Contestaţie la executare. Sentința nr. 6592/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6592/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 6592/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVLĂ NR. 6592/2015
Ședința publică de la data de 03 decembrie 2015
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: F. L. A. – judecător
GREFIER: M. D. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civil privind pe contestator ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SIBIU și pe intimat C. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei se prezintă intimatul personal și asistat de avocat V. F., lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța constată că s-a formulat cerere de repunere pe rol și totodată s-a depus un înscris prin care s-a întocmit documentația în vederea efectuării plății contravalorii facturii; totodată pune în discuție formularea cererii repunerii pe rola cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea cererii de repunere pe rol a prezentei cauze.
Instanța având în vedere cererea de repunere pe rol a prezentei cauzei, urmează să o admită având în vedere faptul că, contestatorul și-a îndeplinit obligațiile față de care instanța a dispus suspendarea prezentei cauze, la termenul anterior.
În temeiul art. 244 alin. 1 C. instanța, considerându-se lămurită, declară cercetarea procesului încheiată, astfel încât acordă părților în temeiul art. 392 C. cuvântul asupra fondului cauzei.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației la executare ca fiind nefondată și arată totodată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Arată că, debitoarea-contestatoare este de rea credință în condițiile în care există un titlul executoriu împotriva acesteia prin care s-a stabilit suma debitelor, reprezentând cheltuieli de judecată pentru care în timpul litigiului nu și-a îndeplinit obligația, însă hotărârea a rămas definitivă, obligația este scadentă, întrucât executorul judecătoresc a respectat procedura prevăzută în ceea ce privește executarea instituțiilor bugetare, motiv pentru care solicită respingerea contestației la executare, respectiv să fie anulată executarea silită, deoarece organul fiscal este ținut să își îndeplinească obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească.
Instanța în temeiul art. 394 alin. (1) c. pr. civ., declară închise dezbaterile și, față de actele și de înscrisurile de la dosar rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 27.05.2015, sub nr_, contestatorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat în contradictoriu cu intimatul C. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea încheierii de încuviințare a executării silite nr 49/11.05.2015 și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare emise în dosarul execuțional nr 49/2015; suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin încheierea nr 49 din data de 11.05.2015 emisă în dosarul execuțional nr 49/2015 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitoarei G. Financiară-Comisariatul general prin succesor legal în drepturi Agenția Națională de Administrare Fiscală prin punctul de lucru ANAF Sibiu la cererea creditorului C. M., în baza sentinței civile nr 279/11.02.2014 a Tribunalului Sibiu def prin decizia nr 8491/18.12.2014 a Curții de Apel A. I.. Ca urmare a încuviințării executării silite, prin somația nr 49 din data de 11.05.2015, B. C. I. a solicitat contestatorului să achite suma de 7677,21 lei compusă din 6499,30 lei cheltuieli de judecată în dosarul nr_ și 1177,91 lei cheltuieli de executare.
Se invocă de către contestatoare faptul că aceasta nu are calitatea de debitor deoarece intimatul s-a judecat în dosarul nr_ în contradictoriu cu o instituție cu personalitate juridică, sediu central și cu o structură organizatorică explicită și fără puncte de lucru. Prin OUG 74/2013 Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează. Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență stabilită potrivii prevederilor alin. (3).(4) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor alin (3), preiau activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale .subordonate acestora. Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale din aria de competența stabilită potrivit prevederilor alin. (3). Modul de organizare și funcționare a direcții/or generale regionale ale finanțelor publice, precum și a structurilor subordonate ah acestora se stabilește prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul structurilor coordonate metodologic de structurile de specialitate din aparatul propriu al ministerului.
Având in vedere aceste dispoziții legale prin care s-a procedat la reorganizarea instituției centrale cu personalitate juridica Agenției Naționale de Administrare Fiscala care a preluat prin fuziune prinabsorbție Garda Financiara, precum si structura regionala a acestei instituții, din care rezulta foarte clar ca Administrația Județeană a Finanțelor Publice nu are personalitate juridica si nu reprezintă in teritoriu ANAF-ul se impune admiterea contestației la executare si anularea tuturor formelor si actelor de executare ale B. Cirja din dosar nr 49/2I5.
