Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1582/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1582/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1582/2015
Dosar nr._ - cerere în anulare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 1582
Ședința publică din data de 16 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cosovăț A.
Judecător: A. C.
Grefier: T. C. A.
La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect „cerere în anulare” formulată de creditoarea S.C. T. C. S.R.L. Suceava în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. T. S.A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. N., în substituire avocat S. S., pentru creditoare și avocat V. L., pentru debitoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat M. N. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Avocat V. L. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, considerând proba cu înscrisuri pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, o încuviințează pentru ambele părți și, constatând probatoriul epuizat și procesul în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. N. solicită admiterea cererii în anulare așa cum a fost formulată, anularea încheierii atacate în sensul de a admite ordonanța de plată. În esență, solicită a se avea în vedere faptul că, așa cum s-a arătat, apărările invocate formal de intimată puteau fi verificate prin administrarea probei cu înscrisuri, nu era necesară audierea martorului pentru ca această cauză să fie analizată pe dreptul comun. Există dovezi ale comunicării proceselor-verbale de predare-primire către debitoare, raporturile au fost stabilite în mod clar prin contract, în mod evident respingerea cererii de ordonanță de plată cu motivarea din respectiva încheiere, nu este corectă. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat V. L. arată că, în primul rând, instanța care a respins cererea de ordonanță a făcut referire la faptul că este necesar în prezenta cauză administrarea unui probatoriu complet, raportat la apărările formulate, care nu sunt deloc formale, ci se referă la chiar executarea contractului. Deși nu s-a folosit acest termen s-a invocat practic excepția de neexecutare a contractului. Deși a făcut această remarcă în cuprinsul întâmpinării în fața instanței de fond reclamanta nu a înțeles să probeze executarea contractului. Se invocă, inclusiv în cererea în anulare, o . documente executate, elaborate și produse și anume: documentație prezentare echipament medical, liste echipamente medicale etc. Nu există în dosar niciun document care să ateste că aceste documente au fost elaborate. Dacă într-adevăr aceste documente ar fi existat, s-ar fi depus la dosar mapa de prezentare, obiectul contractului executat. În fața instanței de fond s-a arătat că nu s-a cerut un bun de tipar, nu s-a dat un bun de tipar, s-au invocat dispoziții contractuale. Obligația tipografiei era de a face o machetă, de a o prezenta, iar conform art. 2 din contractul invocat ar fi trebuit să se dea un bun de tipar. În esența obligațiilor asumate nu există nici o dovadă că acestea au fost executate. Un alt aspect reținut în mod corect de Judecătoria Suceava este acela că nu există N. M., acea persoană care este indicată în cuprinsul facturii fără nici un fel de date de identificare. Această persoană nu a fost niciodată angajată la societate. Există un anume N. M. dar care nu a semnat acest document niciodată. Pentru a dovedi că un angajat a semnat pentru primirea acestor documente, ar trebui audiate anumite persoane. Toate argumentele avute în vedere la instanța de fond se referă în principal la faptul că nu s-a finalizat acest contract. Solicită respingerea cererii în anulare cu cheltuieli pe cale separată.
Avocat M. N. arată că există o factură însușită prin ștampilă și semnătură, există acel proces verbal care atestă că s-au predat toate acele materiale, faptul că acum se susține că numitul N. M. nu există, nu are nici o relevanță atât timp cât până în acel moment societatea nu s-a înscris în fals cu privire la aceste înscrisuri.
Avocat V. L. arată că o ștampilă se poate face cu absolut orice nume. Înscrierea în fals s-ar putea face în fața unei instanțe de drept comun la administrarea de probe și audierea de martori însă acum ne aflăm în fața unei proceduri unde singură probă admisibilă este cea cu înscrisuri.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la cererea în anulare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.12.2014, sub nr. de dosar_, creditoarea S.C. T. C. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. M. Tehnics S.A., solicitând ca în baza probelor ce se vor administra, să se dispună anularea încheierii din data de 20.06.2014 a Judecătoriei Suceava. pronunțată în dosarul nr._ .
