Plângere contravenţională. Sentința nr. 4847/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4847/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 4847/2015
TRIBUNALUL SIBIU
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub numarul 5264
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.4847
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. M. L. - vicepreședinte
Grefier: A. I. R.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect „plângere contravențională”, privind pe petenta V. E. S.R.L. și pe intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA REGIONALĂ ANTIFRAUDĂ FISCALĂ SIBIU.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09.09.2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.09.2015.
INSTANȚA
Constată că prin plângerea contravențională înregistrată sub nr._ la data de 27.01.2015 la Judecătoria Sibiu petenta . în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca prin hotărârea ce va pronunța instanța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/15.01.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii petenta a invocat excepția nulității procesului-verbal motivat de faptul că efectuarea controlului a avut loc în data de 07.01.2015 la sediul societății din Cisnădioara, pentru ca în procesul-verbal de contravenție să se menționeze inițial faptul că „controlul s-a desfășurat în data de 15.01.2015”. De altfel, data încheierii procesului-verbal atacat este data de 15.01.2015. Menționarea greșită a datei săvârșirii faptei are importanță reală, întrucât la data de 07.01.2015 societatea era în activitate, iar la data de 12.01.2015 activitatea firmei a fost suspendată la cererea administratorului societății. Invocă lipsa calității de contravenient întrucât la data încheierii procesului-verbal de contravenție activitatea societății era suspendată.
Pe fond arată că față de fapta reținută în cuprinsul procesului-verbal societatea petentă nu a săvârșit nici o contravenție. Petenta se încadrează la excepțiile prevăzute de lege de la art.1b pct.8 din OG nr.28/1999 actualizată. În subsidiar solicită înlocuirea amenzii considerate prea mare cu avertismentul.
In drept, au fost invocate dispozițiile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 cu modificările ulterioare,OUG nr.31/1990, art.452 Codul de procedură civilă.
Au fost depuse înscrisuri: procesul-verbal atacat, procesul-verbal din 15.01.2015, rezoluția ORC 524/15.01.2015, certificat de înregistrare mențiuni.
Plângerea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei cf. art. 19 din OUG nr. 80/2013.
Intimatul legal citat a depus la data de 07.04.2015 întâmpinare (f.17) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata si menținerea procesului verbal de contravenție cu motivarea că în urma controlului operativ și inopinat, inițiat în data de 07.01.2015 la punctul de lucru al societății V. E. S.R.L situat în localitatea Cisnădioara, unde societatea V. E. S.R.L desfășoară activitate de cazare pentru vacanțe și perioade de scurtă durată, și continuat în data de 15.01.2015 la sediul D.RAR 7 Sibiu, Șoseaua A. lulia, nr. 73 A, județul Sibiu, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzută ca atare la art.10 lit.b din OUG nr 28/1999 rep., faptă pentru care s-a aplicat sancțiunea contravențională constând în minimul amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, în baza art. 11 alin. 1 lit. d din OUG nr, 28/1999 rep., aplicabilă la data constatării și sancționării faptei, dispunându-se și sancțiunea complementară de suspendare a activității punctului de lucru aparținând societății V. E. S.R.L din localitatea Cisnădioara, ., județul Sibiu, pentru o perioadă de 2 luni. Menționăm faptul că, în conformitate cu prevederile O.G.nr.2/2001, contravenientul S.C. V. E. S.R.L avea posibilitatea achitării in termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, respectiv suma de 5.000 lei, fapt ce a fost menționat în procesul de verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr_/15.01.2015 și a fost luat la cunoștință de către Vilcu V., administratorul societății si consimțit prin semnătura acestuia, după ce a fost inștiințat șt verbal de către inspectorii antifraudă, de această posibilitate.
In ceea ce privește capătul de cerere privind nulitatea absoluta a procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor pe motiv ca nu s-au respectat prevederile art 16 alin.7 si art 17 din O.G.nr.2/2001, solicită să fie respinse ca neîntemeiate pentru următoarele considerente: petenta interpretează greșit prevederile O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic a contravențiilor, deoarece din lecturarea procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/15.01.2015 se poate constata ca acesta îndeplinește toate condițiile de fond si forma prevăzute de art16 si att17 din O.G. nr.2/2001. Dupa cum se poate observa, nu exista motive de nulitate așa cum a prevăzut legiuitorul la art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, deoarece inspectorul antifrauda a precizat în procesul verbal data săvârșirii faptei, fapta continuua in perioada 07.01._15.
Pe fondul cauzei, arată ca in urma controlului operativ inopinat efectuat la punctul de lucru ai societății situat în localitatea Cisnădioara, județul Sibiu, control început în data de 07.01.2015 și terminat în data de 15.01.2015, s-a constatat ca societatea deși este dotată cu aparat de marcat electronic fiscal, acesta a fost defect începând din data de 21.07.2014, potrivit susținerilor dl.Vilcu V., administratorul societății. Prin urmare petenta nu a înregistrat în registrul special facturile și chitanțele emise pentru serviciile prestate către populație, deși de la data constatării defecțiunii casei de marcat 21.07.2014 și până la data controlului 07.01.2015 societatea a efectuat servicii de cazare.
