Plângere contravenţională. Sentința nr. 1768/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1768/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 1768/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1768
Ședința publică din data de 25 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: F. M.
Grefier: C. A.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petenta S.C. E. E. SRL Bosanci – prin reprezentant legal împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.01.2014 de I.P.J. Suceava – Poliția municipiului Suceava, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Ș. A. în substituirea apărătorului ales Z. D. D., pentru petentă, lipsă fiind reprezentantul legal al petentei și al intimatului. De asemenea, se prezintă martorul B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Ș. A., pentru petentă depune la dosar delegația de substituire.
Instanța, în temeiul art. 318 Cod procedură civilă, procedează la identificarea martorului B. D. care se legitimează cu CI . nr._, după care, sub prestare de jurământ, acesta este audiat, conform dispozițiilor art. 321 Cod procedură civilă, susținerile sale fiind consemnate într-un proces verbal separat atașat la dosarul cauzei, după citire și semnare.
Întrebat fiind, apărătorul substituent al petentei arată că este de acord ca dezbaterile să aibă loc la termenul de astăzi.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, declară terminată cercetarea procesului și, potrivit dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat substituent Ș. A., pentru petentă, solicită admiterea plângerii, să se dispună anularea procesului verbal contestat și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, fără cheltuieli de judecată.
Roagă a se avea în vedere faptul că persoana care se afla la data de 10.10.2013 la volanul autoturismului care face obiectul adresei poliției din data de 18.10.2013 și ulterior din data de 23.12.2013, în preajma sărbătorilor, s-a prezentat la sediul poliției.
Arată că la a doua chemare s-a prezentat și a indicat organelor de poliție cine era șoferul autoturismului fiind aplicată și o sancțiune pentru fapta din data de 10.10.2013, când i-a fost reținut permisul, fiindu-i aplicată și o amendă contravențională. Apreciază că toate acestea sunt motive pentru a convinge instanța că sancțiunea avertismentului este suficientă.
În subsidiar consideră că pentru această faptă amenda maximă care a fost achitată este excesivă, solicitând reducerea acesteia.
Potrivit art. 394 Cod procedură civilă, instanța considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe la data de 24.06.2014 și înregistrată sub nr._ din aceeași dată, petenta S.C. E. E. SRL Bosanci în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 23.06.2014, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție.
În motivarea cererii, petenta a arătat, la data de 31.01.2014, a fost sancționată de I.P.J. – Biroul Rutier Suceava, pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 39 din OUG 195/2002, respectiv că nu ar fi comunicat în termen de 5 zile identitatea persoanei care a condus pe drumurile publice, pe raza județului Suceava, autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ la data de 10.10.2013.
A mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 39 din OUG 195/2002, „proprietarul sau deținătorul unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei cărei i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice”, dispunându-se sancționarea petentei cu amendă în valoare de 8500 lei.
A învederat faptul că a formulat prezenta plângere contravențională împotriva procesului verbal cu nr. de mai sus deoarece cele menționate în procesul verbal nu sunt reale.
În ceea ce privește fapta cu privire la care a fost sancționată, a precizat că la data de 18.10.2013 a primit o adresă din partea Poliției Municipiului Suceava - Biroul Rutier, prin care i se solicita să comunice datele de stare civilă ale persoanei care, în data de 10.10.2013, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, pe raza județului Suceava.
A arătat că, ulterior acestei adrese, a luat legătura telefonic cu persoana de contact din adresă și i-a comunicat acesteia că persoana care a condus autovehiculul la data menționată este B. D., născut la data de 24.09.1975, domiciliat în ..
A menționat că s-a deplasat la sediul Poliției Municipiului Suceava, pentru a discuta personal cu agentul de poliție, dar nu a reușit deoarece acesta ori era ocupat, ori se afla pe teren, ori era liber, iar la data de 23.12.2013, am primit o altă adresă prin care i se solicitau aceleași aspecte.
La data de 31.01.2014 a fost întocmit procesul verbal contestat, prin care s-a dispus sancționarea petentei în mod nelegal deoarece aceasta nu ar comunicat datele care i-au fost cerute. A menționat că a introdus plângere contravențională în termen, cerere care a fost anulată prin încheierea din 07 mai 2014 în dosarul nr._, împotriva acestei încheieri formulându-se cerere de reexaminare, ce a fost respinsă, motiv pentru care a introdus prezenta plângere contravențională.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea cererii, petentul a depus la dosar copia procesului verbal contestat și a cărții de identitate (fila 6).
În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (chitanța . nr._/07.07.2014, fila 14 dosar).
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.08.2014 (fila 20 dosar), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 23.12.2014, numitul B. D., în numele S.C. E. E. SRL - proprietar al autoturismului cu numărul_, a primit o adresă din partea Poliției Municipiului Suceava, prin care i se solicita acesteia din urmă, să comunice în termen de cinci zile datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ la data de 10.10.2013, ora 20.20.
