Partaj judiciar. Sentința nr. 189/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 189/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 189/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier M. G.
Pe rol pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind pe reclamanta D. M. L. și pe pârâtul G. D. A., având ca obiect
partaj judiciar.
La apelul nominal făcut la pronunțare în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 27 ianuarie 2015, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi, 6 februarie 2015.
INSTANȚA
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ din 26.07.2013 și precizată succesiv, reclamanta D. M. L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. D. A. partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, constând în: un autoturism marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 8.800 lei achiziționat în 2008, trei garnituri de mobilă, aferente celor două camere și dependințelor din apartamentul proprietatea reclamantei, în valoare de aproximativ 2000 lei, să se constate că părțile au achitat suma de 6.000 euro pentru terenul în suprafață de 5000 mp situat în Albești, . în CF nr. 4051, cad A+1=2998/2, către A. A. și A. Walter, să se constate că bunurile comune sunt grevate de o datorie comună în sumă de 42.000 CHF, respectiv 151.200 lei, urmare a încheierii de către ambele părți a contractului de credit nr. RF_/23.05.2008, cu Raiffeisen Bank, să se stabilească cotele ce revin fiecăruia în funcție de contribuția soților, să se dispună partajarea bunurilor comune prin atribuirea autoturismului pârâtului reclamant reconvențional, cu obligarea pârâtului la sultă, să fie obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata către reclamanta reconvențională a unei sulte contând în ½ din suma de 42.000 CHF (151.200 lei) achitată la bancă din creditul contractat de la Raiffeisen, până la data pronunțării hotărârii și ½ din ratele pe care le va achita în viitor, ulterior pronunțării hotărârii, din valoare de 42.000 CHF (151.200 lei), sumă care a rămas de rambursat din credit.
În considerentele acțiunii s-a arătat de către reclamantă că s-a căsătorit cu pârâtul la 25.05.2002, căsătorie care s-a desfăcut prin divorț la 21.03.2013 în fața notarului Pintya A., că în timpul căsătoriei cu pârâtul au dobândit bunurile menționate în acțiune au efectuat investiții și au contractat un credit pe care l-au utilizat cei doi soți împreună, la dobândirea bunurilor comune, reclamanta având o contribuție mult mai mare față de pârât, astfel cum rezultă din fișele fiscale aferente anilor în care părțile au fost căsătorite, cu referire la terenul din Albești, Calea Baraților.
În ce privește creditul bancar contractat de părți de la banca Raiffeisen, reclamanta a arătat că trebuie avut în vedere că masa bunurilor comune partajabilă se compune din activ și pasiv, pasivul fiind constituit din acest credit, iar odată cu partajarea bunurilor comune aflate în patrimoniul foștilor soți să se împartă și datoriile pe care aceștia le-au contractat în timpul căsătoriei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 970-985 C.pr.civ., art. 351 C.civ.
Au fost anexate: certificat de divorț, extras CF, fișele fiscale, contract de vânzare cumpărare, încheiere CF, grafic rambursare credit Raiffeisen, fișe individuale salarii.
Prin întâmpinare (filele 51-54, 142 din dosar), pârâtul G. D. A. a solicitat admiterea în parte a acțiunii și obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată, invocând excepțiile inadmisibilității punctului din petit privind partajarea terenului în suprafață de 5.000 mp înscris în CF_ Albești, top 2998/2, ca și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ce privește punctul din petit privind obligarea pârâtului la plata cotei de ½ din ratele creditului de 44.484,31 CHF rămas de achitat.
În considerentele întâmpinării pârâtul a arătat că este de acord cu atribuirea autoturismului în proprietatea sa și obligarea la sulta de 4.000 lei către reclamantă.
În ce privește terenul de 5.000 mp situat în localitatea Albești, Calea Baraților f.nr., înscris în CF_ Albești, fost CF 4051 Albești, cu top 2998/2, pârâtul a arătat că acesta este proprietarul tabular a numiților A. Walter și A. A. M. în devălmășie, în cotă de 1/1 parte, nefiind proprietatea părților.
