Contestaţie la executare. Sentința nr. 6702/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6702/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 6702/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA S.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6702
Ședința publică din data de 07.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. M. - judecător
GREFIER: C. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de contestatoarea P. L. SRL în contradictoriu cu intimatul M. S. - DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S., având ca obiect contestație la executare.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 23.11.2015, când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, încheiere ce va face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată sub nr._ la Judecătoria S. contestatoarea P. L. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul M. S. – D.F.L. S., să se dispună suspendarea executării silite începute împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu 96.392/2015 și pentru suma de 328.936 lei de către M. S. D.F.L.; să se dispună admiterea excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere 33.819/28.06.2014 emisă de către pârâta Direcția Fiscală Locală S., prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei creanța fiscală cu titlu de impozit pe clădiri datorat pe perioada 10 mai 2007 – 30 iunie 2008; să se dispună anularea titlului executoriu fiscal nr._/18.02.2015 reprezentând impozit pe clădiri în sumă de 114.925 lei și 214.011 lei accesorii fiscale și a somației nr._/18.02.2015 emise în baza titlului executoriu anterior menționat privind această sumă și a tuturor actelor de executare subsecvente, în legătură cu acestea și pe cale de consecință să fie obligat pârâtul să restituie contestatoarei sumele reținute nelegal în temeiul titlului executoriu și actelor de executare contestate pe această cale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că se solicită admisibilitatea excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere_/28.06.2011, deoarece această Decizie nu a fost comunicată contestatoarei astfel că nici nu a putut fi contestată până acum.
De asemenea s-a mai arătat că nulitatea Deciziei de impunere este cauzată și de existența unor vicii de formă rezultate din încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 43 din C.P.F., care stabilesc condițiile de fond și de formă ale actelor administrativ fiscale, arătând expres și limitativ ceea ce trebuie să cuprindă. În speță, a fost încălcat: art. 43 lit. b, deoarece nu cuprinde data de la care decizia de impunere își produce efectele (mențiunile generice de la punctul 3 din decizie nu suplinesc obligația de specificare exactă a datei la care decizia își produce efectele scontate); art. 43 lit. f, lipsind temeiul de drept, adică articolul din codul fiscal și HG 44/2004 care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, menționarea textului normativ aplicabil fiind de esența actelor administrative, a căror legalitate poate fi cenzurată pe calea controlului judiciar prin raportare strictă la aceste texte care le-au fundamentat, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru respectarea dreptului la apărare care se exercită de asemenea în limitele precizate în act și față de incidența anumitor texte, a căror lipsă produce nulitate, conform opiniei unanime din doctrina de specialitate; art. 43 lit.j, deoarece nu cuprinde mențiuni privind audierea contribuabilului, deși nu se află în vreuna dintre situațiile care scuteau organul fiscal de audiere; art. 43 lit. d și e, obiectul deciziei fiind neprecizat, iar motivarea în fapt fiind una necorespunzătoare, ceea ce echivalează cu lipsa de motivare, deoarece s-a reținut greșit că societatea datorează impozitul pe clădirea din S., . deși contestatoarea nu a fost niciodată proprietar asupra acestei clădiri, ci doar a efectuat amenajări/investiții la această clădire fără a o transforma în o clădire nouă, cum se reține cu autoritate de lucru judecat în considerentele deciziei 1247/CA/2010, fila a 4- a a deciziei Curții de Apel A. I., dosar nr._ fiind vorba de o modernizare a construcției vechi. Pe de altă parte,organul fiscal a încălcat flagrant dispozițiile art. 57 din codul fiscal deoarece nu a efectuat o cercetare la fața locului care era imperios necesară în această situație, pentru că numai așa ar fi putut constata că nu este vorba de o clădire nouă ci de investiții efectuate la clădirea aparținând . întreaga investiție efectuată imobilului din . făcea obiectul contractului de leasing financiar nr. 4104/29.05.2006 încheiat între contestatoare (locator) și . (uzilizator), sens în care erau aplicabile dispozițiile art. 253(7) din codul fiscal privitoare la contractele de leasing financiar.
Un alt motiv de nelegalitate al deciziei de impunere îl constituie greșita stabilire a obligației de plată a impozitului în sarcina contestatoarei fiind încălcate dispozițiile codului fiscal aplicabil clădirilor carer fac obiectul unui contract de leasing financiar.
S-a mai invocat ca apărare de fond excepția prescripției dreptului de a stabili impozitul pe clădirea din S., . datorat pe perioada 10.05.2007 – 30.06.2008.
În virtutea nelegalității titlului executoriu și a actelor de executare constatate ca fiind nerlegale se impune obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute prin executarea nelegală.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 172, 174 Cod procedură fiscală și Legea 554/2004.
