Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1503/2015. Judecătoria SUCEAVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1503/2015 pronunțată de Judecătoria SUCEAVA la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 1503/2015
Dosar nr._ - cerere de valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SUCEAVA
Sentința civilă nr. 1503
Ședința camerei de consiliu din data de 12 martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Timiță oana E.
Grefier: M. A.
Pe rol se află judecarea cererii de valoare redusă formulată de reclamanta . GROUP SA în contradictoriu cu pârâtul C. G..
La apelul nominal făcut în ședință camerei de consiliu, in ordine de pe listă (poziția 2CC), la prima strigare se constată lipsa părților, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, s-a procedat conform dispozițiilor procedurale, constatându-se lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care, instanța invocă din oficiu excepția autorității de lucru judecat cu privire la suma de 75,68 lei solicitată de reclamantă.
Instanța închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare prin prisma excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu și pe fondul cauzei cu privire la celelalte capete de cerere formulate de reclamantă.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_ din data de 28.04.2014, reclamanta . GROUP SA în contradictoriu cu pârâtul C. G., a solicitat instanței pe calea cererii de valoare redusă să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 98,33 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 21.06.2011 a fost soluționat dosarul nr._/299/2010 de către Judecătoria Sectorului 1 București, dosar în care pârâtul C. G. a fost obligat, față de reclamantă, la plata sumei de 610,33 lei cu titlu de despăgubiri, dobânda legală calculată de la data de 07.12.2007 până la data plății efective, a sumei de 178 lei reprezentând cheltuieli de judecată formate din taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Având în vedere că pentru recuperarea acestor sume de la pârât, reclamanta a apelat la serviciile unei societăți de avocatură care a reprezentat-o în acel dosar, s-a solicitat, pe cale separată, onorariul achitat de către societatea de avocatură „C. & Asociații” în cuantum de 98,33 lei, achitat conform actelor anexate la prezenta cauză.
Reclamanta a precizat că solicită să se constate că este îndreptățită să solicite onorariul de avocat în dosarul nr._/299/2010 întrucât hotărârea în baza căreia pârâtul se află în culpă procesuală a devenit definitivă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 274 din Codul de procedură civilă, art. 998-999 din Codul civil și art. 31 din Legea nr. 51/2005.
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri (filele 8-20).
Cererea a fost legal timbrată (fila 24).
Pârâtul nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantului. Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței.
Reclamanta a depus la dosar, în copie, note de înaintare, însoțite de înscrisurile solicitate de instanță (filele 44-51, 52-65, 69-80, 81-91).
La termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 75,68 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției autorității de lucru judecat cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 75,68 lei, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub numărul de dosar_/299/2010, reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) a chemat în judecată pe pârâtul C. G., solicitând obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 610,33 lei, reprezentând despăgubire achitată în calitate de asigurător, precum și la plata dobânzii legale calculată de la data de 07.12.2007 până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată (filele 71-73).
Potrivit considerentelor sentinței civile nr._ din data de 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 76,52 lei și timbru judiciar de 1,5 lei (fila 9 verso).
La termenul de judecată din data de 21.06.2011, având cuvântul pe fondul cauzei, reclamanta, prin apărător, a precizat că solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată (fila 9)
Prin sentința civilă nr._ din data de 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) în contradictoriu cu pârâtul C. G. și s-a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 610,33 lei, reprezentând despăgubire civilă, și la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data de 07.12.2007 până la achitarea integrală a debitului principal (filele 9-10). De asemenea, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 178 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 431 din Codul de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Instanța apreciază că principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt dosar. Instanța amintește că pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză.
În prezenta cauză, instanța constată că există identitate de părți întrucât reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) a stat în aceeași calitate și în dosarul nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 bucurești, iar pârâtul din acest dosar a avut aceeași calitate și în dosarul amintit anterior, așa cum rezultă din analiza sentinței civile nr._ din data de 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010.
În ceea ce privește cea de a doua condiție cerută pentru existența autorității de lucru judecat, instanța reține că și aceasta este îndeplinită întrucât atât în prezentul dosar, cât și în dosarul nr._/299/2010, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea pârâtului C. G. la plata cheltuielilor de judecată suportate de către reclamantă în dosarul nr._/299/2010.
În ceea ce privește cea de a treia condiție cerută de dispozițiile art. 431 din Codul de procedură civilă, instanța reține că prin cauza cererii de chemare în judecată se înțelege instituția sau categoria juridică ori principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția sa.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că și această condiție este îndeplinită întrucât reclamanta și-a întemeiat cererea din dosarul nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București pe dispozițiile art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, temei de drept pe care a înțeles să își întemeieze acțiunea și în prezentul dosar.
Faptul că reclamanta a înțeles să invoce în prezenta cauză și dispozițiile ce reglementează instituția juridică a răspunderii civile delictuale nu schimbă cu nimic concluzia de mai sus, întrucât art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă reprezintă în fapt un caz special de răspundere civilă delictuală, respectiv răspunderea părții care a pierdut procesul (în sarcina căreia se reține o culpă procesuală) pentru cheltuielile de judecată suportate de către cealaltă parte.