Se mai arată că nu s-au nerespectat prevederilor art.2 din O.G.nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în conformitate cu care "instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului "
Executarea silita a fost începuta in dosar 49/2015 impotriva unei structuri care nu întrunește calitatea de debitor, deoarece nu a fost parte in procesul de fond în care s-a emis titlul executoriu așa ca se impune anularea in totalitate a executării silite si a tuturor actelor de executare emise greșit in acest dosar la „indicațiile,, creditorului fara studii juridice dar care a fost angajat in Garda Financiara si ar fi trebuit sa aiba minime cunoștințe despre reprezentarea instituției cu personalitate juridica.
Potrivit prevederile art. 2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, a fost acordată posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plată a sumelor de bani, ce le revin, în temeiul unor titluri executorii voluntar- într-un termen de 6 luni de la data la care au primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit acestui text legat, procedura executării silite reglementată de dreptul comun are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației, în termenul de 6 luni care curge de la primirea somației de plată.
S-a mai arătat că prin Hotărârea Consiliului UNEJ nr.74/05.12,2014 prin care s-a recomandat executorilor judecătorești ca, în cazul procedurilor de executare silita care vizează debitori - instituții publice (MFP și ANAF) să se țină cont de procedura specială prevăzuta de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013 pentru aprobarea procedurii operaționale PO-29-16 „Etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești și arbitrate pronunțate de instanțele judecătorești și arbitrate pe teritoriul Statului Român, acte de executare care constituie titluri executorii potrivit codului de procedură civilă precum și încheieri pronunțate de instanțele de judecată prin care se dispune plata unor cauțiuni, taxe de timbru și onorarii de expertiză judiciara",procedura care reglementează inclusiv efectuarea plații voluntare a creanțelor, la cererea creditorilor (pct. 5.1 din Ordin),
Or, în cazul de față, se menționează ca executorul judecătoresc la care a apelat creditorul nu a respectat nici dispozițiile prevăzute de OG nr 22/2002 și nici Hotărârea UNEJ, adoptata înainte de întocmirea actelor de executare din dosarul nr.49/2015, ci a trecut direct la executarea silita, stabilind cheltuieli de executare in sarcina unei instituții care nu a fost pane in cauza in care s-a emis titlul executoriu si care nu are calitatea de debitor.
În continuare, contestatorul arată că stabilirea unui onorariu în cuantum de 1177,91 Iei pentru emiterea a patru acte de executare în dosarul execuțional nr.49/2015, respectiv somația încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și adresa de comunicare a somației către o instituție care nu are calitate de debitor si care nu a fost parte in dosarul in care s-a pronunțat titlul executoriu, este nejustificat, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului si mai grav inventarea unui debitor prin obligarea la plata unor cheltuieli nejustificate. Legiuitorul a prevăzut expres sancțiunile aplicabile debitorului în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor: actualizarea creanței, calcularea de dobânzi și penalități de întârziere, etc.
În drept, au fost invocate prevederile art 711-719 C..
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: somație nr 49/2015(f.11), încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare(f.12), încheiere de încuviințare a executării silite(f.13), sentința nr 279/2014(f.15).
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că prin textele de lege expuse de către contestator rezultă că acesta are calitate de debitor, acesta fiind reprezentantul în teritoriu al ANAF în subordinea căruia se află Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. iar în subordinea acesteia din urmă se află Agenția Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
De altfel, acest aspect rezultă chiar din antetul contestației la executare unde sunt indicate Administrația Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Sibiu, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, fiind evident că între cele trei instituții există o legătură ierarhică.
Se mai arată, că deși se invocă dispozițiile OG 22/2002, contestatoarea deturnează cu totul sensul acestor prevederi care nu prevăd în nici un caz că instituțiile publice beneficiază de plano de un termen de grație de 6 luni. Așadar, doar în ipoteza în care debitoarea ar fi efectuat demersuri pentru efectuarea plății, demersuri care trebuie dovedite s-ar putea pune problema incidenței termenului de 6 luni. Ori, în cauză debitoarea nu a depus nici un înscris din care să rezulte că ar fi efectuat demersuri pentru efectuarea plății.
