Plângere contravenţională. Sentința nr. 5858/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5858/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 5858/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5858
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță O. E.
Grefier: M. A.
La ordine se află judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul L. M. A. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședință publică, in ordine de pe listă (poziția 23), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art.104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată se constată lipsa părților.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina supusă judecății.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, estimează că prezenta cerere se va soluționa la acest termen.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, ca fiind necesare, utile și concludente în soluționarea prezentei cauze. În ceea ce privește proba cu contraexpertiza pentru aparatul radar, instanța o respinge, apreciind că acesta nu este utilă soluționării cauzei, întrucât la dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică . – 02.01 - 1175 din data de 31.03.2015.
Cu privire la proba testimonială solicitată de către petent, instanța constată că proba nu a fost propusă în condițiile prevăzute de lege, respectiv prin indicarea numelui, a prenumelui și a adresei în vederea citării martorului, iar petentul nu s-a prezentat în instanță pentru a preciza aceste informații. Prin urmare, instanța decade petentul din această probă.
Constatând cercetarea judecătorească finalizată, potrivit art. 392 și 394 din Codul de procedură civilă, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, și considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub numărul de dosar_ din data de 10.06.2015, petentul L. M. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015 încheiat de intimatul I. Județean de Poliție Suceava și a solicitat admiterea plângerii și anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor; în subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, iar în cazul în care se va consideră că nu se impune înlocuirea amenzii cu măsura avertismentului, a solicitat să se dispună reducerea amenzii, ori după caz, eșalonarea obligației de plată a amenzii rezultate în urma reindividualizării. De asemenea, a mai solicitat ca, în cazul în care se va respinge ca nefondată plângerea contravențională, să fie repusă în termenul de 2 zile în interiorul căruia să poată achita jumătate din cuantumul amenzii dispuse, respectiv 294,5 lei.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 22.03.2015, în timp ce se deplasa perfect regulamentar pe . volanul autovehiculului marca VW, cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a adus la cunoștință faptul că ar fi săvârșit 3 prezumtive contravenții, respectiv a depășit limita de viteză legală admisă pe acel segment de drum cu 29 km/h, faptă sancționată cu 390 lei; ar fi condus autovehiculul fără să poarte centură de siguranță, faptă sancționată cu 195 lei; ar fi încălcat și legislația în domeniu în ceea ce privește folierea geamurilor spate și lunetă cu folie auto – protectoare, faptă pentru care a fost sancționat cu avertisment. A mai arătat că organul constatator a săvârșit un abuz în ceea ce îl privește, în condițiile în care era în mod evident imposibil să poată circula pe . jurul orei 1900, în condițiile în care la acea oră circulația este în general extrem de aglomerată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, petentul a depus în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015 emis de intimatul I. Județean de Poliție Suceava (fila 6).
Cererea a fost legal timbrată (fila 7).
Intimatul I. Județean de Poliție Suceava a depus, la data de 02.07.2015, întâmpinare (filele 14-16) prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii formulate de petent și, pe cale de consecință, menținerea procesului verbal de contravenție și implicit sancțiunea aplicată.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătatcă, la data de 22.03.2015, în jurul orei 1940, numitul L. M. – A. a fost sancționat contravențional cu 6 puncte amendă în valoare de 585 lei și 5 puncte penalizare, constând în aceea că, la aceeași dată, ora 1936, în timp ce conducea autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, pe Calea Unirii din municipiul Suceava, a fost înregistrat de aparatul radar tip AUTOVISION, montat și omologat pe autospeciala marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare MAI_, rulând cu viteza de 79 km/h, depășind, astfel cu 29 km/h limita de viteză legală de 50 km/h stabilită pe acel sector de către administratorul drumului. De asemenea, a mai arătat că petentul a fost sancționat pentru nepurtarea centurii de siguranță și cu măsura avertismentului pentru faptul că nu deține omologare pentru foliile geamurilor din spate și pentru luneta autoturismului.
În dovedire, intimatul a depus în copie, înscrisuri și CD-ul conținând înregistrarea video a evenimentului rutier (filele 17-22).
