Grăniţuire. Sentința nr. 4245/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4245/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 14-08-2015 în dosarul nr. 4245/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4245
Ședința publică din data de 14.08.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. D. - Judecător
GREFIER: G. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă formulată de reclamantele B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI prin B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI Agenția Sibiu în contradictoriu cu pârâții C. E. I., C. G. A., M. V., N. M., A. E. C. și A. M., C. L. DE FOND FUNCIAR SIBIU și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE SIBIU.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.08.2015, când părțile prezente au pus concluzii care s-au consemnat prin încheierea de ședință din aceiași zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 alin. 1 C.pr.civ., a amânat pronunțarea pentru 11.08.2015 și apoi pentru astăzi, 14.08.2015, când a hotărât în aceeași componență următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de fata constata următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrata la instanța la data de 31.01.2013 și modificată la data de 12.04.2013 (f 121), reclamantul B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIE prin B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Agenția Sibiu în contradictoriu cu pârâții C. E. I. și C. G. A., N. M., A. E. C. și A. M., M. V., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză să dispună să se dispună stabilirea linie de graniță intre terenul proprietate B.N.R. situat in localitatea P. înscris în C.F. l15421 Sibiu (fost 361 C. III) nr. top 182/1/24/2/2/2/1 și terenul actualmente proprietatea pârâților A. E.-C. și A. M. înscris în Titlul de proprietate nr. 264/1, număr parcelă 41/57 și în CF 54006N Sibiu cu nr.cad.9154, precum și cu terenul proprietatea pârâților M. V. înscris în Titlul de proprietate nr. 265/1, număr parcelă 41/56 și să fie obligați pârâții anterior menționați să le lase în deplină, liberă și netulburată proprietate suprafața de teren proprietatea sa înscris în CF_ Sibiu, nr. top 182/1/24/2/2/2/1 peste care se suprapun parte din terenurile atribuite eronat, fără drept prin Titlurile de proprietate 264/1 și 265/1;
-să se constatate nulitatea absolută parțială: a Titlului de proprietate nr. 265/1 din 09.08.1993, nr. parcelă 41/56 eliberat pe numele M. V. și M. M., a Titlului de proprietate nr.264/1 din 09.08.1993, nr. parcelă 41/57 eliberat pe numele lui N. M., precum și a actelor subsecvente eliberării acestui din urmă titlu, respectiv, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între N. M. și C. G. Ș. (autentificat sub nr. 1242/03.08.1998 la B.N.P. B. V.), a suplimentului nr.33/02.06.2003 la Certificatul de moștenitor nr.16/2003 eliberat de BNP R. M. cu sediul in București, a suplimentului nr. 34/02.06.2003 la certificatul de moștenitor nr. 16/2003 eliberat de BNP R. M., a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între C. E.-I. și C. G. A. în calitate de vânzători și A. E. C. și A. M. în calitate de cumpărători (autentificai sub nr. 2481/2007 la BNP D. N., cu sediul în Sibiu), în măsura în care actele mai sus enumerate aduc atingere dreptului lor de proprietate asupra terenului de 5647 m.p. pe care sunt intabulați în CF115421, cu nr top l82/1/24/2/2/2/1;
-să se dispună rectificarea încheierii de carte funciară nr.31.077/06.08. 2007 a O.C.P.I. Sibiu și a încheierii nr.46.073/20.09.2007, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, se arată că B. Națională a României este proprietară asupra unui teren de 5647 m.p. situat în localitatea P., în prezent înscris în CF_ Sibiu (fost CF 361 C. III) top.l82/l/24/2/2/2/l-pădure, pe care se află construită o vilă, formată din parter, etaj și mansardă. Dreptul de proprietate asupra acestui imobil a fost dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, autentificat prin procesul-verbal nr.310/11.08.1947, intabulat pe numele instituției în baza încheierii nr.11/1948.
Deoarece în anul 1969, B. Națională a României a fost lipsită în mod abuziv de dreptul său de proprietate, prin sentința civilă nr. 3578/1992, pronunțată de Judecătoria Sibiu s-a constatat nulitatea actului de expropriere, dispunându-se restabilirea situației anterioare de carte funciară (C.F.199 C. III), astfel încât B. Națională a României a redevenit proprietară asupra terenului cu datele de identificare de mai sus. Reintabularea dreptului de proprietate a B.N.R. pentru C.F.199 C. III, nr. top 182/1/24/2/2/2/1 s-a făcut în baza încheierii nr.13.526/13.11.1992.
Prin sentința civilă nr. 3093/1994, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate și pentru top.182/1/24/2/2/2/2 (C.F. 380 C.), dispunându-se și unificarea celor două numere topografice într-unui singur și transcrierea în C.F.361 C. III, cu nr. top 182/1/24/2/2/2/l. În prezent terenul proprietatea B.N.R. este înscris în C.F. (cu număr nou)_ Sibiu, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, provenit din C.F 361 C. III, nr. top 182/1/24/2/2/2/1.
Astfel, prin încheierea nr._/30.07.2012 s-a dispus dezmembrarea terenului de 5731 mp proprietatea B.N.R în două parcele: una în suprafață de 5647 m.p. întabulată în CF_ (pe acest teren se află intabulată și vila proprietate B.N.R. destinată U.P.P.A.S P.) și alta în suprafață de 84 m.p.(în partea inferioară a terenului) care a fost transferată în CF_.
