Pretenţii. Sentința nr. 922/2015. Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 922/2015 pronunțată de Judecătoria SFÂNTU GHEORGHE la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 922/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR.922/2015
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE:G. A.-M.
GREFIER: R. E.
La ordine fiind pronunțarea asupra acțiunii civile privind pe reclamanta V. E. în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE,C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 21 mai 2015,hotărând următoarele.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014 sub nr._ reclamanta V. E., a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice B. și C. Național Pentru Combaterea Discriminării:
- să se constate că în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu ca urmare a refuzului pârâților de a achita sumele aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999
- să fie obligați pârâții, în temeiul art. 27 din OG nr. 137/2000 să plătească către reclamanți cu titlu de despăgubiri sumele reprezentând echivalentul celor descrise, calculate prin aplicarea procentului de câte 25% la salariul de bază pentru fiecare din cele două suplimente neacordate, actualizate cu indicele de inflație începând cu data de 01.01.2004 și până la 11.11.2009
- obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce și să cuprindă în buget fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor pretinse;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare cererii se arată că reclamanta are calitatea de funcționar publici în cadrul DGFP C., fiindu-le aplicabile prevederile art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 118/1999. Prin sentința civilă nr. 1753/02.12.2008 și modificată prin decizia civilă nr. 209/R/24.03.2009 s-a dispus obligarea pârâtei DGFP C. să le plătească suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru reclamantă, însă, hotărârile nu au fost puse în executare.
Așadar, se invocă în susținerea acțiunii prevederile legale art. 2 din OG nr. 137/2000, art. 6, 10, 27 din același act normativ, art. 27 din Legea nr. 118/1999, art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Protocolul nr. 12 la Convenție.
Astfel, se solicită a se lua în considerare că situația funcționarilor publici care au primit cele două suplimente și situația reclamantei este analogă. Reclamanta este discriminată față de ceilalți funcționari, care deși au obținut sentințe prin care suplimentele nu au fost cuantificate, totuși aceste hotărâri au fost puse în executare. Nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă pentru o diferență de tratament; felul muncii este același, cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, munca fiind egală, diferențierile salariale nu se justifică.
De asemenea, au fost invocate prevederile Directivei nr. 2000/CE/43, care definește discriminarea. Or, raportat această definiție la efectele produse urmează să se constate că doar o parte din funcționari sunt beneficiari ai suplimentelor arătate.
La cerere au fost atașate copii de pe sentința civilă nr. 757/CA/17.11.2008, decizia civilă nr. 209/R/24.03.2009, sentința civilă nr. 655/CA/01.10.2008, decizia civilă nr. 43/R/20.01.2009, decizia civilă nr. 819/R/09.12.2008, notă fundamentare, sentința civilă nr. 187//CA/09.12.2009, sentința civilă nr. 5671/16.05.2001, decizia civilă nr. 91/R/05.03.2013.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice B. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei capacității de exercițiu a drepturilor procesuale ale pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Coovasna, lipsa calității procesual pasive a Ministerului Finanțelor Publice, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sf. G., având în vedere că legea Cadru pentru jurisdicția activității administrației publice este L. 554/2004, iar prev. art. 27 din OG 137/2000 nu sunt aplicabile în speță.
De asemenea pârâtele invocă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția prescripției acțiunii.
La termenul din data de 19.02.2015, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate prin întâmpinare și s-a pronunțat asupra acestora conform încheierii din data de 19.03.2015.
La termenul din data de 14.05.2014 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările existente la dosarul cauzei, instanța reține că prin Sentința civilă nr. 1753 pronunțată de Tribunalul C. la data de 02.12.2008 în dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamanților – printre care se numără și reclamantei din prezenta cauză – iar pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C. a fost obligată să acorde și să plătească reclamanților suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2004 și în continuare (în funcție de perioada în care fiecare a avut raport de serviciu) până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementări legale, precum și la actualizarea sumelor datorate, prin aplicarea indicelui de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 209/R pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ la data de 24.03.2009 instanța a admis în parte recursul, a modificat în parte Sentința civilă nr. 1753/02.12.2008 în sensul că s-a înlăturat din sentință dispozițiile cu privire la stabilirea cuantumului suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de câte 25% din salariul de bază, fiind menținute celelalte dispoziții.
Rezultă așadar, că prin hotărârile judecătorești arătate, reclamantei i s-a recunoscut dreptul de a beneficia, cu începere din data de 01.01.2004 de două categorii de sporuri prevăzute de art. 31 lit. c și d din Legea nr. 188/199, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără însă a se determina cuantumul valoric sau procentual al acestora.