Cu privire la onorariul executorului se menționează faptul că nici nu se invocă că acesta ar depăși nivelul maxim prevăzut de lege, iar câtă vreme din cuprinsul contestației la executare nu a fost surprinsă vreo intenție a debitoarei de a achita debitul cât mai repede, nici nu se poate afirma, în această etapă, că onorariul ar fi excesiv.
La termenul din data de 25.06.2015, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
A fost depus dosarul execuțional nr 49/2015 al B. C. I..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
I.Situația de fapt.
Prin sentința civilă nr 279/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu def prin decizia nr 8491/18.12.2014 a Curții de Apel A. I. s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de intimatul C. M. în contradictoriu cu Garda Financiară-Comisariatul General prin succesor legal în drepturi Agenția Națională de Administrare Fiscală și s-a dispus obligarea contestatoarei la plata sumei de 127.409 lei reprezentând drepturi salariale și 6.499,30 lei cheltuieli de judecată.
Intimatul s-a adresat executorului judecătoresc C. I. pentru punerea în executare a titlului executoriu constând în sentința nr 279/2014 a Tribunalului Sibiu pentru recuperarea sumei de 6499,30 lei.
Prin încheierea nr 49/11.05.2015 B. C. I. a admis cererea formulată de creditorul C. M. și a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei G. Financiară-Comisariatul General prin succesor legal în drepturi Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin punctul de lucru ANAF Sibiu pentru recuperarea sumei de_,30 lei la care se adaugă cheltuieli de executare.
Prin încheierea nr 49/11.05.2015, B. C. I. a stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 1177,91 compusă din: 805,91lei onorariu executor judecătoresc și 372 lei cheltuieli efectuare cu comunicarea actelor de procedură.
Ulterior, executorul judecătoresc a emis somația nr 49/11.05.2015 către debitor prin care i s-a adus la cunoștință ca în termen de 6 luni de la primirea acesteia să plătească suma de 7677,21 lei din care suma de 1177,91 lei reprezintă cheltuieli de executare.
II.Normele legale aplicabile.
Cu privire la legea procesual civilă aplicabilă instanța reține următoarele:
Conform art 24 NCPC dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Astfel, având în vedere data începerii executării, respectiv 07.05.2015, instanța constată că legea procesual civilă aplicabilă este noul Cod de procedură civilă.
Conform art. 712 C.proc.civ. (1) Impotriva executarii silite, a incheierilor date de executorul judecatoresc, precum si impotriva oricarui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare. (3) De asemenea, dupa inceperea executarii silite, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a admis cererea de incuviintare a executarii silite, daca a fost data fara indeplinirea conditiilor legale.
Totodată, trebuie reținut că potrivit art. 713 alin. (2) C.proc.civ. în cazul in care executarea silita se face in temeiul unui alt titlu executoriu decat o hotarare judecatoreasca, se pot invoca in contestatia la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in legatura cu acel titlu executoriu o cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
În cauza de față, titlul executoriu în virtutea căruia se face executarea îl reprezintă sentința civilă nr 279/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu def prin decizia nr 8491/18.12.2014 a Curții de Apel A. I., astfel că nu se pot invoca în cadrul contestației motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului.
A).Cu privire la primul argument invocat de către contestatoare, respectiv că aceasta nu are calitatea de debitor se rețin următoarele:
Prin sentința nr 279/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu s-a dispus obligarea debitoarei Garda Financiară-Comisariatul General prin succesor legal în drepturi Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata sumei de 6499,30 lei cheltuieli de judecată.
Conform art 1 din OUG 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează. Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului în care va fi stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbțiea celorlalte direcții generale județene ale finanțelor publice din aria de competență stabilită potrivii prevederilor alin. (3).(4) Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor alin (3), preiau activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale județene ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale .subordonate acestora. Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice preiau prin fuziune prin absorbție direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale din aria de competența stabilită potrivit prevederilor alin. (3). Modul de organizare și funcționare a direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, precum și a structurilor subordonate ah acestora se stabilește prin ordin al președintelui Agenției, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul structurilor coordonate metodologic de structurile de specialitate din aparatul propriu al ministerului.
