Cereri. Sentința nr. 336/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 336/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 336/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3192
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA-JUDEȚUL M.
CIVIL_PENAL_CC
SENTINȚA CIVILĂ NR.336
Ședința publică de la 19 MARTIE 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. V.
Grefier N. C.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civilă privind pe petenta C. J.. PTR. PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. PRIN REPREZENTANT LEGAL și pe intimata . SA PRIN REPEZENTNT LEGAL, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în pronunțare nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 MARTIE 2015, iar susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentința, când Judecătoria având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi 19 martie 2015.
JUDECĂTORIA
Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M. a înaintat instanței, în conformitate cu prevederile art.12 din Legea 193/2000, procesul verbal de constatare a contravenției ._/28.04.2015, solicitând ca în cazul în care se constată existența unor clauze abuzive în contractele anexate, să se aplice sancțiunea contravențională conform art.13(1), 14, 15 din Legea 293/2000 și să se dispună sub sancțiunea daunelor, modificarea clauzelor contractuale în măsura în care contractul rămâne valabil sau desființarea acelui contract, cu daune interese, după caz.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sighișoara sub nr._ .
La dosarul cauzei s-au depus în copie următoarele înscrisuri: procesul- verbal de constare a contravenției ._/28.04.2015, fișa de sesizare/reclamanție 203/11.02.2011, c0ntractul de credit bancar nr.952 F/30.11.2007, adresele BCR nr.2305/19.10.2010, 2257/19.10.2010, actul adițional nr.1 la contractul de credit bancar nr.952 F/30.11.2007, grafic rambursare credit, fișa de sesizare/reclamație 204/371/11.02.2011, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.953 F/30.11.2007, actul adițional nr.1 la contractul de credit bancar nr.953 F/30.11.2007(f.3-34).
Ulterior petentul a depus la dosarul cauzei în copie practică judiciară(f.36-46 din dosar), delegațiile nr.642/26.04.2011 pentru efectuarea acțiunii de control și supraveghere a pieței(f.215, 256-260).
Prin întâmpinarea formulată(f.39-45), intimata B. C. Română SA a invocat excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor anterior citate, procesul verbal de contravenție trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, și descrierea faptei. Chiar dacă textul de lege se referă numai la "descrierea faptei" înțelegându-se ca fiind vorba de existența sau nu a unei descrieri, și că insuficienta descriere a faptei trebuie sancționată în același mod, pentru că dacă nu ar fi astfel ar fi menținut echivocul procesului verbal de contravenție ceea ce nu este permis.
Procesul verbal de contravenție este actul administrativ individual care se bucură de prezumție de legalitate. Tocmai prin prisma acestui aspect este necesar ca faptele constatate și consemnate în procesul verbal să fie complet și în amănunt descrise, astfel încât să nu se lase loc de interpretare și astfel să poată fi determinată și analizată aplicarea corectă a sancțiunii față de fapta constatată.
Așa cum rezultă din procesul verbal de constatare înaintat instanței, fapta este insuficient descrisă întrucât nu se arată care sunt clauzele din contractele de credit analizate a căror caracter abuziv se solicită a se constata și nu sunt indicate numerele contractelor de credit.
Așadar, din descrierea făcută nu se poate deduce în care contracte au fost analizate faptele constatate, așa cum nu se poate deduce dacă este vorba de contracte încheiate, perfectate sau numai de drafturi în care sunt inserate clauzele indicate.
Câtă vreme această descriere nu este completă, nici instanța nu poate analiza temeinicia faptelor constatate în lipsa unor date concrete.
Răspunderea contravențională a persoanelor fizice și juridice este înlăturată dacă aplicarea sancțiunilor contravenționale nu se face în termenul de prescripție prevăzut de lege.
Potrivit art. 16 alin 2 din Legea 193/ 2000, prevederile legii privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Mai mult, art. 16 alin 1 prevede ca fapta de a încalcă prevederile art. 1 alin. 3 din lege, respectiv aceea de stipula clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii constituie contravenție, dacă ea nu este săvârșită în astfel de condiții încât potrivit legii penale să constituie infracțiune.
în acest context, legiuitorul stabilește în mod cert un regim al contravențiilor căruia ui sunt aplicabile regulile generale în materie de contravenții, inclusiv cea privind aplicarea sancțiunii.