Aceste hotărâri nu au fost puse în executare.
Prin prezenta cerere, reclamanta a solicitat să se constate că prin acest refuz este supusă unui tratament discriminator, având în vedere că altor funcționari în situații identice hotărârile judecătorești prin care le-a fost recunoscut dreptul la aceste sporuri au fost puse în executare.
Sub aceste aspecte, urmează a se avea în vedere că potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
În ceea ce privește situația de discriminare, art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000 prevede că potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ., apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
În conformitate cu art. 2 alin. 3 din același act normativ sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Rezultă așadar, că pentru a ne afla în prezența unui tratament discriminator și care să fie de natură a da naștere unei cereri pentru despăgubire este necesară întrunirea mai multor condiții privitoare la existența unui tratament diferențiat; tratamentul diferențiat să aibă ca temei unul din criteriile prevăzute de lege; efectul acestui tratament să reprezinte o restrângere a recunoașterii ori exercitării unui drept și de asemenea să nu existe o justificare obiectivă pentru tratament.
În ceea ce privește prima condiție se reține că, astfel cum s-a arătat în cele precedente reclamanta s-a adresat instanței solicitând să se constate că prin neexecutarea dispozițiilor hotărârilor judecătorești arătate au fost supuși unui tratament diferențiat față de cei care au beneficiat de drepturile stabilite prin hotărâri judecătorești asemănătoare.
Astfel, la dosar a fost depusă copie de pe Sentința civilă nr. 757/CA pronunțată la data de 17.11.2008 de Tribunalul B. în dosarul nr._ prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea privind anularea Adresei nr. 5242/03.10.2008 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice B.; ca prescrisă cererea formulată în contradictoriu cu pârâta pentru perioada 01.01.2004 – 13.10.2005 și ca nefondată restul pretențiilor.
Însă, prin Decizia civilă nr. 43/R pronunțată la data de 20.01.2009 de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ prin care instanța admis în parte recursul, a modificat în parte Sentința civilă nr. 757/CA/17.11.2008 în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanții – care au avut calitatea de funcționari în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. – și pe cale de consecință a obligat pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice B. să plătească reclamanților sumele de bani ce reprezintă suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 13.10.2005 și până la data pronunțării prezentei cu dobânda legală aferentă până la plata efectivă a acestor drepturi, precum și în continuare până la modificarea situației de fapt sau de drept.
Așadar, în urma analizării considerentelor și dispozitivului hotărârilor judecătorești pronunțate în cele două cauze, respectiv litigiul înregistrat sub nr._ în care reclamanții au avut calitate de parte și litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._, se constată că situațiile deduse judecății sunt identice, toate părțile reclamante având calitatea de funcționar public cărora prin hotărâri irevocabile li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, fără însă ca acestea să fie cuantificate.
De asemenea, urmează a se avea în vedere că în timp ce reclamantei din prezenta cauză i s-a refuzat punerea în executare și posibilitatea de a beneficia de drepturile recunoscute prin hotărârea arătată, cei care au avut calitatea de parte în dosarul nr._ au beneficiat de aceste drepturi.
Astfel, din Adresa nr._/06.02.2012 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice B. rezultă că ordonatorul principal de credite – Ministerul Finanțelor Publice a aprobat documentația de punere în executare a (…) Deciziei civile nr. 43/R/2009 a Curții de Apel B. pronunțată în dosarul nr._ .
Or, în aceste condiții, se constată că deși reclamanta din prezenta cauză are o situație similară cu cei din cauza aflată pe rolul instanțelor judecătorești din B. și soluționată prin Decizia civilă nr. 43/R/2009, cei dintâi a fost supusă unui tratament diferențiat față de cei din urmă.
Instanța apreciază că și cea de a doua cerință arătată și prevăzută de art. 2 din OG nr. 137/2000 este îndeplinită, legea prevăzând posibilitatea constatării existenței unui tratament discriminatoriu pe orice criteriu.
Referitor la cea de a treia cerință, se reține că prin comportamentul adoptat de către pârâtă, reclamanta din prezenta cauză au fost dezavantajată față de cei aflați în situații similare, astfel, cum s-a arătat în cele precedente, prima neavând posibilitatea de a beneficia efectiv de drepturile recunoscute prin Sentința civilă nr. 1753/02.12.2008 astfel cum acestea au fost modificate prin Decizia civilă nr. 209/R/24.03.2009.