Cu referire la cererea privind obligarea lui la achitarea cotei de ½ din ratele rămase neachitate din credit, pârâtul a arătat că în contractul de credit este instituită obligația de plată a acestor rate, în solidar și indivizibil cu reclamanta, iar instanța nu ar putea interveni în convenția părților pentru a modifica clauzele acestuia și, implicit, voința părților contractante, cu atât mai mult, cu cât banca nu este parte în prezenta cauză, iar în privința obligării lui la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând cota de ½ a ratelor din perioada martie-iunie 2013, pârâtul arată că reclamanta nu a făcut dovada modului de calcul al acestei sume, și nici dovada achitării ei.
Prin acțiune reconvențională pârâtul reclamant reconvențional a solicitat în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențională D. M. L. să se constate că părțile au efectuat în timpul căsătoriei, prin contribuție comună, la apartamentul proprietatea reclamantei pârâtei reconvențional, situat în Sighișoara, .. 28, jud.M., înscris în CF nr. 9400/XII Sighișoara, top 3338/1/5/12, următoarele investiții – uși interioare-4 bucăți; pardoseli gresie și faianță în baie, bucătărie și hol; pardoseli parchet melaminat camere, instalații sanitare și electrice, instalații încălzire (inclusiv cazanul, corpul centralei termice, calorifere), ferestre termopane la camere și structură și ferestre termopan balcon, ușă metalică exterior, tencuieli interioare, izolație termică exterior, investiții asupra cărora a dobândit un drept de proprietate; reclamanta pârâtă reconvențional să fie obligată să preia investițiile și să-i achite pârâtului reclamant reconvențional ½ din valoarea acestora, să se constate caracterul de bun comun a celor trei garnituri de mobilă din apartament și să se partajeze acestea prin atribuirea lor reclamantei și obligarea ei la plata unei sulte către reclamantul reconvențional reprezentând ½ parte din valoarea acestor bunuri, cu suportarea cheltuielilor de judecată conform materiei partajului, iar în caz de opunere din partea pârâtei reconvenționale aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată conform art. 451 și următoarele C.pr.civ.
În considerente, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că în timpul căsătoriei soții au efectuat împreună în perioada anilor 2002-2013, cât au conviețuit, la apartamentul proprietatea reclamantei pârâte reconvențional investițiile enumerate și au achiziționat bunurile mobile menționate în petit, care au rămas în apartamentul proprietatea reclamantei pârâte reconvențional.
În ce privește precizarea de acțiune depusă la 4 noiembrie 2014 (fila 138), prin întâmpinarea la această precizare (fila 142 din dosar), pârâtul reclamant reconvențional, arată că se opune, întrucât petitul privind constatarea achitării de către soți a unei sume de 6000 euro pentru suprafața de 500 mp situat în Albești, Calea Baraților, înscris în CF 4051, top 2998/2 către A. A. și Walter, a fost formulat mult peste primul termen de judecată.
În privința creditului bancar de 44.484, 31 franci elvețieni (151.200 lei) de la Raiffeisen Bank, pârâtul reclamant reconvențional a arătat că nu este de acord să se stabilească cota de ½ din acest credit în favoarea sa întrucât o bună parte din acest credit s-a folosit în interesul exclusiv al reclamantei care și-a stins în acest fel o datorie mai veche, contractată anterior căsătoriei, urmând ca petitul privind acest credit să fie admis în parte, respectiv, în măsura în care reclamanta face dovada achitării ratelor scadente.
A invocat pârâtul reclamant reconvențional, inadmisibilitatea petitului din acțiunea reclamantei privind obligarea sa la plata a ½ parte din ratele de credit amintite prin hotărâre judecătorească, cât și lipsa calității procesuale active a reclamantei, pe cale de excepție, arătând că obligația sa de restituire a creditului este solidară și indivizibilă cu a reclamantei, prin contractul de credit, instanța neputând interveni în convenția părților contractante, cu atât mai mult cu cât banca nu este parte în proces, iar pe de altă parte nimeni nu poate fi obligat pentru o datorie viitoare și care nu este scadentă.