Instanța a încuviințat, în conformitate cu dispozițiile art. 258 din Codul de procedură civilă, proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015 întocmit de către intimatul I. Județean de Poliție Suceava, petentul L. M. A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 și cu sancțiunea complementară constând în 3 puncte de penalizare, constatându-se că în data de 22.03.2015, ora 1936, în municipiul Suceava, pe . condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 79 km/h (+ 29 km/h), fiind înregistrat cu aparatul radar Autovision montat pe autospeciala cu numărul de înmatriculare MAI_, faptă prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin același proce verbal, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 195 lei, cu avertisment și cu două puncte de penalizare, întrucât nu a purtat centura de siguranță, iar pe lunetă și geamurile din spate avea montate folii ce estompează vizibilitatea, fapte prevăzute de dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 148 pct. 11 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționate potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 3 și art. 102 alin. 1 pct. 35 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015 a fost semnat de către petent, acesta menționând că nu are de formulat obiecțiuni.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului L. M. A. au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii și sancțiunea complementară constând în 5 puncte de penalizare aplicate unei persoane fizice pentru două contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că, potrivit art. 48 din O.U.G. nr.195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar art.49 alin.1, din același act normativ, prevede că limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Conform art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează pe lângă amendă și cu aplicarea sancțiunii complementare a 3 puncte de penalizare depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din analiza textelor de lege enunțate anterior, reiese că în stabilirea temeiniciei reținerii unei astfel de fapte, instanța trebuie să verifice dacă stabilirea depășirii vitezei legale s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța constată că singura probă care să poată fi analizată împreună cu procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 22.03.2015 este înregistrarea video.
Astfel, din analiza înregistrării video depusă la dosarul cauzei de către intimat, instanța reține că autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ se află în raza de acțiune a aparatului radar, însă, în același timp, sunt puse în evidență și alte autoturisme ce se afla în aceeași rază de acțiune a aparatului radar.
Prin urmare, în condițiile în care în înregistrarea video apar mai multe autovehicule, instanța apreciază că nu se poate determina cu certitudine care conducător auto nu a respectat regulile privitoare la viteza legală de deplasare sau dacă toți nu au respectat limita de viteză în localitate.
Față de cele expuse mai sus, instanța consideră că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015. Având în vedere că probele administrate în cauza nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la faptul că, în data de 22.03.2015, ora 1936, în municipiul Suceava, pe . a condus autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_ cu viteza de 79 km/h (+ 50 km/h), motiv pentru care, în baza principiului in dubio pro reo, va constata nevinovăția acestuia în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Cu privire la celelalte două contravenții reținute în sarcina petentului, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre două contravenții constatate pe loc de agentul constatator, instanța apreciază că faptele constatate personal sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În prezenta cauză, petentul L. M. A. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015, reținându-se că în data de 22.03.2015, petentul nu a purtat centura de siguranță, iar pe lunetă și geamurile din spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare_ avea montate folii ce estompează vizibilitatea.
Prin urmare, instanța apreciază că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța consideră că petentul L. M. A. se face vinovat de cele două contravenții reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației. Mai mult, instanța constată că agentul constatator a dat dovadă de indulgență, aplicându-i petentului sancțiuni avertismentului pentru una dintre cele două contravenții.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii în cuantum de 195 lei cu avertisment sau reducerea cuantumului acesteia, având în vedere atitudinea petentului care, în niciun moment nu a învederat că i-ar fi părut rău pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe drumurile publice, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
Instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare constând în 2 puncte de penalizare se impune pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Prin urmare, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul L. M. A. în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava și va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Pe cale de consecință instanța va înlătură sancțiunea principală constând în amendă contravențională în cuantum de 390 lei, precum și sancțiunea complementară constând în trei puncte de penalizare.
Instanța va respinge, ca neîntemeiată, solicitarea petentului privind eșalonarea obligației de plată a amenzii motivat de faptul că dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 2/2001 nu prevăd o astfel de posibilitate, reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate prin procesul verbal contestat putându-se face doar prin raportare la celelalte categorii de sancțiuni contravenționale.
De asemenea, instanța va respinge, ca neîntemeiată, și solicitarea petentului privind repunerea în termenul de 48 de ore în interiorul căruia să poată achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015. Astfel, instanța reține că petentul nu și-a motivat în fapt și în drept cererea, pentru a se putea verifica temeinicia motivelor pentru care se solicită repunerea în termenul de 48 de ore.
Față de aceste considerente, instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul L. M. A., CNP_, cu domiciliul în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.03.2015, în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. b) pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Înlătură sancțiunea principală constând în amendă contravențională în cuantum de 390 lei, precum și sancțiunea complementară constând în trei puncte de penalizare.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2015.
Președinte, Grefier,
Timiță O. - E. M. A.
Red. T.O.E./Tehn. M.A.
5ex./ 18.01.2016
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5864/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 5919/2015. Judecătoria SUCEAVA → |
|---|
