Plângere contravenţională. Sentința nr. 3828/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3828/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 3828/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECATORIA SIBIU
SENTINȚA CIVILĂ NR.3828
Ședința publică din 24.06.2015
Instanța compusă din :
Președinte : V. C. F. – judecător
Grefier: L.-S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind petenta M. M. L. în calitate de titular a Întreprinderii Individuale M. M. L., cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, cu sediul în Sibiu, ., județ Sibiu.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 17.06.2015 când cei prezenți au pus concluzii care s-au consemnat în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 27.03.2015 sub nr. 3._, petenta M. M. L. în calitate de titular a Întreprinderii Individuale M. M. L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu anularea procesului verbal de constatare a contravenției. nr._ din data de 10.03.2015, și restituirea sumei plătită cu titlu de amendă.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 06.03.2015, ora 10.10 a avut loc un control la ora deschiderii magazinului, moment în care toate articolele sunt scoase și expuse spre vânzare. Trandafirii menționați in procesul verbal se aflau în . pentru expunere dar NU expuși spre vânzare. In medie aranjarea magazinului durează aproximativ 20 minute. La momentul controlului în inventarul magazinului se aflau peste 300 produse, toate cu prețul afișat. Dovada stau si controalele efectuate de OPC în anii anteriori în care nu s-au găsit nici un produs fără preț. Constatarea faptelor a avut loc în data de 06.03.2015 nu în 10.03.2015 cum este trecut în procesul verbal. La sfârșitul controlului, angajata G. A. a refuzat semnarea invitației si a rugat agentul constatator să șteargă de pe invitație chiar lipsa prețului la trandafiri deoarece nu erau expuși. Agentul a tăiat de pe invitație lipsa prețului la trandafiri și amenda a fost data pe acea presupusa contravenție.
Petenta a arătat că trandafirii menționați nu erau expuși spre vânzare. In cazul în care acești trandafiri ar fi fost expuși spre vânzare fără preț așa cum declară agentul constatator, ei reprezintă 0,3% din totalul produselor expuse spre vânzare si lipsa prețului nu ar fi fost intenționata.
De asemenea, a arătat că amenda în cuantum de 5000 lei aplicată pentru această presupusă contravenție este exagerat de mare, în acest sens petenta prezentând date statistice publicate pe www.anpc.gov, conform căruia cu prilejul controlului efectuat la agenții comerciali de alimentație publică în perioada 9-13.02.2015. s-au aplicat 459 amenzi în valoare de 1.293.300 lei. Media amenzii a fost de 2.870 lei, la 56% din valoarea prezentei amenzi, pentru presupusa expunere fără preț a 0,3% din produsele unui magazin nealimentar. A mai arătat petenta că actul normativ care reglementează organizarea si funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012 prevede că "A. ... acționează pentru prevenirea și combaterea practicilor care dăunează vieții, sănătății, securității si intereselor economice ale consumatorilor". Petenta a considerat că presupusa lipsă a prețului la produsul menționat nu dăunează vieții, sănătății și securității și intereselor economice ale consumatorilor, așa cum ar trebui să combată ANPC sau în nici un caz cu 75% mai mare decât amenzile aplicate agenților economiei din alimentație publica care pot dăuna acestora.
Petenta a mai arătat că procesul verbal din data de 10.03.2015 a fost întocmit în lipsa sa fără drept de apărare și a menționat ca a semnat și plătit nu ca o recunoaștere a vinei ci pentru a preveni trecerea celor 48 ore.
Petenta a arătat că în conformitate cu jurisprudența CEDO beneficiază de prezumția de nevinovăție iar agentul constatator nu face dovada faptelor reținute în sarcina sa.
În drept, s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.
Plângerea împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 20.04.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției.
Pe cale de excepția e invocat tardivitatea introducerii plângerii contravenționale arătând că plângerea nu a fost formulată în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. 2/2001.
În fapt, prin întâmpinare, intimatul a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției este temeinic și legal întocmit, cuprinzând toate elementele obligatorii prevăzute de lege și fiind întrunite toate elementele constitutive ale contravenției reținute.
Intimatul a arătat că pe invitația comunicată petentei nu este tăiat lipsa preț la trandafiri așa cum susține petenta. Intimatul a mai arătat că amenda aplicată se încadrează în limitele prevăzute de actul normativ fiind stabilită la minimul prevăzut de lege.
În drept, prin întâmpinare, intimatul a invocat prevederile O.G. nr. 21/1992, O.G. nr. 2/2001 și Ordinul nr. 473/2012.