Din analiza prevederilor legale expuse mai sus, rezultă că activitatea Gărzii Financiare a fost preluată de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Conform art 13 din HG 520/2013 începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică. (3) În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:
a) direcții regionale vamale;
b) administrații județene/de sector ale finanțelor publice, care pot avea în structură servicii/birouri fiscale;
c) administrații pentru contribuabilii mijlocii;
În cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice funcționează opt direcții regionale antifraudă fiscală, cu sediile în: București, A., C., Sibiu, Suceava, Târgu J., D. și Oradea.
Așadar, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu este reprezentantul în teritoriu al Direcției Generale Regională a Finanțelor Publice B., astfel că împotriva acestuia se poate pune în executare titlul executoriu constând în sentința civilă nr 279/11.02.2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu def prin decizia nr 8491/18.12.2014 a Curții de Apel A. I., motiv pentru care instanța va respinge primul argument invocat de către contestator.
B).În ceea ce privește cel de-al doilea argument invocat de către contestator, respectiv că nu s-au respectat dispozițiile OG nr. 22/2002, modificată, instanța constată următoarele:
Conform dispozițiilor art. 667Cpc dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de încheierea dată în condițiile art 666, împreună cu o copie certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și dacă legea nu prevede altfel, o somație. (2). Comunicarea titlului executoriu și a somației, c excepția cazurilor în care legea prevede că executarea se face fără somație ori fără comunicarea titlului executoriu de către executor către debitor, este prevăzută sub sancțiunea nulității executării.
Potrivit art 668 C. debitorul va fi somat să își îndeplinească obligația, de îndată sau în termenul acordat de lege, cu arătarea că, în caz contrar, se va proceda în continuarea executării silite.
OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, prevede în art 2 că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Art. 3 prevede că în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Astfel, din analiza textului de lege expus mai sus rezultă că legiuitorul a instituit termenul de 6 luni în care poate fi îndestulată creanța creditorului pe seama instituției publice debitoare exclusiv în ipoteza in care “executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri”. Prin urmare, termenul în discuție nu își găsește aplicabilitatea în cazul tuturor creanțelor care izvorăsc din titluri executorii și cu privire la orice instituție publica ci, eventual, in ipoteza în care debitoarea face dovada certa a lipsei de fonduri. În cauza de față, contestatoarea după ce a primit somația prin care i s-a adus la cunoștință că în termen de 6 luni trebuie să își îndeplinească obligațiile nu a depus nici o dovadă din care să rezultă că nu ar avea fondurile financiare necesare, nici măcar un tabel comparativ privind veniturile obținute și suma solicitată.
Așadar, doar în cazul în care instituția publica nu are fonduri special alocate executării obligației din titlul executoriu (așa cum prevede art. 1 din OG nr. 22/2002), executarea silita (începuta prin somația emisa de organul competent de executare) va fi oprita 6 luni de zile, în care se înțelege ca instituția publica va depune din nou toate diligentele pentru obținerea de fonduri special destinate executării obligațiilor prevăzute in titluri executorii. În cazul în care diligentele nu au ca rezultat obținerea unor astfel de fonduri speciale, creditorul este îndreptățit sa continue executarea silita potrivit Codului de procedura civila, având astfel posibilitatea de a popri conturi ale instituției ori de a executa silit bunuri mobile ori imobile ale instituției publice.
În cazul de fata, intimatul nu a executat de bunăvoie obligația executorie, hotărârea de stabilire a cheltuielilor de judecată fiind emisa în anul 15.12.2014 astfel încât, la patru luni după acest moment, creditorul intimat s-a adresat unui organ competent de executare pentru executarea silita a sumei ce le era datorata de către contestatoare, in deplina concordanță cu dispozițiile O.G. nr. 22/2002.
Cât privește invocarea lipsei disponibilităților bănești reduse și celelalte aserțiuni in susținerea acestei teze, instanța le considera neîntemeiate, deoarece o astfel de afirmație însemnă o încălcare a dreptului de creanță al creditorului-intimat, întrucât nealocarea unor sume de bani cu aceasta destinație nu pune la adăpost pe debitorul acestei obligații, soluția contrară însemnând golirea de conținut a dreptului creditorului, acesta fiind expus unui abuz din partea debitorului care ar putea invoca tot timpul nealocarea fondurilor, cu consecința prelungirii la infinit a termenului de plata, iar dreptul său ar fi iluzoriu daca s-ar permite ca o hotărâre executorie și obligatorie să rămână fără efect in detrimentul uneia dintre părți.