Susținerea reclamantei în sensul că în cadrul dosarului nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București s-au acordat cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, urmează a fi înlăturată de către instanță, ca neîntemeiată, motivat de faptul că, din conținutul sentinței civile nr._ din data de 21.06.2011 rezultă că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată, fără a le individualiza, iar instanța s-a pronunțat cu privire cheltuielile de judecată suportate de către reclamantă pentru soluționarea respectivului dosar. Cu alte cuvinte, atât timp cât reclamanta nu a solicitat în mod expres în cadrul dosarului nr._/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, instanța apreciază că soluția dată capătului de cerere referitor la cheltuielile de judecată privește toate cheltuielile de judecată efectuate de către reclamantă pentru soluționarea dosarului nr._/299/2010.
Instanța apreciază că ceea ce contează pentru existența autorității de lucru judecat este faptul că, în cadrul dosarului nr._/299/2010, instanța a analizat cererea privind plata cheltuielilor de judecată, iar prin raportare la înscrisurile depuse în cadrul acelui dosar, a ajuns la concluzia că cererea trebuie admisă, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 178 lei. Faptul că, ulterior, reclamanta a înțeles să formuleze o nouă cerere de chemare în judecată prin care să solicite onorariul de avocat în cuantum de 75,68 lei și să depună înscrisuri care existau la data pronunțării hotărârii judecătorești (factura fiscală . WCF nr._ din data de 05.01.2011, filele 11 și 19), nu poate să ducă la concluzia că nu există autoritate de lucru judecat.
De asemenea, instanța amintește că partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă dovada existenței și întinderii lor până la închiderea dezbaterilor asupra fondului, pentru a da posibilitatea adversarului să le cunoască și să le combată. Numai în cazul în care partea nu solicită cheltuieli de judecată în cadrul primului dosar, ori deși le-a solicitat, instanța a uitat să se pronunțe, poate să le ceară pe cale separată, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat.
Concluzionând, instanța constată că, în cadrul dosarului nr._/299/2010, s-a pronunțat o soluție cu privire la fondul cererii de acordare a cheltuielilor de judecată pentru suma de 75,68 lei. Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cele trei condiții cerute de art. 431 din codul de procedură civilă pentru a exista autoritate de lucru judecat.
Față de considerentele expuse anterior, instanța urmează a admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 75,68 lei și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) în contradictoriu cu pârâtul C. G.,cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 75,68 lei, pentru existența autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._ din data de 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 22,66 lei, instanța constată următoarele:
Potrivit facturii fiscale . WCF nr._ din data de 18.02.2014, Societatea Civilă Profesională de Avocați „C. & Asociații” a solicitat reclamantei . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA), printre altele, plata sumei de 22,66 lei, reprezentând diferența de onorariu avocat stabilit în dosarul nr._/299/2010 (fila 20).
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, aplicabile în prezenta cauză față de data la care a fost formulată cererea inițială de chemare în judecată, respectiv 07.12.2010, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Așadar, temeiul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, care declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze. Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul material cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții, prejudiciuce poate fi dovedit prin documente justificative.
În prezenta cauză, instanța constată că, deși reclamanta a depus la dosarul cauzei factura fiscală . WCF nr._ din data de 18.02.2014 și extrasul de cont nr. 605 din data de 18.04.2014 (filele 12 și 20), aceasta nu a făcut dovada că atitudinea procesuală culpabilă a pârâtului C. G. a generat un prejudiciu material reclamantei după aproximativ 3 ani de la data soluționării litigiului dintre părți. Instanța apreciază că raporturile juridice dintre societatea care a acordat asistență juridică și reclamantă, ulterioare soluționării litigiului dintre părți, nu pot fi opuse pârâtului, cu atât mai mult cu cât dispozițiile contractului de asistență juridică nr._ din data de 30.06.2010 prevăd un onorariu fix calculat la valoarea pretențiilor solicitate în fiecare dosar procesual (filele 47-51).
Față de dispozițiile legale mai sus menționate, precum și în raport de situația de fapt astfel cum a fost reținută, instanța va respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 22,66 lei, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Având în vedere că în cauza de față, acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru existența autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._ din data de 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, și ca neîntemeiată, instanța urmează a respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive
În numele Legii
HOTĂREȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 75,68 lei.
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) București, .. 23 și prin SCA C.&Asociații – București, ., . mezanin, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu domiciliul în Suceava, ., ., ., cu privire la cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 75,68 lei, pentru existența autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr._ din data de 21.06.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010.
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta . GROUP SA (fostă . INSURANCE GROUP SA) în contradictoriu cu pârâtul C. G., cu privire cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 22,66 lei, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Suceava.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Timiță O. - E. M. A.
Red.T.O.E.
Tehn.M.A.
5ex/ 30.06.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1427/2015.... | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 1577/2015.... → |
|---|
