Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4879/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4879/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 4879/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4879/2015
Ședința publică de la 25.09.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. T. - judecător
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant C. M. și pe pârât G. R. asigurare REASIGURARE SA, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 18.09.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceiași zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea formulată sub nr. dosar_ reclamantul C. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta G. R. ASIGURARE REASIGURARE SA ca prin hotărâre:
- Să se constate nulitatea absolută a contractului de agent înregistrat de pârâta sub nr. 227/2009
- Cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a motivat că acest contract nu a fost niciodată semnat de reclamant deși apare numele lui la sfârșitul contractului și o semnătură.
De aceea nu suntem în prezența unui contract întrucât art. 942 cod civil vechi și 1178 Cod civil nou stauează ca fundamental pentru nașterea contractului este acordul de voință.
Lipsește consimțământul, contractul de agent 227/2009 nu are semnătura reclamantului.
Contractul pe care reclamantul l-a încheiat cu G. și l-a semnat ca atare și are un alt conținut.
În drept: art. 942, 948 Cod civil vechi, art. 6 alin.3 din Cod civil nou, art. 4 din Lg.71/2011.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând pe cale de excepție autoritatea lucrului judecat având în vedere că în dosarul nr._/299/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost respinsă cererea reconvențională a reclamantului reconvențional C. M. prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei prevăzută de art. 3.2.12 din contractul de agenr nr. 227/23.02.2009 și s-a admis acțiunea principală formulată de reclamantă.
În subsidiar, cere respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală având în vedere că reclamantul și-a exprimat consimțământul, ceea ce poate dovedi prin expertiza grafică.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de agent nr. 227/23.02.2009, semnat la 5.01.2009 (filele 5 – 12)
Între părți a mai existat un contract sub nr. 197/12.01.2009 care reprezintă un act adițional, valabil de la data de 1.04.2012 –fila 65
Contractul contestat sub aspectul semnaturii este contractul de agent nr. 227/23.02.2009, depus in copie la dosar si in pofida acordarii mai multor termene pentru depunerea actului original, conform art 293 NCPC, pârâta a invederat motivat ca nu detine originalul.
Asertiunea reclamantului C. M. prin reprezentant potrivit căreia refuzul INEC de a efectua expertiza este nejustificat, nu poate fi luată în considerare.
Imposibilitatea administrării probei datorită nedepunerii contractului în original rezidă în aceea că documentul contestat de reclamant trebuie să fie examinat de către experții criminaliști atât sub aspectul caracteristicilor exterioare, cât și cele intrinseci.
Or, pe un act prezentat în copie nu pot fi verificate caracteristici precum viteza de execuție a scrisului, dinamica acestuia, presiunea.
De asemenea, ar putea exista erori în identificarea corectă a scriptorului având în vedere posibilitatea unor metode de alterare a înscrisului prin aceea că scrisul sau semnătura, prezentate în copie, să fie rezultatul unui colaj realizat prin mijlaoce informatice sau produsul unei contrafaceri prin metode de xerocopiere și nu pot fi decelate indicii de autenticitate. Aceste opinii juste au fost exprimate în adresa nr. 132/27.03.2015 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj (fila 196 dosar) pe care instanța și le-a însușit, apreciind solicitarea laboratorului de a depune actul în litigiu, în original, drept pertinentă.
De asemenea, referința făcută de experții criminaliști la standardul ISO/CEI_ care prin procedurile specifice interzice examinarea în copie a actelor în litigiu, este reală.
Referitor la lipsa de veridicitate a susținerilor LI.E.C Cluj în sensul că aceasta nu ar fi baza legală corectă, Standardul ISO/CEI_ reglementând alte aspecte, alegatii apartinând reclamantei, instanța constată următoarele:
INEC este acreditat conform standardului de calitate SR EN ISO CEI_/2005, aspect care presupune ca activitatea în cadrul institutului se desfășoară potrivit unor proceduri generale și specifice, verificate și recunoscute de organismul național de acreditare – RENAR.
Deci sistemul de management al calității din MJ-INEC acreditat ISO/CEI_ presupune analizarea actelor originale contestate în proces pentru asigurarea acuratetei si pertinentei probei.
Așadar, relevanta, utilă și concludentă pentru a concluziona asupra apartenenței scrisului este expertiza grafica efectuată asupra contractului original.
Contractul de agent nr. 227/23.0.2.2009 depus în copie la dosar de reclamant la filele 7 – 13 este semnat la rubrica „agent” cu numlee în clar „C. M.” și însotit de o semnătură.
