Fond funciar. Sentința nr. 3221/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3221/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 3221/2015
TRIBUNALUL SIBIU
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub numarul 5264
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.3221
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. M. L. - vicepreședinte
Grefier: A. I. R.
Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect „fond funciar”, privind pe reclamanții L. L., B. E., B. P. și pe pârâtul C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.05.2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2015.
JUDECĂTORIA
Instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Sibiu, reclamanta L. L. a chemat în judecată C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sibiu și B. E. și B. P. în baza art.68-70 C., solicitând obligarea pârâtei C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sibiu să îi pună în posesie cu suprafața de 0.29 ha pe vechiul amplasament sa unul similar, suprafață pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Hotărârii nr.95/2006 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sibiu. Să fie obligată C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sibiu ca în măsura în care nu mai există teren similar disponibil să facă propunere de acordare de măsuri reparatorii prin despăgubiri.
În motivarea cererii se arată în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr.2170/27.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Sibiu în dosar nr._ a fost admisă acțiunea reclamantei și intervenienților și a fost obligată C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Sibiu să îi pună în posesie pentru suprafața de teren în litigiu de 0,29 ha. Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Sibiu prin decizia civilă nr.536/18.09.2008. Pârâta nu și-a executat de bună voie obligația de a face stabilită prin titlu executor. Obligația stabilită prin titlu executor este o obligație de a face prescriptibilă în termenul legal de prescripție. Obligația de a pune în posesie în condițiile legii nr.18/1991 este imprescriptibilă. Obținerea unui nou titlu executor nu poate fi paralizată prin invocarea excepției autorității de lucru judecat. În măsura în care pârâta nu face dovada faptului că și-a îndeplinit obligația legală, efectul probator al vechii hotărâri face inutilă dovedirea acestei noi acțiuni. Se arată că la data preluării terenului de către stat acesta se afla în extravilanul localității. În prezent, prin extinderea intravilanului municipiului Sibiu vechiul amplasament este cuprins în intravilanul localității. Astfel se solicită teren în intravilanul localității pentru a se asigura o despăgubire integrală reparatorie. În cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură pe vechiul amplasament se solicită respectarea art.10 din HG 890/2005 cu privire la ofertele de despăgubiri.
În drept, art.5, 10 HG 890/2005 rap la art.405, 706 C.. Prin concluziile scrise reclamanta a modificat temeiul legal al acțiunii ca fiind art.2 din legea nr.165/2913, art.16, 19 din HG nr. 401/2013, art.434, 706 NCPC.
S-au depus în probațiune decizia civilă nr.536/18.09.2008 a Tribunalului Sibiu, sentința civilă nr.2170/27.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Sibiu.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Pârâta C. L. Sibiu pentru aplicarea legii nr.18/1991 pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, depusă la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 11.12.2013 (f.23), prin care solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică întrucât urmare a cererii reclamantei de reconstituire a dreptului de proprietate a fost admisă de C. L. Sibiu pentru aplicarea legii nr.18/1991 și validată de C. Județeană, aceasta fiind înscrisă în anexa 30 poziția 15.Arată că reclamanta nu a fost pusă în posesie la data aprobării cererii întrucât la nivelul Comisiei Locale nu existau terenuri disponibile, motiv pentru care nu se poate reține culpa acestei instituții în neexecutarea obligației. C. locală a început demersurile în vederea solicitării de teren de la ADS București pentru punerea în posesie a persoanelor cuprinse în anexa 30, procedura fiind suspendată până la finalizarea inventarierii terenurilor condform legii nr.165/2013.
În probațiune a fost administrată proba cu înscrisuri. A fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Sibiu. Au fost solicitate relații, iar Primăria Municipiului Sibiu a răspuns prin adresa la care a depus și înscrisuri (f.42-46,56-59,93,98-100,104-110,114-129). A fost depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară privind identificarea terenului (f.74-75), raport care nu a fost însușit de pârâta C. L. Sibiu (f.82-87). Reclamanta nu a solicitat efectuarea unei expertize judiciare, considerând că pârâta a recunoscut vechiul amplasament (încheierea de ședință din data de 29.10.2014-f.89).
Instanța la termenul din data de 19.02.2014 a încuviințat în principiu cererea de chemare în judecată a lui B. P. și B. E. ca și persoane care pot pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta. (f.36).
La termenul din data de instanța a invocat excepția lipsei calității de interes a reclamantei, care a fost pusă în discuția părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Hotărârea nr95/2006 C. Județeană Sibiu de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a validat propunerea Comisiei Locale Sibiu pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole, în anexa 30, poziția 15, cu suprafața de 0,29 ha. Întrucât C. L. Sibiu nu a efectuat demersurile pentru operațiunile de delimitare și parcelare a terenurilor potrivit art.27 din legea nr.18/1991, reclamanții au formulat acțiune de obligare punere în posesie, soluționată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sibiu prin sentința civilănr.2170/27.03.2008 pronunțată de către Judecătoria Sibiu prin decizia civilă nr.536 a Tribunalului Sibiu la data de 18.09.2008.
