Pretenţii. Sentința nr. 3/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 3220/2015
Dosar nr. 19._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3.220
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 28.5.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-G. L.
GREFIER: V. I.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta G. A. și pe pârâtul V. I. S., având ca obiect pretenții.
Cauza a fost dezbătută pe fond la data de 26.5.2015, încheierea din ședința respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.6.2013 sub nr. 8._, contestatorul S. L. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B. C. M.-I. și M. R. A. și cu intimata G. A., anularea tuturor formelor de executare silită începute în dosarul execuțional nr. 42/2011, inclusiv a somației nr. 42/2011 din data de 4.6.2013 cu privire la plata sumei de 114.639,6 lei (din care 6.600,6 lei cheltuieli de executare) și a procesului-verbal de constatare din data de 4.6.2013 privind cuantumul cheltuielilor de executare, respectiv suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că prin sentința civilă nr. 709/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._ a fost obligat la plata către intimata G. A. a sumelor de 101,208 lei și 6.831 lei. Executarea silită în vederea obținerii acestor debite a fost începută prin dosarul execuțional nr. 42/2011. Contestatorul a achitat suma de 5.990 lei înainte de data de 1.1.2013, prin poprire asupra veniturilor obținute de la angajator. După ce o anumită perioadă nu s-a mai întâmplat nimic în cadrul executării silite, de curând contestatorul a primit o somație din partea altor executori judecătorești, care însă vizează întreaga sumă datorată și nu ține cont de valoarea deja recuperată prin poprire. Intervalul de timp în care executarea silită a stagnat coincide cu perioada în care V. I. S. a devenit incompatibil în exercitarea profesiei și a fost mutat în cadrul altui birou de executori judecătorești. Debitul înscris în somația nr. 42/2011 nu este cert, fiind susceptibil de a avea o valoare mult diminuată (f. 2-3 ds 8.213).
Prin întâmpinarea din data de 22.7.2013, intimata G. A. a solicitat respingerea contestației la executare, inclusiv sub aspectul suspendării executării silite. Cu cheltuieli de judecată.
În apărare, aceasta a arătat că nu are cunoștință de executarea vreunei părți din suma datorată de contestator, întrucât nu a primit nimic din debitul respectiv. De asemenea, nu are nicio dovadă în sensul recuperării datoriei ce îi incumbă contestatorului. În plus, intimata nu știe dacă cheltuielile de executare au fost sau nu achitate de partea adversă (f. 47-48 ds 8.213).
Prin cererea din data de 22.7.2013, intitulată cerere de chemare în garanție, intimata G. A. a solicitat obligarea fostului executor judecătoresc V. I. S. la plata sumei de 6.418 lei, reprezentând diferența dintre valoarea pe care a încasat-o efectiv în urma executării silite și suma ce i s-ar fi cuvenit cu titlu de cheltuieli de executare.
În motivare, aceasta a arătat că prin sentința civilă nr. 709/2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._, S. L. a fost obligat să îi plătească sumele de 101,208 lei și 6.831 lei. Hotărârea judecătorească a fost preluată în vederea executării de B. V. I. S., în dosarul execuțional nr. 42/2011. Din adresa IPJ Sibiu – Serviciul Financiar rezultă că debitorului i-au fost reținute din salariu și virate în contul executorului judecătoresc sume lunare în cuantum total de 7.131 lei. Creditoarea nu a primit nimic din debitul recuperat și, în plus, la fiecare interpelare a executorului judecătoresc, acesta susținea că nu știe care este suma executată și că din cuantumul respectiv își va reține întâi cheltuielile de executare. Suma executată depășește valoarea stabilită prin sentința civilă nr. 709/2011 cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv 6.831 lei. În plus, cheltuielile au fost stabilite pentru executarea întregii sume, nu pentru o executare parțială (f. 48, 55-56, 64 ds 8.213).
În drept, a invocat art. 60-63, art. 82, art. 112 și art. 274 VCpc.
Pentru plata taxei judiciare de timbru, a formulat cerere de ajutor public judiciar (f. 56 ds 8.213).
Prin întâmpinarea din data de 14.10.2013, V. I. S. a solicitat respingerea cererii îndreptate împotriva sa.