Ca urmare a efectuării unei lucrări topografice ce avea ca scop înscrierea în cartea funciară a compartimentării construcției existente, s-a constatat de către expertul topo faptul că peste suprafața de teren ce aparține Băncii Naționale a României, în partea superioară, se suprapun alte două proprietăți, respectiv parcelele identificate cadastral sub nr. 41/56 și 41/57, dobândite în temeiul unor titluri de proprietate eliberate în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, pe baza planurilor de punere în posesie întocmite de Primăria Sibiu.
Din informațiile deținute reiese faptul că atât Titlul de proprietate nr. 264/1 (corespunzător parcelei identificate cadastral sub nr.41/57) cât și Titlul de proprietate nr.265/1, (corespunzător parcelei identificate cadastral sub nr.41/56 ) au fost eliberate în data de 09.08.1993, deci ulterior încheierii nr.13.526/13.11.1992.
Oricum, și pe cealaltă suprafață de teren care a (avut obiectul dosarului nr.3676/1993 fusese deja formulată o cerere de revendicare de către proprietar (B. Națională a României), anterior eliberării Titlurilor de proprietate nr. 265/1 și 264/1.
În drept au fost invocate prevederile art. 550, 555, 560, 563 C. civil, art. 274 C.p.c., Legea nr. 169/1997, Legea nr. 7/1996.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 3.891,64 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei, timbru judiciar.
Au fost anexate acțiunii în susținere, în fotocopii, înscrisuri (f 4-25).
La data de 15.02.2013 pârâtul C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu a formulat întâmpinare (f 35) prin care arată că în principiu nu se opune admiterii acțiunii urmând a-și exprima poziția după administrarea probatoriului.
Pârâtul M. V. a formulat întâmpinare (f 89) la data de 19.03.2013 și a solicitat a se respinge acțiunea ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată faptul că invocă excepția lipsei calității procesuale a paratului M. M. având in vedere ca acesta este decedat conform probelor ce le anexam prezentei.
Primul petit al acțiunii este inadmisibil întrucât stabilirea liniei de granița se poate solicita doar intre doua proprietăți limitrofe, ori așa cum se poate constata din schițele de carte funciara si hărțile cadastrale, terenul proprietatea reclamantei BNR este despărțit de terenul proprietatea sa de un drum care aparține domeniului public al Statului, astfel încât este evident ca imobilele nu sunt limitrofe, deci nu sunt întrunite condițiile necesare unei acțiuni in grănițuire.
Mai mult, consideră ca nu are nici calitate procesuala pasiva in dosar, din aceleași considerente mai sus arătate, in sensul in care parte in acțiunea de grănițuire poate fi doar proprietarii imobilelor limitrofe ce urmează a se grănițuit, condiție care nu este întrunita in cauza.
Petitul al doilea al acțiunii este nefondat si nelegal. Așa cum rezulta si din cele de mai sus, proprietățile sunt despărțite de un drum ce aparține domeniului public al Statului, fiind evident ca din punct de vedere cadastral si al cărtii funciare nu este posibil ca numărul topografic al reclamantei BNR sa cuprindă acest drum si suprafața din terenul său si al paratei C. E. I..
Acțiunea așa cum a fost formulata, in situația admiterii ei ar presupune crearea unui număr topografic care va secționa drumul de acces in zona si i-ar afecta dreptul de proprietate dobândit legal.
Este, de asemenea, de observat ca nu era posibila nici o eroare cu ocazia întocmirii documentației cadastrale in vederea aplicării legii 18/1991, documentație care a respectat numerele cadastrale si topografice, precum si căile de acces existente in zona de zeci de ani.
Acțiunea este o încercare a reclamantei BNR de a obține mai mult teren in partea de proprietate care ar ajuta-o sa își îmbunătățească folosința terenului si parcarea autoturismelor clienților.
De asemenea, acțiunea este inadmisibila așa cum a fost formulata, întrucât reclamanta a optat pentru o acțiune in grănițuire si constatare, deși reprezintă o veritabila acțiune in revendicare. Ori acțiunea așa cum a fost formulata nu este admisibila cat timp reclamanta BNR avea la dispoziție acțiunea in realizare/revendicare, ori acțiunea nu are un astfel de petit.
Acțiunea este inadmisibila având in vedere ca deși prin încercarea sa reclamanta tinde sa își includă in proprietate un drum ce aparține domeniului public, nu a chemat in judecata titularul dreptului de proprietate al acestui drum, in speța Statul R. prin reprezentanții săi.
Acțiunea este inadmisibila si datorita faptului ca reclamanta BNR încearcă sa își includă in proprietate o suprafața de teren din drumul care este domeniu public si care conform legii este inalienabil si insesizabil.
La data de 25.03.2015 pârâta C. E. I. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare, arată faptul că este moștenitoarea în cotă de 3/8 de pe urma defunctei C. M., mama sa, decedată la data de 27.07.2002, astfel cum rezultă din Suplimentul nr. 33 din 02.06.2003, la Certificatul de moștenitor nr. 16/2003,, emis de către BNP R. M.. Celelalte cote, respectiv cota de 3/8 i-a revenit fratelui său, C. G. A., iar diferența de 2/8 i-a revenit soțului acesteia, tatăl C. G. Ș..
Masa succesorală, de pe urma defunctei C. M., a fost constituită din 1/2 dintr-un imobil-teren, în suprafață de 1694 mp, situat în localitatea P., județul Sibiu, identificat prin .>
Defuncta a dobândit această cotă din teren, în timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat de soțul său, C. G. Ș., cu N. M., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1242/03.08.1998 de către BNP B.-V., cu sediul în Sibiu, ..