Astfel, art.13 alin. 1 din OG 2/ 2001 stabilește că „Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei". Prescripția amenzii principale, atrage și prescripția posibilității acordării unor sancțiuni complementare.
Data de la care începe să curgă termenul de prescripție este data săvârșirii faptei. Contravențiile pe care le reclamă CJPC M., sunt reprezentate de presupusa stipulare a unor clauze abuzive în contractele de credit. Prin urmare, în acest context, data săvârșii faptei este data încheierii contractului de credit, pentru că la acel moment clauzele al căror caracter abuziv se cere a se constata, au fost inserate de presupusul făptuitor (banca) în contract.
Cum de la data încheierii contractelor de credit analizate, a trecut o perioadă de timp care depășește termenul de 6 luni prevăzut de art. 13 al. 1 din OG 2/2001, orice sancționare a acestora în acest moment este prescrisă.
Deși ANPC ar putea susține faptul că aceste contravenții reprezintă contravenții continue, și prin urmare data începerii prescripției începe să curgă de la data constatării faptei, subliniem faptul că stipularea acestor clauze în Contract nu este o activitate continuă. Nu trebuie confundate efectele contravenției, care totdeauna sunt continue, cu natura juridică a faptei ilicite.
Fapta care constituie contravenție, prevăzută în mod expres de art. 16 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, este aceea de a "stipula clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii ". Prin urmare, fapta care constituie contravenție constă într-o acțiune a presupusului făptuitor și care se produce printr-un singur act al acestuia, respectiv prin redactarea contractului, prin inserarea în contract la momentul încheierii lui a clauzelor presupus abuzive.
Încheierea unui contract este un fapt uno icto care se înfăptuiește dintr-o dată ; încălcarea legii se realizează o singură dată în timp numai efectele juridice ale acestuia se produc continuu. însă, legiuitorul nu sancționează efectul ci acțiunea în sine care duce la producerea efectului.
Persoanele care au făcut sesizarea către ANPC - dl. T. D. și d-na T. A., sesizări care au stat la baza controlului din data de 28.04.2011, au încheiat cu banca contracte de credit pentru nevoi personale, cu o dobândă fixă pentru primele 3 luni de la data acordării creditului și variabilă ulterior, potrivit dobânzii de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR. Este vorba de convențiile de credit nr. 953F/30.11.2007 și 952F/30.11.2007.
Urmare a cererilor adresate subscrisei în vederea renegocierii condițiilor de creditare și a / reducerii costurilor creditului acordat, convențiile de credit anterior arătate, au fost modificate prin actele adiționale încheiate la data de 18.04.2011 și 15.04.2011.
Prin actele adiționale încheiate, părțile au convenit modificarea clauzei de la art. 5 din contractul de credit, privind dobânda, în sensul că dobânda curentă este de 13% pe an și este fixă pe toată perioada de creditare. Totodată, au fost negociate și convenite comisioanele contractului, acestea fiind: comision de administrare, comision de rambursare anticipata și un comision unic pentru prestarea de servicii la solicitarea împrumutatului.
Așadar, începând cu luna aprilie 2011, contractele de credit anterior amintite au fost modificate, urmare a negocierii părților, acestea convenind asupra clauzelor contractelor.
S-a învederat că, clauzele arătate de ANPC în procesul verbal nu sunt abuzive.
Cu titlu preliminar, s-a arătat că persoanele împrumutate, au sesizat ANPC anterior încheierii actelor adiționale la contractele de credit. Controlul ANPC a fost efectuat după încheierea actelor adiționale. Prin urmare, raportat la aceste două aspecte, nemulțumirile exprimate de către împrumutați în sesizările către ANPC din februarie 2011 nu mai erau actuale la momentul controlului din aprilie 2011, întrucât anterior acestuia părțile au convenit modificarea clauzelor contractuale.
Legea 193/2000 prevede două condiții negative și una pozitivă, a căror îndeplinire cumulativă poate conduce la constatarea existenței unei clauze abuzive și anume să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului, să nu fi fost negociată și să nu se asocieze cu definirea obiectului principal al contractului.
De asemenea s-a învederat faptul că, clauzele privind dobânda și comisioanele de risc de administrare au fost negociate.