În motivare, creditoarea a arătat că prin încheierea amintită s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii și s-a respins cererea de emitere a unei ordonanțe de plată ca neîntemeiată. Încheierea atacată materializează interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1013 Cod procedură civilă referitoare la emiterea unei ordonanțe de plată, fiind analizate eronat chestiunile legate de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței care formează obiectul litigiului. Creditoarea a arătat că nu poate fi avută în vedere motivarea instanței de fond în sensul că apărările debitoarei că nu ar fi primit materialele tipărite care au făcut obiectul contractului și că nu ar avea cunoștință de procesul-verbal de predare primire nr. 55/19.06.2012, persoana care a semnat acest proces verbal, N. M., nefiind mandatat pentru a putea semna acest proces-verbal, nu ar putea fi verificate cu ajutorul probatoriului care poate fi administrat în procedura ordonanței de plată. De asemenea, nu poate avea relevanță juridică nici faptul că, în timp ce contractul nr. 50/25.05.2012 a fost semnat de numitul A. M. P., directorul executiv al debitoarei, procesul-verbal de predare-primire a fost semnat de numitul N. M.. Această chestiune putea fi clarificată prin înscrisuri din care să rezulte persoana care are calitatea de reprezentant legal al debitoarei.
În drept, reclamanta-creditoare și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1023 și art. 453 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Cererea în anulare a fost legal timbrată, reclamanta-creditoare depunând la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 lei (fila 12).
Legal citată, debitoarea nu a formulat întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 28.02.2014 sub nr._, creditoarea S.C. T. C. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. T. S.R.L., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cu privire la suma de 50.034 lei cu TVA (40.350 lei fără TVA), reprezentând preț pentru serviciile prestate de creditoare, potrivit contractului 50/25.05.2012 și facturii fiscale număr_ . CEL din data de 19.06.2012, plus dobândă legală de la data de 29.06.2012 și până la data plății efective, în temeiul art. 1535 C.civ. rap. la art. 2 și 3 din O.G. nr. 13/2011, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 20.06.2014, Judecătoria Suceava a respins ca neîntemeiate excepția inadmisibilității cererii (excepție invocată de debitoare) și cererea de emitere ordonanței de plată pentru sumele solicitate de reclamanta-creditoare.
S-au reținut în motivarea soluției de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată următoarele:
„(…) între societatea creditoare, în calitate de furnizor, și societatea debitoare prin reprezentant A. M. P. în calitate de beneficiar s-a încheiat la data de 25.05.2012 contractul nr. 50 prin care creditoarea s-a obligat la elaborarea și producția următoarelor materiale tipărite necesare activității beneficiarului S.C. M. T. S.R.L.: documentație prezentare aparatură medicală - broșuri (formular A4, tipărit 2 culori, 8 pagini, hârtie 80g/mp), tiraj 5.000 buc, preț 1 leu/buc fără TVA; listă echipamente medicale portofoliu (formular A4, tipărit 1 culoare, 2 pagini, hârtie 80g/mp), tiraj 10.000 buc, preț 0,15 leu/buc fără TVA; specificații tehnice - data sheet (formular A4, tipărit 2 culori, 8 pagini, hârtie 80g/mp), tiraj 5.000 buc, preț 1 leu/buc fără TVA; formulare service - procese verbale, certificate garanție (formular A4, tipărit 1 culoare, 7 pagini, hârtie 80g/mp), tiraj 10.000 buc, preț 0,50 leu/buc fără TVA; documentație tehnică (formular A4, tipărit 2 culori, 5 pagini, hârtie 80g/mp), tiraj 5.000 buc, preț 0,77 leu/buc fără TVA; mapă de prezentare (carton 300g/mp, A3, tipărit policromie), tiraj 10.000 buc, preț 2 lei/buc fără TVA. Contractul menționează că prețul convenit de părți este de 50.034 lei cu TVA, termenul de execuție al serviciilor obiect al convenției este 24.06.2012 și că plata contravalorii serviciilor contractate se va efectua cu ajutorul unui instrument bancar pe bază de factură fiscală emisă de prestator. (f. 7-8)
În continuare instanța reține că la data de 19.06.2012 s-a încheiat procesul-verbal de predare-primire nr. 55 în care se menționează că beneficiarul, debitoarea, prin reprezentant M. N., a primit materialele formând obiect al convenției, că predarea s-a făcut în prezența delegatului beneficiarului și că produsele au fost verificate și sunt conform contractului. (f. 10) La aceeași dată societatea creditoare a emis factura fiscală . CEL număr_ din data de 19.06.2012, semnată și ștampilată de primire, data scadentă fiind 29.06.2012. (f. 9)
Conform art. 1013 din Codul de procedură civilă, instanța reține că procedura emiterii unei ordonanțe de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte civile, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Art. 1021 alin.1 din același act normativ stipulează că în cazul în care instanța, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum și a declarațiilor părților, constată că pretențiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată.