De la data pronunțării definitive a sentinței civile cele două comisii de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au făcut demersuri pentru reconstituirea efectivă a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,29 ha teren, prin punerea în posesie a reclamanților și prin emiterea Titlului de proprietate, însă de două ori reclamanții au refuzat acordarea amplasamentului.
Instanța reține din coroborarea dispoziții legale, că revine comisiilor locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor obligația legală de identificare a amplasamentului terenului solicitat, însă, sarcina dovedirii amplasamentului aparține persoanei solicitante. De astfel, C. locală, în lipsa unor dovezi pe baza cărora să poată identifica în concret terenul la care sunt îndreptățiți reclamanții, nu poate stabili mărimea și amplasamentul acestui teren, dispoziția legală neputând fi interpretată în sensul în care, în lipsa oricăror dovezi depuse de către reclamanți cu privire la îndreptățirea lor de a fi puși în posesie pe o suprafață de teren, C. L. are obligația legală de a stabili ea amplasamentul acestui teren, o astfel de interpretare echivalând cu a stabili o sarcină imposibilă, susținerile reclamanților în acest sens fiind neîntemeiate.
În acest sens sunt și prevederile art. 27 alin 1 din Legea 18/1991 care prevede că operațiunea de efectuare a punerii în posesie presupune realizarea în prealabil a delimitărilor necesare pentru efectuarea de măsurători, stabilirea vecinătăților, pe temeiul schiței și determinarea amplasamentului stabilit. Dacă punerea în posesie urmează a se face pe fostul amplasament, comisia de fond funciar va lua act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, atunci când proprietarii vecini cunosc limitele proprietății solicitantului, pe toate laturile. Încă o dată rezultă și din interpretarea acestor dispoziții legale că identificarea terenului pe care se solicită punerea în posesiei se face pe baza schiței depusă de solicitant, schiță care face dovada vechiului amplasament, stabilirea mărimii amplasamentului putând fi făcută de către C. L. și pe baza declarațiilor proprietarilor vecini, pe toate laturile.
Astfel, cum a arătat și pârâta, obligația reclamantei era de a pune la dispoziția comisie locale schițe sau orice alte informații pentru identificarea amplasamentului solicitat este circumscrisă procedurii de reconstituire, deoarece, în raport de amplasamentul solicitat, comisia constată dacă acesta este liber și poate fi restituit ca atare, iar dacă nu, odată stabilit dreptul generic al petenților la reconstituire, se poate propune reconstituirea dreptului de proprietate pe un alt amplasament sau despăgubiri. Este logic ca propunerea de validare să conțină toate datele pentru ca hotărârea comisiei județene să poată sta la baza emiterii titlului de proprietate, iar odată validată propunerea de reconstituire, petenților nu li se mai pot stabili obligații în raport de îndeplinirea cărora să fie refuzată punerea în posesie, deoarece aceasta echivalează practic cu invalidarea propunerii de reconstituire.
Instanța reține că prin emiterea HCJ nr. 95/07.09.2006 de către C. Județeană Sibiu și validarea cererii de reconstituire a reclamanților pentru suprafața de 0,29 ha teren în condițiile în care această hotărâre nu a fost contestată, reclamanții au dobândit un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO. Trebuie analizat dacă a existat un refuz al autorităților de a le pune la dispoziție amplasamentul solicitat, grefat pe culpa lor din cursul procedurii de reconstituire și pe faptul că nu au propus un alt amplasament.
Este de menționat faptul că reclamanții au depus eforturi în sensul identificării amplasamentului terenului solicitat, ulterior reconstituirii și, deci, au depus diligențe pentru a-și îndeplini obligațiile ce le reveneau, în sensul art. 39, al. 2 din HG nr. 890/2005, anterior reconstituirii, iar comisia locală a oferit două amplasamente refuzate de către reclamanți.
Pe de altă parte, însă, instanța reține că raportul de expertiză efectuat în cauză nu face dovada în mod absolut a amplasamentului, deoarece expertul l-a identificat doar pe baza indicațiilor părților.
Raportat la art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional și având în vedere principiul puterii de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească, așa cum este și sentința civilă nr.2170/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu, întinderea dreptului de proprietate la care reclamanta și intervenienții sunt îndreptățiți în temeiul Legii 18/1991 nu mai poate fi pusă în discuție, intimata C. L. Sibiu fiind ținută să respecte întocmai cele statuate prin hotărârea judecătorească amintită anterior și să pună în posesie cei îndreptățiți.
Însă, instanța fiind investită cu prezenta acțiune, constată că reclamanta și intervenienții au obținut la data de 18.09.2008 un titlu executoriu definitiv reprezentând o hotărâre judecătorească prin care C. L. Sibiu pt legea nr.18/1991 a fost obligată să pună în posesie reclamanții cu suprafața de 0,29 ha pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Hotărârii CJ nr.95/2006, și a fost obligată că întocmească documentația de specialitate necesară eliberării titlului de proprietate și să o înainteze Comisiei Județene, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 100 lei/zi până la îndeplinirea obligației.