Intimata M. S. – D.F.L. S. a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestației ca neântemeiată și menținerea actelor de executare ca temeinic și legal încheiate.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că Decizia de impunere (nota de constatare) nr._ din 28.06.2011 are calitatea de titlu de creanță conform art. 110 alin.3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicată, cu modificările și completările ulterioare, și a fost întocmită în conformitate cu prevederile art. 83 și art. 85 alin.1 lit. (b) din același act normativ, și comunicată contestatoarei în condițiile art. 44 din același act normativ, prin poștă cu confirmare de primire. Calitatea de titlu de creanță a fost adusă la cunoștința contestatoarei, fiind precizat în cuprinsul ei, că pentru neplata la termene a debitului, curg majorări de întârziere, în conformitate cu dispozițiile codului de procedură fiscală.
Contestatoarea . a înțeles să-și achite obligația de plată stabilită prin decizia de impunere până la data scadentă, motiv pentru care s-a trecut la executarea silită a acesteia.
Având în vedere dispozițiile legale de mai sus, titlul de creanță a devenit titlu executoriu, în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. 2 din O.G. nr.92/2003, ce prevede că” Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Încercarea de a obține stabilirea nelegalității deciziei de impunere, pe calea contestației la executare este inadmisibilă, posibilitatea contestării titlului de creanță fiind stabilită în Codul de procedură fiscală, respectiv în art. 205.
De asemenea, s-a mai arătat că Titlul de creanță, în speță Decizia de impunere nr._ din 28.06.2011 putea fi contestată în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ sub sancțiunea decăderii, conform art. 207 alin.1 din O.G. 92/2003.
Conform art. 248 Noul Cod de procedură civilă „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedurî precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.
Referitor la excepția privind prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr._/28.06.2011 instanța o va admite reținând următoarele considerente:
Fiind de ordine publică, prescripția poate fi invocată oricând și de către instanță din oficiu.
În materia creanțelor fiscale, textul de bază care reglementează prescripția privitoare la creanțele fiscale îl constituie art. 91 din Codul de procedură fiscală (O.G. 92/2003) care prevede: „Obiectul, termenul și momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de stabilire a obligațiilor fiscale (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
(2) Termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel”.
Creanța pretinsă prin Decizia de impunere reprezintă potrivit mențiunii din cuprinsul acesteia, impozit clădiri datorat pe perioada 10.05.2007 – 30.06.2008.
Conform art. 255 din Codul Fiscal „Impozitul/taxa pe clădiri se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31.03. și 30.09. inclusiv”.
Din economia acestui text rezultă că nașterea creanței fiscale a avut loc la 30.09.2008, data la care obligația de plată devine scadentă.
Conform art. 91(2) din OG 92/2003 prescripția începe să curgă numai începând cu anul următor al nașterii creanței fiscale, care este în toate cazurile 1 ianuarie a fiecărui an.
În cauză, termenul a început să curgă din 1.01.2008 pentru impozitul datorat în 2007, iar prescripția s-a împlinit la 1.01.2013.
Termenul curge din 1.01.2009 pentru impozitul datorat în 2008, iar prescripția s-a împlinit la 1.01._.
Cele reținute demonstrează că Decizia de impunere trebuia comunicată contestatoarei până cel mai târziu în 1.01.2014, iar actele de executare puteau fi efectuate legal numai după data comunicării Deciziei de impunere către contestatoare. Ori, contestatoarei i-a fost comunicată dora nota de constatare_/28.06.2011, fără Decizia de impunere aferentă acesteia care constituie titlul de creanță, ce stă la baza titlului executoriu și al actelor de executare silită. Confirmarea de primire poartă mențiunea olografă a funcționarului Direcției Fiscale Locale S., care a consemnat pe recipisă „nota de constatare_…”.
Dovada faptului că nu a fost comunicată Decizia de impunere o constituie întreaga corespondență purtată pe internet cu administratorul judiciar al contestatoarei Casa de Insolvență Transilvania Cluj-N., în care discuțiile s-au purtat exclusiv asupra notei de constatare singurl act primit și înregistrat în Registrul electronic de intrare-ieșire.
De asemenea, instanța va admite excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere_/28.06.2011 emisă de intimata Direcția Fiscală Locală S., reținând următoarele argumente:
În 5.06.2013, în cadtrul dosarului de faliment nr._ aflat în curs de soluționare pe rolul Tribunalului sibiu la acea dată, intimata a formulat o cerere de plată a unei creanțe fiscale în sumă de 263.644 lei, stabilite prin Decizia de impunere nr._/2011 – decizie necomunicată contrestatoarei așa cum s-a reținut anterior.
Conform art. 44 din Normele de aplicare privind OG.92/2003 „organul fiscal nu paote pretinde executarea creanței stabilite prin actul administrativ fiscal necomunicat contribuabiilului potrivit legii".
Un ”alt motiv de nelegalitate a Deciziei de impunere îl constituie greșita stabilire a obligației de plată a impozitului în sarcina contestatoarei, fiind încălcate dispozițiile codului fiscal aplicabile clădirilor care fac obiectul unui contract de leasing financiar (art. 253 alin.7) și dispozițiile care privesc construcțiile ce nu prezintă elementele constitutive ale unei clădiri (art.250), care nu sunt impozabile separat de clădire.