În drept, reclamantul reconvențional a invocat dispozițiile art. 979 și următoarele, 451 C.pr.civ., art. 669 și următoarele C.civ. și următoarele C.civ.
Cu privire la precizarea de acțiune formulată la 4 noiembrie 2014, relativ la constatarea achitării sumei de 6000 euro de către părți pentru achiziționarea unui teren de 500 mp, și cu privire la care pârâtul reclamant reconvențional s-a opus, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 2 decembrie 2014 (fila 144 din dosar), respingând-o ca tardiv formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei se rețin de către instanță următoarele:
Părțile au avut calitate de soți, căsătoria lor încheiată la 23 mai 2002 în Sighișoara, fiind desfăcută prin acordul soților în fața Notarului Public Pintya A., la 21.03.2013, prin Certificatul de Divorț nr.2931 din 21.03.2013 (fila 3 din dosar).
În timpul căsătoriei, conform susținerilor părților, soții au locuit în apartamentul proprietatea reclamantei pârâte reconvențional D. M. L., apartament în care soții au efectuat investiții în valoare de 12.000 lei, recunoscute și acceptate valoric de foștii soți, părți în prezenta cauză, au achiziționat un autoturism marca L., cu număr de înmatriculare_ în valoare de 8800 lei și mobilier în valoare de 4800 lei, bunuri și valori necontestate de către părți.
Cu privire la aportul soților la dobândirea bunurilor comune, față de veniturile realizate în timpul căsătoriei de către foștii soți, se reține de către instanță că reclamanta pârâtă reconvențional a avut venituri superioare pârâtului reclamant reconvențional, din calculele matematice efectuate, conform fișelor individuale de salarii (filele 27-46 din dosar), rezultând aportul reclamantei de 72%, iar al pârâtului de 28 %.
Așa fiind, din valoarea totală a bunurilor comune, de 24.600 lei (12.000+4800+8800), contribuția reclamantei pârâte reconvențional este de 17.712 lei, iar a pârâtului reclamant reconvențional este de 6.888 lei.
În ce privește creditul bancar contractat de părți de la Raiffeisen Bank prin contractul de credit RFI_ din 23 mai 2008 în valoare de_,31 CHF, instanța constată că cei doi soți au beneficiat de acest credit, creditul fiind o datorie comună, conform art. 351 și următoarele C.civ., astfel că în raport și de disp.art. 357 al.1, 2 C.civ., conform cu care: „în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota-parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunurilor comune, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală”, lichidarea comunității prin hotărâre judecătorească se referă nu numai la partajul bunurilor comune, ci și la regularizarea datoriilor.
Astfel că, fără a interveni în convenția părților (contractul de credit), instanța trebuie să regularizeze inclusiv datoriile comune ale soților, excepțiile inadmisibilității acțiunii sub acest aspect și a lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâtul reclamant reconvențional sunt nefondate, urmând a fi respinse.
Din patrimoniul comun al soților fac parte și datoriile comune, instanței revenindu-i obligația de a stabili cota parte ce revine fiecăruia dintre soți atât la dobândirea bunurilor comune cât și la îndeplinirea obligațiilor comune, instanța urmând să constate că datoria de restituire a creditului incumbă părților în cote egale de ½ fiecare, ambii soți semnând împreună contractul de credit, indiferent de destinația pe care au înțeles să o dea banilor împrumutați.
S-a dovedit de către reclamanta pârâtă reconvențional că de la data divorțului-21.03.2013 și până la 29.12.2014, acesta a achitat din credit suma de 31.824,29 lei (filele 152-153 din dosar).
Pentru lichidarea comunității, instanța va partaja bunurile și datoriile soților prin formarea a două loturi, atribuind reclamantei pârâte reconvențional D. M. L. investițiile efectuate de soți în apartamentul bun propriu al acesteia, în valoare de 12.000 lei și mobilierul în valoare de 4800 lei, același rămas în apartament, iar pârâtului reclamant reconvențional G. D. A. autoturismul Dacia L. cu număr de înmatriculare_ în valoare de 8800 lei pe care l-a preluat la separarea soților.