Contractele de credit ale persoanelor care au făcut sesizarea au fost modificate prin actele adiționale încheiate la data de 15.04.2011 și respectiv 18.04.2011.
Urmare a cererilor adresate băncii de către împrumutați, condițiile de creditarea au fost renegociate astfel că, părțile au convenit ca dobânda să fi una fixa și nu variabilă, comisioanele au fost în concret descrise iar valoarea totală a costurilor creditului au fost în concret stabilite.
Toate aceste clauze cu privire la costul creditului nu ar fi putut fi convenite dacă părțile nu ar fi ajuns la înțelegere de comun acord, înțelegere ca, în situația dată poate numai rezultatul unei negocieri.
Condițiile de creditare au fost semnificativ modificate, în principal în ce privește dobânda, acesta devenind fixă, de la variabilă cât era stabilită inițial prin contract.
În privința comisioanelor, situația este aceeași, dacă părțile nu ar fi negociat clauzele actului adițional, încheierea acestuia nu ar fi fost posibilă.
Concluzionând, clauzele reținute în procesul verbal de constatare au fost negociate.
Clauzele reglementate de art. 5 si, respectiv 6 alin. 2 art. 2.1o.a, 2.1o.b 2.1o.d, 3.7 din Convenția de Credit nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
Pentru a putea caracteriza existența unui dezechilibru semnificativ între cele două părți cauzat de existența clauzei privind dobânda și comisioanele, instanța trebuie să demareze analiza prin stabilirea exactă a obiectului contractului. Fiind un contract de credit, obiectul acestuia este punerea la dispoziție a unor sume de bani, pentru o anumită perioadă de timp, în schimbul unui anumit preț. Prețul este format din dobândă și din comisioane, iar dobânda cuprinde costurile pe care B. le are pentru a putea pune la dispoziție suma împrumutată pentru o perioadă îndelungată de timp.
Această analiză conduce la concluzia că nu există un dezechilibru între cele două prestații. Efectele acestei constatări sunt cuprinse în chiar Legea invocată de ANPC, punctul 1, litera a) din Anexa Legii 193/2000, dispunând: „Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul."
S-a mai susținut că, prevederile contractuale nu îngrădesc în nici un mod posibilitatea clienților de a solicita rezilierea contractului, conform dispozițiilor prevăzute în art. 1020 și 1021 din Codul Civil, cu toate consecințele ce decurg din exercitarea acestei opțiuni. Prin urmare, astfel cum a stabilit și Curtea de Apel București, prin Decizia C. nr. 340/25.06.2009 „…nu se poateaprecia existența unor clauze abuzive în contractul de credit bancar, de vreme ce sunt modificări ale ratei dobânzii sau comisioane despre care să nu se fi convenit prin clauze clare, asumate de părți..."
Intimata a mai arătat că clauzele referitoare la rata dobânzii și comisioane se asociază cu obiectul principal al contractelor de credit.
O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația dată, dobânda și comisionul, formează miezul obiectului convenției de credit încheiate.
Art. 4 al Directivei nr. 93/13/CEE (care a fost transpusă de către Legea 193/2000) a exclus clauzele privind prețului contractului de la controlul caracterului abuziv, prin alin. (2), după cum urmează:„(2) Aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu privește nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de bunurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate în mod clar și inteligibil".
Dispoziția corespunzătoare din Legea 193/2000 este cuprinsă în art. 4 alin 6:„Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de alta parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil"
Conform art. 3 litera g) și i) din Directiva 2008/48, Dobânda anuală efectivă („D.") reprezintă costul total al creditului care este format din .”toate costurile, inclusiv dobânda, comisioanele, taxele și orice alt tip de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu contractul de credit și care sunt cunoscute de creditor...".
Prin aceste dispoziții -a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului, care nu poate profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț. Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.
Prin urmare, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri, fie că acestea din urmă sunt percepute la termen sau anticipat, sunt elemente care formează costul total al creditului. Acest cost, împreună cu marja de profit a Băncii, formează prețul contractului de credit, acesta din urmă reprezentând componenta esențială a obiectului contractului de credit de consum.
