Plângere contravenţională. Sentința nr. 2/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 2664/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA S. – SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2.664
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 7.5.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A.-G. L.
GREFIER: I.-C. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petenta M. A. și pe intimații SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S. și ., având ca obiect plângere contravențională.
Cauza a fost dezbătută pe fond la data de 28.4.2015, încheierea din ședința respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 3.1.2015 sub nr._, petenta M. A. a contestat procesul-verbal . nr._/7.12.2014 în contradictoriu cu intimatul Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S., solicitând anularea actului atacat (în principal) sau înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment (în subsidiar) și restituirea sumei de 500 lei reprezentând contravaloarea ridicării, transportului și depozitării autoturismului.
În motivare, petenta a arătat că procesul-verbal de contravenție este neîntemeiat. Fapta reținută nu a fost săvârșită de persoana sancționată contravențional. Actul atacat vorbește despre autoturismul Hyundai_ „al persoanei mai sus identificate”, însă în certificatul de înmatriculare al autoturismului este menționat M. V.. Faptul că petenta a mers să își recupereze autoturismul și a plătit suma de 500 lei nu îl îndreptățește pe intimat să o considere proprietară și vinovată de săvârșirea contravenției. Autovehiculul a fost parcat pe trotuar cu respectarea art. 142 al. (1) lit. n) din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, de la care nu se poate deroga printr-o hotărâre de consiliu local. Pe . niciun indicator de interzicere a staționării ori opririi autovehiculelor, necesar potrivit art. 144 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. Contrar art. 5 din OG nr. 2/2001, în cauză nu s-a aplicat sancțiunea avertismentului.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001.
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din OUG nr. 80/2013 (f. 11).
Prin întâmpinarea din data de 5.2.2015, intimatul Serviciul Public de Politie Locală al Municipiului S. a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
Cu titlu prealabil, acesta a cerut introducerea în cauză a ., în calitate de intimată, societatea fiind în măsură să restituie suma de 500 lei reprezentând contravaloarea ridicării, transportului și depozitării autoturismului, încasată în baza anexei 3 la HCL S. nr. 103/2011.
În apărare, intimatul a susținut că petenta a fost sancționată contravențional întrucât autovehiculul Hyundai_ era staționat neregulamentar pe trotuarul aflat în fața imobilului nr. 18 situat pe ., contrar art. 7 lit. e) din HCL S. nr. 210/2001. În baza art. 5 al. (4) din OG nr. 2/2001 corob. cu HCL S. nr. 103/2011, petenta a fost sancționată cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului. Procesul-verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea art. 17 din OG nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese. Subiectul activ al contravenției a fost corect individualizat, așa cum rezultă din cererea de restituire a autovehiculului, în care petenta a declarat că este persoana care a condus/staționat/parcat autovehiculul/vehiculul respectiv. Între art. 144 al. (2) din HG nr. 1391/2006 și art. 22 lit. h) din HCL S. nr. 210/2001 nu există nicio contradicție. Permisiunea staționării autovehiculelor pe trotuar este o situație excepțională, regula fiind în sens contrar, întrucât trotuarele sunt destinate circulației pietonilor. Petenta nu a făcut dovada unei alte situații decât cea prezentată de agentul constatator, astfel încât actul atacat face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept. La momentul constatării faptei contravenționale autovehiculul a fost fotografiat. OUG nr. 195/2002 nu prevede un indicator rutier care să interzică parcarea pe trotuar, tocmai pentru că sunt semnalizate zonele în care parcarea este permisă. În ceea ce privește individualizarea judiciară, au fost respectate criteriile impuse de art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată în limitele prevăzute de actul normativ fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Măsura complementară a vizat înlăturarea unei stări de pericol si preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege, fiind aplicată pentru restabilirea situației anterioare încălcării ordinii de drept prin contravenție. Aceasta nu se raportează la natura și gravitatea faptei, ci la existența condițiilor obiective pentru îndepărtarea autovehiculului din locul pe care îl ocupa neregulamentar. Nu se impune restituirea sumei de 500 lei reprezentând taxa de ridicare, transport și depozitare, întrucât suma reprezintă tariful necesar recuperării autovehiculului ridicat ca urmare a contravenției săvârșite de petentă. În plus, potrivit art. 9 din anexa 3 la HCL S. nr. 103/2011, valoarea respectivă are drept scop acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile întreprinse.
În drept, a invocat OG nr. 2/2001, HCL S. nr. 103/2011, HCL S. nr. 201/2001, OUG nr. 195/2002 și C..