Înstrăinătoarea N. M. a dobândit, la rându-i, această suprafață de teren, în urma reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, astfel cum rezultă din Titlul de proprietate nr. 264/09.08.1993.
De pe urma defunctului C. G. Ș., decedat la data de 01.02.2003, a moștenit cota de 1/2 din cota indiviză de 5/8 din dreptul de proprietate asupra suprafeței de pădure de 1694 mp, situată pe teritoriul orașului P., iud. Sibiu, . de 1/2 din această cotă revenindu-i fratelui său, C. G. A., astfel cum rezultă din Suplimentul nr. 34/02.06.2003 la certificatul de moștenitor nr. 17/2003, emis de BNP Asociați.
Pârâta a efectuat în iunie 2007 o documentație cadastrală a imobilului, înregistrată sub nr. cadastral 9154, din măsurători rezultând o suprafață de 1662 mp. Prin încheierea nr. 31.077, emisă de către OCPI, în dosarul nr. 31.077/02.07.2007, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate, în cote egale, de 1/2, pe numele său și a fratelui său, C. G. A..
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de către BNP D. N. a înstrăinat întreg imobilul pădure, în suprafață de 1594 mp, situat în zona stațiunii P., jud. Sibiu, în scris în CF nr. 54006N-Sibiu, de la A+l. cu nr. cadastral 9154, nr. parcelă 41/57, dobândit prin moștenire, către cumpărătorii A. E. C. și A. M..
Pentru aspectele învederate, sub aspect procedural, înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu mai sunt titulara dreptului de proprietate, asupra nici unei cote, din imobilul identificat, de reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, ca fiind înscris în Titlul de proprietate nr. 264/09.08.1993 și identificat în ..
La data de 18.06.2013 pârâtul C. G. A. a formulat întâmpinare (f 154) prin care solicită respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală cu aceeași motivare ca în întâmpinarea formulată de către C. E. I..
Prin încheierea de ședință din data de 18.06.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. E. I..
La data de 17.12.2013 pârâții A. E. C. și A. M. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii.
În motivare, se arată faptul că grănițuirea în varianta BNR este inadmisibilă, având în vedere modul de concepție al acțiunii, fiind solicitată în prealabil constatării nulității, fie și parțială, a titlurilor de proprietate atacate. BNR solicită grănițuirea revendicând o oarecare suprafața din terenul în lipsa unor temeiuri de nulitate a TP. Grănițuirea este inadmisibilă și pentru aceea că se solicită ca linia de graniță pe latura învecinată cu pârâții să includă și o suprafața, care nu este „determinată" din terenul proprietatea lor înscris în CF_ N Sibiu, nr cadastral 9154, dobândit de antecesorii lor în drepturi în baza TP 264/1, nr parcelă 41/57. Deși se face mențiune despre identificarea presupuselor erori de identificare cu ocazia efectuării unor operațiuni tabulare anterioare și ca urmare a unor măsurători, la dosar reclamanta nu a depus aceste pretinse dovezi, pentru a fi avute în vedere, măcar informativ.
În susținerea temeiniciei cererii de revendicare a terenului BNR nu aduce vreun argument juridic, exceptând anterioritatea înscrierii în CF a dreptului de proprietate al BNR pe numele acesteia în raport de data emiterii TP 264/1 si TP 256/1, care datează cu un an mai târziu. Anterioritatea înscrierii în CF este nerelevantă în ipoteza litigiului, motivată pe suprapunerea parțială a drepturilor de proprietate asupra unei porțiuni de teren, deoarece, terenul suprapus nu provine de la același autor. În acest sens. sunt și disp. art.481 din Ordinul 633/2006 al ANCPI, în conformitate cu care: „înscrierea în cartea funciară a actului juridic de dobândire, constituire, recunoaștere, stingere, modificare și de transmisiune a unor drepturi reale imobiliare are ca efect opozabilitatea față de eventualii titulari de drepturi reale imobiliare cu același obiect, de la aceiași autor, care nu au efectuat această operațiune sau au efectuat-o ulterior".
De fapt, nu există o dublă înscriere ci două sisteme „de evidente a dreptului de proprietate paralele, fără a exista o coordonare intre acestea", cum arata și Primăria (serviciul de Cadastru) în adresa de la f.84. Prin urmare, pe rațiunea anteriorității înscrierii, instanța nu poate, în mod automat și nejustificat cu solicită BNR să dea prevalentă înscrierii dreptului de proprietate în CF pe numele BNR, nefiind decisivă înscrierea ci modul de identificare a terenului intabulat.
În cauză, este absolut necesar ca instanța să procedeze la compararea titlurilor, iar în urma verificării legalității documentelor ce stau la baza dobândirii drepturilor de proprietate pentru fiecare parte în mod separat, constatând valabilitatea unuia în raport cu celălalt, să stabilească linia de graniță, și doar dacă terenurile sunt limitrofe, luând în considerare dreptul real legal dobândit, cu întinderea, configurația și amplasamentul ce respectă cerințele legale la stabilirea lui. În acest sens, sunt decisive doar acele documentații de intabulare care sunt avizate de OCPI atât în ceea ce privește BNR cât și pe și pârâții, ceea ce obligă la formularea unei propuneri de grănițuire care să tină cont de ultimele documentații de intabulare avizate OCPI.