Procedura de executare a unei hotărâri judecătorești reprezintă parte a procesului civil, astfel că instanțele sunt ținute a observa că și în privința acesteia sunt antrenate toate garanțiile prevăzute la art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
În cauza Ș. împotriva României, Curtea a statuat că executarea unei sentințe sau a unei decizii, indiferent de instanța care o pronunță, trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces", în sensul art. 6 par. 1 din Convenție, întrucât dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți. De asemenea, Curtea a mai precizat ca administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească, sau întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi.În plus, Curtea nu a subscris la teza Guvernului conform căreia reclamanta ar fi trebuit să recurgă la executarea silită a sentinței, întrucât nu este oportun să-i ceri unei persoane care, în urma unei proceduri judiciare, a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, Curtea concluzionând că, prin refuzul de a executa sentința, autoritățile naționale au lipsit reclamanta de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, iar art. 6 par. 1 din Convenție a fost încălcat.
De asemenea, în cauza S. P. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a observat că cele obligate să îl pună în posesie pe reclamant erau autoritățile, în temeiul unei hotărâri care îi stabilise acestuia dreptul de proprietate. În consecință, obligația de a acționa incumba autorităților, iar nu reclamantului și a-i cere acestuia să facă alte demersuri al căror rezultat nu ar fi decât unul repetitiv, și anume ca instanța să dispună încă o dată autorității administrative competente să execute o hotărâre judecătorească definitivă, ar fi prea oneros și nu ar corespunde cerințelor art. 35 alin. 1 din Convenție. Curtea a amintit că dreptul de acces la justiție, garantat de art. 6 din Convenție, protejează și executarea hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii și, în consecință, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv. În consecință, a statuat Curtea că hotărârea judecătorească dată in favoarea reclamantului nu a fost executată conform dispozitivului său și neexecutarea sa este imputabilă exclusiv autorităților administrative competente, iar imposibilitatea pentru reclamant de a obține executarea completă constituie o ingerință în dreptul său la respectarea bunurilor, așa cum este prevăzut de prima frază a primului alineat al art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În consecință, pentru toate argumentele expuse mai sus, instanța apreciază că, în cauza contestatoarea, în calitatea sa de instituție publica, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă.
C).Cu privire la argumentul invocat de către contestator în susținerea cererii sale, respectiv că cheltuielile de executare sunt excesive se rețin următoarele:
Conform art 670 alin 2 C. cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de către instanța de judecată, care trebuie să verifice dacă cheltuielile stabilite prin încheiere au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă depus de cei implicați în executare. Chiar dacă debitorul este în culpă pentru că nu a executat de bunăvoie creanța cuprinsă în titlul executoriu, creditorul nu poate efectua cheltuieli de executare exagerate, știind că le va recupera.
Astfel, potrivit art 670 alin 4 C. cheltuielile de executare pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
În ceea ce privește onorariul executorului, raportând dispozițiile legale citate la situația concretă din speța de față instanța constată că potrivit Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.561/2012, onorariul maximal pentru serviciile prestate de executorii judecătorești pentru executarea creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
Astfel, onorariul maxim ce se poate stabili pentru executarea silită a unui debit în cuantum de 6499,30 lei este de 649,93 lei la care se adaugă și TVA-ul.
Având în vedere că în cauza de față onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit fără a se depăși pragului maximal stabilit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2.561/2012, instanța nu va dispune reduce cheltuielile de executare silită constând în onorariu executor judecătoresc.
Referitor la suma de 372 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu comunicarea actelor de procedură se constată că acestea sunt justificate având în vedere că în dosarul de executare s-au comunicat titlul executoriu și somația nr 49/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediu în Sibiu, . 17, jud Sibiu în contradictoriu cu intimatul C. M., cu dom în Sibiu, . nr 14, jud Sibiu, ca neîntemeiată.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare. În caz de exercitare a căii de atac cererea se va depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 3.12.2015.
Președinte Grefier
L. A. F. D. M. S.
aflată în concediu de odihnă, semnează conform art 426 alin 4 C. de grefier șef C. N.
Red FLA/4.01.2015
Teh DMS(practicaua)
| ← Evacuare. Sentința nr. 6600/2015. Judecătoria SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 6602/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