Analizând cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
La data de 10.03.2015, petenta II M. M. L. a fost sancționată contravențional de către intimată cu amendă în cuantum de 5.000 lei și trei sancțiuni cu avertisment, întocmindu-i-se procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.03.2015, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 25, art. 18, art. 26 din O.G. nr. 21/1992 și Ordinul nr. 473/2012.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că în urma controlului efectuat s-au constatat următoarele: lipsă afișare preț la trandafiri conform art. 25 O.G. nr. 21/1992, lipsă informații privind recomandări de îngrijire plante, flori, conform art. 18 O.G. nr. 21/1992, lipsă afișare autorizație de funcționare conform art. 26 O.G. nr. 21/1992, și lipsă afișare plachetă Telcons conform ordinului nr. 473/2012.
La rubrica H. – Date de identificare a produselor neconforme/conforme s-a menționat: trandafiri, proveniență imp., 40 buc, valoare 6,5 lei.
Petenta a atacat procesul verbal de contravenție doar sub aspectul sancțiunii amenzii în cuantum de 5.000 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției privind lipsa afișării prețului la trandafiri conform art. 25 O.G. nr. 21/1992.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1.1 Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Din interpretarea textului legal precizat, rezultă că mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție sunt, în cazul contravenientului persoană fizică, următoarele:
1.numele, prenumele și calitatea agentului constatator;
2.numele și prenumele contravenientului;
3.fapta săvârșită;
4.data comiterii faptei;
5.semnătura agentului constatator.
Analizând procesul verbal de contravenție contestat raportat la mențiunile anterior expuse, instanța constată că acestea se regăsesc în cuprinsul acestuia, astfel că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
În privința susținerii petentei că în cauză constatarea faptelor a avut loc în data de 06.03.2015 nu în 10.03.2015 cum este trecut în procesul verbal, instanța reține că potrivit procesului verbal atacat, data săvârșirii faptelor a fost reținută ca fiind 06.03.2015, fapt confirmat și de invitația depusă la fila 40 din dosar potrivit căruia la data de 06.03.2015 au avut loc constatările la sediul petentei iar pentru definitivarea controlului petenta a fost invitată la sediul intimatei la data de 10.03.2015, dată la care a fost încheiat procesul verbal fiind constatată săvârșirea contravențiilor. În consecință, instanța va respinge acest argument de nelegalitate formulat de petentă.
De asemenea, instanța nu va admite argumentul petentei de nelegalitate a procesului verbal în sensul că procesul verbal din data de 10.03.2015 a fost întocmit în lipsa sa fără drept de apărare, având în vedere că procesul verbal a fost semnat de către petentă iar aceasta are posibilitatea să formuleze apărări prin formularea plângerii împotriva procesului verbal de contravenție.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. Ca act administrativ jurisdicțional încheiat cu respectarea tuturor condițiilor legale de formă și de fond, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de adevăr și face dovada săvârșirii faptei până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului, în conformitate cu dispozițiile art.249 C.proc.civ., care statuează că cel care face o susținere în fata instanței este dator să o dovedească.
Referitor la sarcina probei, instanța reține principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României.
În primul rând, din jurisprudența constantă a Curții, instanța reține că celui sancționat contravențional nu i se recunoaște ab initio și în orice situație prezumția de nevinovăție și implicit, incidența principiului in dubio pro reo.
În al doilea rând, instanța reține că, în materia contravențiilor prevăzute și sancționate de legislația rutieră, în cauzele reunite H. și alții c. României (decizie din 13 martie 2012), Curtea a respins ca inadmisibile cererile formulate 17 reclamanți cu privire la proceduri interne de contestare a proceselor verbale de contravenție, constatând că instanțele naționale au respectat toate garanțiile prevăzute de art.6 din Convenție în materie penală, în condițiile în care sarcina probei revenea petenților, conform principiului înscris în art.1169 C.civ.
În considerentele deciziei se arată că reclamanții au susținut că instanțele sesizate au așteptat din partea lor să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a procesului verbal de contravenție prin proba contrară faptelor reținute în acesta, împrejurare care ar fi adus atingere dreptului la respectarea prezumției de nevinovăție. (M. H. contre la Roumanie ., § 12, netradusă). Instanța reține cu titlu de principiu faptul că Curtea nu a subscris acestor susțineri ci, dimpotrivă, a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Cu titlu general, Curtea a apreciat că orice sistem juridic cunoaște prezumții de fapt și de drept – prezumții cărora Convenția nu li se opune, în principiu, însă, ea impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte (M. H. contre la Roumanie ., § 13, netradus). În această privință, Curtea a evidențiat că prezumția privind răspunderea reclamanților stabilită prin procesul verbal nu este irefragabilă atâta timp cât cel interesat poate face proba contrară prin intermediul oricărui mijloc de probă admis de legislația națională (M. H. contre la Roumanie ., § 14, netradus).