Analizând comparativ situația de CF a imobilului BNR și cel al pârâților, constată că din punct de vedere cronologic, terenul forestier deținut de pârâți a fost înscris mai întâi în CF pe baza unei documentații cadastrale recepționate, avizate OCPI și abia după 5 ani, BNR și-a înscris în CF dreptul de proprietate suprapunându-se parțial cu al pârâților, pe baza unei documentații cadastrale recepționate de OCPI.
Astfel, conform CF extenso 115 421 Sibiu, depusă la dosar fila 217 BNR își înscrie pentru prima data în CF imobilul pe baza unei documentații cadastrale recepționate de OCPI, la data de 30.07.2012 prin încheierea_, emisă în baza hot. jud. 7561/2009, dosar_ al Judecătoriei Sibiu. Numai la această dată, se realizează o punere în coordonate a terenului BNR și se salvează în baza de date a OCPI configurația terenului revendicat de la pârâți. Toate celelalte operațiuni tabulare anterioare nu au fost avizate de către OCPI, acestea reprezentând simple reconstituiri teoretice (fără documentație cadastrală, identificare în terne) ale imobilului BNR, neputând constitui repere topografice cu ocazia grănițuirii.
Este de principiu, că la intabularea în CF a unei documentații se tine cont de alte documentații preexistente, dacă acestea au fost recepționate, avizate OCPI, aceasta ținând de esența constituirii harților cadastrale și a bazei de date în programul E-Terra.
Așadar, la data intabulării în CF a dreptului de proprietate al BNR pe baza unei documentații cadastrale (30.07.2012), antecesoarea în drepturi N. M. era deja intabulată în CF asupra terenului revendicat (suprapus cu al BNR) pe baza unei documentații cadastrale avizate de OCPI încă din 2.07.2007, adică cu 5 ani anterior. Prin urmare, la intabularea dreptului de proprietate al BNR, trebuia să se tină cont de documentația cadastrala anterioară întocmită pe numele N. M., salvată deja în baza de date a OCPI și nu invers cum susține BNR.
La aprecierea valabilității dreptului de proprietate trebuie să se tină cont de respectarea întocmai a procedurii prevăzute de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier pe numele antecesoarei în drepturi N. M., dar, mai ales, faptul că pentru terenul pârâților intabularea în CF s-a realizat cu respectarea procedurii prevăzute de Ordinul 633/2006, fiind primul pentru care s-a realizat avizarea identificării terenului de către OCPI.
D. dacă expertul ar fi constatat că sunt erori în documentația recepționată și aceasta ar fi fost anulată (motivat de încălcarea dreptului de proprietate al BNR), fiind anulată inclusiv încheierea de intabulare în baza căreia s-a operat la CF dreptul de proprietate al defunctei N. M. în 2.07.2007 se putea intabula dreptul de proprietate al BNR în limitele revendicate și ignorând intabularea antecesorilor lor și prin urmare se putea stabili linia de graniță „la comanda BNR", asigurând acesteia întreaga suprafața de teren revendicata și diminuând suprafața terenului cumpărat de la pârâții C..
La aceeași dată pârâții A. E. C. și A. M. au formulat cerere reconvențională prin care solicită anularea parțială a documentației cadastrale recepționate, avizate OCP1 și a încheierii de intabulare 43 804/30.07.2012 înscrisă atât în CF 115 421 Sibiu privind 5647 m.p teren cât și în CF 115 543 Sibiu privind suprafața de teren transferată de 84 m.p, emise pe numele BNR și operate la CF indicate, urmând ca anularea să se dispună în limitele suprapunerii dreptului de proprietate al BNR peste dreptul de proprietate al pârâților și cu încălcarea flagrantă a acestui drept, efectuate de BNR fără a tine cont de preexistenta intabulării în CF la 2.07.2007 a dreptului de proprietate dobândit de antecesoarea lor în drepturi N. M. în baza TP_, conform încheierii de intabulare_/2.07.2007, pe baza unei documentații cadastrale anterioare avizate OCP1 (notată la Bl, CF_ N Sibiu) și să se stabilească linia de graniță dintre imobilul înscris în CF_ N Sibiu și terenul BNR înscris în CF 115 421 Sibiu, cu respectarea limitelor corpului funciar al pârâților, astfel cum au fost recepționate, avizate de OCPI conform încheierii de intabulare nr 31 077/2.07.2007, la prima înscriere în CF a terenului
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 550, 561, 877, 886 C. civil, Ordinul nr. 633/2006.
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 499,37 lei și timbru judiciar de 3 lei.
La data de 15.01.2014 reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională solicitând respingerea acesteia.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică topografică efectuată de către expert Meșu V. (f 212-223), supliment la raportul de expertiză (f 252-257, 435-437; 563-579; 604-611).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Potrivit evidenței de carte funciară din CF nr. 361 C. (f 45-47), CF nr. 199 C. (f 48-51) și CF nr. 166 C. (f 569) se constată faptul că în anul 1934 imobilul cu nr. top 182/1/24/2/2 a fost . formându-se parcele cu nr. 182/1/24/2/2/1-18, ./1/24/2/2/2 de 1593 stânjini fiind transcrisă în CF nr. 199 C. III.
În anul 1938 . 182/1/24/2/2/2 înscrisă în CF nr. 199 C. se dezmembrează în două parcele cu nr. top 182/1/24/2/2/2/1 de 2.867 mp și 182/1/24/2/2/2/2 în suprafață de 2.864 mp, . 182/1/24/2/2/2/2 fiind transcrisă în CF nr. 361 C. și . 182/1/24/2/2/2/1 rămânând înscrisă în CF nr. 199 C..
