Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5212/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5212/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 5212/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5212
Ședința Camerei de Consiliu din 06.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: T. R.
Grefier: S. M.
La ordine, pronunțarea acțiunii civile având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta S.C. R.&R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul R. V..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 30.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 06.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 30.03.2015, reclamanta S.C. R.&R. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul R. V. solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligat pârâta la plata sumei de 550,16 lei formată din 162,00 lei, contravaloarea serviciilor de telecomunicații furnizate, la plata sumei de 388,16 lei reprezentând contravaloarea justei despăgubiri, precum și la plata penalităților de 0,20% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, între părți s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013 pentru furnizarea serviciului de televiziune prin cablu și internet. A susținut reclamanta că, serviciul a fost instalat și furnizat pârâtei, conform procesului verbal de instalare/16.07.2013, aceasta având obligația de a achita contravaloarea acestora.
Reclamanta a arătat că, potrivit art. 3 pct. 3.3, 3.4, 3.5 și 3.6 din Contractul de furnizare servicii, pârâta era obligat la plata facturilor în termenul de plată înscris în cuprinsul acestora, iar, pentru plata cu întârziere, pârâtul datorează penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere, calculate începând cu cea de-a zecea zi a lunii următoare termenului de plată, până la data plății efective, totalul penalităților de întârziere datorate de acesta putând depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.
S-a mai arătat că potrivit opțiunii pârâtei, contractul are durata minimă inițială de 12 luni .
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1025 – 1032 Cod procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 50 lei (f. 7).
În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 8-26).
Pârâtul nu a depus întâmpinare la dosar și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția față de acțiune.
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâtul R. V. în calitate de consumator, s-a încheiat contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013, având ca obiect reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, facturarea și plata serviciilor de comunicații electronice (filele 10-11), precum și actul adițional nr. 1. (f. 12)
În baza convenției părților, pârâtul a beneficiat de furnizarea serviciilor de comunicații electronice, fiind emise în acest sens facturile fiscale de la filele 22-24 dosar pentru suma de 162 lei.
În drept, din punctul de vedere al aplicării legii civile în timp, art. 6 alin. 1 și 2 din Codul civil care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, stipulează că legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, acesta nu are putere retroactivă, iar actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Având în vedere aceste dispoziții legale și constatând că obiectul litigiului se referă la un contract de prestări servicii încheiat după data de 01.10.2011, instanța reține că acesta este supus legii în vigoare la data încheierii sale, respectiv prevederilor Codului civil din 2011.
Față de situația de fapt reținută din cererea de chemare în judecată, instanța constată incidența în cauză a principiului forței obligatorii a contractului astfel cum aceasta este reglementat de art. 1270 alin. 1 din Codul civil din 2011, potrivit căruia contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Consecința imediată a principiului forței obligatorii a contractului rezidă în aceea că părțile contractante sunt ținute să execute întocmai, una față de cealaltă, obligațiile la care s-au îndatorat. Executarea întocmai a obligațiilor contractuale este consacrată, în mod direct, de prevederile art. 1516 din cod civil din 2011 potrivit cărora creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
În temeiul dispoziției art. 1350 din Codul civil din 2011, instanța reține că reclamantului îi revine obligația de a dovedi existența unui raport juridic între părți, pentru a putea interveni răspunderea contractuală a pârâtului. Astfel, în materia contractelor sinalagmatice, debitorul va putea fi obligat de către instanță la executarea obligațiilor contractuale asumate, ori de câte ori creditorul va face dovada îndeplinirii obligației sale, iar debitorul nu va face proba executării obligațiilor asumate prin contract.
În prezenta cauză, instanța reține că raportul juridic dintre părți are la bază contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013, în baza căruia au fost emise facturile fiscale depuse la dosar (filele 22-24).
Din probele administrate în prezenta cauză, respectiv contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013, facturile de fiscale și situația centralizată a datoriei, reiese că pârâta are un debit restant în cuantum de 162 lei (fila 8).
Astfel, reclamanta a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a plăti suma pretinsă, în schimb aceasta nu a făcut dovada plății acestei sume, deși îi incumba sarcina probei. Deși i s-a comunica cererea de chemare în judecată, pârâtul nu a formulat apărări cu privire la pretențiile invocate de către reclamantă. Așadar, având în vedere și poziția procesuală a pârâtului, instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei.
Potrivit art. 3 din condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice la contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013, instanța reține că în cazul neplății contravalorii facturilor până la expirarea termenului de plată, reclamanta poate percepe, începând cu cea de a zecea zi a lunii următoare penalități de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra cuantumului facturilor neachitate.
În raport de aceste prevederi contractuale, instanța va obliga pârâtul la plata de penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la debitul aferent fiecărei facturi în parte începând cu cea de-a 10-a zi a lunii următoare termenului de plată și până la plata efectivă debitului.
În ceea ce privește suma de 388,16 lei, denumită de către reclamantă justă despăgubire, instanța reține că părțile au încheiat contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013 pentru o perioadă minimă de 12 luni, pârâta beneficiind de o lună calendaristică gratuită în care nu a plătit tariful lunar și o reducere de 100% a contravalorii serviciilor operaționale și o lună gratuită în care nu a plătit abonamentul. De asemenea, instanța reține că părțile au stabilit prin art. 5.5.2. din condițiile generale la contractul de furnizare servicii nr._/16.07.2013 ca, în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale, beneficiarul serviciilor să achite către societatea prestatoare de servicii, cu titlu de justă despăgubire, o sumă care va include serviciile oferite cu titlu de promoție, serviciile de instalare și serviciile de activare.
Prin urmare, având în vedere înțelegerea părților și înscrisurile depuse la filele 10-12, 16-21 din dosar, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 388,16 lei cu titlu de justă despăgubire.
Față de considerentele expuse, instanța urmează a admite acțiunea, având ca obiect „cerere de valoare redusă”, formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul R. V. și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 162 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 20.01._14, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la debitul aferent fiecărei facturi în parte începând cu cea de-a 10-a zi a lunii următoare termenului de plată și până la plata efectivă debitului, precum și a sumei de 388,16 lei cu titlu de justă despăgubire.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, pârâtul urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, suportate de către reclamantă cu prilejul soluționării cererii, reprezentând taxă judiciară de timbru. (f. 7)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. & R. S.A. cu sediul ales în mun. Bacău, ., nr. 5,jud.Bacău în contradictoriu cu pârâtul R. V., CNP_, cu domiciliul în ., nr. 755 ,jud.Suceava..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 162 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate din perioada 20.01._14, la care se adaugă penalități de întârziere de 0,20% pe zi de întârziere, calculate la debitul aferent fiecărei facturi în parte începând cu cea de-a 10-a zi a lunii următoare termenului de plată și până la plata efectivă debitului, precum și a sumei de 388,16 lei cu titlu de justă despăgubire.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Dată în camera de consiliu.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. R. S. M.
Red. T.R../Tehn. S.M./4 ex
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5207/2015. Judecătoria SUCEAVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5187/2015.... → |
|---|