Netranspunerea acestor prevederi în dreptul intern a fost sancționată de către CJUE în Decizia Comisia c. Regatul Olandei din 10 mai 2001 (C-144/99), prin care CJUE a statuat în sensul în care „neadoptarea legislației naționale, actelor și măsurilor normative și administrative necesare pentru transpunerea integrală a dispozițiilor art. 4 alin. 2 și 5 din Directiva 93/13, reprezintă o încălcare a obligațiilor din această Directivă de către Regatul Olandei"- par. 22. Din considerentele acestei decizii reiese faptul că, în opinia CJUE este necesară o aplicare unitară a prevederilor acestui articol, atât la nivelul legislativ-normativ, cât și la cel judiciar.
O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația clauzelor analizate nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece acestea fac parte din chiar miezul obiectului convenției de credit încheiate.
Rata dobânzii este elementul cheie despre care B. își informează clienții de la primul contact referitor la încheierea unui contract de credit, fiind principalul criteriu al reglării concurenței între bănci.
În consecință, modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând atât dispozițiile din legislația națională, cât mai ales prevederile comunitare.
Prin urmare, atât dobânda cât și comisioanele nu pot face obiectul analizei conform Legii 193/2000, întrucât se referă la conținutul obiectului propriu-zis al contractului.
S-au anexat la întâmpinarea formulată următoarele înscrisuri în copie:Actul adițional nr.952/B/15.04.2011 la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.952/F/30.11.2007, Actul adițional nr.953F/B/15.04.2011 la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.953/F/30.11.2007, cererea formulată de T. A. de renegociere a contractului de credit nr.953/30.11.2007, adresele BCR nr.1312/16.02.2011, BCR 2257/19.10.2010, 2305/19.10.2010,, 2257/19.10.2010, grafic rambursare credit, (f.46-88).
Ulterior intimatul a mai depus la dosarul cauzei în copie adeverințele de salariu nr.260/19.11.2007, 251/12.11.2007, contractul de credit nr.250F/24.09.2001, contractul de credit nr.207 F/30.07.2002, convenția de depozit la termen, extrasul de cont din data de 03.11.2011, extras intimată ONRC privind .(F.130-156), practică judiciară(f.117-128, 217-247) regulamentul privind procedura generală privind soluționarea petițiilor consumatorilor referitoare la lipsa conformității produselor și serviciilor, procedura cadru de control a conformității produselor si serviciilor destinate consumatorilor(art.154- 206)
La 1 noiembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimații T. D. și T. A., în cuprinsul căreia au susținut că nu sunt parte în proces și au fost citați greșit, că au depus plângere împotriva băncii la ANC –CJPC Sighișoara, înregistrată sub nr.203, respectiv 204, în 11.02.2011 și au primit răspuns nr.908, respectiv 909/29.04.2011, în urma refuzurilor repetate ale băncii de a renegocia contractele de credit nr.952F/30.11.2007 și 953 F/30.11.2007(f.93).
În ședința publică din 9 decembrie 2011 reprezentantul intimatului . SA a invocat excepția puterii de lucru judecat, motivând că prin sentința pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Sighișoara s-a admis excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, s-a dispus anularea procesuluiu verbal de contravenție . NR._/28.04.2011, fiind vorba așadar de același proces verbal(f.36).
Exprimându-și în scris, punctul de vedere cu privire la această excepție(f.209) intimații T. D. și T. A. au precizat că dosarul_ are ca părți pe intimata din prezenta cauză, în calitate de petentă și ANPC în calitate de intimată în prezenta cauză, ei neavând nicio calitate procesuală. Hotărârea pronunțată nu este definitivă, motiv pentru care, dat fiind faptul că ANPC o poate, prezumtiv ataca cu recurs, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat numai după ce a trecut termenul de recurs iar ANPC nu a uzat de calea de atac.
Aceeași intimați au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivând că nu au calitate procesuală în prezenta cauză dat fiind ca potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 193/2002, republicată, clauzele abuzive din contractele comerciale se constată prin intermediul organelor abilitate prin lege - A.N.P.C., care, în temeiul dispozițiilor art. 11 din același act normativ încheie procesul - verbal pe care îl transmite judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul comerciantul pentru a dispune aplicarea sancțiunii contravenționale și modificarea clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive.
Rezultă că întreaga procedură privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, ce face obiectul acestui dosar, are ca părți legal definite A.N.P.C., în calitate de organ abilitat să constate existența sau non existența clauzelor abuzive, cu calitatea procesuală de reclamant, și comerciantul, respectiv B.C.R., în calitate pârât.