În motivare, a arătat că a avut în instrumentare un dosar execuțional referitor la creditoarea G. A., însă nu reține toate actele efectuate cu privire la dosarul respectiv. Din ianuarie 2013, acesta a predat Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia toate dosarele și actele de evidență. La data depunerii cererii de executare silită, creditoarea nu a avansat nicio sumă cu titlu de onorariu sau pentru alte cheltuieli de executare, așadar toate costurile au revenit executorului judecătoresc. Taxele pentru formarea și înregistrarea dosarului sau cele pentru comunicarea actelor procedurale nu au fost efectuate din banii biroului, motiv pentru care nu puteau fi deduse. După deplasarea la locul unde se afla imobilul indicat în cererea de executare, respectiv după obținerea datelor de la Oficiul de cadastru și a celor vizând locul de muncă al debitorului, executorul judecătoresc a emis ordinul de poprire asupra veniturilor debitorului și a solicitat reținerea sumelor privind creanța și cheltuielile de executare. Terțul poprit a confirmat primirea ordinului și înființarea popririi și a reținut din veniturile celui vizat, lunar, o sumă de bani care a fost virată în contul biroului. Din acele sume au fost plătite lunar taxele către CEJ și UEJ și impozitul aferent. Întreaga sumă a fost reținută conform art. 37 din Legea nr. 188/2000, potrivit căruia dacă nu sunt avansate cheltuielile de executare la data depunerii dosarului, acestea vor fi reținute din primele încasări (f. 62-63 ds. 8.213).
Prin încheierea din data de 27.11.2013, instanța a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de intimata G. A. de contestația la executare promovată de contestatorul S. L. și formarea unui nou dosar, având ca obiect „pretenții”, în cadrul căruia părți vor fi G. A.-reclamantă și V. I. S.-pârât (f. 72 ds 8.213).
Dosarul astfel format a primit nr. 19._ și a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 4.12.2013.
Prin încheierea din data de 22.1.2014, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în dosarul nr. 19._ până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 8._ (f. 2 ds 19.304 I).
Cauza a fost redeschisă după suspendare în urma cererii de repunere pe rol din data de 2.9.2014, formulată de reclamantă (f. 2).
Prin încheierea din data de 31.3.2015, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă și a scutit-o pe aceasta din urmă de la plata sumei de 425,9 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 58).
În baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C., instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, considerând că este admisibilă potrivit legii și că duce la soluționarea procesului. Totodată, în baza art. 254 al. (5) și art. 22 al. (2) rap. la art. 255 corob. cu 358 C., instanța a încuviințat din oficiu proba cu interogatoriul părților.
La dosar au fost depuse înscrisuri: adrese B. Cârja M.-I. și M. R. A. (f. 14, 65), acte în susținerea cererii de ajutor public judiciar (f. 36-38, 44-50, 54-55), jurisprudență (f. 69-70).
A fost administrată proba cu interogatoriul părților (pârât, f. 68; reclamanta nu s-a înfățișat la termenul de judecată stabilit de instanță în vederea administrării probei).
A fost acvirat dosarul nr. 8._ al Judecătoriei Sibiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
Prin sentința civilă nr. 709/4.2.2011 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 15._, irevocabilă la data de 31.3.2011, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. în contradictoriu cu pârâtul S. L. și, în consecință, l-a obligat pe acesta din urmă să plătească părții adverse sumele de 101.208 lei, reprezentând contravaloarea rambursării ratelor aferente unor contracte de credite, și 6.831 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (hot. jud., f. 20-21 ds 8.213).
Pentru recuperarea debitului învederat anterior a fost întocmit dosarul execuțional nr. 42/2001, instrumentat inițial de B. V. I. S. și continuat de B. Cârja M.-I. și M. R.-A. (cerere de executare silită, f. 18 ds 8.213; cerere de încuviințare a executării silite, f. 23 ds. 8.213; cerere de reluare a executării silite, f. 37 verso ds 8.213).
În timpul executării silite a debitorului S. L., prin poprire asupra veniturilor realizate de la angajator, B. V. I. S. a obținut suma de 7.131 lei (adresă înființare poprire, f. 33 ds 8.213; adrese IPJ Sibiu, f. 34-35 și 52 ds. 8.213).
În urma încetării calității de executor judecătoresc a numitului V. I. S., în dosarul execuțional nr. 42/2001 nu au mai fost efectuate acte de executare până la preluarea cauzei de B. Cârja M.-I. și M. R.-A. (adresă B. V. I. S., f. 35 verso ds 8.213; adresă B. Cârja M.-I. și M. R.-A., f. 17 ds 8.213).