Din interpretarea Curții instanța mai reține că principiul statuat în art.1169 C.civ. conform căruia sarcina probei revine petentului nu înseamnă că instanțele pornesc de la idei preconcepute în privința vinovăției petentului, în condițiile în care acestuia i se permite să conteste legalitatea și temeinicia proceselor verbale în fața tribunalelor de plină jurisdicție, deci competente să le anuleze, dacă le-ar aprecia ca nule sau netemeinice. Simplul fapt că instanțele decid motivat să nu se încreadă în anumite mijloace de probă sau să nu le aprecieze ca fiind credibile, hotărând mai degrabă să se sprijine pe altele, care se află și ele în dosare, nu poate atinge procedura prin inechitate sau arbitrar (M. H. contre la Roumanie ., § 15, netradus).
Raportat la considerentele desprinse din motivarea Curții, instanța reține că concursul dintre cele două prezumții relative, anume legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție, respectiv prezumția de nevinovăție a acelui acuzat, impune ca soluția să fie determinată de probațiunea administrată în cauză.
În speță, instanța apreciază că sarcina probei revine petentului, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.2. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 10.03.2015, petenta a fost sancționată contravențional de către intimată, cu amendă în cuantum de 5.000 lei, întocmindu-i-se procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 10.03.2015, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 25 din O.G. nr. 21/1992.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că în urma controlului efectuat s-au constatat următoarele: lipsă afișare preț la trandafiri conform art. 25 O.G. nr. 21/1992.
2.3. Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentei:
Instanța constată că petenta contestă situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție arătând că la ora efectuării controlului magazinul era în curs de deschidere, moment în care toate articolele sunt scoase și expuse spre vânzare, operațiune care durează aproximativ 20 minute iar trandafirii menționați in procesul verbal se aflau în . pentru expunere dar nu expuși spre vânzare.
Cu toate acestea, prin probele administrate în cauză nu au fost confirmate susținerile petentei, iar cele consemnate în procesul verbal de contravenție în sensul că nu a fost afișat prețul la trandafirii expuși spre vânzare face dovada până la proba contrară, procesul verbal de contravenție beneficiind de o prezumție relativă de veridicitate.
În condițiile în care petenta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă faptul că trandafirii nu erau expuși spre vânzare instanța nu va admite acest argument privind netemeinicia procesului verbal.
Cu privire la argumentul că magazinul era în curs de deschidere, instanța reține că art. 25 din O.G. nr. 21/1992 nu prevede nici o excepție de la obligația de a indica în mod vizibil prețurile, iar operațiunile în vederea deschiderii magazinului trebuie făcute înainte de deschidere astfel încât, odată deschis prețurile să fie afișate.
Referitor la argumentul petentei că trandafirii expuși spre vânzare fără preț reprezintă 0,3% din totalul produselor expuse spre vânzare, instanța reține că această susținere a petentei nu a fost confirmată probator, iar faptul că petenta a depus la dosar o factură din data de 11.03.2015 nu este de natură să facă dovada că la data de 06.03.2015 toate produsele facturate (ulterior, după 5 zile) se aflau în magazin expuse spre vânzare.
În privința argumentului că fapta săvârșită nu ar fi fost intenționata, instanța reține pe de o parte că această contravenție poate fi săvârșită nu doar cu intenție directă sau indirectă ci și din culpă (neglijență), iar petenta nu a făcut dovada incidenței nici unui caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prin lipsa vinovăției.
În consecință, raportat la ansamblul considerentelor expuse, instanța constată că fapta contravențională există, că a fost săvârșită cu vinovăție de petentă și că este corect încadrată în drept, astfel că, pe cale de consecință, urmează a menține ca temeinic Procesul verbal de Contravenție . nr._ din data de 10.03.2015.
3. Asupra proporționalității sancțiunii aplicate:
Prin procesul-verbal contestat petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 25 din O.G. nr. 21/1992, pentru care petentei i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei.
Potrivit art. 50 lit. d) din O.G. nr. 21/1992, sancțiunea aplicabilă pentru încălcarea dispozițiilor art. 25 este amenda între 1.000 lei și 10.000 lei.
Față de cele de mai sus, ținând cont de gradul de pericol social concret al faptei imputate petentei și de gradul de pericol social generic avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit gravitatea încălcărilor și limitele minime și maxime ale amenzii, instanța consideră că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat petentei nu este în niciun caz excesivă, iar un simplu avertisment ar fi insuficient și lipsit de finalitate în ceea ce privește realizarea scopului preventiv-educativ și sancționator al legii contravenționale, înlocuirea amenzii cu o sancțiune formală precum avertismentul fiind de natură să golească de conținut caracterul efectiv, proporționat și disuasiv al sancțiunii.
Pentru aceste motive,
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta M. M. L. în calitate de titular a Întreprinderii Individuale M. M. L., cu domiciliul în Sibiu, ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor – Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Sibiu, cu sediul în Sibiu, ., județ Sibiu.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.03.2015, ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac cererea se depune la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. C. F. L.-S. C.
Red. V.C.F. 25.06.2015
Tehnored. L.S.C. 25.06.2015
Ex. 4 / ..06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3808/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 3720/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