Procedura specială a ordonanței de plată este incidentă numai în măsura în care sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 1013-1024 C.proc.civ., respectiv, creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă.
Analizând dispozițiile legale mai sus indicate, instanța apreciază că în prezenta cauză condițiile impuse de legiuitor în vederea emiterii unei ordonanțe de plată nu sunt îndeplinite.
Referitor la caracterul cert al debitului, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 662 alin. 2 din Codul de procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, iar potrivit prevederilor art. 662 alin. 3 din Codul de procedură civilă, creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui. De asemenea, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 662 alin. 4 din Codul de procedură civilă, creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În prezenta cauză, instanța constată că cererea creditoarei, are ca izvor imediat contractul nr. 50 încheiat de părți la data de 25.05.2012, iar pretenția de plată se bazează pe procesul verbal de predare primire nr. 55/19.06.2012 și pe factura . CEL nr._/19.06.2012
Cu toate acestea, instanța apreciază că certitudinea creanței nu reprezintă doar un aspect formal, nefiind suficient prezentarea unor înscrisuri care să fie opuse celeilalte părți litigante, ci certitudinea creanței pune accent pe aptitudinea acestor înscrisuri de a justifica în patrimoniul debitorului obligația plății, conform art. 1270 din Codul civil.
În același sens sunt și dispozițiile art. 1020 alin. 1 din codul de procedură civilă potrivit cărora dacă debitorul contestă creanța, instanța verifică dacă contestația este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar și a explicațiilor și lămuririlor părților; în cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanța va respinge cererea creditorului prin încheiere.
De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Instanța constată că apărările promovate de debitoare, respectiv faptul că nu a primit materialele tipărite care au făcut obiectul contractului și faptul că nu are cunoștință de procesul verbal de predare primire nr. 55/19.06.2012 depus de creditoare la dosar, persoana care a semnat acest proces verbal numitul N. M. neavând mandatat din partea directorului executiv al societății debitoare pentru a semna acest proces verbal, nu pot fi verificate cu ajutorul probatoriului care poate fi administrat în procedura ordonanței de plată.
Mai mult, raportat la susținerile debitoarei, instanța reține că într-adevăr contractul nr. 50/25.05.2012 a fost semnat de numitul A. M. P. în calitate de director executiv al debitoarei, în timp ce procesul verbal de predare primire nr. 55/19.06.2012 a fost semnat de numitul N. M., despre care debitoarea arată că nu a avut niciodată funcția de manager al debitoarei și nici nu a primit mandat pentru a semna aceste înscrisuri.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că se impune administrarea unui probatoriu mai amplu de natură a lămuri raporturile exacte dintre părți, în principal ascultarea în calitate de martor a numitului N. M., probe care nu pot fi făcute în cadrul prezentei cauze, ci pe calea dreptului comun, de care creditoarea încă poate uza și în care se va verifica modul de îndeplinire de către fiecare dintre părți a obligațiilor asumate.
În temeiul art. 1020 și 1023 din Codul de procedură civilă, instanța urmează să respinge cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea S.C. T. C. S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. M. T. S.R.L. București ca neîntemeiată.
Având în vedere că societatea debitoare nu este în culpă procesuală instanța va respinge ca neîntemeiată cererea creditoarei de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, creditoarea urmează a fi obligată să plătească creditoarei suma de 250,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată suportate de către debitoare cu prilejul soluționării cererii în anulare, reprezentând cheltuieli de cazare efectuate de apărătorul debitoarei (factura . nr._/20.06.2014, în original, și bonul fiscal 2/20.06.2014, f. 45-46). Instanța nu va obliga creditoarea și la plata sumei de 497,05 lei cu titlu de cheltuieli de deplasare în condițiile în care din înscrisul depus la fila 44 dosar nu reiese că suma de 497,05 lei reprezentând contravalore benzină a fost suportată de debitoare și mai mult bonul fiscal nr. 440/19.06.2014 a fost depus în copie la dosar.”
Potrivit art. 1024 alin. 2 Cod procedură civilă, cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2), precum și împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).
Potrivit art. 1024 alin. 3 Cod procedură civilă, prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.
Instanța reține că argumentul esențial reținut în soluția de respingere a cererii de emitere a ordonanței de plată a fost acela că s-ar fi impus administrarea unui probatoriu mai amplu, de natură a lămuri raporturile exacte dintre părți, în principal ascultarea în calitate de martor a numitului N. M., probe care nu pot fi administrate în cadrul procedurii speciale a “ordonanței de plată”. În acest sens, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 1020 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât cele prevăzute la alin. 1, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanța va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere.
