Plângere contravenţională. Sentința nr. 4561/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4561/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 4561/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4561
Ședința publică din 2 octombrie 2015
Instanța constituită din :
Președinte: M. C.
Grefier: P. C.
La ordine, judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul C. V. C., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.02.2015 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 25 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi 2 octombrie 2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava sub nr._ la data de 10.03.2015, petentul C. Vladut-C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 19.02.2015. În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a plângerii în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În motivarea plângerii petentul a arătat că înțelege să invoce nulitatea procesului verbal de contravenție întrucât acestuia îi lipsește unul din elementele esențiale enumerate de art.17 din OG 2/2001 și anume forma tipizată a procesului verbal contestat și lipsa descrierii faptei.
A arătat că forma tipizată a procesului verbal trebuia să respecte dispozițiile imperative ale art.42 alin.1,2 și 8 din Legea nr.171/2010 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor silvice.
În ceea ce privește lipsa descrierii contravenției, a arătat că se reține în procesul verbal că a tăiat un număr de 33 arbori specia arin și salcie de pe terenul Primăriei Dărmîănești, Islazul Dănila cu prejudiciu în valoare de 3…. lei, totodată a sustras material lemons, fără a fi întocmit o fișă de calcul al întregului material lemons presupus a fi sustras, lipsind cu desăvârșire detalierea împrejurărilor, circumstanțelor, paguba constatată, locul unde a fost găsită, presupusul contravenient. În speță, insuficiența precizărilor în ceea ce privește paguba (lipsă fișă de calcul prejudiciu), detalii.
În cazul în care nu se va reține excepția invocată la pct.1 consideră că procesul verbal contestat este lovit de nulitate întrucât acesta a fost încheiat de un agent constatator care nu a constatat personal contravenție și nu a consemnat declarațiile eventualilor martori. Prezumția de legalitate a procesului verbal se fundamentează tocmai pe faptul că el înglobează constatările personale ale unui agent al statului, ori dacă acest agent nu percepe în mod nemijlocit săvârșirea faptei și nici nu se administrează probe din care să rezulte comiterea contravenției, rezultă că actul încheiat nu poate beneficia de forța probantă a unui act administrative.
Ceea ce este esențial pentru a se putea garanta dreptul la apărare este ca în procesul verbal să se facă mențiuni referitoare la mijloacele de probă pe care se sprijină constatările personale ale agentului constatator.
A arătat că agentul constatator nu i-a cerut nicio declarație, nu l-a întrebat dacă este real faptul că a tăiat presupușii arbori, ci a constatat situația de fapt, la stâna tatălui său unde s-au întâlnit acesta a constatat că se aflau niște crengi de arin. Ulterior, după un timp, a primit prin poștă procesul verbal pe care îl contestă.
Pe fondul cauzei, a arătat faptul că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa în procesul verbal contestat.
A arătat că fapta descrisă nu corespunde realității, nu a tăiat fără drept un număr de 33 arbori arin și salcie pe domeniul public al Primăriei Dărmănești, arătând că a tăiat niște creanga întrucât tatăl său avea nevoie la stâna care se afla în apropierea islazului.
A menționat că deși islazul se afla sub jurisdicția domeniului public al Primăriei Dărmănești, nimeni de la Primărie nu a plantat vreun copac din aceste specii, singurul care a plantat în special rachita pentru a opri vântul fiind vorba de o zonă de deal, a fost tatăl său numitul C. C..
Având în vedere aspectele arătate, consideră că nu se face vinovat de contravenția pentru care a fost sancționat.
În subsidiar, în cazul în care se va considera că în cauză nu sunt date motive pentru anularea procesului verbal contestat, solicită admiterea în parte a plângerii în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
Solicitarea sa se fundamentează, pe de o parte, dispozițiile cuprinse în art.5 alin.5 din OG nr.2/2001 cu modificările și complezările ulterioare.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor, în conformitate cu dispozițiile art.34 din OG nr.2/2001 raportat la art.38 alin.3 din același act normativ, instanța de judecată are posbilitatea să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului verbal nu a fost răsturnată. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că nu a mai avut nici o abatere contravențională și că în prezent nu mai obține venituri.
A precizat că sancțiunea aplicată este mult prea aspră în raport cu pericolul social concret al contravenției, urmarea produsă și circumstanțele personale, iar fapta contravențională săvârșită prezintă pericol social minim care justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii nr.171/2010, OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Suceava nu a formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței a înaintat documentația ce a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
În cauză, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba cu martorul A. D. și din oficiu, proba cu înscrisurile depuse de intimată și proba cu martorul S. V..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 19.02.2015, întocmit de Postul de Poliție Dărmănești, s-a reținut în sarcina petentului C. V. C., săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 8 alin.1 lit. a din Legea 171/2010 și art. 8 alin.1 lit. b din Legea 171/2010, fiind sancționată conform 8 alin.2 lit. c din Legea 171/2010, cu amendă în valoare de 3.000 lei și avertisment.
În fapt s-a reținut că petentul a tăiat fără drept un număr de 33 arbori specia arin și salcie de pe terenul Primăriei Dărmănești – islazul Dănila, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 371 lei. Totodată, a sustras materialul lemnos provenit din secționarea arborilor tăiați ilegal de pe terenul Primăriei Dărmănești, domeniul public.
Potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.
În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Instanța va respinge ca neintemeiate apărările petentului cu privire la încălcarea de către agentul constatator a dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, prin aceea că nu a respectat forma tipizată a procesului verbal și nu a descris fapta.
În acest sens, se observă din analiza procesului-verbal, că organele constatatoare au descris modalitatea în care a fost savârsita contravenția precum și alte împrejurări care permit instanței de judecată să facă un control efectiv asupra legalității și temeiniciei procesului-verbal contestat. Cu privire la faptul că nu a fost indicată valoarea prejudiciului, din lecturarea procesului-verbal contestat rezultă că prin comiterea faptei a rezultat un prejudiciu în valoarea de 371 lei.
Cu privire la forma procesului-verbal prin care au fost constatate contravențiile, formă care nu respectă dispozițiile art. 42 alin.1, alin.2, alin. 8 Legea 171/2010, instanța reține că o astfel de încălcare poate atrage cel mult o nulitate relativă a actului analizat, iar aceasta trebuie verificată în conformitate cu dispozițiile art. 175 C.proc.civ., care impun anularea actului doar în condițiile în care partea care o invocă dovedește o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, dovadă care nu s-a facut în cauza de față. Instanța a ajuns la această concluzie având în vedere și prevederile art. 42 alin. 8 Legea 171/2010, unde s-a stabilit că până la confecționarea și distribuirea formularelor prevăzute la art. 42 alin. 7 Legea 171/2002, agenții constatatori folosesc în activitatea de constatare a contravențiilor silvice formularele tipizate utilizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi de către instituțiile din care fac parte agenții constatatori.
Instanța va respinge ca neîntemeiată și apărărea petentului cu privire la faptul că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate având în vedere faptul că a fost încheiat de un agent constatator care nu a constatat personal contravenția și nu a consemnat personal declarațiile martorilor.
Din înscrisurile depuse de către intimată, a rezultat că agentul constatator, a participat personal la controlul efectuat de către reprezentanții I.T.R.S.V. Suceava la data de 03.02.2015, ocazie cu care au fost identificate cioatele arborilor tăiați iar ulterior a audiat persoanele implicate în tăierea copacilor. (f. 24-34)
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.
Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Astfel cu privire la fapta reținută in sarcina petentului, instanța retine următoarele:
În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și și-a exercitat in mod efectiv dreptul de a propune probe in scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție cu privire la fapta reținută, având posibilitatea de a administra probe în mod direct si nemijlocit in fata instanței.
Prin probele administrate de instanță în cursul procesului, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal, nereușind astfel să răstoarne prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal.
Petentul a propus în apărare proba cu martorul A. D., care a declarat că petentul nu a tăiat copacii însă a precizat că acest lucru îl știe chiar de la acesta. Martorul a declarat că în anul 2015, nu a mai fost pe la petent la stână, motiv pentru care instanța constată că depoziția martorului nu este de natură a proba netemeinicia procesului-verbal contestat.(f.42)
Intimata a prezentat probe concludente în susținerea procesului verbal întocmit, astfel s-a depus la dosar adresa nr. 1189/02.02.2015 a I.T.R.S.V. Suceava, împreună cu actul de control nr.2327 din 03.02.2015 și caietul de marcare-inventariere, înscrisuri din care rezultă că petentul a tăiat un număr de 33 arbori cu un volum de 2,757 m.c. și o valoare de 371 lei, valoare ce depășește de peste 3,23 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.(f.23-27)
Instanța din oficiu, a procedat la data de 25.09.2015, la audierea martorului asistent S. V., care a declarat că a fost prezent la fața locului, unde au fost tăiați copacii iar acolo se afla și petentul, ce deține în zona respecivă o stână. Martorul a declarat că a auzit personal când petentul a recunoscut în fața șefului de post că a tăiat o parte din copaci, după care a arătat care sunt copacii pe care i-a tăiat personal iar șeful de post a pus martorul să îi măsoare. Martorul a mai declarat că arborii tăiați erau foarte subțiri, el a măsurat rădăcinile iar crengile se aflau lângă stâna petentului.
Având în vedere aceste aspecte prezentate mai sus, se constată că plângerea este neîntemeiată.
În ceea ce privește înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, instanța constată că solicitarea petentului este neîntemeiată, având în vedere că acesta a comis două contravenții iar agentul constatator a sancționat cu amendă contravențională orientată către minimul prevăzut de lege, doar o singură faptă, pentru cea de a doua faptă aplicând sancțiunea avertismentului.
În consecință, instanța constată că au fost respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și având în vedere faptul că organele de poliție sau orientat către minimul special al sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile legale privind proporționalitatea sancțiunii în raport de circumstanțele comiterii faptei.
Față de cele mai sus mentionate, instanta va respinge plangerea formulata de petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul Cozarchevici V. C., domiciliat în comuna Dărmănești, ., jud.Suceava, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava cu sediul în mun.Suceava, ..9, jud.Suceava, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red.M.C./Tehnored.P.C./ 19.10.2015/4 Ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4589/2015. Judecătoria SUCEAVA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4552/2015. Judecătoria... → |
|---|