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 310/1974 reclamantul B. Națională a Românie cumpără imobilele înscrise în CF nr. 199 C., nr. top 182/1/24/2/2/2/1 și din CF nr. 361 C., nr. top 182/1/24/2/2/2/2, fiind înscris în cartea funciară prin încheierea nr. 11/08.01.1948.
Ulterior, în anul 1969 imobilele înscrise în CF nr. 199 C., nr. top 182/1/24/2/2/2/1 și nr. 361 C., nr. top 182/1/24/2/2/2/2 trec în proprietatea Statului Român prin încheierea de carte funciară nr. 1105/1969, ./1/24/2/2/2/2 fiind transcrisă în CF 380 C., în favoarea Statului Român.
În cursului anului 1992, în urma acțiunii promovate de B. Națională a României, a fost pronunțată sentința civilă nr. 3578/01.06.1992 a Judecătoriei Sibiu (f 59) prin care s-a constatat nulitatea încheierilor nr. 115/1969 și nr. 3130/1991și s-a dispus radierea înscrierilor făcute în CF 199 C. III, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, pădure P., în suprafață de 2867 mp de sub B12, 13, 14, restabilindu-se situația anterioară de carte funciară.
Ulterior, în urma acțiunii promovate de către reclamant în cursul anului 1993, a fost pronunțată sentința civilă nr. 3093/22.04.1994 a Judecătoriei Sibiu (f 56) prin care s-a constat nulitatea încheierii notariale nr. 1105/1969 și s-a dispus radierea înscrierilor făcute în baza lor în CF 2380 C. III, nr. top 182/1/24/2/2/2/2, pădure P., în suprafață de 2.864 mp și s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Prin aceeași sentință s-a dispus unificarea într-un singur corp funciar a imobilului înscris în CF 199 C. și a celui înscris în CF 380 C., constatându-se că pe numărul nou format există o vilă parter și mansardă proprietatea reclamantului.
Paralel, în baza Legii nr. 18/1991 și a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către M. M. și N. N. au emise de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Sibiu titlurile de proprietate nr. 265/1 din 09.08.1993 (f 73) și nr. 264/1 din 09.08.1993 (f 77). Astfel, prin TP nr. 265/1 din 09.08.1993 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1660 mp de pădure în P., jud. Sibiu, iar prin TP nr. 264/1 din 09.08.1993 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1694 mp pădure în P., jud. Sibiu.
Este de subliniat faptul că reconstituirea dreptului de proprietate, prin cele două titluri de proprietate, s-a realizat pe alte amplasamente și nu pe vechile amplasamente, fapt confirmat de expert în suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 604 dosar, pentru ca în suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 563 dosar, expertul să arate faptul că la momentul punerii în posesie și a emiterii titlurilor de proprietate au fost formate noi parcele cadastrale indicate în anexa 1 a suplimentului, fără a se ține cont de numerele topografice existente în zonă.
În ceea ce privește suprafața de teren identificată în TP nr. 264/1/09.08.1993 emis pe numele N. N., aceasta a fost întabulată în cartea funciară prin încheierea de carte funciară nr._ din 06.08.2007, ocazie cu care a fost deschisă foaia de carte funciară nedefinitivă 54006N Sibiu, nr. cadastral 9154 (f 219), proprietari tabulari în prezent fiind pârâții A. E. C. și A. M. (f 107, 108).
Suprafața de teren înscrisă în TP nr. 265/1/09.08.1993, emis pe numele M. M., nu este întabulată în cartea funciară nici în prezent, iar în privința parcelei de teren indicate în titlul de proprietate sub nr. 141/56 atât expertul cât și reprezentanții OCPI (f 85) au indicat faptul că numărul de parcelă corect este 41/56, dintr-o eroare fiind trecut în procesul verbal de punere în posesie și în titlul de proprietate nr. 141/56, motivat de vecinătățile celor două acte de proprietate. În prezent proprietar asupra suprafeței de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 265/1 este pârâtul M. V. (f 81).
În anul 2009 foaia de CF nr. 361 C. III este convertită în CF_, pentru ca în anul 2012 nr .top 182/1/24/2/2/2/1 să fie transferat în CF_ Sibiu în baza încheierii nr._/2012 ocazie cu care nr. top 182/1/24/2/2/2/1 să se diminueze de la suprafața de 5731 mp la 5647 mp, ca urmare a întabulării unei parcele de 84 mp în CF_ Sibiu.
În privința întabulării din anul 2012 este de subliniat faptul că aceasta s-a realizat în baza sentinței civile nr. 7561/2009 a Judecătoriei Sibiu rămasă irevocabilă prin decizia nr. 509/2010 a Curții de Apel A. I. (f 520), ocazie cu care s-a dispus dezmembrarea imobilului cu nr. top 182/1/24/2/2/2/1 în două corpuri funciare noi: nr. top 182/1/24/2/2/2/1/1 în suprafață de 5647,5 mp și nr. top 182/1/24/2/2/2/1/2 în suprafață de 83,5 mp, constatându-se că pe acest ultim nr top s-a edificat o cabană și recunoscându-se dreptul de proprietate asupra cabanei în favoarea .>
Din planșele anexă (f 529-531) ale raportului de expertiză efectuat cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 7561/2009 a Judecătoriei Sibiu se poate observa faptul că suprafața de teren de 83,5 mp și cabana sunt în partea de jos a terenului, aflat în proprietatea reclamantului și nu în partea de sus a terenului, unde se află și terenurile identificate în titlurile de proprietate eliberate antecesorilor pârâților.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către expert Meșu V. și mai multe suplimente la raportul de expertiză, ocazie cu care expertul a identificat imobilele aflate în proprietatea părților din prezenta cauză și a constat faptul că imobilele în litigiu se află situate în Sibiu, stațiunea P., existând o suprapunere parțială, reală între parcele înscrise în T.P. nr._, nr parcelă 41/56, T.P. nr._, nr. parcelă 41/57 și imobilul reclamantei înscris în CF nr._, nr top 182/1/24/2/2/2/2/1.