Faptul că în cadrul procedurii legale reglementată de art. 6, art. 11, art. 12 și art. 13 din Legea nr. 193/2000 sunt examinate posibilele clauze abuzive din contractul încheiat nu le atribuie intimaților nicio calitate procesuală în cauză, părțile din procedură fiind stabilite de normele de procedură prevăzute de legea specială invocată, derogatorie de la codul de procedură civilă ce constituie, în speță, norma generala, potrivit principiului „specialia generalibus derogant."
Astfel ,intimații au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lor în prezenta cauză.
S-a mai susținut că nu are nicio relevanță asupra calității lor procesuale pasive faptul că au uzat de dreptul de a sesiza A.N.P.C., drept prevăzut de art. 10 alin (1) din Legea nr. 363/2004 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților, atât timp cât constatările nu le aparțin, acestea au caracter oficial iar procedura legală urmată precum și părțile care participă la ea sunt strict reglementate de lege.
La termenul de judecată din 27.01.2012 intimatul B. C. Română SA, prin reprezentantul său a depus la dosarul cauzei Note de ședință, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a prezentului litigiu, pentru următoarele motive:
Prin procesul verbal de constatare nr._/28.04.2011, agenții constatatori au sancționat banca cu amendă contravențională 9>3 din OG 21/1992.Totodată prin Procesul verbal de constatare a contravenției, agenții constatatori consemnează faptul atât dobânda cât și comisionul de risc sunt clauze abuzive. În ce privește această parte a procesului verbal anterior arătat, în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, CJPC M. a înaintat procesul verbal Judecătoriei Sighișoara pentru ca instanța să stabilească existența sau nu a caracterului abuziv al acestei clauze, iar în caz afirmativ să aplice și sancțiunea pentru stipularea de clauze abuzive în contractele de credit cu consumatorii, în temeiul art. 13 alin. 1 din Legea nr. 193/2000.
În paralel însă, după comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției nr._/28.04.2011, banca a formulat plângere contravențională împotriva acestuia, plângere soluționată în sensul admiterii ei și anulării acestui proces verbal de contravenție (Sentința din data de 21.11.2011, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ ).
Față de succesiunea faptelor în legătură cu procesul verbal de constatare a contravenției nr._/28.04.2011, s-a invocat de către BCR SA, excepția lipsei de obiect a prezentului litigiu, raportat la anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție nr._/28.04.2011.
S-a susținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 193/2000, în urma efectuării controlului, „organele de control abilitate, încheie procese verbale prin care se consemnează faptele constatate cu ocazia verificărilor făcute, precum și articolele din lege încălcate de comerciant" iar potrivit art. 12 și 13 din aceeași lege, "procesul verbal se transmite, după caz, la judecătoria în a cărei rază teritorială s-a săvârșit fapta...." iar în cazul în care instanța constată existența clauzelor abuzive, aplică sancțiunea prevăzută la art. 16 din lege și dispune, după caz modificarea sau desființare contractului. Prin urmare, așa cum în mod clar rezultă din textele anterior citate, ceea ce instanța competentă analizează este procesul verbal de constatare încheiat de organele abilitate iar instanța este ținută exclusiv de ceea ce este reținut în acestea și nu de ceea este menționat în "acțiunea" formulată de ANPC.
Acest script numit "Acțiune" nu are valoarea juridică a unei acțiuni, așa cum art. 112 C.Pr.Civ. prevede ci, are exclusiv valoarea unei simple adrese de înaintare, cum însuși textul de lege prevede: "procesul verbal se transmite".
Intimata BCR SA a susținut că, pentru instanța de judecată este absolut irelevant ceea ce este consemnat, menționat și descris în scriptul numit "acțiune". Ceea ce este relevant și instanța trebuie să analizeze este ceea ce este consemnat în procesul verbal și că prin analiza pe care instanța o face raportat la cele consemnate în procesul verbal încheiat de reprezentații ANPC, se tinde, așa cum art.13 din Legea nr. 193/2000 prevede, la completarea procesului verbal cu sancțiunea aplicabilă pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 193/2000 de a nu stipula clauze abuzive în contractele cu consumatorii.
