Plângere contravenţională. Sentința nr. 1171/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1171/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1171/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
JUDEȚUL M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1171
Ședința publică de la data de 15.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: N. V. Ș.
Grefier: F. R. J.
*****
Pe rol, soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. A. internațională Rahova SA, prin reprezentant legal, administrator L. C., împotriva procesului – verbal de constatare a contravențiilor . numărul_ încheiat la data de 24.08.2015, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., prin I. TERITORIAL 6, reprezentat convențional de consilier juridic S. A. – G..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de sedinta, dupa care, verificând din oficiu, instanța constată că este competentă material și teritorial să judece cauza, conform art. 32 al. 1 din OG 2/2001.
Admite proba cu înscrisuri solicitată de părți prin plângere și întâmpinare. Constată că înscrisurile au fost depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, se constată încheiată cercetarea procesului și se reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 17.09.2015 pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr._, petenta – societatea comercială A. internațională Rahova SA, prin reprezentant legal, administrator L. C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I.S.C.T.R., anularea, ca netemeinic, a procesului – verbal de constatare a contravențiilor . numărul_ încheiat la data de 24.08.2015 și exonerarea contravenientei de plata amenzii contravenționale în cuantum de 6.000 lei, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În motivarea în fapt a plângerii contravenționale, petenta a arătat că în ziua 24.08.2015, ora 11:03, pe DN6. Km 270, loc. BUTOIESTI, jud. M., autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, ce efectua un transport de persoane contra cost prin servicii regulate in trafic internațional, a fost oprit in trafic. Agentul constatator a reținut ca autovehiculul este utilizat de către operatorul de transport A. Internaționala Rahova S.A. si condus la momentul controlului de către șoferul V. V. (iar NU I. cum greșit a reținut agentul constatator) având CNP_. In urma controlului si verificării documentelor puse la dispoziție de către conducătorul auto agentul constatator a reținut fapta de nerespectare de către operatorul de transport a obligației de a asigura existenta la bordul vehiculelor a asigurării pentru persoanele transportate si bagajele acestora, pentru riscuri de accidente care cad in sarcina operatorului de transport rutier in copie (sau original) ".
În drept, plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.
Petenta a solicitat proba cu înscrisuri, sens în care a depus în copie: procesul verbal contestat, polița de asigurare, copie CI, copie contract de muncă.
Plângerea contravențională a fost timbrată cu taxa judiciară în cuantum de 20 de lei, conform dispozițiilor art. 19 din OG 80/2013.
În termen legal, a formulat întâmpinare intimata, solicitând respingerea plângerii. S-a arătat că în data de 24.08.2015, ora 11:03, pe DN6, km 270, în localitatea BUTOIESTI, județ: M., a fost oprit si verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către A. INTERNATIONALĂ RAHOVA SA în baza copiei conforme nr._, condus de conducătorul auto V. I., în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic internațional.
La momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-au constatat următoarele: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: astfel: conform art. 4, pct. 57 cu subpunctul 57.4 din HG 69/2012 cu modificările si adăugările ulterioare, conducătorul auto nu deținea la bordul autobuzului asigurarea pentru persoanele transportate si bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad in sarcina operatorului de transport rutier, in copie (sau original). S-a intocmit Nota nr._ cu privire la deficientele constatate in urma controlului efectuat in trafic, semnat de conducătorul auto, care a primit un exemplar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul - verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.08.2015, întocmit de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R., petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 6.000 lei, întrucât în data de 24.08.2015, ora 11:03, pe DN6, km 270, în localitatea BUTOIESTI a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, utilizat de către petentă în baza copiei conforme nr._, condus de conducătorul auto V. I., în timp ce efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate în trafic internațional și s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz, astfel: conform art. 4, pct. 57 cu subpunctul 57.4 din HG 69/2012 cu modificările si adăugările ulterioare, conducătorul auto nu deținea la bordul autobuzului asigurarea pentru persoanele transportate si bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad in sarcina operatorului de transport rutier, in copie (sau original). Fapta constituie contravenția prevăzuta de art. 4 pct. 57.4 din HG nr. 69/2012.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenienta, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Aanalizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/24.08.2015, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Raportat la motivele de nulitate invocate de catre petentă prin plângere, instanța constată că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin. 1 si art. 19 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientei a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța constată că acesta nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută, prevăzute în mod strict și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neputând să atragă decât nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, în același sens fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. În aceste condiții, pentru a se dispune anularea procesului verbal, este necesar ca petenta să dovedească nu numai că agentul constatator a încălcat obligația de a aduce la cunoștința contravenientei dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției. În speță, chiar dacă în procesul verbal contestat nu s-au inserat obiecțiunile pe care petenta pretinde că le-a avut la momentul întocmirii actului, instanța apreciază că asemenea obiecțiuni au fost formulate de către contravenientă în fata instanței de judecată, astfel că lipsa mențiunilor din procesul verbal contestat nu afectează valabilitatea acestuia.