Având în vedere că nu s-au eliberat bonuri fiscale pentru toate facturile emise de către societate în perioada supusă verificării și nu a înregistrat în registrul special al acestuia facturile și chitanțele emise pentru serviciile prestate către populație S.C.V. E. S.R.L. a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art.1 din O.U.G. 28/1999 rep.:" (1) Operatorii economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum §i prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, mi obligația să emită bonuri fisca/e cu aoarate de marcat eiectronice Fiscale și să ie predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală.".
Precizam ca petenta avea obligația marcării tuturor sumelor bănești incasate si eliberarea de bonuri fiscale clienților.
Petentul nu a înregistrat in registrul special operațiunile efectuate si nici nu a emis facturi fiscale pentru respectivele operațiuni efectuate, încălcându-se astfel prevederile art.1 alin.4 din O.U.G. nr.28/1999 "pana la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru, special întocmit în acest sens, toate operațiunile efectuate și să emită facturi fiscale pentru respectivele operațiuni, la cererea clientului."
Referitor la susținerile potrivit cărora petentul nu se încadrează în prevederile art.1 alin.8 din OUG nr.28/1999 și că " legea nu precizează nici o perioadă obligatorie de repunere în funcțiune a aparatelor " solicită să fie respinse ca nefondate având în vedere următoarele considerente:legiuitorul prevede obligativitatea agentului economic de a anunța distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau unitatea de service acreditata a acestui distribuitor autorizat in situația defectării aparatului de marcat electronic fiscal, in conformitate ca dispozițiile art.1 alin,3 teza a III a din OUG nr.28/1999 rep.:" în situația defectării aparatelor de marcat electronice fiscale utilizatorii sunt obligați ca în momentul constatării defecțiunii să anunțe distribuitorul autorizat care a livrat aparatul sau, după caz, unitatea de service acreditată a acestui distribuitor autorizat”. Totodată precizează ca petenta nu se încadrează în excepțiile prevăzute la art.l alin.8 din O.U.G. nr.28/1999 rep potrivit căruia: " Până la repunerea în funcțiune a aparatelor de marcat electronice fiscale, operatorii economici utilizatori sunt obligați să înregistreze într-un registru special, întocmit în acest sens toate operațiunile efectuate și sâ emită chitanțe, în condițiile legii, pentru respectivele operațiuni și facturi, la cererea clientului. Obligația privind înregistrarea operațiunilor efectuate într-un registru special nu se aplică operatorilor economici care desfășoară activitatea de transport în regim de taxi"
Se arată că organele de control s-au deplasat la distribuitorul autorizat al aparatului de marcat electronic fiscal deținut de societatea V. E. SRL, unde s~a luat legătura cu dl. Dumîtrache D. D. în calitate de tehnician service AWIEF.Conform notei explicative date de dl D. D. D. rezulta faptul că în data de 21.07.2014 s-a deplasat în Cisnădioara la punctul de lucru al societății V. E. SRL pentru verificarea AMEF cu seria_ unde a constatat că AMEF nu funcționează deoarece are acumulatorul descărcat și memoria fiscală defectă menționând acest lucru și în cartea de intervenții a casei de marcat.
Acesta a mai precizat faptul că administratorul societății nu a dorit remedierea defecțiunii a casei de marcat electronic fiscală. Activitatea petentei este o activitate cotidiana, de rutina, astfel incat nu se poate considera ca ea reprezintă o situație imprevizibila, petentul având obligația de a lua toate masurile necesare pentru desfășurarea in bune condiții a acestei activități. Prin urmare, vinovăția acestuia se manifesta cel putin sub forma culpei.
Față de contravenția săvârșită, organele de control au aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzut de art.11 alin.1 lit.d din OU.G. nr.28/1999 rep. În ceea ce privește aplicarea sancțiunii complementare de suspendare a activității pe o perioadă de două luni, considera ca organele de control au aplicat în mod corect, aceasta se aplică "ope legis" agenților economici care nu emit bonuri fiscale pentru toate serviciile prestate/ produsele livrate.
