Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4552/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4552/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4552/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 4552
Ședința Camerei de Consiliu din 2 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine se află judecarea cauzei civile având ca obiect cererea de valoare redusă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta FAVILLA MET SRL.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu au lipsit părțile, procedura desfășurându-se fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța în temeiul art.131 din codul de procedură civilă verifică competența de soluționare a prezentei cereri, din oficiu, și constată că Judecătoria Suceava este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța în conformitate cu dispozițiile art.238 din Codul de procedură, estimează durata cercetării procesului, apreciind că la prezentul termen cauza poate fi soluționată.
În temeiul art.258 din Codul de procedură civilă încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ca fiind admisibilă și utilă soluționării cauzei.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, potrivit art.392 și 394 din Codul de procedură civilă și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 23.06.2015, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta FAVILLA MET SRL a solicitat instanței pe calea cererii de valoare redusă, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.079,43, obligarea la plata dobânzii legale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în baza raporturilor juridice existente între societatea creditoare W. ROMANIA SRL și societatea FAVILLA MET SRL, creditoarea s-a obligat să vândă anumite produse debitoarei.
A menționat că în executarea obligațiilor de vânzător, S.C. W. ROMANIA SRL, a livrat către societatea FAVILLA MET SRL, mărfuri în valoare totală de 1.253,91 lei și neachitată 1.079,43 lei, conform facturilor fiscale anexate cererii.
A precizat că facturile fiscale au fost acceptate la plată de către debitoare prin semnarea acestora.
A arătat că la data de 22.10.2014 a comunicat debitoarei o somație prin care i-a pus în vedere suma pe care o datorează solicitându-i plata în termen de 15 zile de la primirea acesteia, îndeplinind astfel procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege în cuprinsul art.1014 alin.1 C.p.c. și cu toate că a primit somația, debitoarea nu a achitat debitul datorat, în prezent figurând în contabilitate cu un debit restant în valoare de 1.079,43 lei.
Prin urmare, W. ROMANIA SRL are față de societatea FAVILLA MET SRL o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând obligația de plată a prețului vânzării și a dobânzilor legale penalizatoare, creanța în valoare totală de 1.157,63 lei, constatată printr-o . înscrisuri însușite de către părți.
Astfel, în sensul art.662 alin.2-4 Cod procedură civilă, creanța este certă, deoarece existența acesteia în ceea ce privește contravaloarea mărfurilor livrate către debitoare rezultă din facturile fiscale menționate anterior, existența acesteia fiind astfel neîndoielnică.
Creanța este lichidă, cuantumul ei fiind determinat în ceea ce privește prețul astfel cum transpare din facturile fiscale și este determinabil în ceea ce privește dobânda legală penalizatoare.
Creanța este exigibilă, scadența obligației de plată a prețului mărfurilor livrate debitoarei de către creditoare fiind stipulată în facturile menționate.
Conform dispozițiilor art.1489 cod civil coroborate cu art.1 alin.3 și art.3 alin.2 din OG nr.13/2011 privind dobânda legală renumeratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, debitoarea datorează și dobânda legală penalizatoare în cuantum total de 78,30 lei calculată conform anexei la cerere de la data scadenței facturilor până la data de 10.02.2015, precum și dobânda ce se va calcula până la momentul efectuării plății.
A arătat că în temeiul dispozițiilor art.156 și art.156 ind.2 din Codul fiscal și pct.79 alin.1 lit.c și alin.2 lit.b din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, orice societate este obligată să înregistreze facturile primite, legate de activitatea sa economică, într-o modalitate care să permită stabilirea valorii totale a achizițiilor, a taxei colectate și a taxei totale deductibile și a celei deduse, pentru fiecare perioadă fiscală.
A precizat că aceste evidențe și documente sunt jurnalele de cumpărări și deconturile de TVA aferente perioadelor fiscale corespunzătoare.
În contextul principiului celerității comerțului, asigurat și de Codul Fiscal, prin art.155 alin.6, nefiind obligatorii semnarea și ștampilarea facturilor fiscale, rezultă că acceptarea și însușirea acestora se fac, în aceste cazuri, prin înregistrarea în contabilitatea cumpărătorului de bunuri și/sau servicii.
A arătat că aceste prevederi sunt întărite și de art.4 alin.1 din ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.2226/2006, coroborate cu prevederile anexei 3 a acestui ordin. Astfel, conform pct.1 al acestei anexe, factura servește nu doar ca document de însoțire a mărfii pe timpul transportului dar și ca document de încărcare în gestiunea cumpărătorului și ca document justificativ de înregistrare în contabilitatea cumpărătorului. De asemenea, conform pct.3 al anexei 3 a OMFP 2226/2006, primind factura prin compartimentul său financiar-contabil, cumparatoarea accepta plata și înregistrează în contabilitate debitul aferent facturii.
Prin urmare, înregistrarea în contabilitate a unei facturi, respectiv în jurnalul de cumpărări și decontul de TVA aferente perioadei fiscale corespunzătoare, reprezintă actul juridic de acceptare a unei facturi, act care este întotdeauna asumat de reprezentantul legal al debitoarei.
