Plângere contravenţională. Sentința nr. 703/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 703/2015 pronunțată de Judecătoria SIGHIŞOARA la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 703/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SIGHIȘOARA
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 703
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Grefier L. I.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe petenta . reprezentant legal și pe intimatul G. NAȚIONALĂ DE MEDIU DIN C. MINISTERULUI MEDIULUI ȘI SCHIMBĂRILOR CLIMATICE - COMISARIATUL JUDEȚEAN M. prin reprezentant legal, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de ședință pronunțată la data de 2 iunie 2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 10 iunie 2015, când s-a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
P. plângerea înregistrată la această instanță la 7 ianuarie 2015 sub nr.de Dosar_ petenta . solicitat în contradictoriu cu G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean M., anularea Procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 12.12.2014 ca fiind netemeinic și nelegal, cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
În considerentele plângerii petenta a arătat că prin procesul verbal . nr._/12.12.2014 a fost sancționată contravențional în baza dispozițiilor art.10 al.2 și art.96 al.3 din OUG nr.195/2005 cu amenda în cuantum de 50.000 lei reținându-se următoarea stare de fapt: „unitatea până la data controlului din 26.11.2014, nu a notificat autoritatea competentă de mediu despre încetarea definitivă a activității, conform prevederilor OUG nr.195/2005 cu modificări și completări, în vederea stabilirii obligațiilor de mediu la încetarea activității, în termen de 60 zile de la încetarea activității.
S-a mai arătat că procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentantului legal al societății, menționându-se că „nu este de față”, procesul verbal nu este semnat de un martor, iar la comunicarea procesului verbal nu a fost anexată proba care să facă dovada că a săvârșit fapta descrisă în procesul – verbal, că nu sunt reale cele reținute în procesul verbal, petenta necunoscând ce stare de fapt a avut în vedere agentul constatator care a întocmit actul, iar societatea nu se poate face vinovată de săvârșirea faptelor care i-au fost reținute în sarcină, în contextul în care potrivit art.10 al.1 și 2 din OUG nr.195/2005 „solicitarea și obținerea avizului de mediu pentru stabilirea obligațiilor de mediu sunt obligatorii în cazul în care titularii de activități cu posibil impact semnificativ asupra mediului urmează să deruleze sau să fie supuși unei proceduri de: vânzare a pachetului majoritar de acțiuni, vânzare de active, fuziune, divizare, concesionare sau în alte situații care implică schimbarea titularului activității, precum și în caz de dizolvare urmată de lichidare, lichidare, faliment, încetarea activității, conform legii. În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menționate la alin. (1), părțile implicate transmit în scris autorității competente pentru protecția mediului obligațiile asumate privind protecția mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul”, iar conform art.96 al.3 pct.6 „constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la_ lei (RON) la_ lei (RON) pentru persoane fizice și de la_ lei (RON) la_ lei (RON) pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale: obligațiile persoanelor fizice și juridice de a prezenta autorităților competente pentru protecția mediului un document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligațiile asumate privind protecția mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile prevăzute la art. 10 alin. (2)”.
Așadar, ceea ce sancționează legea arată petenta, este netransmiterea în scris autorității competente pentru protecția mediului a unui document certificat pentru conformitate cu originalul, care cuprinde obligațiile asumate privind protecția mediului, în termen de 60 de zile de la data semnării sau emiterii documentului care atestă încheierea uneia din procedurile prevăzute la art.10, ori petenta, astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de ONRC – ORC de pe lângă Tribunalul M., sub nr._/30.12.2014, nu și-a încetat niciodată activitatea definitiv sau temporar, nu a făcut obiectul vreunuia din procedurile descrise de prevederile art.10 din OUG 195/2005 și astfel că nu avea obligația impusă de prevederile menționate, și drept urmare nu le putea încălca.