Obiectul contractului de leasing 4 104/29.05.2006 încheiat între contestatoarea locator și . în calitate de utilizator îl constituie lucrările de elaborare a documentației tehnice pentru investiția „Extindere și amenajare cămin studențesc – . baza contractului de construire 240/12.07.2006 încheiat între contestatoare și ., recepționate la 25.05.2007 conform procesului verbal din aceeași dată. Valoarea totală a lucrărilor de investiție efectuate în favoarea . a fost stabilită la_,42 lei și înregistrată în contabilitatea contestatoarei la 19.09.2008 conform declarației – anexa 2, ID VII B.5.5010 întocmită de Th, B. T. – dată la care a intrat în patrimoniul contestatoarei c/v lucrărilor de investiție și nu un drept de proprietate asupra clădirii. În mod greșit,organul fiscal, a calculat în sarcina contestatorei impozitul pe clădire luând în considerare valoarea investiției de_,42 lei efectuate la imobilul vechi aflat în proprietatea Transcom sa și utilizat de durata investiției și ulterior de locatarul Atlassib.
Contestatoarea nu a fost proprietar de drept al clădirii, ci doar a efectuat investiții la clădirea veche, construind pe structura acesteia, fără a realiza un imobil nou/impozabil, pe de o parte.
Cum legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție,instanța va admite excepția de nelegalitate invocată pentru considerentele arătate.
Ca urmare a admiterii excepțiilor invocate și pe fond contestația se privește a fi întermeiată pentru următoarele notive:
Nulitatea titlului executoriu rezidă în primul rând în accesorialitatea sa față de titlul de creanță constituit de decizia de impunere atacată pe calea excepției de nelegalitate, excepție admisă ce atrage nelegalitatea actelor juridice pe care se bazează, conform principiului de drept accesorium sequitur principales, dar și în baza art. 47 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit acestui din urmă text normativ „(2)anularea ori desființarea totală sau parțială, cu titlu irevocabil, potrivit legii, a actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale atrage anularea, desființarea ori modificarea atât a actelor administrative fiscale princ are s-au stabilit creanțe fiscale accesorii aferente creanțelor fiscale principale individualizate în actele administrative fiscale anulate ori desființate, cât și a actelor administrative fiscale subsecvente emise în baza actelor administrative fiscale anulate sau desființate, chiar dacă actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente au rămas definitive în sistemul căilor administrative de atac sau judiciare. În acest caz, orgsnul fiscal emitent, din oficiu sau la cererea contribuabilului, va emite un nou act administrativ fiscal, prin care va desființa sau modifica în mod corespunzător actele administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale accesorii sau actele administrative fiscale subsecvente. Pentru identitate de rațiune și în cazul excepției de nelegalitate, chiar dacă nu se anulează actul, nelegalitatea unui act generează nelegalitatea celui bazat pe acesta, iar potrivit celor de mai sus, decizia de impunere necomunicată nu poate fi pusă în executare, fiind un titlu nelegal pentru actele de executare.
Ca urmare a celor arătate se va reține și nelegalitatea somației care rezultă din accesorialitatea sa față de titlul executoriu și nici nu cuprinde numărul dosarului de executare așa cum prevede dispozițiile art. 145 (2) din Codul de procedură fiscală.
Prin notele depuse la dosar, contestatoarea a învederat instanței că până în prezent nu au fost reținute de către pârâtă sume de bani în termeiul titlului executoriu atfel că nu mai stăruie în a fi obligat intimatul la restituirea vreunor sume către contestatoare.
În drept sunt aplicabile dispozițiile art. 172; 174 și urm, din Codul de procedură fiscală și art. 4 din Legea nr. 554/2003 modificată prin Legea 76/2012
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția privind prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale stabilite prin Decizia de impunere_/28.06.2011, la data emiterii titlului executoriu fiscal nr._/18.02.2015 reprezentând impozit pe clădiri în sumă de 114.925 lei și 214.011 lei accesorii fiscale și a somației nr._/18.02.2015.
Admite excepția de nelegalitate a Deciziei de impunere_/28.06.2011 emise de intimata Direcția Fiscală Locală S..
Pe fond, admite contestația formulată de contestatoarea P. L. SRL cu sediul în S., . în contradictoriu cu intimatul M. S. -DIRECȚIA FISCALĂ LOCALĂ S. cu sediul în S., .. 2 și în consecință:
Dispune anularea titlului executoriu fiscal nr._/18.02.2015 reprezentând impozit pe clădiri în sumă de 114.925 lei și 214.011 lei accesorii fiscale și a somației nr._/18.02.2015 emise în baza titlului executoriu anterior menționat și a tuturor actelor de executare silită subsecvente.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. M. C. R.
Red.MM/12.01.2016
Tehnored.MF/13.01.2016
Ex.
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6737/2015. Judecătoria SIBIU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