A mai arătat faptul că deși a primit adresa Poliției Municipiului Suceava, petenta S.C. E. E. SRL nu a comunicat, în termenul specificat, datele solicitate, motiv pentru care, la data de 31.01.2014, agentul constatator a întocmit procesul-verbal . nr._ prin care a sancționat proprietarul autoturismului conform art. 39 raportat la art. 105 pct.10 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 100 puncte-amendă în cuantum de 8500 lei, procesul-verbal fiind întocmit în lipsa contravenientului, în prezența martorului asistent B. I. A. și a fost comunicat în termen la sediul contravenientei.
În drept, intimatul a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar înscrisuri, filele 27-32.
În conformitate cu art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, în conformitate cu art. 258 coroborat cu art. 255 din codul de procedură civilă și pentru petentă, proba testimonială cu audierea martorului B. D., susținerile acestuia fiind consemnate în procesul verbal aflat la fila 61 dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 31.01.2014, petenta S.C. E. E. SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 8500 lei, pentru fapta prevăzută de art. 39 din OUG nr. 195/2002 republicată și sancționată de art. 105 pct. 10 din același act normativ.
S-a reținut în sarcina petentei că la data de 23.12.2014, numitul B. D., în numele S.C. E. E. SRL - proprietar al autoturismului cu numărul_, a primit o adresă din partea Poliției Municipiului Suceava, prin care i se solicita acesteia din urmă, să comunice în termen de cinci zile datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ la data de 10.10.2013, ora 20.20. Deși a primit adresa Poliției Municipiului Suceava, petenta S.C. E. E. SRL nu a comunicat, în termenul specificat, datele solicitate, motiv pentru care, la data de 31.01.2014, agentul constatator a întocmit procesul-verbal . nr._ prin care a sancționat proprietarul autoturismului conform art. 39 raportat la art. 105 pct.10 din O.U.G. nr. 195/2002 cu 100 puncte-amendă în cuantum de 8500 lei, procesul-verbal fiind întocmit în lipsa contravenientului, în prezența martorului asistent B. I. A. și a fost comunicat în termen la sediul contravenientei.
Procesul verbal contestat a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei la data de 31.01.2014, nefiind semnat de petentă de luare la cunoștință, iar la rubrica „Alte mențiuni” s-a notat: „Întocmit în lipsă.”
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 31.01.2014, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art.16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Constatând legalitatea procesului verbal, instanța va analiza temeinicia acestuia, iar sub acest aspect reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de temeinicie cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 8500 lei aplicată unei persoane juridice, nu este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petentă a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petenta se impune cu forță superioară.
Instanța constată că, contrar susținerilor din plângere, petenta a încălcat dispozițiile art. 39 din OUG nr. 195/2002 republicată, care prevăd că „Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliției rutiere, la cererea acesteia și în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.”
Mențiunile privind situația de fapt se bucură de prezumția de veridicitate, această prezumție fiind permisă instanței așa cum arată și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României, în care a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În prezenta cauză se constată că prin probatoriul administrat la cererea petentului, respectiv din declarația martorului B. D. (fila 61 dosar), nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina petentei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2014, împrejurările reținute în procesul-verbal fiind susținute de probele administrate.
Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 31.01.2014 este susținută de raportul agentului constatator aflat la fila 28 din dosar.
Astfel, simpla negare a petentei în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Cât privește proporționalitatea sancțiunii, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 5 din OG nr.2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Analizând însă sancțiunea stabilită prin procesul verbal atacat, pentru contravenția prevăzută de dispozițiile art. 39 din OUG nr. 195/2002 republicată și sancționată potrivit dispozițiilor art. 105 pct. 10 din același act normativ, instanța apreciază că aplicarea petentei a unei amenzi într-un cuantum mai mic, respectiv cea de 4250 lei este suficientă pentru ca scopul preventiv și educativ al sancțiunii să fie atins, asigurându-se astfel atât prevenția generală, cât și cea specială.
Așa fiind, în temeiul art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. E. SRL împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 31.01.2014 de I.P.J. Suceava – Poliția Municipiului Suceava, va modifica procesul verbal contestat în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale aplicate petentei de la suma de 8500 lei la 4250 lei, menținând celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Având în vedere principiul disponibilității părților care guvernează procesul civil, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. E. E. SRL Bosanci, J_, CUI_, cu sediul în localitatea Bosanci, ., jud. Suceava și cu sediul procedural ales la Cabinet avocat Z. D. D. din municipiul Fălticeni, .. 1, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 31.01.2014 de I.P.J. Suceava – Poliția municipiului Suceava, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, CF_, cu sediul în municipiul Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Modifică procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de intimat la data de 31.01.2014 în sensul reducerii cuantumului amenzii contravenționale aplicate petentei de la suma de 8500 lei la 4250 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Ia act că petenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2015.
Președinte, Grefier,
F. M. C. A.
Red. F.M.
Tehnored.C.A./2ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1802/2015. Judecătoria... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 1775/2015.... → |
|---|