Cum în situația dată procesul verbal supus analizei instanței a fost anulat în totalitate prin sentința civilă pronunțată în data de 21.11.2011 în Dosar_ al Judecătoriei Sighisoara, cauza a rămas fără obiect, instanța neputând analiza faptele consemnate într-un proces- verbal anulat, astfel că pentru cele expuse a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.
Petentul Comisariatul Județean pentru Protecția consumatorilor M. a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat susținând că instanța, în dosarul nr._ a soluționat plângerea contravențională formulată de bancă împotriva PVCC-ului . nr._/28.04.2011 privind sancțiunea aplicată de CJPC M., a admis plângerea cu toate că sancțiunea a fost aplicată pe OG 21/19?2 art. 93 iar măsura s-a dat conf.OG 21/1992.
S-a susținut că, Sentința civilă a Judecătoriei Sighișoara nu le-a fost comunicată și este supusă recursului pe care îl vor promova.
În dosarul nr._ având ca obiect acțiune în constatare clauze abuzive instanța a fost sesizată de CJPC M. conf.art.4(l),art.l2,13,14,15,16 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive în contractul încheiat de reclamant aspect care nu a fost soluționat în dosarul nr._ având ca obiect plângere contravențională.
Intimații T. D. și T. A. răspunzând în scris la notele de ședință depuse de către B. C. Română SA, au susținut următoarele:
Contractul de credit cu T. A. a încetat ca urmare a restituirii întregii sume împrumutate precum și a accesoriilor la suma împrumutată și că în ce privește lipsa de obiect a prezentului litigiu lăsăm soluționarea acestei excepții la aprecierea instanței dat fiind că, așa cum am arătat și anterior prezentelor note scrise, noi am sesizat A.N.P.C. iar urmarea de către această instituție a procedurii prevăzută de art. 11,12 și 13 din Legea nr. 193/2002 nu poate să ne angajeze răspunderea în această procedură, aplicarea sancțiunii contravenționale și constatarea eventualelor clauze abuzive fiind atributul suveran al instanței astfel sesizată, în conformitate cu dispozițiile legii precizate.
S-a susținut de asemenea că este discutabil faptul că . prezenta cauză a rămas fără obiect prin soluția dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sighișoara, față de faptul că în prezenta cauză A.N.P.C. a cerut aplicarea sancțiunii contravenționale și constatarea eventualelor clauze abuzive din contractele de împrumut menționate în procesul -verbal, însă s-a apreciat că indiferent de soluția care se va pronunța în ceea ce-i privește, vor restitui băncii întreaga sumă împrumutată precum și dobânzile și comisioanele aferente, procedura din prezenta cauză fiind la a îndemâna A.N.P.C. și a instanței, constatarea eventualelor clauze abuzive în contractele de împrumut fiind atributul suveran al instanțelor cum este atributul suveran al băncilor să stabilească clauzele contractelor de împrumut bancar, clauzele acestor contracte fiind identice în toate contractele de împrumut încheiate cu debitorii lor, acest ultim aspect fiind deosebit de relevant cu privire la disponibilitatea băncilor creditoare de a negocia clauzele contractelor de credit.
S-a mai învederat că, chiar dacă eventuala constatare a unor clauze abuzive în contractele de împrumut le-ar fi favorabilă, în prezenta cauză A.N.P.C. este titularul acțiunii, iar în ceea ce-i privește nu înțeleg să se implice în această procedură, în care, apreciază că nu au nicio calitate procesuală.
La dosarul cauzei s-au anexat copia ..2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ (f.297-301), decizia 783/23.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în Dosarul_ *(f.342-346), extras din decizia nr.921/16.12.2014 a Tribunalului M.(f.347), Decizia 723/20.10.2014 a Tribunalului M.(f.356).
În baza art.137 Cod pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate în cauză.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților T. D. și T. A., instanța constată că este neîntemeiată, întrucât cercetarea Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor M. s-a efectuat în urma reclamațiilor acestora înregistrate sub nr.1203/11.02.2011 și 204/11.02.2011, iar prin prezenta cerere dedusă judecății se ridică problema existenței unor clauze abuzive și în contractele de credit bancar pe care le-au încheiat cu . SA și modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractele rămân în ființă, sau desființarea acestor contracte cu daune interese, după caz.