Se mai arată faptul că terenul din T.P. nr. 265/1 proprietatea lui M. V. se învecinează parțial, în partea de vest, cu un drum de acces, dar acest drum nu delimitează . terenul reclamantei, drumul de acces traversează imobilul reclamantei prin partea din față a clădirii și se continuă pe latura de vest a parcelei nr. 41/56.
Din anexa 1 și 2 a suplimentului la raportul de expertiză (f 254) se poate observa faptul că drumul, despre care face vorbire pârâtul M. în întâmpinare, nu este porțiunea de teren unde se învecinează terenurile părților și în fața clădirii BNR, astfel că acțiunea reclamantului nu este inadmisibilă sub acest aspect.
În suplimentul la raportul de expertiză (f 252-257) expertul arată faptul că suprafața de teren aparținând BNR peste care se suprapune terenul cuprins în T.P. nr. 264/1 este de 695 mp și din T.P. nr. 265/1 este de 724 mp.
Este de evidențiat faptul că expertul arată în suplimentul la raportul de expertiză, aflat la fila 435 dosar, că cele două parcele cu nr. cadastral 41/56 și 41/57 din titlurile de proprietate ale pârâților se suprapun doar parțial pe terenul reclamantului, aceste parcele suprapunându-se și pe alte terenuri cu numere topografice diferite existente înainte de punerea în posesie în baza legii fondului funciar, învecinate cu .> Astfel, este de evidențiat faptul că la momentul la care C. de fond funciar Sibiu a parcelat terenul pădure din stațiunea P. nu a verificat evidența de carte funciară, evidență în cadrul căreia suprafeței de teren îi erau atribuite numere topografice diferite, cu proprietari diferiți. Din anexele 4 și 5 ale raportului de expertiză (f 221, 222) se poate observa foarte ușor cele învederate, unde C. locală a realizat o parcelare a Stațiunii P. în timp ce stațiunea era deja împărțită pe parcele cărora l-au fost atribuite numere topografice anterior.
Deși se invocă de către pârâții faptul că terenurile părților din prezenta cauză nu se învecinează deoarece sunt evidențiate în două sisteme de coordonate diferite, instanța constată faptul că cu ocazia întabulării suprafeței de teren a pârâților A. în anul 2007, expertul pârâților, care a identificat suprafața de teren, a poziționat acest teren în spatele vilei aflate în proprietatea BNR, a se compara anexa 4 a suplimentului la raportul de expertiză, fila 257 cu anexa 2 a aceluiași supliment, fila 255.
Prin urmare, indiferent de modul de identificare a terenului aflate în proprietatea părților este fără nici un fel de dubiu faptul că terenurile pârâților se află în vecinătatea terenului reclamantului și se suprapune parțial peste acesta.
Acest aspect este confirmat și de OCPI Sibiu care în adresa nr. 68/07.04.2010 (f 84) arată faptul că în cauză nu există o dublă înregistrare ci doar două evidențe a dreptului de proprietate ținute separat, fără ca între ele să existe coordonate, BNR, proprietar în cartea funciară și persoane fizice proprietari pe terenuri cu evidență cadastrală, ambele evidențe nasc drept de proprietate.
Legat de modul de identificare a terenului de către expert cu ocazie efectuării lucrării de expertiză, în suplimentul la raportul de expertiză aflat la fila 604 dosar, se arată foarte clar faptul că măsurătorile în teren s-au realizat la data de 10.09.2013 când au fost prezenți doar reprezentanții BNR (f 596), la deplasarea în teren în prezența avocaților nu s-au realizat măsurători deoarece avocații nu au cunoscut amplasamentul terenurilor și la deplasarea în prezența pârâtului M. V. (f 604) acesta a indicat doar cu aproximație . că expertul nu a putut măsura limitele de folosință.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. V. și C. G. A., invocate de aceștia, instanța va respinge excepțiile deoarece în cauză sunt atacate și actele în baza cărora pârâții au devenit proprietari.
Analizând actele dosarului instanța constată faptul că suntem în prezența existenței unor acte de proprietate emise de numele părților, reclamanții făcând dovada proprietății cu evidența de carte funciară, respectiv CF_, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, pârâții A. E. C. și M. făcând dovada proprietății cu TP nr. 264/1 din 09.08.1993, iar pârâtul M. V. cu TP nr. 265/1 din 09.08.1993, terenuri care însă se suprapun parțial ocazie cu care este necesar a se realiza compararea titlurilor care dovedesc proprietatea și stabilirea modului de dobândire a proprietății.
Astfel, în privința reclamantului B. Națională a Românei aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 5647 mp prin act de vânzare cumpărare, în anul 1947, pentru ca în anii 1992 și respectiv 1994 să îi fie reconfirmat dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren ca urmare a preluării abuzive a acestuia de către Statul Român, sentințele nr. 3578/1992 și nr. 3093/1994 ale Judecătoriei Sibiu fiind înscrise în cartea funciară.
