Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2015. Judecătoria STREHAIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1172/2015 pronunțată de Judecătoria STREHAIA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1172/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._ pl. p.v.c.
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA STREHAIA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1172
Ședința publică din data de 15.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. V. Ș.
GREFIER – F. R. J.
****
Se află pe rolul instanței judecarea cererii formulată de petent E. S. N., în contradictoriu cu intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul registratura o cerere de judecare a cauzei în lipsă formulată de petent.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._, petentul E. S. N. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. M., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/16.09.2015, încheiat de I. M..
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 16.09.2015, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare M 8418 BK, pe DN 67A localitatea Cernaia, a fost înregistrat cu aparatul radar montat pe auto MAI_ cu viteza de 75km/h. A fost sancționat cu amendă în cuantum de 420 lei, constatându-se încălcate dispozițiile art.108 alin.1 lit. b pct.2 din OUG nr.195/2002.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii, petentul a depus la dosar procesului verbal atacat.
Pângerea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat în cauză întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. S-au anexat buletinul de verificare metrologică al aparatului radar, raportul agentului constatator atestatul operatorului radar și CD-ul privind abaterea săvârșită de petent.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul – verbal . nr._/16.09.2015, încheiat de I. M., petentul E. S. N. a fost sancționată cu amenda în cuantum de 420 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002 și reținerea permisului de conducere.
În fapt, s-a reținut că la data de 16.09.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare M 8418 BK, pe DN 67A localitatea Cernaia, sector de drum cu limitare de viteză la 50km/h, având viteza de 75 km/h.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat plângere contravenientul, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, procedează la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ și la analizarea legalității și temeiniciei procesului-verbal.
Verificând legalitatea procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/16.09.2015, constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Raportat la motivele de nulitate invocate de către petent prin plângere, instanța constată că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 alin.7 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, instanța constată că acesta nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută, prevăzute în mod strict și limitativ de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neputând să atragă decât nulitatea relativă a procesului verbal de contravenție, în același sens fiind și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII/2007, pronunțată în recurs în interesul legii. În aceste condiții, pentru a se dispune anularea procesului verbal, este necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției. În speță, chiar dacă în procesul verbal contestat nu s-au inserat obiecțiunile pe care petentul pretinde că le-a avut la momentul întocmirii actului, instanța apreciază că asemenea obiecțiuni au fost formulate de către contravenient în fata instanței de judecată, astfel că lipsa mențiunilor din procesul verbal contestat nu afectează valabilitatea acestuia. Mai mult, se observă că în cuprinsul procesului – verbal s-au inserat obiecțiunile petentului: „Nu am circulat cu viteza de 75 km/h și refuz să semnez procesul – verbal.”
Neîndeplinirea de către agentul constatator a obligației de a cuprinde în actul de constatare datele de identitate și semnătura unui martor, nu se regăsește între cazurile de nulitate absolută strict și limitativ prevăzute în cuprinsul art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, O atare omisiune nu ar putea să atragă decât nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției ce a fost încheiat în astfel de condiții, dacă petentul dovedeste că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În speță, nu s-a invocat o vătămare.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Fapta contravențională pentru care petentul a fost sancționat este prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2 din OUG nr. 195/2002, potrivit căruia „constituie contravenție depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Totodată, conform art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Prin urmare, în materia depășirii limitelor de viteză petentul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator care trebuie să dovedească prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa săvârșirea contravenției, fiind imperativ prevăzut de lege că orice proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale unor persoane fizice.
Aparatul R. Autovision Rom 117 montat pe auto MAI-_ cu care s-a înregistrat fapta contravențională reținută în sarcina petentului funcționa în parametrii legali, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. BBSC-02.01-1266/15.04.2015. Totodată, din atestatul de operator radar calificat înaintat de către intimat la dosarul cauzei, rezultă că agentul C. M. este atestat să folosească și să exploateze echipamentul video de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor.
Față de cele expuse, coroborând înregistrarea de pe CD cu mențiunile procesului-verbal . nr._/16.09.2015, instanța reține fără nicio îndoială că la data de 16.09.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare M 8418 BK, pe DN 67A localitatea Cernaia, sector de drum cu limitare de viteză la 50km/h, având viteza de 75 km/h.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere viteza relativ redusă cu care a circulat petentul, ținând cont și de faptul că din piesele dosarului nu reiese că petentul ar mai fi fost sancționat contravențional pentru fapte similare, instanța apreciază că avertismentul poate constitui o sancțiune suficientă, fiind de natură a realiza îndreptarea petentului și de a-l determina ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte, realizându-se astfel scopul punitiv și preventiv al sancțiunii.
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța urmează a admite în parte plângerea, a dispune înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, aplicată prin procesul – verbal . nr._/16.09.2015, cu sancțiunea avertismentului și a exonera petentul de la plata amenzii aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul E. S. N., CNP_, cu domiciliul în C., ., ., județul D., în contradictoriu cu intimatul I. M., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 75, jud. M..
Dispune înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei, aplicată prin procesul – verbal . nr._/16.09.2015, cu sancțiunea avertismentului și exonerează petentul de plata amenzii aplicate.
Atrage atenția petentului ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Strehaia.
Pronunțată în sedința publică de la 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
N. V. Ș. F. R. J.
Red.NVS./Tehnored.D.G/.4 expl./ 07.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1171/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 1180/2015. Judecătoria STREHAIA → |
|---|
