Plângere contravenţională. Sentința nr. 5208/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5208/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 06-11-2015 în dosarul nr. 5208/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5208
Ședința publică din data de 06.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: T. R.
Grefier: S. M.
La ordine pronunțarea acțiunii civile, având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul N. D. A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava.
Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în ședința publică din data de 30.10.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru astăzi 06.11.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 20.05.2015, sub nr._ petentul N. D. A., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ din 08.05.2015 întocmit de către I.P.J. Suceava- Poliția Municipiului Suceava - Servicul Rutier prin care a solicitat înlocuirea sancțiunii principale a amenzii contravenționale în cuantum de 390 de lei (patru puncte amendă) cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a patru puncte de penalizare.
În motivarea plângerii petentul a arătat că faptele reținute prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției corespund în mare parte realității, motiv pentru care le recunoaște. Astfel, în după amiaza zilei de 08.05.2015 în timp ce era cu autoturismul proprietate personală în municipiul Suceava pe Calea Obcinilor a fost oprit de un echipaj de poliție comunicându-i-se că a fost surprins în trafic folosind telefonul mobil. În momentul când a fost oprit de echipajul de poliție, până să ajungă agentul de poliție la mașina lui, a scos actele pentru control din torpedoul mașinii, moment în care a decuplat centura de siguranță. La momentul când agentul de circulație a ajuns la mașina lui și i-a solicitat actele, acesta l-a întrebat de ce nu poartă centura de siguranță. Petentul i -a răspuns că tocmai a decuplat-o pentru a putea ajunge la torpedou unde erau actele, însă acesta i-a comunicat că va fi sancționat și pentru lipsa centurii de siguranță.
Față de această situație, i-a comunicat agentului de poliție că situația reținută de el cu privire la centura de siguranță nu corespunde realității întrucât a avut centura de siguranță în timpul mersului, însă acesta nu a reținut susținerea sa.
Petentul a învederat că în mașină era singur, motiv pentru care nu poate proba susținerile sale privind centura de siguranță, motiv pentru care recunoaște fapta de a nu fi avut centura de siguranță la momentul în care agentul de poliție s-a prezentat la mașina lui.
Aprecieză însă că sancțiunile contravenționale aplicate sunt disproporționate față de gravitatea și pericolul social al contravențiilor săvârșite.
Consider însă că agentul constatator nu a dozat în mod corect sancțiunea contravențională raportat la fapta constatată.
Potrivita art. 21 al.3 din O.G. 2/2001 agentul constatator trebuia să țină cont la aplicarea sancțiunii de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Petentul apreciază că circulația pe o stradă din municipiul Suceava în condițiile unui trafic aglomerat, aproape bară la bară vorbind la telefonul mobil și neavând centura de siguranță nu constituie fapte de o gravitate sporită, pericolul social fiind unul minim. De asemenea apreciază că atitudinea petentului de recunoaștere a faptei poate constitui o circumstanță atenuantă personală care să conducă la aplicarea unei sancțiuni minime.
Așadar, dat fiind pericolul social scăzut al faptelor apreciază că în cauză se poate dispune de către instanță înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 390 lei cu avertismentul și înlăturarea sancțiunii complementare a celor 4 puncte de penalizare, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. 2 și 38 din O.G. 2/2001.
În drept, a invocat dispozițiile O.G. 2/2001.
În dovedire petentul a depus la dosar înscrisuri (f.9)
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei. (f. 8)
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava, a depus la data de 14.07.2015, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii și menținerea procesului verbal.
În motivare, a arătat că la data de 08.05.2015,ora 18.03 numitul N. D. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 390 lei precum și aplicarea a patru puncte penalizare în baza art. 36 alin 3 din O.U.G. 195/2002 sancționat cu art. 108 alin 1 lit a, pct 2 din O.U.G. 195/2002 R și art. 36 alin l din O.U.G. 195/2002 sancționat de art. 108 alin 1 lit a pct 3 din O.U.G. 195/2002, deoarece în data de 8.05.2015, ora 18.03 a condus autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Obcinilor din mun Suceava nefolosind centura de siguranță și utilizând telefonul mobil în timpul deplasării neavând conectat dispozitivul mâini libere.
Susținerile petentului nu sunt întemeiate întrucât procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 08.05.2015 de către agent A. A. din cadrul Poliției Municipiului Suceava - Biroul Rutier, îndeplinește toate condițiile de fond și formă impuse de lege.
Din raportul întocmit de agentul de poliție rezultă faptul că N. D. A. nu a purtat centura de siguranță și folosea telefon mobil fără a conecta dispozitivul mâini libere în timp ce conducea autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ .
La rubrica alte mențiuni contravenientul precizează faptul că cele consemnate nu corespund cu realitatea.
În dovedire intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat (f. 23).
În cauză instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.05.2015 petentul a fost sancționat cu amendă în valoare totală de 390 lei, precum și cu aplicarea a patru puncte penalizare în baza art. 36 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, sancționat cu art. 108 alin 1 lit a, pct 2 din O.U.G. 195/2002 R, precum și în baza art. 36 alin. l din O.U.G. 195/2002, sancționat de art. 108 alin. 1 lit a pct 3 din O.U.G. 195/2002, deoarece în data de 8.05.2015, ora 18.03, a condus autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Obcinilor din mun Suceava fără a folosi centura de siguranță și utilizând telefonul mobil în timpul deplasării neavând conectat dispozitivul mâini libere.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 08.05.2015 a fost semnat de către petent cu mențiunea că faptele nu corespund cu realitatea și se află singur în autoturism.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 08.05.2015 instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunile principale cu amendă contravențională în cuantum total de 390 lei nu sunt suficient de grave pentru a determina instanța să concluzioneze că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de legalitate și veridicitate a procesului verbal se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din data de 08.05.2015 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre două contravenții constatate pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele consemnate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că una dintre fapte respectiv aceea de a conduce fără a folosi centura de siguranță nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ din 08.05.2015 reținându-se că în data de 8.05.2015, ora 18.03, petentul a condus autoturismul BMW cu nr. de înmatriculare_ pe Calea Obcinilor din mun Suceava fără a folosi centura de siguranță și utilizând telefonul mobil în timpul deplasării neavând conectat dispozitivul mâini libere.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Cu privire la sancțiunile principale aplicate pentru contravențiile reținute în sarcina petentului, din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului care în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, ci mai mult a apreciat că faptele pe care le-a săvârșit nu au un grad ridicat de pericol social instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul N. D. A. cu domiciliul în Șcheia, jud. Suceava, CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Suceava cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
T. R. S. M.
Red. jud. T.R./Tehnoredactat S.M.
Ex. 4 -
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 691/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5207/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