În cursul anului 1994, respectiv pe parcursul derulării celui de-al doilea proces de redobândire a dreptului de proprietate, reprezentanții Comisie de fond funciar Sibiu cu ocazia aplicării dispozițiilor Legii nr. 18/1991 au realizat parcelarea terenurilor din stațiunea P., acordându-le numere cadastrale noi, fără a lua în considerare numerele topografice atribuite terenurilor din zonă și fără a verifica proprietarii tabulari ai acestor suprafețe de teren.
Astfel, la data de 09.08.1994 au fost emise TP nr. 264/1 din 09.08.1993 și nr. 265/1 din 09.08.1993 ocazie cu care s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate antecesorilor pârâților, reconstituire care nu s-a realizat pe vechile amplasamente ci pe alte amplasamente.
Potrivit art. 555 C. civil (2009) „Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege”, iar art. 563 C. civil (2009) reglementează acțiunea în revendicare prin care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
În același sens este și art. 44 din Constituția României unde se prevede că dreptul de proprietate este garantat, nimeni neputând fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publica, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.
Legea nr. 169/1997 la art. II reconfirmă dispozițiile cuprinse în Legea nr. 18/1991, dispoziții conform cărora titlurile de proprietate trebuie emise cu respectarea legii la data întocmirii lor, atât în ceea ce privește cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, a dovezilor prind proprietatea, cât și cu privire la terenurile asupra cărora se dispune reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate. Astfel, este necesar a se verifica valabilitatea titlurilor de proprietate prin prisma dispozițiilor în vigoare la data eliberării lor cât și al regimului juridic al terenurilor.
În cauza pendinte interesează regimul juridic a terenurilor asupra cărora au fost emise de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate TP nr. 264/1 din 09.08.1993 și nr. 265/1 din 09.08.1993.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei se constată faptul că terenurile părților se suprapun parțial ocazie cu care se constată faptul că la momentul la care C. de aplicare a legi nr. 18/1991 a identificat terenurile ca pot fi atribuite în baza legii nu a realizat o identificare corespunzătoare a acestora și a cuprins și terenuri care nu erau proprietatea Statului Român, fiind în proprietatea unui persoane fizice sau juridice.
În privința nr. top 182/1/24/2/2/2/1 de 2867 mp reclamantul era întabulat în cartea funciară la momentul emiterii titlurilor de proprietate, iar în privința nr. top 182/1/24/2/2/2/2 procesul de redobândire a dreptului de proprietate era în curs de derulare, pârât în acel proces fiind Statul Român, având astfel cunoștință de proces.
Astfel, la momentul identificării terenurilor ce pot face obiectul legii nr. 18/1991 Comisiile de fond funciar aveau obligația de a verifica evidența de carte funciară și a de a cuprinde la reconstituirea dreptului de proprietate acele terenuri asupra cărora Statul Român era proprietar și respectiv acele terenuri în privința cărora dreptul de proprietate nu este contestat.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat în mai multe rânduri principiul conform căruia Curtea nu impune statelor obligația de restituire sau modul de a dispune de ele în conformitate cu prerogativele dreptului de proprietate, dar odată ce statul a adoptat o soluție aceasta trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabilă pentru a evita, pe cât posibil, incertitudinea și ambiguitatea în rândul persoanelor la care se referă măsurile de implementare. În acest context, incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau rezultând din practici aplicate de autorități, este un factor important de luat în seamă la evaluarea conduitei statului (a se vedea Cauza Tutore T.&României).
Din cele menționate mai sus, rezultă faptul că statul prin autoritățile competente de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 18/1991 nu au realizat o verificare corespunzătoare a terenurilor care au fost incluse în vederea reconstituirii sau constituirii dreptului de proprietate în favoarea persoanelor deposedate fără drept de terenurile lor, cu atât mai mult cu cât și reclamantul și-a redobândit dreptul de proprietate de care a fost deposedat fără drept ca urmare a promovării unor acțiuni împotriva statului.
Astfel, statul a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea antecesorilor pârâților asupra unor suprafețe de teren în privința căruia nu era proprietar, titlul în baza căruia statul și-a înscris dreptul de proprietate fiind desființat cu efect retroactiv.
Prin urmare, pârâților li s-a eliberat titlurile de proprietate de către stat fără a fi proprietar al acelor suprafețe de teren, în timp ce reclamantul și-a dovedit proprietatea cu CF_, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, dobândind dreptul de proprietate de la proprietarul tabular înscris în cartea funciară.
Astfel, cum în prezenta cauză s-a făcut dovada faptului că reclamantul este proprietar al suprafeței de teren de 5647 mp înscris în CF_, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, iar titlurile de proprietate emise pe numele antecesorilor pârâților sunt nelegale în privința suprafeței de teren care se suprapune peste proprietate reclamantului, fiind emise cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța va admite acțiunea reclamantului și va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 265/1 emis la data de 09.08.1993, nr. parcelă 41/56 și a titlului de proprietate nr. 264/1 emis la data de 09.08.2013, nr. parcelă 41/57 în ceea ce privește suprafața de teren ce aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului înscris în CF_, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, respectiv suprafața de 724 mp în privința T.P. nr. 265/1 și suprafața de 695 mp în privința T.P. nr. 264/1.