De altfel, arată petenta, agentul constatator, nu a menționat expres în procesul verbal data încetării activității societății pentru a putea verifica dacă societatea se mai află în termenul de 60 de zile prevăzut de lege pentru a putea notifica autoritatea competentă de mediu.
În drept, s-au invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2005, dispoziții legale procedurale aplicabile.
Au fost anexate: procesul verbal de contravenție, împuternicire avocațială, plic privind comunicarea procesului verbal de către G. de Mediu, Certificat constatator privind starea juridică a petentei.
P. întâmpinare intimata G. Națională de Mediu – Comisariatul Județean M., a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, cu menținerea procesului verbal de contravenție și respingerea petitului privind cheltuieli de judecată.
În considerentele întâmpinării intimata a arătat că a efectuat controlul ca urmare a adresei nr.9219/GM/24.11.2014 a Comisariatului General al Gărzii Naționale de Mediu cu privire la desfășurarea acțiunilor de inspecție și control la operatorii instalațiilor ce intră sub incidența schemei EU ETS în comun cu reprezentanții DGAF – Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, având ca obiective respectarea prevederilor HG nr.780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră prezentate în adresa mai sus amintită la toate unitățile din raza județului M., că în nota de constatare întocmită cu nr.520/26.11.2014 au fost detaliate pe larg toate neconformitățile reținute cu ocazia controlului care a fost întocmită în prezența administratorului unității, care nu a avut obiecțiuni cu privire la control, iar contrar celor susținute de petentă în motivarea plângerii, unitatea prin adresa nr.274 din 27.07.2012 înaintată Ministerului Mediului și Pădurilor confirmă încetarea activității (funcționării), astfel că s-a aplicat amenda contravențională minimă de 50.000 lei pentru încălcarea prevederilor art.10 al.2 și sancționată de art.96 al.3 pct.6 din OUG nr.195/2005 aprobată cu modificări de L.nr.265/2006 privind protecția mediului.
S-a susținut în continuarea considerentelor întâmpinării că unitatea petentă a declarat în noiembrie 2005 că întrerupe temporar activitatea, respectiv întreruperea furnizării de gaze naturale cu data de 1.11.2005 fără de care nu se poate desfășura activitatea de producție a sticlei, că perioada supusă verificării a fost cuprinsă între anii 2007 – 2014, inclusiv.
Sub aspectul periculozității faptei, intimata a arătat că fapta săvârșită de petenta prezintă o gravitate deosebită, legea impunând tuturor persoanelor fizice și juridice obligația de a proteja mediul și de a desfășura în mod legal activitatea.
Nu este real că petenta nu și-a încetat activitatea, proba contrară fiind adresa nr.274/27.08.2012 emisă de . aceeași intimată în continuare în întâmpinare, că în cauză sarcina probei pentru înlăturarea stării de fapt reținută în procesul verbal de contravenție contestat.
În ce privește nelegalitatea procesului verbal invocată de petentă, intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.16,17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, neexistând motive de nulitate a procesului verbal, iar referitor la temeinicia procesului verbal, s-a arătat că acesta este un act de autoritate, care se bucură de prezumția de legalitate a actului administrativ, de autenticitate și veridicitate, cele reținute în procesul verbal fiind susținute și de nota de constatare încheiată de comisarii Gărzii Naționale de Mediu.
Cu referire la individualizarea sancțiunii, intimata a arătat că au fost respectate prevederile art.21 al.3 din OG 2/2001 modificată și completată prin L.nr.180/2002, ținându-se seama de împrejurările comiterii faptei, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.205 și urm. C.p.civ., OUG 195/2005 și OG 2/2001.