Instanța reține că potrivit art. 32 C. alin.1 „orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:a) are capacitate procesuală, în condițiile legii, b) are calitate procesuală, c) formulează o pretenție, d) justifică un interes. Potrivit art.33 C. „interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”
Interesul este folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. În speță, reclamanta și intervenienții au un titlu executoriu valabil, aflat în termenul de a fi pus în executare silită la data formulării acțiunii, emiterea unui nou titlu executoriu cu același dispozitiv apare ca lipsit de interes. Mai mult, în prezent, în virtutea unei legi nr.165/2013, întreaga operațiune de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv aceea de a fi pus în posesie este suspendată (art.7).
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese că pârâta a făcut demersuri pentru a pune în executare obligația sa de a pune în posesie, fapt necontestat de către reclamantă, ultimul act fiind efectuat la data de 03.12.2010 (f.42). Astfel, la data de 14.05.2009, în baza sentinței nr.2170/2008 definitivă prin decizia nr.538/18.09.2008, au fost convocați reclamanta și intervenienții, prezentându-se doar B. P. la C. L. Sibiu. Acesta a refuzat amplasamentul propus, pe motiv că amplasamentul pe care la-a avut era în zona Icemenerg, care actualmente se află în intravilan și că dorește o suprafață cu aceeași destinație. A refuzat semnarea procesului-verbal de punere în posesie. În urma protocolului încheiat între ADS București și C. L. Sibiu de fond funciar înregistrat sub nr._/23.08.2010 au fost puse la dispoziția Comisiei terenuri cu destinația agricolă pentru anexele 30 în care erau trecuți și reclamanta și intervenienții. La data de 03.12.2010 aceștia au fost convocați în vederea punerii în posesie în tarlaua 95 nr cad 2798/1/1/32 arabil, aceștia refuzând amplasamentul propus. Având în vedere refuzul reclamanților de a accepta amplasamentul oferit, instanța nu poate considera autoritățile responsabile de neexecutarea hotărârii nr.2170/2008 a Judecătoriei Sibiu, mai mult cu cât aceștia nu au putut identifica cu exactitate vechiul amplasament (f.99), iar pe amplasamentul indicat fiind eliberate titluri de proprietate încă din anul 1995 (f.82,84,85).
Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești în cazul de față, ar fi 18.09.2009. Potrivit art.707 alin.2 C. prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. Potrivit art.709 alin1. pct.1 C. „cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației.” Or, în speță cursul prescripției s-a întrerupt la data de 03.12.2010, un nou termen de prescripție începând să curgă și să se împlinească la data de 03.12.2013. Prezenta acțiune a fost introdusă la data de 14.11.2013, prescripția dreptului de cere executarea silită nefiind împlinită.
Instanța reține că pentru a fi incidente prevederile art.707 teza a IIa C. invocate de reclamantă, trebuie îndeplinite cumulativ două condiții: dreptul de a obține obligarea pârâtei de a i se reconstitui dreptul de proprietate este imprescriptibil-condiție îndeplinită, și să fie împlinită prescripția dreptului de a obține executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr.2170/2008-condiție neîndeplinită la data formulării acțiunii. Astfel că o nouă acțiune ca prezenta este lipsită de interes, cât timp titlul executoriu putea fi pus în executare silită.
Instanța are în vedere că în speță nu poate fi vorba despre autoritate de lucru judecat, cele două procese având același obiect cu privire la obligarea pârâtei C. L. Sibiu să îi pună în posesie, însă principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești.
Față de considerentele ce preced, pentru a nu se încălca nici principiul securității raporturilor juridice prin reinterpretarea aceleiași chestiuni deja soluționate definitiv, în absența unor fapte noi, precum și poate pronunțarea unei soluții diametral opuse, instanța va admite excepția lipsei de interes în prezenta acțiune și o va respinge.
Pentru aceleași considerente va respinge și cererea de chemare în judecată a reclamanților-intervenienți forțați B. E. și B. P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei de interes invocată din oficiu.
Respinge cererea formulată de către reclamanta L. L., cu domiciliul procesual ales în Sibiu, ., județul Sibiu, la avocat B. D., în contradictoriu cu C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, ci sediul în Sibiu, ..2, județul Sibiu.
Respinge cererea de chemare în judecată a reclamanților-intervenienți forțați B. E. și B. P., ambii domiciliați în Sibiu, ., județul Sibiu, formulată de reclamanta L. L., în contradictoriu cu C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR SIBIU, cu sediul în Sibiu, ..2, județul Sibiu.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Sibiu
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. M. L. A. I. R.
Red/tehred/BML/22.06. 2015
Red practica AIR/03.06..2015
Ex.4 .>
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria SIBIU | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3230/2015.... → |
|---|