În probațiune intimata nu a depus la dosarul cauzei vreun înscris.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în contextul legislației interne în vigoare și având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța constată ca plângerea este nefondata pentru următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ /15.01.2015 petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei în baza art.11 alin.1 lit.d din OUG nr.28/1999 rep și actualizată, reținându-se că în urma unui control din data de 07.01.2015 la sediul societății petente, s-a constatat că societatea deține aparat de marcat electronic fiscal cu seria_, dar nu emite bonuri fiscale pentru serviciile prestate/bunurile livrate către persoane fizice pe motiv că aparatul respectiv este defect din 21.07.2014. Pentru prestările de servicii de cazare către persoane fizice societatea a emis facturi și chitanțe, încălcându-se prevederile art.1alin.1 și 2 și art.6 din OUG nr.28/1999 rep și actualizată. Se mai arată în procesul-verbal că fapta descrisă a fost constatată și sancționată la data de 15.01.2015, data întocmirii procesului-verbal. Fapta descrisă constituie contravenție prevăzută la art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 rep și actualizată. Și sancționată conform art.11 alin.1 lit.d din același act normativ.
Verificând plângerea din perspectiva prevederilor art. 31 al. 1 si art. 34 din OG nr. 2/2001 instanța constata ca aceasta a fost depusa in termenul legal.
Analizând legalitatea procesului verbal, atât din oficiu cât și raportat la nulitățile absolute, instanța reține că nu există un motiv de nulitate absolută care să poată fi reținut conform art. 17 din OG 2 din 2001. Prin Decizia nr.22/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat faptul că în afara cazurilor exprese prevăzute de art.17 din OG 2/2001, care atrag nulitatea absolută a procesului-verbal dacă lipsesc, restul, printre care și art.16 din OG 2/2001 atrag nulitatea relativă a procesului-verbal, în măsura în care petentul dovedește că a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal. Ori, în speță, petentul nu a făcut dovada vătămării sale.
În ceea ce privește apărarea petentului privind nulitatea procesul-verbal, aceea că s-a menționat greșit data săvârșirii faptei, instanța reține că în cuprinsul procesului-verbal se arată că a avut loc un control între 07.01.2015 și 15.01.2015, fapta săvârșită fiind una continuă. Or, potrivit art.13 alin.2 din OUG nr.2/2001 în cazul contravențiilor continue termenul pentru aplicarea sancțiunii curge de la data încetării săvârșirii faptei.
Instanța reține asupra temeiniciei procesului-verbal, la data întocmirii procesului-verbal 15.01.2015 erau în vigoare textul art. 10 lit.b din OUG nr.28/1999 astfel:”constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni: …
b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (8)”, precum și art. 1 alin.1 „operatorii economici care încasează, integral sau parțial, cu numerar sau prin utilizarea cardurilor de credit/debit sau a substitutelor de numerar contravaloarea bunurilor livrate cu amănuntul, precum și a prestărilor de servicii efectuate direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale.
(2) Operatorii economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le înmâneze clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factura.
Și Art. 6 - Obligația operatorilor economici prevăzuți la art. 1 de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naștere de la data începerii activităților comerciale desfășurate în fiecare locație. „
Instanța mai reține din procesul-verbal încheiat la data de 15.01.2015 de către inspectorii intimatei, reiese fără dubiu că în perioada menționată și în procesul-verbal ca fiind controlată 07.01.-15.01.2015 societatea nu a desfășurat activitate, că la data de 07.01.2015, în urma deplasării la punctul de lucru al societății nu s-au identificat sume de bani, și că din data de 10.12.2014 societatea nu mai desfășoară nici un fel de activitate economică.
Mai mult, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv rezoluția nr.524 din data 15.01.2015 a ONRC și certificatul de înregistrare mențiuni eliberat la data de 22.01.2015 (f.8,9), reiese că societatea petentă și-a suspendat activitatea începând cu data de 12.02.1025 până la data de 12.01.2018.
Din analiza tuturor probelor și a condițiilor de admisibilitate a acestora ca probe, instanța constată că fapta nu există, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale contravenției pentru care petenta a fost sancționată. Astfel, o condiție esențială pentru săvârșirea contravenției era aceea ca operatorul . să încaseze, integral sau parțial, contravaloarea prestărilor de servicii efectuate direct către populație. Or, din înscrisurile depuse de către petentă, inclusiv cele întocmite de către intimată, reiese fără urmă de tăgadă că petenta nu mai desfășura activitate economică la data efectuării controlului.
Ținând cont și de practica CEDO ( vezi cauza A. împotriva României) instanța reține că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Atâta timp cât intimata nu a făcut dovada fără urmă de tăgadă a săvârșirii contravenției de către petentă, instanța constata ca solicitarea anulării procesului-verbal este fondata, astfel că, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 plângerea va fi admisă, iar procesul-verbal atacat va fi anulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petenta . cu sediul în Cisnădioara, nr.28, județul Sibiu, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5 .
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 15.01.2015 întocmit de Direcția Regională Antifraudă Fiscală Sibiu.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. M. L. A. I. R.
Red./ Tehred BML/ 30.10.2015
REd/Tehnred.practica AIR/ 23.10.2015
Ex.4..>
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 4879/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4849/2015. Judecătoria... → |
|---|