Au fost anexate HG nr.1005/17 octombrie 2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, procesul verbal de control din 28 noiembrie 2014, Macheta raportare control tematic GES, procesul verbal din 1.11.2005, adresa nr.274/27.07.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
P. Procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2014 petenta . sediul în Sighișoara, ..96 a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii contravenționale de 50.000 lei pentru contravenția prevăzută de art.10 al.2 din OUG 195/2005 și sancționată de art.96 al.3 pct.6 din același act normativ, reținându-se în sarcina sa că „unitatea până la data controlului din 26.11.2014 nu a notificat unitatea competentă de mediu despre încetarea definitivă a activității, conform prevederilor OUG 195/2005 cu modificări și completări, în vederea îndeplinirii obligațiilor de mediu la încetarea activității, în termen de 60 zile de la încetarea activității” (f.5 din dosar).
Din analiza îndeplinirii condițiilor de formă a procesului verbal contestat, instanța nu a identificat omisiuni ale procesului verbal care să atragă nulitatea procesului verbal.
La termenul din 24 martie 2015, primul termen de judecată, în ședință publică, s-a invocat de către petentă, prin reprezentantul convențional (avocat) excepția prescripției aplicării sancțiunii, reglementată de art.13 din OG 2/2001, față de datele susținute de intimată, respectiv că activitatea ei ar fi încetat în noiembrie 2005; și raportat la momentul iulie 2012, când s-a comunicat adresa nr.274/27.07.2012 emisă de . și luna noiembrie 2014, când s-a încheiat procesul verbal, cele 6 luni pentru aplicarea sancțiunii erau scurse deja.
Contravenția prevăzută de art.10 din OUG 195/2005 nu este una continuă, arată reprezentantul petentei și, în plus, activitatea . este încetată nici la acest moment.
În fața instanței și prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, aflate la filele 50-53 din dosar, cu privire la excepția prescripției aplicării sancțiunii a arătat că excepția nu este întemeiată, citând art.13 al.2 din OG 2/2001 potrivit cărora „în cazul contravențiilor continue, termenul prevăzut la al.1 curge de la data încetării săvârșirii faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp”, ori petenta nu și-a îndeplinit obligația care subzistă în timp, fapta fiind în formă continuată.
Controlul, arată intimata, s-a efectuat conform circularei 9219/GM/24.11.2014, care a avut obiective precise și stricte cu privire la instalația GES, iar petenta a comunicat Ministerului Mediului și Pădurilor, încetarea activității (funcționării), iar conform autorizației integrale de mediu 14SB/28.12.2005 eliberată de ARPM Sibiu, cap.16.Manegementul închiderii instalației; Manegementul reziduurilor, pct.16.1 prevede că „la încetarea activităților cu impact asupra mediului…” este obligatorie efectuarea unui bilanț de mediu de către titularul activității în scopul stabilirii obligațiilor și costurilor privind refacerea calității mediului în zona de impact a activităților desfășurate pe amplasament, iar pe baza acestui bilanț și a propunerii de plan de acțiuni, prezentate de titularul activității, autoritatea competentă pentru protecția mediului emite avizul pentru mediu în termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menționate la al.1, părțile implicate transmit autorității competente pentru protecția mediului, în ce o privește pe petentă autorizația integrată de mediu menționată emițându-se doar pentru activitatea de fabricare a sticlei și nu pentru toate activitățile conexe desfășurate.
S-a susținut în aceleași note și faptul că în procesul verbal de control au fost detaliate aspectele de fapt constatate de organul de control.
Instanța, conform art.248 C. va trebui să se pronunțe cu prioritate asupra excepției prescripției aplicării sancțiunii, invocată de petentă prin reprezentant convențional.
Fapta contravențională reținută în procesul verbal de constatare a contravenției este cea prevăzută de art.10 al.2 din OUG 195/2005 și are următorul conținut: „În termen de 60 de zile de la data semnării/emiterii documentului care atestă încheierea uneia dintre procedurile menționate la alin. (1), părțile implicate transmit în scris autorității competente pentru protecția mediului obligațiile asumate privind protecția mediului, printr-un document certificat pentru conformitate cu originalul”.