Având în vedere că în prezentul dosar nu au fost depuse de vreuna dintre părți înscrisuri suplimentare referitoare la fondul pretențiilor, instanța va analiza cerera în anulare prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul nr._, atașat.
În acest sens, instanța reține că prin întâmpinarea depusă de pârâta-debitoare în dosarul nr._, aceasta a invocat lipsa caracterului cert și exigibil al creanței pretinse de reclamanta-creditoare (filele 48-51). Debitoarea a arătat că nu a primit materialele tipărite ce au făcut obiectul convenției dintre părți. În motivarea în fapt a acestei apărări, care echivalează cu o excepție de neexecutare a contractului, debitoare a relevat două aspecte: faptul că persoana care a semnat factura și procesul-verbal de predare-primire nu avea calitatea de manager al societății și nu avea mandat din partea acesteia pentru a o reprezenta și faptul că societatea nu a transmis niciodată bunul de tipar pentru materialele a căror contravaloare este solicitată.
De asemenea, instanța reține că cererea pentru emiterea ordonanței de plată a fost respinsă, nu pentru că instanța învestită cu soluționarea acesteia ar fi considerat întemeiată contestația debitoarei cu privire la creanță, ci pentru că apărările invocate de către debitoare în contestarea creanței ar fi presupus administrarea altor probe decât înscrisurile.
Instanța reține că, în mod corect, instanța învestită cu soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată a respins cererea ca neîntemeiată în considerarea faptului că apărările invocate de debitoare presupuneau un probatoriu mai amplu, incompatibil cu procedura specială prevăzută de art. 1013-1024 Cod procedură civilă. Soluția pronunțată relevă o corectă analiză a înscrisurilor depuse la dosar și o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidente, în special a dispozițiilor art. 1020 Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește semnarea facturii de către persoana identificată cu numele „M. N.”, instanța reține următoarele:
În primul rând, instanța reține că factura nr._ din 19.06.2012 (fila 9) nu cuprinde nici un alt element de identificare ale aceluia care ar fi semnat factura în calitate de delegat al debitoarei.
În al doilea rând, analizând certificatul constatator emis de ONRC (fila 29), instanța constată că au calitatea de persoane fizice împuternicite ale debitoarei numiții A. M. P., N.-Ș. F. și I.-Voronenco A.. Este adevărat că printre acționarii persoane fizice ale societății figurează și numitul N. M.. Însă, concluzia că N. M., indicat în certificatul constatator, este una și aceeași persoană cu M. N., indicat în factură, ar fi rezultatul unei prezumții judiciare. Or, potrivit art. 329 Cod procedură civilă, o astfel de prezumție poate fi primită numai în cazurile în care legea admite dovada cu martori – ipoteză care nu este incidentă în cauză.
În consecință, lămurirea identității și a puterilor de reprezentare a aceluia care este menționat în factură ca semnând în numele debitoarei nu se poate realiza cu ajutorul înscrisurilor, dar ar putea fi lămurită printr-o eventuală ascultare în calitate de martor a numitului N. M., aspect reținut și de instanța învestită cu soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată.
În ceea ce privește inexistența unui bun de tipar transmis societății creditoare, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2 din contractul încheiat între părți (filele 7-8), serviciile urmau a fi executate de societatea reclamantă, inclusiv conform bunului de tipar dat de beneficiar. Or, la dosarul cauzei, nu a fost depus nici un înscris din care să rezulte că societatea pârâtă ar fi dat bunul de tipar în vederea executării serviciilor. În acest sens, instanța nu poate reține că societatea pârâtă a invocat această apărare doar în mod formal și că aceasta ar fi putut fi analizată doar prin prisma înscrisurilor aflate la dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge „cererea în anulare”, urmând a lua act și de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea având ca obiect „cerere în anulare” formulată de reclamanta S.C. T. C. S.R.L. cu sediul în Suceava, ., nr. 49A, jud. Suceava în contradictoriu cu pârâta S.C. M. T. S.A. cu sediul în București, ., sector 1, ca neîntemeiată.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2015
Președinte, Judecător,Grefier,
Red. C.A.
Tehn. T.C.A.
4 ex/ 05.05 .2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1775/2015.... | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1693/2015. Judecătoria... → |
|---|