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, fotografii și înregistrare video.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 31.3.2015, în baza art. 78 C. rap. la art. 33 al. (1) și art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a dispus introducerea în cauză a ., în calitate de intimată.
Prin întâmpinarea din data de 24.4.2015, intimata . a solicitat respingerea plângerii contravenționale.
În apărare, aceasta a arătat că dispoziția de ridicare a fost dată de agentul constatator din cadrul Serviciului Public de Poliție Locală al Municipiului S., . fiind doar executantul ce a dus la îndeplinire actul administrativ, act emis în regim de putere publică și executoriu de drept. Angajații societății au respectat dispoziția agentului constatator, fără să aibă vreun mijloc pentru a o refuza. Potrivit anexei 3 la HCL S. nr. 103/2011, ridicarea, transportul și depozitarea vehiculelor se realizează din punct de vedere tehnic de .. Tarifele pentru activitatea de ridicare, transport si depozitare a autovehiculului staționat neregulamentar reprezintă o taxă specială care se încasează de această societate în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate cu respectivele operațiuni, conform art. 9 pct. 4 din anexa 3 la HCL nr. 103/2011. Există o distincție între sumele de bani percepute cu titlu de tarif pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile întreprinse și măsura complementară dispusă. Petenta a fost obligată la plata cheltuielilor efectuate cu ridicarea, transportul și depozitarea autovehiculului potrivit art. 4 din HCL nr. 103/2011 și în limitele prev. de art. 9 din anexa 3 la această hotărâre. Urmare a dispoziției de ridicare, societatea a respectat actul administrativ întocmit de agentul constatator, așadar dreptul de a primi plata corespunzătoare are un izvor legal, sub condiția existenței faptei contravenționale și a unui act de constatare a staționării regulamentare. Față de această împrejurare, solicitarea de restituire a sumei este neîntemeiată. Procesul-verbal de contravenție este legal, întrucât nu există cazuri de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001. Totodată e temeinic, situația reținută de agentul constatator fiind conformă realității. Mai mult, sancțiunile aplicate sunt corect individualizate.
În drept, a invocat art. 205-206 C., OG nr. 2/2001 și HCL S. nr. 103/2011.
În susținerea apărării, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 28.4.2015, în baza art. 258 al. (1) rap. la art. 255 al. (1) C. corob. cu art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, instanța a încuviințat administrarea probelor cu înscrisuri, fotografii și înregistrare video, considerând că sunt admisibile potrivit legii și că duc la soluționarea procesului.
La dosar au fost depuse fotografii în format material (f. 49), un CD cuprinzând fotografii și înregistrare video (f. 41) și înscrisuri (proces-verbal de contravenție, f. 5; proces-verbal de restituire și bon fiscal f. 6, 16; dovadă comunicare, f. 7; acte auto, f. 8-9, 47; act identitate, f. 10; dispoziție de ridicare, transport și depozitare, f. 44; proces-verbal de ridicare, f. 45; cerere restituire autovehicul, f. 46).
Petenta a formulat concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține:
În fapt, petenta M. A. a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal . nr._/7.12.2014 întocmit de un agent constatator din cadrul intimatului Serviciul Public de Poliție Locală al Municipiului S..
În sarcina petentei s-a reținut că la data de 7.12.2014, ora 8.18, a staționat cu autovehiculul Hyundai_ pe trotuarul aflat în fața imobilului nr. 18 situat pe ., contrar art. 7 lit. e) din HCL S. nr. 210/2001. Fapta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 100 lei și cu măsura complementară a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului, în baza art. 23 pct. A lit. a) din HCL S. nr. 210/2001 corob. cu art. 5 al. (4) din OG nr. 2/2001 rap. la art. 2 din anexa 3 la HCL S. nr. 103/2011 (f. 5).
Măsura complementară a fost dusă la îndeplinire de intimata ., aspect ce rezultă din coroborarea înscrisurilor reprezentând proces-verbal de restituire (f. 6), dispoziție de ridicare, transport și depozitare (f. 44), proces-verbal de ridicare (f. 45), cerere restituire autovehicul (f. 46).
Petenta a achitat suma de 500 lei pentru recuperarea autovehiculului, cu titlu de tarif de ridicare, transport și depozitare autovehicul, așa cum reiese din bonul fiscal din data de 7.12.2014 (f. 16).