De la momentul emiterii titlurilor de proprietate și până la momentul formulării prezentei acțiunii suprafața de teren din TP nr. 264/1 din 09.08.1993 a făcut obiectul unor acte de dezbatere a succesiunii și acte de înstrăinare, și având în vedere nulitatea titlurilor pentru suprafețe de teren indicate mai sus și conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, instanța va dispune anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între N. M. și C. E. I. și C. G. A. autentificat sub nr. 1242/03.08.1998 la BNP B. V., a suplimentului nr. 33/02.06.2003 la certificatul de moștenitor nr. 16/2003 eliberat de BNP R. M., a suplimentului nr. 34/02.06.2003 la certificatul de moștenitor nr. 16/2003 eliberat de BNP R. M., a contractului de vânzare cumpărare încheiat între C. E. I. și C. G. A. și A. E. C. și A. M. autentificat sub nr. 2481/2007 la BNP D. N., a încheierilor de întabulare nr._/06.08.2007 și_/20.09.2007 în ceea ce privește terenul în suprafață de 695 mp.
Cum în cauză proprietatea asupra suprafeței de teren de 5647 mp înscrisă în CF_, nr. top 182/1/24/2/2/2/1 a fost dovedită de către reclamant raportat la dispozițiile art. 555, 563 C. civil, instanța va dispune obligarea pârâților A. E. C. și A. M., M. V. să lase în deplină proprietate și posesie reclamatului suprafețele de teren de respectiv 724 mp și 695 mp identificate mai sus.
În baza art. 560 C. civil instanța va stabili linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF_ Sibiu, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, în suprafață de 5647 mp și imobilul proprietatea pârâților A. E. C., A. M. înscris în T.P. nr. 264/1, nr. parcelă 41/57, CF 54006N Sibiu, nr. cad. 9154 și respectiv imobilul proprietatea pârâtului M. V. înscris în T.P. nr. 265/1, nr. parcelă 41/56 pe aliniamentul A, B, C, D, E, conform anexei nr. 2 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Meșu V. care face parte integrantă din prezenta sentință aflat la filele 252-257 dosar.
Cererea reconvențională a pârâților A. E. C. și M. este respinsă de către instanță ca neîntemeiată deoarece anularea documentației cadastrale și a încheierii de întabulare nr._/2012 nu are legătură cu partea de teren ce face obiectul prezentei cauze, terenul în suprafață de 84 mp cu privire la care s-a realizat dezmembrarea fiind poziționat în partea opusă a terenurilor pârâților și s-a realizat pe baza unei hotărâri judecătorești.
Fiind in culpă procesuală, în baza art. 274 C.pr.civ. instanța va obliga pârâții A. E. C., A. M. să plătească reclamantului suma de 3.528,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâtul M. V. să plătească reclamantului suma de 2.528,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată 8reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, taxă de publicitate), respingând totodată cererea de cheltuieli a pârâtului M. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. V. și C. G. A., invocate de către pârâți.
Admite acțiunea formulată și modificată de către reclamantul B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIE prin B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Agenția Sibiu în contradictoriu cu pârâții C. E. I. și C. G. A., ambii cu dom. în București, .. 8, ., ., N. M., dom. în București, .. 55A, ., ., A. E. C. și A. M., ambii cu dom. procesual ales la Cabinet de Avocat M. S. A., cu sediul în Sibiu, ., ., M. V., dom. în București, ., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 2, jud. Sibiu, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SIBIU, cu sediul în Sibiu, .. 10, jud. Sibiu, și în consecință:
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 265/1 emis la data de 09.08.1993, nr. parcelă 41/56 și a titlului de proprietate nr. 264/1 emis la data de 09.08.2013, nr. parcelă 41/57 în ceea ce privește suprafața de teren ce aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului înscris în CF_, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, respectiv suprafața de 724 mp în privința T.P. nr. 265/1 și suprafața de 695 mp în privința T.P. nr. 264/1.
Dispune anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între N. M. și C. E. I. și C. G. A. autentificat sub nr. 1242/03.08.1998 la BNP B. V., a suplimentului nr. 33/02.06.2003 la certificatul de moștenitor nr. 16/2003 eliberat de BNP R. M., a suplimentului nr. 34/02.06.2003 la certificatul de moștenitor nr. 16/2003 eliberat de BNP R. M., a contractului de vânzare cumpărare încheiat între C. E. I. și C. G. A. și A. E. C. și A. M. autentificat sub nr. 2481/2007 la BNP D. N., a încheierilor de întabulare nr._/06.08.2007 și_/20.09.2007 în ceea ce privește terenul în suprafață de 695 mp.
Obligă pârâții A. E. C. și A. M., M. V. să lase în deplină proprietate și posesie reclamatului suprafețele de teren de respectiv 724 mp și 695 mp identificate mai sus.
Stabilește linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantului înscris în CF_ Sibiu, nr. top 182/1/24/2/2/2/1, în suprafață de 5647 mp și imobilul proprietatea pârâților A. E. C., A. M. înscris în T.P. nr. 264/1, nr. parcelă 41/57, CF 54006N Sibiu, nr. cad. 9154 și respectiv imobilul proprietatea pârâtului M. V. înscris în T.P. nr. 265/1, nr. parcelă 41/56 pe aliniamentul A, B, C, D, E, conform anexei nr. 2 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul Meșu V. care face parte integrantă din prezenta sentință aflat la filele 252-257 dosar.
Respinge cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți A. E. C., A. M. în contradictoriu cu reclamantul pârât B. Națională A Românie ca neîntemeiată.
Obligă pârâții A. E. C., A. M. să plătească reclamantului suma de 3.528,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul M. V. să plătească reclamantului suma de 2.528,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea pârâtului M. V. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. D. G. N.
Red. /tehnored. A.D. /17.09.2015
11 ex., 9
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4141/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4249/2015. Judecătoria... → |
|---|