Având în vedere contribuția inegală la dobândirea bunurilor comune, așa cum s-a arătat în cele ce preced, obligația de restituire a creditului menționat nu este egală, de câte 1/2 parte fiecare, plățile efectuate de reclamantul pârât reconvențional în perioada 21.03._14 din creditul contractat de părți la Raiffeisen Bank, pentru egalizarea loturilor, pârâtul reclamant reconvențional va fi obligat să-i plătească reclamantei pârâte reconvenționale, cu titlu de sultă, suma de 17.824,3 lei, din care 15.912,3 lei reprezentând ½ din creditul achitat de reclamantă singură, după divorț, până la 29.12.2014 și 1912 lei sultă rezultată din partajarea bunurilor comune, după următorul calcul matematic: 24.600 lei reprezintă valoarea totală a bunurilor comune; contribuția pârâtului reclamant reconvențional este de 28 % din această sumă, respectiv 6888 lei; prin atribuirea autoturismului L. în valoare de 8800 lei, primește în plus 1912 lei, sumă la care se adaugă ½ din creditul achitat de reclamantă (_,3 + 1912=17.824,3 lei).
În ce privește cheltuielile de judecată, instanța în temeiul art. 453 C.pr.civ., va compensa cheltuielile de judecată, având în vedere obiectul cauzei, soluția pronunțată și cheltuielile făcute de părți cu taxele judiciare de timbru și onorariile de avocați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale active a reclamantei pârâte reconvenționale invocate de pârâtul reclamant reconvențional G. D. A. cu privire la punctul din petitul acțiunii reconvenționale de obligare a pârâtului reconvențional la plata din ratele creditului contractat de părți.
Admite acțiunea precizată a reclamantei pârâte reconvenționale D. M. L., domiciliată în Sighișoara, .. 28, ., CNP_, și acțiunea reconvențională a pârâtului reclamant reconvențional G. D. A., domiciliat în Sighișoara .. 15, ., CNP_, și în consecință:
Constată că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în contribuție de 72% reclamanta pârâtă reconvențională și 28 % pârâtul reclamant reconvențional, următoarele bunuri comune: investiții în apartamentul proprietatea reclamantei pârâte reconvenționale, înscris in CF nr. 9409/XII, individual Sighișoara top 3338 /1/5/12, în valoare de 12.000 lei ; un autoturism marca L. cu nr. de înmatriculare_ , în valoare de 8800 lei și mobilier în valoare de 4800 lei.
Constată că părțile au contractat in cursul căsătoriei un credit bancar in valoare de 44.564,31 CHF prin Contractul de credit nr. RFI_ 23.05.2008 încheiat cu Raiffeisen Bank .
Constată că din creditul menționat reclamanta pârâtă reconvențională D. M. L. a achitat de la data divorțului – 21.03.2013, și până la 29.12.2014, din credit ,suma de 31.824,59 lei, restul creditului și costurile acestuia constituind datorii comune ale părților în cote egale de câte 1 parte fiecare .
Dispune partajarea masei bunurilor comune după cum urmează:
-atribuire reclamantei pârâte reconvenționale D. L. M. investițiile in valoare de 12.000 lei și mobilierul în valoare de 4800 lei;
-atribuie pârâtului reclamant reconvențional G. D. A. autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 8800 lei .
Obligă pe pârâtul reclamant reconvențional să-i plătească reclamantei pârâte reconvenționale, cu titlu de sultă, suma de 17.824,3 lei ( 15.912,3 lei reprezentând 1 din creditul achitat de reclamanta pârâtă reconvențională și 1912 lei sumă rezultată din partajarea bunurilor).
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 6.02.2015.
Președinte, C. P. | ||
Grefier, M. G. |
Red.PC/Tehnored.MG
27.04.2015- 5 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 215/2015. Judecătoria... | Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 5/2015. Judecătoria... → |
|---|