B. Cârja M.-I. și M. R.-A. a continuat executarea silită împotriva debitorului S. L. cu privire la întreg debitul indicat în sentința civilă nr. 709/4.2.2011. Prin sentința civilă nr. 307/29.1.2014 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. 8._, instanța a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul S. L., în considerarea faptului că suma de 7.131 lei a fost deja recuperară prin poprire (hot. jud., f. 91-92 ds 8.213).
În cauza de față, reclamanta G. A. se îndreaptă împotriva pârâtului V. I. S. pentru suma de 6.418 lei, reprezentând diferența dintre valoarea pe care a încasat-o efectiv în urma executării silite (7.131 lei) și suma ce i s-ar fi cuvenit cu titlu de cheltuieli de executare (713 lei). Poziția reclamantei este în sensul că suma stabilită de fostul executor judecătoresc cu titlu de cheltuieli de executare este de 7.200 lei, însă aceasta se raportează la întreaga datorie necesar a fi recuperată. Or, în condițiile în care pârâtul nu a finalizat executarea creanței în integralitate, pentru suma efectiv obținută, de 7.131 lei, i se cuvine un onorariu în cuantum de 713 lei, conform Legii nr. 155/2011 pentru aprobarea OUG nr. 144/2007.
Instanța nu reține argumentele reclamantei, pentru următoarele motive:
Prin procesul-verbal de constatare din data de 8.8.2011, B. V. I. S. a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare la suma de 7.200 lei, din care 6.490 lei cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc, astfel cum a convenit anterior cu reclamanta (pv, f. 22 verso ds 8.213; contract de executare silită nr. 42/8.8.2011, f. 22).
Art. 37 din Legea nr. 188/2000, în forma în vigoare la data încheierii contractului de executare silită nr. 42/8.8.2011 și întocmirii procesului-verbal de constatare din data de 8.8.2011, raportează cuantumul maximal cuvenit executorului judecătoresc la valoarea creanței ce face obiectul executării silite. Art. 371 ind. 7 al. (1) VCpc prevede că partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc se raportează la valoarea creanței ce face obiectul executării silite, și nu la sumele efectiv recuperate în această procedură, astfel cum a susținut și pârâtul la interogatoriul administrat la termenul de judecată din data de 5.5.2014 (f. 66). În contextul demarării procedurii de executare silită, reclamanta nu a avansat nicio sumă pentru acoperirea cheltuielilor de executare. Acest aspect reiese din întrebarea nr. 1 la interogatoriul ce i-a fost adresat, la care însă nu a răspuns întrucât a lipsit de la termenul de judecată pentru care a fost citată cu mențiunea „personal la interogatoriu”, și față de care instanța eficientizează prevederile art. 358 C., socotind că absența valorează început de dovadă scrisă în folosul părții adverse. Acest început de dovadă scrisă se coroborează cu împrejurarea că la dosar nu se găsește nicio probă în sensul că reclamanta ar fi achitat către pârât vreo sumă pentru acoperirea cheltuielilor de executare. În plus, cuantumul cheltuielilor de executare convenit de părți și stabilit de pârât, fost executor judecătoresc în instrumentarea dosarului execuțional nr. 42/2001, este superior valorii sumelor obținute de la debitorul S. L. în procedura de recuperare a creanței (7.200 lei, față de 7.131 lei).
Având în vedere considerentele anterior expuse, instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada pretențiilor învederate în acord cu dispozițiile art. 249 C., motiv pentru care acțiunea sa va fi respinsă, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată pentru pârât, în acord cu poziția exprimată de acesta înainte de închiderea dezbaterilor pe fond.
Cheltuielile de judecată în cuantum de 425,9 lei vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 19 al. (1) din OUG nr. 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta G. A., CNP_, cu domiciliul în Pitești, Aleea C. M., ., ., în contradictoriu cu pârâtul V. I. S., cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu, ca neîntemeiată.
Cheltuielile de judecată în cuantum de 425,9 lei rămân în sarcina statului.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare; cererea se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.5.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-G. L. V. I.
Red. Teh. LAG/26.6.2015
Red. Teh. practica IV/29.05.2015
Ex. 4, ef. 2 .>
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3219/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 3221/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
