Plângere contravenţională. Sentința nr. 6518/2015. Judecătoria SIBIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6518/2015 pronunțată de Judecătoria SIBIU la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 6518/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIBIU
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6518/2015
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent V. D. V. și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI SIBIU, având ca obiect plângere contravențională . NR_ DIN 09.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică la ultima strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care ;
Instanța în baza art. 131 C. verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece cauza în baza art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002
În baza art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) NCPC, încuviințează pentru petent și intimat, proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru intimat proba cu înregistrarea video, considerând că sunt legale, pertinente, concludentă și utile soluționării cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu la data de 22.06.2015, petentul V. D. V. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, exonerarea de la plata amenzii și anularea punctelor de penalizare, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în ziua de 09.07.2015 în jurulorelor 20:30 se deplasa cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_ din direcția Sibiu către Mediaș pe DN 14, pe raza localității Ruși cu viteza indicată la bordul mașinii de maxim 57 km/oră. La ieșirea din localitatea Ruși a fost oprit pe marginea drumului de către un polițist, fiind sancționat pentru depășirea vitezei legale, fără a se menționa, viteza, culoare si alte date care sa ajute la identificarea exactă a autovehiculului. Petentul a mai arătat că în localități a circulat cu pilotul automat setat la 50 - maxim 55 km/h și că agentul constatator nu a dorit să îi comunice locația unde se afla radarul, fapt ce prezenta importanță deoarece aparatul radar de tip staționar nu poate fi amplasat în apropierea unei surse puternice de radiații electromagnetice, adică un stâlp radio, tv sau cel mai des, in apropierea unei instalații electrice de înalta tensiune. Aceste radiații pot influenta datele înregistrate astfel încât acestea nu mai pot fi certificate ca fiind exacte. Petentul a mai arătat că agentul care a aplicat amenda nu este una și aceeași persoană cu cel care a constatat contravenția. De asemenea, petentul a arătat că nu se menționează nr. aparatului radar, simpla mențiune a numărului mașinii fiind insuficientă.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar copie procesului-verbal de contravenție contestat (f.7), copie carte de identitate (f. 13).
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform dispozițiilor art. 19 din OUG 80/2013.
Intimatul a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au înaintat la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică nr.BBSC02.01.1014/03.03.2015 (f.20), CD-ul cu înregistrarea faptei contravenționale, atestat operator radar nr._/2012 și_/2012 (f.20 verso).
În probațiune a solicitat probele cu înscrisuri și înregistrarea video.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatului prin care a solicitat admiterea plângerii.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți probele cu înscrisuri și înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal . nr._/09.07.2015 încheiat de Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei și 4 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționate de 101 alin. 2 din OUG 195/2002 rep., întrucât la data de 09.07.2015, orele 20:22, a condus autoturismul Ford, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 14 în direcția Sibiu către Mediaș, iar pe raza localității Ruși, a fost înregistrat de aparatul radar montat pe auto_ cu viteza de 89 km/h, zonă limitare 50km/h.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG 195/2002, potrivit căruia „Constituie contravenție și se sancționează cu 3 puncte penalizare, depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002, amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Împotriva procesului – verbal . nr._/09.07.2015 a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ.
Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța nu se va limita doar la aspectele invocate de către petentă în cererea sa, ci va avea în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța nu va reține criticile de nelegalitate formulate de petent potrivit cărora procesul-verbal nu ar fi legal întocmit pe motiv că agentul care a aplicat amenda nu este una și aceeași persoană cu cel care a constatat contravenția.
În acest sens, instanța reține că niciun text legal nu prevede sancțiunea nulității procesului-verbal pentru lipsa identității dintre agentul care a constatat contravenția și agentul care a aplicat amenda, fiind un caz de nulitate virtuală pentru care vătămarea nu este prezumată de legiutor. Așadar, acest motiv ar putea atrage nulitatea numai în condițiile art. 175 C.pr.civ, adică numai dacă s-ar fi făcut dovada unei vătămări care să nu fi putut fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, în prezenta cauză, petentul nu numai că nu a făcut dovada niciunei vătămări, dar nici nu a învederat că i s-ar fi cauzat o vătămare și nici în ce ar fi constat aceasta.