De asemenea, petenta a apreciat că procesul – verbal ar fi nul întrucât s-a trecut în mod eronat numele reprezentantului legal al societății sancționate. Deși susținerea este reală, instanța observă că în acest fel petenta nu a suferit vreo vătămare.
Referitor la aspectul că fapta contravențională nu a fost descrisă de agentul constattor, instanța apreciază fapta săvârșită de petentă este pe larg descrisă în fapt (constând în fapta operatorului de transport rutier de a nu respecta obligația de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente) și corect încadrată din punct de vedere juridic (fiind prevăzută de art. 4 pct. 57.4 din HG nr. 69/2012). Din modul în care este prezentată fapta contravențională se desprind implicit și împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității ei, contravenția în speță fiind una de pericol, nefiind necesară producerea unui rezultat.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că procesul-verbal de constatare a contravenției este întemeiat.
În drept, fapta contravențională pentru care petenta a fost sancționată este prevăzută de art. 4 pct. 57.4 din HG nr. 69/2012 potrivit căruia constituie contravenție „nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz: asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.”
De asemenea, conform art. 134 din OMTI nr. 980/2011, „Operatorii de transport care efectuează operațiuni de transport rutier contra cost au următoarele obligații: t) să pună la dispoziția conducătorilor auto, pentru vehiculele cu care efectuează transport rutier contra cost, următoarele documente, după caz, în vederea prezentării acestor documente cu ocazia controlului în trafic: (iv) asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente ce cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.”
În speță, la momentul controlului din data de 24.08.2015, petenta a prezentat polița de asigurare de accidente a persoanelor aflate în autovehicul (. nr._), însă aceasta nu se mai afla în perioada de valabilitate, fiind expirată din 30.06.2015.
Apărarea petentei în sensul că obligația de a avea înscrisurile cerute de lege la bordul autovehiculului aparține soferului, nu poate fi primită de instanță, întrucât HG nr. 69/2012 stabilește obligația în sarcina operatorului de transport, acesta fiind subiectul activ calificat al contravenției.
Față de aspectele învederate, instanța reține că fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.4 din HG nr. 69/2012, atât sub aspectul laturii obiective, cât și din punct de vedere al laturii subiective, societatea petentă aflându-se în culpă.
Instanța constată că la stabilirea sancțiunii nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în sensul că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, proporționalitatea între fapta comisă și consecințele comiterii ei fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi, în cauze precum Handyside împotriva Marii Britanii și Muller împotriva Elveției.
Pentru contravenția comisă de petentă, agentul constatator a aplicat acesteia amenda contravențională în cuantum de 6.000 lei în speță fiind aplicabil art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, care prevede aplicarea unei amenzi între 4.000 și 6.000 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57.4 din același act normativ.
Conform art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijlocele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța constată că plângerea este în parte întemeiată, sancțiunea amenzii contravenționale aplicată de agentul constatator petentului fiind neproporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice constituie nu mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate.
Instanța reține că organul constatator a aplicat amenda maximă prevăzută de lege pentru fapta săvârșită, care nu corespunde gradului de pericol social al contravenției, având în vedere că nu s-a produs vreo urmare periculoasă datorată conduitei culpabile a petentei iar din actele cauzei nu reiese că petenta ar mai fi fost sancționată contravențional pentru fapte similare.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia potrivit căreia, față de fapta săvârșită, se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate, prin reducerea cuantumului amenzii de la 6.000 lei la 4.000 lei, motiv pentru care plângerea contravențională va fi admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petenta S.C. A. Internațională Rahova SA, prin reprezentant legal, administrator L. C., cu sediul în București, Șoseaua Alexandriei, nr. 164, sector 5, în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - prin I. TERITORIAL 6, cu sediul procesual ales în DR. TR. S., ., nr. 2C, jud. M., CUI_.
Reduce cuantumul amenzii contravenționale aplicate prin procesul - verbal de constatare a contravențiilor . nr._/24.08.2015, întocmit de I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I.S.C.T.R., de la 6.000 lei la 4.000 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în sedința publică de la 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. Ș. F. R. J.
Red.NVȘ
Technd.D.G.
4 exemplare/07.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 847/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2015.... → |
|---|