Excepția lipsei de obiect nu poate fi primită, câtă vreme prezenta cerere are un obiect juridic bine determinat reglementat prin art.11-13 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Instanța reține că prin ..2011 pronunțată în dosarul_ s-a respins excepția nulității procesului verbal invocată de petenta B. C. Română, s-a admis excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională invocată de petenta B. C. Română SA, formulată în contradictoriu cu intimata Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor - Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M..
Împotriva acestor acestei sentințe s-a declarat recurs de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., recurs care a fost admis prin Decizia 743/29.11.2012 a Tribunalului M., sentința fiind casată și trimisă la instanța de fond pentru judecarea pe fond a cauzei.
Prin ..2011 pronunțată în dosarul_ * s-au respins excepțiile nulității procesului verbal și excepția autorității lucrului judecat invocate de petenta B. C. Română SA, s-a admis plângerea petentei formulată în contradictoriu cu intimata ANPC- Comisia Județeană pentru Protecția Consumatorilor M. și, în consecință s-a dispus anularea procesului verbal . nr._/28.04.2011 a CJPC M..
Recursurile declarate de B. C. Română SA și C. Regional pentru Protecția Consumatorilor M. au fost respinse prin decizia 921/16.12.2014 a Tribunalului M..
Instanța constată că între cele două cauze nu există identitate de obiect și cauză în condițiile în care dosarul_ a avut ca obiect plângerea contravențională formulată de B. C. Română SA, în temeiul OG 2/2001, iar în prezenta cauză instanța este învestită cu sesizare formulată de CJPC M., raportat la disp.art.11-13 din Legea 193/2000.
Cât privește excepția nulității procesului verbal și excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, de asemenea, sunt neîntemeiate, din următoarele considerente:
În prezenta cauză instanța nu verifică legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/28.04.2011, în cadrul procesului ce a avut ca obiect plângere contravențională, această verificare s-a efectuat cu ocazia soluționării plângerii contravenționale ce a făcut obiectul dosarului_ .
Instanța analizează conținutul clauzelor din contractele de credit bancar încheiate între B. C. Română SA,l pe de o parte, și T. D. și T. A., pe de altă parte, în vederea stabilirii caracterului abuziv sau nu, din perspectiva și conform prevederilor Legii 193/2000.
În susținerea excepției prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, intimatul . SA a invocat prev.art.13 al.1 din OG 2/2001, text de lege care statuează:
„Aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei”. Acest text de lege nu este însă aplicabil în cauză, ci prevederile art.13 al.2 din același act normativ, potrivit căruia: „ În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin.(1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”. Contravenția în discuție este una continuă, așa cum rezultă din modul de formulare al art.13 din legea 193/2000: „Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract….”. Prin urmare contravenția constă în existența clauzelor abuzive”, adică o încălcare a obligației legale care durează în timp.
Contravenția în discuție este într-o asemenea măsură reglementată de legiuitor, încât să fie posibilă sancțiunea sa, data săvârșirii faptei fiind asimilată cu data constatării faptei(în cazul contravenției continue).
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților T. D. și T. A.,excepția puterii de lucru judecat, excepția nulității procesului verbal de contravenție, excepția prescripției dreptului de a aplica sancțiunea contravențională.
