necontestate de către partea reclamant – pârâtă, instanța reține că valoarea bunurile supuse restituirii de către fosta soție este în sumă totală de 3500 lei. În consecință, în raport de prevederile art. 566 alin. 1 Noul C. civ. instanța va obliga partea, în caz de imposibilitate de restituire în natură, la plata contravalorii bunurilor.
În consecință, pentru considerentele arătate instanța va admite atât cererea principală, cât și cererea reconvențională dispunând obligarea pârâtului – reclamant la restituirea către reclamanta – pârâtă bunuri proprii reprezentând: bibliotecă „Prima”, combină frigorifică marca Indesit, televizor LCD marca Samsung, mașină de spălat automată, reclamanta – pârâtă urmând a fi obligată la restituirea către pârâtul – reclamant a bunurilor proprii, respectiv brățară de aur de 8 gr, două inele bărbătești din aur de câte 6 gr fiecare, iar în caz de refuz la plata a sumei de 3500 lei.
Potrivit art. 453 alin. 1 C. proc. civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească cheltuieli de judecată”, alin. 2 stabilind că „dacă cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”.
În cauză, având în vedere că instanța urmează a admite atât cererea principală cât și cererea reconvențională va dispune compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtul – reclamant la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 62 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamanta – pârâtă H. (S.) K. CNP_ cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. Zsuzsa în S. G., .. 13A, ., . în contradictoriu cu pârâtul – reclamant H. E. CNP_, domiciliat în S. G., ., jud. C..
Admite cererea reconvențională precizată formulată de către pârâtul – reclamant H. E. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă H. (S.) K..
Obligă pârâtul – reclamant la restituirea către reclamanta – pârâtă a următoarelor bunuri proprii: bibliotecă „Prima”, combină frigorifică marca Indesit, televizor LCD marca Samsung, mașină de spălat automată.
Obligă reclamanta – pârâtă la restituirea către pârâtul – reclamant a următoarelor bunuri proprii: brățară de aur de 8 gr, două inele bărbătești din aur de câte 6 gr fiecare, iar în caz de refuz obligă reclamanta – pârâtă la plata către pârâtul – reclamant a sumei de 3500 lei reprezentând contravaloarea bunurilor arătate.
Compensează în parte cheltuielile de judecată.
Obligă pârâtul – reclamant la plata către reclamanta – pârâtă a sumei de 62 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria S. G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. K. AGOTA EROSKATALIN
Red. BKA/03.11.2015
Tehnored. E.K/03.11.2015
4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1128/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 1091/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE → |
|---|