Reclamantul a susținut că nu a semnat și nu a consimțit niciodată la încheierea contractului de agent. Pentru a concluziona că nu a existat acordul de voință al părților și lipsa totală a consimțământului, cu consecinta pronunțarii sancțiunii nulității absolute a contractului, este necesar a dovedi cu certitudine prin proba cu verificarea de înscrisuri ca semnatura nu apartine reclaamntului
Or desi instanta a comparat semnaturile de pe contract si celelalte acte depuse in probatiune, cu semanturile executate in fata instantei, prin scriptul de la fila 145, potrivit art. 302, 303 NCPC, proba nu a fost de natură a invalida semnătura de pe contract
In lipsa administrarii expertizei incuviintate, instanta nu este in masura a concluziona că semantura nu aparține reclamantului sau că s-a comis un fals prin contrafacere.
Așadar, instanța nu și-a format convingerea fermă că semnătura de pe contract nu aparține reclamantului numai pe baza examinarii înscrisurilor și a verificării de scripte și în absența concluziilor unei expertize grafice.
De altfel, contractul a cărui semnătură se constată în cauza pendinte a mai fost supus analizei și în litigiul purtat între părți și care a făcut obiectul dosarului_/299/2012 pe rolul Judecătoriei sector 1 București, unde reclamantul reconvențional C. M. a cerut în acel cadru procesual să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzută de art. 3.2.12 din contractul de agent, cerere respinsă de instanță.
Cu acea ocazie nu s-a invocat nulitatea absolută a contractului pentru lipsa semnăturii.
Potrivit art. 1179 Cod civil, existența consimțământului la încheierea contractului este unul din elementele esențiale ale actului.
Consimțământul ca și condiție esențială de fond și generală a actului juridic, care consta în hotărârea de a încheia un act juridic manifestată în exterior,trebuei să îndeplinească la rândul său anumite condiții pentru a fi valabil, respectiv să fie exprimat cu intenția de a produce efecte și să fie exteriorizat.
Cu ocazia dezbaterilor din dosarul nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București nu s-a discutat lipsa de validitate a convenției pentru nesemnarea contractului, ca atare, reclamantul a admis existența unui act valabil încheiat și producător de efecte juridice, invocând doar nulitatea unei clauze, ceea ce presupune că s-a depășit etapa formării acordului de voință prin analizarea voinței interne a semnatarului contractului, în calitate de agent.
Statuările instanței din dosar nr._/299/2012 nu pot fi nesocotite în prezenta cauză având în vedere efectul pozitiv al autorității lucrului judecat, privit ca prezumție, ceea ce determina instanta să rețină că reclamantul tinde prin demersul sau, la un interval de 5 ani de la încheierea contractului, la desființarea lui pentru motive de nulitate absolută (fila 27),după pronunțarea sentinței civile_/30.05.2013a Judecatoriei sectorului 1Bucuresti
Or, este relevant si momentul la care reclamantul valorifică acest aspect al lipsei semnaturii valabile, respectiv la 24 aprilie 2014, odată cu înregistrarea prezentei acțiuni civile și nicidecum în cadrul cererii reconvenționale, depuse în anul 2012 în dosar nr._/299/2012
Cu acea ocazie nu s-a invocat lipsa unui element esențial fără de care actul juridic nu poate lua naștere, respectiv a voinței manifeste de încheiere a actului juridic.
Dimpotrivă,prezumând că și-a dat un consimțământ prin semnarea contractului 227/2009, reclamantul M. C. a acceptat formarea acordului de voință și implicit a recunoscut încheierea unui contract valabil, contestând doar clauza care îl prejudicia prin solicitarea pretențiilor de către G. Asigurări.
In consecinta, vazand considerentele de fapt si de drept enuntate, in temeiul art 1179 NCC actiunea se gaseste neintemeiata urmând a fi respinsa.
Nu s-a facut dovada cheltuielilor de judecata de catre pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge actiunea civila formulata de reclamantul C. M. domiciliat in Sibiu, . 1 . cu pârâta . REASIGURARE SA cu sediul in Bucuresti si sediul ales in loc S., . 32 jud A..
F. cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel in termen de 30 de zile e la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 25.09.2015
P. GREFIER
M. T. D. S.
Red.MT/tehn.DS/18.11.2015
C..4ex- 2 ex. se comunică
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4877/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4847/2015.... → |
|---|