Conform art.13 al.1 din OG 2/2001 aplicarea amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
În cazul contravenției prevăzute de art.10 al.2 din OUG 195/2005, care este o faptă omisivă, legea prevede un interval de timp – 60 zile – până la care ar trebui să fie îndeplinită obligația, astfel că fapta contravențională nu are caracter continuu, ci este una instantanee.
În practica judiciară s-a statuat în mod constant că, atâta timp cât legea impune îndeplinirea unei obligații până la un anumit termen, ajungerea la termen fără a fi îndeplinită obligația consumă contravenția și o și epuizează, întrucât efectele neîndeplinirii actului rămân aceleași. Trebuie făcută distincție între efectele unui act și actul propriu-zis. C. ce trebuie verificat pentru calificarea unei fapte contravenționale (sau penale când este cazul), este dacă actul de executare durează un interval de timp mai lung, și nu dacă efectul acestuia durează un interval de timp mai lung.
D. dacă nu există un interval de timp până la care să fie îndeplinită obligația, contravenția va putea fi socotită ca fiind continuă.
În speță, contravenția s-a consumat și epuizat la împlinirea celor 60 de zile, termenul limită impus de lege, de la data când se susține că petenta și-a încetat activitatea de producere a sticlei (1.11.2005).
P. urmare contravenția s-a consumat și epuizat la 1 ianuarie 2006, chiar dacă efectele neîndeplinirii obligației durează în timp, fiind aceleași și înainte și după 1 ianuarie 2006.
Așa fiind, instanța constată că sancțiunea amenzii contravenționale a fost aplicată după mai mult de 6 luni de la data săvârșirii contravenției, respectiv la 12.12.2014, astfel că prescripția aplicării sancțiunii este întemeiată urmând a fi admisă și în acord cu dispozițiile art.34 din OG 2/2001 va dispune anularea procesului verbal de contravenție.
În subsidiar, se constată de către instanță că fapta descrisă în procesul verbal de contravenție contestat nu corespunde încadrării juridice menționată în același proces verbal de contravenție: se reține în procesul verbal că petenta nu a notificat autoritatea competentă de mediu despre încetarea definitivă a activității, conform OUG 195/2005 în vederea îndeplinirii obligațiilor de mediu la încetarea activității, în termen de 60 zile de la încetarea activității, ori al.2 al art.10 din OUG 195/2005, reținut ca încadrare juridică a faptei se referă la transmiterea autorității competente de protecție a mediului a unui document certificat, pentru conformitate cu originalul, care să ateste încheierea uneia din procedurile prevăzute la al.1 al aceluiași articol.
În cauză nu s-a dovedit de către organul constatator – G. de Mediu – că s-ar fi încheiat una din procedurile menționate în alineatul 1 al art.10 din OUG 195/2005 și că ar exista un document în acest sens și pe care petenta ar fi omis a-l transmite autorității de mediu competente.
P. urmare, și cu privire la temeinicia procesului verbal, există dubii, instanța neputându-și forma convingerea certă că fapta contravențională reținută și descrisă a fost săvârșită de aceasta.
În ce privește cheltuielile de judecată, sunt incidente dispozițiile art.453 al.1 Cod procedură civilă, intimatul fiind obligat la 20 lei cheltuieli de judecată către petentă, constând în taxa judiciară de timbru, nefăcându-se dovada efectuării altor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale invocată de petentă.
Admite plângerea petentei . sediul în Sighișoara, ..96, jud.M., formulată în contradictoriu cu intimata G. Națională de Mediu - Comisariatul General prin Serviciul Comisariatul Județean M. și în consecință:
Dispune anularea procesului verbal de contravenție . nr._/12.12.2014 al Comisariatului Județean M..
Obligă pe intimată la 20 lei cheltuieli de judecată către petentă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10 iunie 2015.
Președinte, C. P. | ||
Grefier, L. I. |
Red.P.C.tehnored.L.I.
4ex./8 Iulie 2015
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 559/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 708/2015. Judecătoria SIGHIŞOARA → |
|---|