În drept, cauza de față se subscrie regimului contravențiilor reglementat de OG nr. 2/2001, motiv pentru care procesul-verbal . nr._/7.12.2014 urmează să fie verificat pentru legalitate și temeinicie, inclusiv sub aspectul sancțiunilor aplicate.
Conform art. 17 din OG nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal, nulitate ce se constată și din oficiu. Prin Decizia nr. XXII/19.3.2007 (RIL), Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut caracterul restrictiv al cauzelor ce pot atrage nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție. Astfel, decizia susține că situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001. În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Examinând procesul-verbal din perspectiva celor menționate anterior, instanța reține că actul atacat este întocmit corespunzător, cuprinzând aspectele prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și exprese, respectiv că petenta nu a invocat nicio cauză de nelegalitate, care să provoace vătămări ce nu pot fi înlăturate altfel decât prin anularea actului.
Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, în sensul că toate mențiunile consemnate în actul respectiv de către agentul constatator apar a fi conforme cu realitatea până la proba contrară, aspect ce rezultă din economia textului art. 34 al. (1) din OG nr. 2/2001, fiind în concordanță cu jurisprudența CEDO în materie. Această împrejurare nu este în dezacord cu prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional. Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, căruia îi este astfel recunoscută posibilitatea de a reglementa importanța oricărui mijloc de probă în parte. Cu toate acestea, la administrarea și aprecierea probatoriului, instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu (cauza Bosoni c. Franței, hot. 7 sept. 1999). Potrivit legislației naționale, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a dovedi că situația faptică reținută în procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor (art. 31-36 din OG nr. 2/2001). Complementară acestui drept este sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hot. din 4 oct. 2007; cauza N. c. României, dec. inadmis. 18 noi. 2008).
Procesul-verbal . nr._/7.12.2014 vizează o faptă surprinsă personal de agentul constatator, motiv pentru care se bucură de prezumția simplă că împrejurările reținute corespund adevărului. Petenta nu a izbutit să demonteze consemnările din actul atacat, astfel cum rezultă din cele ce urmează.
Art. 7 lit. e) din HCL S. nr. 210/2001 incriminează drept contravenție staționarea autovehiculelor pe trotuare, cu excepția locurilor semnalizate ca atare.
Reperele spațio-temporale ale împrejurărilor reținute și implicarea în eveniment a autovehiculului Hyundai_ rezultă din înscrisurile depuse la dosar, nefiind contestate de petentă în cuprinsul acțiunii.
În mod corect procesul-verbal de contravenție este întocmit pe numele M. A., aceasta din urmă fiind conducătoarea auto care a efectuat manevra de staționare pe trotuar, astfel cum rezultă din cererea de restituire a autoturismului, prin care petenta a declarat pe propria răspundere că este „persoana care a parcat/condus autovehiculul” (f. 46). Norma de incriminare a contravenției nu consacră calitatea de subiect activ exclusiv proprietarului autovehiculului condus sau persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare.
Autovehiculul Hyundai_ se găsea staționat pe trotuarul aflat în fața imobilului nr. 18 situat pe ., aspect confirmat prin coroborarea înregistrării video și fotografiilor depuse la dosar (f. 41). Staționarea autoturismului în acel loc a fost însă neregulamentară. Art. 7 lit. e) din HCL S. nr. 210/2001 permite această manevră doar în locurile semnalizate ca atare, situație neincidentă în cazul de față. Potrivit dispoziției legale invocate, regula instituită de actul normativ, de interdicție a staționării în atare zone, nu trebuie semnalizată prin indicator rutier.
Într-adevăr, art. 142 lit. n) din HG nr. 1391/2006 prevede că se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spațiu de cel puțin 1 m pentru circulația pietonilor. Cu toate acestea, prin dispoziția legală cu caracter special interdicția respectivă nu este nuanțată de nicio condiție asemănătoare, art. 22 lit. h) din HCL nr. 210/2001 limitându-se la a arăta că simpla staționare a autovehiculelor pe trotuar constituie încălcare a normelor legale pasibilă de sancțiune. Or, atâta vreme cât HCL nr. 210/2001 este în ființă, aceasta are efecte obligatorii pentru destinatarii săi.
Potrivit art. 144 al. (2) din HG nr. 1391/2006, administratorul drumului public poate permite oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, cu respectarea marcajului, iar în lipsa acestuia (n.r. a marcajului), numai dacă rămâne liber cel puțin un culoar de minimum 1 m lățime înspre marginea opusă părții carosabile, destinat circulației pietonilor. În cazul de față, autoritățile locale nu permit oprirea sau staționarea, parțial ori total, a unui vehicul pe trotuar, voința neechivocă a acestora în acest sens derivând din HCL nr. 210/2001 privind aprobarea normelor și regimului contravențiilor privind gospodărirea, păstrarea ordinii și liniștii publice, comerțul și transportul în municipiul S..
