Plângere contravenţională. Sentința nr. 6000/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6000/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 6000/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S.
SECTIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.6000
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE- judecător: I. A. D.
GREFIER: A. I. R.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect „plângere contravențională”, privind pe petentul M. L. și pe intimații S. P. DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și PIEȚE S. S.A.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28.10.2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat inițial pronunțarea la data de 05.11.2015.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. la data de 24.02.2015, petentul M. L. în contradictoriu cu intimatul SPPL S., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, a sancțiunii complementare de ridicare, transport și depozitare, restituirea sumei de 500 lei plătită pentru restituirea autovehiculului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 10.01.2015 a vizitat Municipiul S. împreună cu câțiva prieteni și a parcat autoturismul pe Calea Dumbrăvii, în fața Facultății de D. S. B., zonă în care nu era nici un indicator rutier de Oprire interzisă. P. a mai precizat că spațiul rămas pentru circulația pietonilor era mai mare de un metru. De asemenea, petentul a arătat că HCL 210/2001 conține dispoziții contrare OUG 195/2002.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copie procesul verbal de contravenție contestat (f. 14), carte de identitate (f. 5), proces-verbal de afișare (f. 12).
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013 (f.6).
Intimata Consiliul Local S. - S. P. de Poliție S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauză a . în vedere că petentul solicită și suma de 500 lei achitată cu titlu de taxă ridicare, transport și depozitare, încasată de .>
Intimata a mai invocat excepția tardivității formulării cererii. Pe fond, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor ar 17 din OG2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei, petenta nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată în procesul-verbal, deși avea obligația în temeiul art 249 C., astfel încât procesul-verbal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept, sancțiunea fiind stabilită în limitele prevăzute de lege. Se precizează că la momentul constatării faptei contravenționale, autoturismul a fost fotografiat, constituind astfel o dovadă de necontestat a prevederilor art. 10 lit. l din HCL 103/2011.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 68 și urm., art. 72 și urm., art. 205-206 C., art. 249 C., OG2/2001, HCL 103/2011, HCL 210/2001, OUG195/2002.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și înregistrarea video.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 18.06.2015, instanța a dispus introducerea în cauză a . baza art. 78 C. raportat la art. 33 din OG 2/2001, acesta din urmă fiind citat cu copie de pe plângerea contravențională și înscrisurile depuse la dosar, cu mențiunea să formuleze întâmpinare în cauză cu 10 zile înaintea termenului de judecată fixat, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a arătat că potrivit HCL.103/2011 anexa 3, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor, deci măsura complementară, se realizează din punct de vedere tehnic de către PIEȚE S. SA. Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport și depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar, reprezintă o taxă specială care se încasează de PIEȚE S. SA. în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni (art.9. pct.4 din HCL.103/2011-anexa 3)
Petentul a fost obligat la plata cheltuielilor efectuate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare a autovehiculului, conform art.4 din HCL.103/2011 și în limitele prevăzute de art.9 din anexa 3 la această Hotărâre. Este important a se face distincție intre sumele de bani percepute cu titlul de tarif pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport, depozitare stabilite prin HCL 103/2011 și măsura complementară dispusă.
Dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator al S. P. de Poliție Locală S., . fiind doar executantul ce duce la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept
Angajații intimatei, care nu mai dețin calitatea de agenți constatatori, au respectat dispoziția agentului constatator, nu aveau niciun mijloc sau posibilitate pentru a refuza executarea actului administrativ.
În drept, intimata a invocat prevederile art. 205-206 C., OG 2/2001, HCL 103/2011.
În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 10.09.2015, instanța a respins excepția tardivității invocată de intimatul SPPL S., constatând că cererea a fost depusă la data de 20.02.2015, respective în interiorul termenului de 15 zile care a început să curgă la data de 04.02.2015.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru intimata . probele cu înscrisuri și înregistrarea video pentru petent intimatul SPPL S..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal . nr_/10.01.2015 încheiat de S. P. de Poliție Locală, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei și s-a dispus măsura tehnico administrativă a ridicării autoturismului, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 7 lit. e) din Anexat la HCL nr. 210/2001 și sancționate în baza art. 23 A lit. a) din Anexat la HCL nr. 210/2001, întrucât la data de 10.01.2015, orele 15.10 a staționat cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul din fața Facultății de D. S. B., situată pe Calea Dumbrăvii din Municipiul S..
În drept, fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 7 lit. e) din Anexat la HCL nr. 210/2001 potrivit căruia „Se interzice accesul, staționarea și circulația autovehiculelor pe trotuare și zone verzi, cu excepția
locurilor semnalizate ca atare, precum și spălarea lor pe străzi, în locurile de parcare publice, cu excepția spațiilor special amenajate”.