A arătat că această concluzie se impune și față de faptul că semnarea unei facturi are uneori doar rolul de a consemna primirea mărfii ce face obiectul facturii și încasarea acestor produse în gestiunea cumparatoarei, în cazurile în care ea este primită de prepușii societății comerciale cumpărătoare de la compartimentul de aprovizionare, în considerarea rolului facturii de document de însoțire a mărfii.
A precizat că acest lucru se întâmplă cu precădere în societăți mari cu compartimente de activitate diferite, în care angajații compartimentului financiar-contabil al cumpărătoarei nu asigura în mod direct primirea mărfurilor și semnarea facturilor și a avizelor de expediție.
A mai precizat că procedura cererii de valoare redusă este absolut compatibilă cu administrarea probei cu registrele și evidențele debitoarei, aceasta fiind de fapt o probă cu înscrisuri.
Reclamanta nu a solicitat să aibă loc o dezbatere orală.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată, înscrisuri.
Pârâta . nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosar întâmpinare.
În cauză, instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește admisibilitatea procedurii privind cererea cu valoare redusă, instanța constată că sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile de la art. 1025 C.proc.civ.
Potrivit art. 1025 C.proc.civ., această procedură se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile sau cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Având în vedere că litigiul dedus judecății este evaluabil în bani iar debitul principal solicitat prin cererea de chemare în judecată este în cuantum de 1.079,43 lei lei, instanța reține că prezenta cauză este susceptibilă aplicării procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă.
De asemenea, izvorul obligației deduse judecății nu se circumscrie materiilor excluse de la aplicarea procedurii speciale, prevăzute de art. 1025 alin. 3 C.proc.civ.
În fapt, între părțile prezentului litigiu s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta livrând marfă debitoarei și emițând facturile nr._ din 19.05.2014, nr._ din 12.06.2014 și nr._ din 20.05.2014, ultimele două semnate de către debitoare.
În drept, cu privire la legea aplicabilă, instanța reține că situația juridică supusă judecății intră sub incidența dispozițiilor Codului civil din 2011 (în continuare C.civ.), în vigoare la momentul desfășurării relațiilor contractuale (2014), având în vedere că art. 5 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil stabilește că dispozițiile noului Cod civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ., iar potrivit art. 102, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.
În temeiul art. 1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. De asemenea, dispozițiile art. 1516 C.civ. prevăd că creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada existenței convenției (prin facturile fiscale emise), moment din care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea pârâtei. Această prezumție poate fi răsturnată prin proba actului juridic al plății (conform art. 1092 C.civ.), a unui alt mod de stingere a obligațiilor sau a caracterului neculpabil al neîndeplinirii obligațiilor contractuale (conform art. 1082 C.civ.).
Prin urmare, obligația debitoarei decurge din relații contractuale, există înscrisuri din care rezultă întinderea obligației de plată a acesteia - facturile fiscale depuse la dosar, în copie, facturile nr._ din 12.06.2014 și nr._ din 20.05.2014 fiind însușite la plată prin semnătura reprezentantului debitoarei, necontestată de aceasta din urmă.
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada plății și nici nu a contestat documentele și sumele cuprinse în ele, instanța va reține că debitul precizat de reclamantă este neachitat.
Sub aspectul cuantumului sumei la care poate fi obligat pârâta, instanța reține că, prin probele administrate, reclamanta a făcut dovada pretenției sale. Astfel, cu documentele depuse la dosar reclamanta a probat în totalitate debitul principal în cuantum de 1.079,43 lei reprezentând contravaloare facturi nr._ din 12.06.2014, nr._ din 20.05.2014 și nr._ din 19.05.2014.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.079,43 lei reprezentând contravaloare facturi nr._ din 12.06.2014, nr._ din 20.05.2014 și nr._ din 19.05.2014.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale penalizatoare, apreciază că aceste pretenții sunt întemeiate.
În acest sens, instanța constată că potrivit facturilor atașate la dosar s-a stabilit de către părți că plata serviciilor se va face în 21 zile de la data facturării. Prin urmare, în baza art. 3 alin. 2 ind. 1 din O.G. nr. 13/2011 și art. 1523 alin.2 lit. d C.Civ, instanța va obliga pârâta la plata dobânzii legale aferentă debitului principal calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 1031 alin. 1 C.proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei (fila 23) și având în vedere că cererea reclamantei a fost admisă, instanța urmează a obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C W. R. S.R.L cu sediul în Otopeni, . nr.25-35, jud.Ilfov, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură în București, sector 3, ., . cu pârâta ., cu sediul în . nr.387, jud.Suceava.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.079,43 lei reprezentând contravaloare facturi nr._ din 12.06.2014, nr._ din 20.05.2014 și nr._ din 19.05.2014, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului, calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la plata efectivă a debitului.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, care se depune la Judecătoria Suceava, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.10.2015.
Președinte, Grefier,
Red. M.C./Tehn. P.C./.4 ex ./ 23.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4561/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4553/2015. Judecătoria... → |
|---|