Or, față de cele arătate, se apreciază că în cauză suntem în prezența unui tratament discriminatoriu aplicat reclamantei, prin practicile pârâtelor, respectiv refuzul de a pune în executare drepturile recunoscute prin hotărârile arătate, partea din prezenta cauză a fost dezavantajată față de alți funcționari aflați în situații similare.
Însă, astfel, cum s-a arătat în cele precedente, pentru posibilitatea de a beneficia de despăgubiri ca urmare a constatării unei situații de discriminare, este necesar pe lângă întrunirea cerințelor arătate, să se constate că practicile sau tratamentul aplicat să nu fie justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acestui scop să fie adecvate și necesare.
Sub acest aspecte, se reține sentințele în care reclamanta are calitatea de parte nu a fost pusă în executare, însă din Adresa nr._/06.02.2012 rezultă că pentru alte categorii de persoane aflate în situații similare autoritățile au efectuat demersurile necesare punerii în executare a dispozițiilor hotărârilor irevocabile.
Constatându-se că nu există o justificare obiectivă pentru aplicarea unui tratament diferențiat în situația dată, implicit nici cerința privind existența unui raport de proporționalitate între aceste practici și scopul urmărit prin aplicarea acestuia nu este îndeplinită în cauză, neputându-se aprecia că măsura este adecvată și necesară în raport de aspectele avute în vedere de către autorități.
Având în vedere aspectele arătate și ținând seama de prevederile art. 2 din OG nr. 137/2000 instanța apreciază că reclamanta este supuși unui tratament discriminatoriu, determinat de refuzul pârâților de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație puls dobânda legală aferentă suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999 și stabilite prin sentința civilă nr. 1753/02.12.2008 astfel cum acestea au fost modificate prin Decizia civilă nr. 209/R/24.03.2009, pentru perioada 01.01.2004 și până la încetarea raportului de serviciu ori până la noi reglementări legale.
Așadar, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normativ, care prevede posibilitatea acordării de despăgubiri în situația constatării existenței unui tratament discriminatoriu, instanța apreciază că solicitarea reclamanților privind obligarea pârâților să le acorde cu titlu de despăgubiri sumele echivalente celor arătate anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate cu începere de la data de 01.01.2004 și până la data de 11.11.2009 – data apariției Legii Cadru nr. 330/05.11.2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În consecință, față de cele arătate, instanța urmează să admită cererea, va constata că reclamanta este supusă unui tratament discriminatoriu determinat de refuzului pârâtului Ministerului Finanțelor Publice de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, sume datorate cu începere de la data de 01.01.2004 și până la 11.11.2009, va obliga pârâții să achite reclamanților cu titlu de despăgubiri sumele echivalente celor arătate anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate cu începere de la data de 01.01.2004 și până 11.11.2009 și va obliga pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării către reclamanți a despăgubirilor stabilite în precedente.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de acordare a cheltuielilor de judecată, se reține că potrivit art. 453 N.c . proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. În cauza de față, având în vedere că instanța urmează să admită pretențiile reclamanților, va admite solicitarea acestora și va obliga pârâții să plătească reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de către reclamanta V. E., domiciliată în S. G., ., ., . CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetului de avocat O. T. cu sediul în S. G.,..10,. în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în B., .. 7, jud. B. și C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața V. M. nr. 1 – 3, sector 1.
Constată că reclamanta este supusă unui tratament discriminatoriu determinat de refuzului pârâtului M. FINANȚELOR PUBLICE de a achita sumele actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală, aferentă suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, sume datorate cu începere de la data de 01.01.2004 și până la 11.11.2009.
Obligă pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. să achite reclamantei cu titlu de despăgubiri sumele, actualizate cu indicele de inflație,echivalente celor arătate anterior, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază în considerarea fiecăruia dintre cele două suplimente neacordate cu începere de la data de 01.01.2004 și până la 11.11.2009.
Obligă pârâtul M. FINANȚELOR PUBLICE să aloce fondurile necesare achitării către reclamantă a despăgubirilor stabilite în precedente.
În baza art. 453 Noul C. pr. civ. obligă pârâții la plata către reclamantă a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocațial.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria S.-G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A.-M. R. E.
Red.G.A.M./16.06.2015
Tehnored.R.E./16.06.2015
6 exp.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 923/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 930/2015.... → |
|---|