Instanța urmează a respinge sesizarea formulată de petentul Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., în contradictoriu cu intimații B. C. Română SA, T. D., T. A., potrivit considerentelor ce urmează a fi prezentate în continuare:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/28.04.2011 a Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor M., B. C. Română SA a fost sancționată contravențional cu amendă de 5000 lei pentru contravenția prev.de art.4(1),(2), (3) din Legea 193/2000 și art.9 ind.3 din OG 21/1992 și sancționată de art.50(1),e, constând în aceea că: prin reclamația nr.203/11.02.2011, petiționarul T. D. a sesizat că a fost modificat unilateral contractul de credit pentru persoane fizice nr.952 F/30.11.2007 și rata dobânzii și nu s-a negociat contractul privind comisioane și dobânzi și în urma cercetării s-a constatat că, prin contractul nr.959/F/30.11.2007, cu rambursarea pe o durată de 120 de luni, dobânda a fost stabilită fix în primele trei luni, dobânda curentă 8,9%/an după care s-a transformat în dobânda variabilă, ajungând dobânda anuală efectivă să fie de 25,9% pe an, conform actului adițional la contractul din 19.09.2010 și care s-a perceput fără ca petentul să semneze contractul, contractul cu petentul nu a fost negociat, nici actul adițional din 14.09.2010, astfel încât petiționarul nu a reușit să influențeze natura dobânzilor și comisioanelor, la 15.04.2011 s-a încheiat actul adițional 952 F/13, prin care dobânda curentă este de 13% pe an, fixă, iar dobânda anuală efectivă este de 16,26% pe an, fără a modifica comisionul de administrare de 35,24 lei și comisionul de risc de 116,23/lună, atât comisionul de risc cât și comisionul de administrare fiind considerate clauze abuzive din contract, încălcând disp.art.4(1), 4(2), 4(3) din L.193/2000, petentul solicitând anularea comisionului de risc, conform OUG 50/2010, modificată și aprobată prin Legea 288/2010; prin reclamația nr.204/11.02.2011 T. A. a sesizat modificarea dobânzii fără notificare, că nu s-a negociat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.953/30.11.2007 și s-a majorat comisionul de administrare de la suma de 7,98 lei/lună la 44,66 lei/lună, solicitând negocierea contractului și scăderea dobânzilor și comisioanelor și în urma cercetării s-a constatat că BCR a încheiat contractul nr.953/30.11.2007 cu dobândă fixă de 8,9 % pe 3 luni, după care dobânda este revizuibilă în timp de 3 ani, dobânda a crescut la 19,15% pe an(dobânda curentă), iar dobânda anuală efectivă a crescut de la 15,41% pe an la 25,96% pe an, conform actului adițional la contractul de credit din 14.09.2010 și graficului de rambursare, contractul și actul adițional menționat nu au fost negociate, deși petiționara T. A. a solicitat, în contract impunându-se un comision de administrare de 7,89 lei și nu un comision de risc de 36,68 lei, încălcându-se art. 4(1), 4(2), 4(3) din L.193/2000, sancționabil prin art.1(3) din L.193/2000 modificată prin Legea 161/_, că din contractul de rambursare credit din 17.09.2011 și cel din 26.04.2011 rezultă că s-a cumulat comisionul de risc cu cel de administrare, majorându-se comisionul de administrare la 44,66 lei/lună, respectiv 7,89 lei/lună comision de administrare 36,68 lei, comision de risc 44,66 lei/lună, încălcând disp.art.9 ind.3(1) lit.e din OG 21/1992.
Petentul C. Județean de protecție a Consumatorilor M. a solicitat, în baza art.12 din L 193/2000, constatarea existenței în contractele de credit nr.952 F/20.11.2007 și 953F/30.11.2007 supuse controlului efectuat de către agentul constatator a clauzelor abuzive, aplicarea sancțiunii contravenționale corespunzătoare în raport de dispozițiile art.16 din Legea 193/2000, obligarea Băncii Comerciale Române SA, sub sancțiunea daunelor, la modificarea clauzelor contractuale, în măsura în care contractele rămân în ființă, sau desființarea acestor contracte cu daune - interese, după caz.
Procesul verbal de contravenție, a fost însă atacat pe calea plângerii contravenționale, prin . 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul_, rămasă definitivă prin Decizia Tribunalului M. 921/16.12.2014, dispunându-se anularea lui.
Instanța constată că în cauză operează prezumția puterii lucrului judecat”Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Reglementarea puterii lucrului judecat în forma prezumției vine să asigure din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor, între considerentele hotărârii judecătorești.
Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței, constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 al.2 cod civil în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, ceea ce înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu, va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrare din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Terțele persoane nu pot să ignore ceea ce s-a statuat judecătorește în mod irevocabil, chiar dacă nu au participat la procesul în care s-a pronunțat hotărârea, aprecierile instanței având valoarea unor prezumții legale, care provin de la o putere publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților T. D. și T. A., excepția lipsei de obiect, excepția puterii de lucru judecat, excepția nulității procesului verbal de contravenție, excepția prescripției dreptului de aplica sancțiunea contravențională.
Respinge sesizarea formulată de petentul C. JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR M. în contradictoriu cu intimații BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, T. D., T. A..
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 19.03.2015.
Președinte, D. V. | ||
Grefier, N. C.-aflată în C.O.-SEMNEAZĂ: Grefier șef: M. E. |
V.D/H.M
6 EX./23.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 314/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria... → |
|---|