Conform susținerilor petentei, HCL S. nr. 210/2001 contravine OUG nr. 195/2002. Instanța reține că atacarea actului administrativ cu caracter normativ se poate face doar pe calea acțiunii în anulare la instanța de contencios administrativ, nefiind admisibilă înlăturarea dispozițiilor acestuia în cadrul prezentului litigiu (art. 3 din Legea nr. 554/_). Atâta vreme cât HCL S. nr. 210/2001 este în ființă, actul administrativ cu caracter normativ este obligatoriu pentru destinatarii săi, respectiv pentru toți participanții la traficul din municipiul S..
În consecință, încadrarea juridică a fost realizată corespunzător, fapta întrunind cumulativ trăsăturile unei contravenții, fiind tipică (se încadrează în modelul abstract descris în norma de incriminare), antijuridică (aduce atingere valorii sociale ocrotite prin norma legală), prevăzută de lege (art. 7 lit. e) din HCL S. nr. 210/2001) și săvârșită cu vinovăție (chiar dacă nu sub forma intenției).
Individualizarea sancțiunilor se realizează conform art. 21 al. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit căruia sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Art. 23 pct. A lit. a) din HCL S. nr. 210/2001 sancționează contravenția dedusă judecății cu amendă de la 100 - 200 lei. Art. 5 al. (4) din OG nr. 2/2001 prevede că prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare, iar potrivit art. 1 al. (2) lit. a) lin. 1 și art. 2 din anexa 3 la HCL S. nr. 103/2011, fapta reținută este supusă sancțiunii contravenționale complementare a ridicării, transportării și depozitării autovehiculului.
Instanța constată că sancțiunile contravenționale aplicate, atât cea principală, cât și cea complementară, sunt prevăzute de lege.
Amenda contravențională nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute. Astfel cum rezultă din înregistrarea video și fotografiile depuse la dosar (f. 41), autovehiculul nu s-a aflat în integralitate pe trotuar, fiind plasat astfel încât să nu stânjenească flagrant circulația pietonilor în zona respectivă. Această circumstanță este de natură a atenua considerabil periculozitatea inerentă contravenției deduse judecății, atrăgând astfel înlocuirea sancțiunii principale aplicate cu avertisment, măsura cu cea mai redusă rezonanță socială.
Sancțiunea complementară este proporțională cu acțiunea antisocială a petentei, impunându-se față de necesitatea restabilirii situației create prin săvârșirea contravenției. În cauză a fost necesară ridicarea autovehiculului pentru fluidizarea circulației pietonilor, având în vedere că acesta s-a aflat neregulamentar și în mod continuu pe trotuar. Așadar achitarea sumei de 500 lei pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate cu operațiunile de ridicare, transport și depozitare a autoturismului este justificată.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională și, în consecință: va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale de 100 lei aplicate prin procesul-verbal . nr._/7.12.2014 cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, și va menține în rest procesul-verbal de contravenție atacat.
Art. 19 din OUG nr. 80/2013 instituie un cuantum fix pentru taxa judiciară de timbru aferentă plângerii contravenționale. Având în vedere că prezenta acțiune ar fi fost timbrată în mod identic și în condițiile în care petenta ar fi contestat exclusiv aspectele din procesul-verbal care vor fi menținute prin hotărârea de față, instanța va respinge cererea vizând obligarea intimatelor la sumei de 20 lei, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta M. A., CNP_, cu domiciliul în S., .. 9, ., în contradictoriu cu intimații SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S., CUI_, cu sediul în S., .-3, jud. S., și ., CUI_, J_, cu sediul în S., Calea Șurii M., nr. 16 A, jud. S..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale de 100 lei aplicate prin procesul-verbal . nr._/7.12.2014 cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentei atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal de contravenție atacat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare; cererea se va depune la Judecătoria S..
Pronunțată în ședință publică azi, 7.5.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-G. L. I.-C. P.
Red./Teh. LAG 5.6.2015
Red. Teh.
Ex. 5ex, ef. 3 . A.
SERVICIUL PUBLIC DE POLIȚIE LOCALĂ AL MUNICIPIULUI S.
.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2672/2015.... → |
|---|