Conform art. 23 A lit. a) din Anexat la HCL nr. 210/2001, „încălcarea prevederilor art. 7 lit. e) se sancționează cu amendă contravențională de la 100 - 200 lei”.
Împotriva procesului-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia HCL 210/2001 este contrară actelor normative de nivel superior, instanța reține că aceste aspecte nu sunt de competența instanței care judecă plângerea-contravențională, putând fi analizate doar în cadrul unei acțiuni în anulare a actului administrativ, de competența instanței de contencios administrativ. Din moment ce dispozițiile contestate nu a fost anulate pe calea unei acțiuni în contencios administrativ, ele sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul cauzei, aceasta neavând posibilitatea de a le analiza sau de a le înlătura de la aplicare.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr_/10.01.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
În acest sens, instanța reține că fapta a fost constatată personal de agentul constatator și înregistrată prin mijloace tehnice, procesul-verbal bucurându-se de prezumția veridicitate a faptelor descrise în cuprinsul său.
Înregistrarea video a faptei și fotografiile atașate vin să confirme procesul-verbal de contravenție, constatându-se aceeași situație de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, respectiv staționarea petentului pe trotuarul din fața Facultății de D. S. B., situată pe Calea Dumbrăvii din Municipiul S..
În plus, instanța constată că petentului i s-a oferit posibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, petentul propunând probe în dovedirea susținerilor sale și fiind administrate probele încuviințate acestuia, însă prin aceste probe nu a reușit să facă dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu ca la data de 10.01.2015, orele 15.10 a staționat cu autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ pe trotuarul din fața Facultății de D. S. B., situată pe Calea Dumbrăvii din Municipiul S..
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 7 lit. e) din Anexat la HCL nr. 210/2001 și sancționate în baza art. 23 A lit. a) din Anexat la HCL nr. 210/2001, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acestuia.
În ceea ce privește sancționarea petentului, instanța reține ca petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 200 lei și s-a dispus măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Sancțiunea amenzii în cuantum de 200 lei aplicată petentului îndeplinește pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.G. nr. 2/2001, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În ceea ce privește măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului instanța apreciază că aceasta are un caracter penal în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru carese impune individualizarea acestei sancțiuni, excluzându-se o aplicare automată a acesteia.
În acest sens, instanța constată că prin fapta sa contravențională petentul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, neproducându-se prejudicii grave. Totodată instanța consideră că măsura ridicării autoturismelor reprezintă o măsură mult prea aspră, iar contravenientul poate înțelege consecințele faptei săvârșite și prin aplicarea doar a unei sancțiuni contravenționale principale, fiind suficientă în acest caz aplicarea amenzii în cuantum de 200 lei.
De asemenea, instanța are în vedere și faptul că prin Decizia nr 9/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 128 alin. (1) lit. d), art. 134 alin. (2) și art. 135 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportate la dispozițiile art. 3 alin. (1), art. 5, art. 36 alin. (1), alin. (2) lit. d) și alin. (6) lit. a) pct. 13 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 21 lit. b) și art. 24 lit. d) din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, procedura de aplicare a măsurii tehnico-administrative constând în ridicarea vehiculelor staționate/oprite neregulamentar pe partea carosabilă, prevăzută de art. 64 și art. 97 alin. (1) lit. d) și alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, nu poate fi reglementată prin hotărâri ale consiliilor locale”.
Pentru îndreptarea consecințelor păgubitoare produse petentului prin aplicarea măsurii tehnico-administrative a ridicării autoturismului, instanța va dispune restituirea către petent a sumei de 500 de lei.
Față de cele anterior menționate,instanța urmează săadmită în parte plângerea contravențională, să anuleze măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului, să dispună restituirea către petent a sumei de 500 de lei și să mențină în rest procesul-verbal . nr_/10.01.2015, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul M. L., domiciliat în Timișoara, ., ., . în contradictoriu cu intimații S. P. de Poliție Locală, cu sediu în S., .-3 și ., cu sediu în S., Calea Șurii M. nr 16A.
Anulează măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului.
Menține în rest procesul-verbal . nr_/10.01.2015.
Dispune restituirea către petent a sumei de 500 de lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. A. D. A. I. R.
Red. D.I.A. – 07.12.2015
Tehnored. R.A.I. - 07.12.2015
5 ex./3 ex. comunicare
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5987/2015. Judecătoria... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6016/2015.... → |
|---|