De asemenea, cu privire la neindicarea numărului aparatului radar, instanța consideră suficientă indicarea numărului de înmatriculare a autoutilitarei MAI pe care este montat aparatul radar cu care s-a realizat înregistrarea contravenției pentru identificarea acestuia și verificarea îndeplinirii cerințelor metrologice, aparatele radar fiind verificate metrologic pentru utilizarea pe un anumit autovehicul, buletinul de verificare metrologică nr.BBSC02.01.1014/03.03.2015 (f.20) prevăzând că radarul este montat pe auto tip Dacia L. cu nr._ .
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/09.07.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
Astfel, instanța reține că cerințele metrologice și tehnice ale utilizării cinemometrelor folosite de poliția română la stabilirea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice sunt stabilite prin Norma de metrologie legală NML-021-05 din 23.11.2005 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 102 bis din 7.12.2005.
Înregistrarea depusă la dosarul cauzei de intimat respectă cerințele prevăzute de art. 3.5.1 din NML-021-05 din 23.11.2005, respectiv cuprinde data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate, sensul de deplasare a autovehiculului, imaginea autovehiculului, în care este pus clar în evidență nr. de înmatriculare, iar cinemometrul tip R. Python II, montat pe auto_ este certificat și măsoară în regim staționar și în deplasare și este verificat metrologic fiind în termenul de valabilitate așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr.BBSC02.01.1014/03.03.2015 (f.20).
Totodată, din atestatele de operator radar calificat nr._/2012 și_/2012 (f.20 verso), înaintate de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că atât agentul Tudosoiu N. cât și agentul I. R. sunt atestați să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Înregistrarea de pe CD și înscrisurile depuse de intimată la dosar constituie probe relevante și suficiente care vin să confirme procesul-verbal de contravenție . nr._/09.07.2015.
În acest sens, instanța nu va reține susținerile petentului potrivit cărora acesta ar fi circulat cu viteza de 57 km/h, din înregistrarea video observându-se faptul că acesta a circulat cu viteza de 89 km/h. De asemenea, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia petentul ar fi circulat cu pilotul automat setat la 50 - maxim 55 km/h, instanța reține că acesta nu a administrat niciun mijloc de probă în acest sens, motiv pentru care acest aspect nu poate fi reținut.
În plus, instanța nu va reține susținerile petentului privind condițiile meteo și posibila existență a unor surse de radiații, unui stâlp de înaltă tensiune etc. În acest sens, instanța constată că pct. 3.8.2 și 4.4 din NML 021-05 care prevedeau aceste cerințe au fost abrogate, în prezent aparatele radar putând înregistra cu precizie viteza de circulație a vehiculelor și în astfel de condiții climaterice.
Coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, instanța reține fără niciun dubiu ca la data de 09.07.2015, orele 20:22, petentul a condus autoturismul Ford, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 14 în direcția Sibiu către Mediaș, iar pe raza localității Ruși, a fost înregistrat de aparatul radar montat pe auto_ cu viteza de 89 km/h, zonă limitare 50km/h.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art.108 alin.1 lit.c pct.3 raportat la 101 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale a acestuia.
Cu privire la sancționarea petentului, instanța reține că acesta a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 630 lei (6 puncte amendă) și 4 puncte penalizare, pentru săvârșirea contravenției prev. de art.108 alin.1 lit.c pct.3 din OUG 195/2002 raportat la art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Cu privire la aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare, instanța reține că potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Sancțiunile aplicate petentului îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța, având în vedere depășirea cu 39 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv, le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, faptă care aduce o gravă atingere siguranței traficului rutier.
Se are în vedere și atitudinea nesinceră a petentului, viteza ridicată cu care acesta a circulat astfel că sancțiunea avertismentului nu se impune, fapta sancționată în cauză neputând fi socotită drept una cu o gravitate redusă în sensul art. 7 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
În consecință, instanța va respinge plângerea formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție . nr._/09.07.2015, considerându-l legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. D.-V., domiciliat în Mediaș, ., ., . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Sibiu, cu sediul în Sibiu, .-6, jud. Sibiu.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/09.07.2015 încheiat de IPJ Sibiu.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Sibiu.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. A. D. C. D.
Red. D.I.A. – 22.12.2015
Teh. D.C. – 22.12.2015
4 ex., 2 .>
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 6489/2015. Judecătoria SIBIU | Anulare act. Sentința nr. 6521/2015. Judecătoria SIBIU → |
|---|
